Ion Barbu(1895-1961)

Ion Barbu pe numele sau adevarat Dan Barbilian (n. 18 martie 1895, Câmpulung-
Muşcel, d. 11 august 1961, Bucureşti) a fost un poet şi mathematician român. A fost unul dintre
cei mai importanţi poeţi români interbelici, reprezentant al modernismului literar românesc.

Unicul fiu al magistratului Constantin Barbilianşi al Smarandei (n. Soiculescu), fiica de

procuror.Pseudonimul care l-a facut celebru în poezie este, de fapt, numele originar al familiei,
transformat printr-o latinizare curentă.

Studiileelementareşigimnaziale le face la Câmpulung, Damineşti, Stâlpeni, Piteşti.

Urmeazăliceul la Bucureşti.Demonstrează de pe acum deosebite aptitudini de
mathematician.Dupăce-şii-a licenţa (1921) obţine o bursă pentru doctorat în Germania.Talentul
său matematic se manifestă încă din timpul liceului, elevul Barbilian public remarcabile
contribuţii în revista Gazeta matematică. Tot în acest timp, Barbilian îşi dezvoltă şi pasiunea
pentru poezie. Întreanii 1914-1921 studiază matematica la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti,
studiilefiindu-iîntrerupte de perioadaîn care îşisatisfaceserviciulmilitarîntimpul Primului Război
Mondial. Carieramatematicăcontinuă cu susţinereatezei de doctoratîn 1929. Mai târziuparticipă
la diferiteconferinţeinternaţionale de matematică. În 1942 estenumitprofesor titular de algebră
la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti. Publicădiferitearticoleînrevistematematice.

Înanul 1919, Dan Barbillianîncepecolaborarea la revistaliterarăSburătorul, adoptând la

sugestialui Eugen Lovinescu, criticulcenaclului ca pseudonimnumelebuniculuisău, Ion Barbu.
Întimpulliceuluiîlcunoaştepeviitorul critic literar Tudor Vianu, de care va fi legatprinuna din
celemai lungi şimaifrumoaseprieteniiliterare.

Debutulsău artistic a fostdeclanşat de unpariu cu Tudor Vianu. Plecaţiîntr-o excursie la

Giurgiu întimpulliceului, Dan Barbilianîipromitelui Tudor Vianucăvascrie un caiet de poezii,
argumentândcăspiritul artistic se aflăînfiecare. Din acest "pariu", Dan
Barbilianîşidescoperătalentulşiiubireafaţă de poezie. Dan
Barbilianspuneacăpoeziaşigeometriasuntcomplementareînviaţasa:
acoloundegeometriadevinerigidă, poeziaîioferăorizontsprecunoaştereşiimaginaţie.

Criticulşiprietenulsău Tudor Vianuîiconsacră o monografie, considerată a fi

ceamaicompletăpânăînziua de azi. Una din celemaicunoscutepoeziiaautorului, Dupămelci,
apareîn 1921 înrevistaViaţaRomânească. Tot înacestanpleacă la Göttingen (Germania) pentru a-
şi continua studiile. Dupătreiani, în care afăcutmultecălătoriiprin Germania, ducând o
viaţăboemă, se întoarceînţară.
 Ion Barbu, care nu s-a rezumatniciodatăsă fie un simplu poet descriptiv, nu se
dezmintenici cu “Dupămelci”, deşiaiciîlsurprindemcă se
pierdemaimultdecîtoriundeînamănuntaexterioare.

Din poemelefabulative cu elemente de figuraţie din natură, capodoperarămîneînsă Riga

Crypto şilaponaEnigel, baladaînchipuită de Ion Barbu ca zisă de unmenestrel, “la spartulnunţii,
încămară". Asistăm de astădată la o dramălirică, a căreidesfăşurare are locînlumeavegetală a
climatului boreal, implicînderosulîn forma uneiconjuncturiextraordinarplasticizate.
Povesteanefericitului Crypto, “regele-ciupearcă", estecîntată cu o gingăşieplină de gravitate.
Pradădragosteipentru mica laponăEnigel, oprităîntr-un popas de noapteînpoianasa de muşchi,
îndrumul cu reniisprepăşunile de mai la sud, Crypto o îmbiesărămînăacolo,
“însomnfragedşirăcoare", departe de soarele de care el se simtedespărţit, prin “visurisute, de
măcel". Semnificativeleversuri ale răspunsului, cu care Enigelîirespingerugămintea,
pentrucăaspiră cu întreagaeinatură la solavitate, ne dau o imagine a nordului, hibernând cu
cultulsoareluiînsuflet, de o putereexpresivăadâncmemorabilă.

Principiul, pe care se structureazăartapoetică a lui Ion Barbu, în ultima etapă de

manifestare a evoluţiei sale apareenunţat, aproapeprogramatic, înversurile din
bucataJocsecundîntr-un stil care ajungesă-fie caracteristicîntreguluiciclu, greu de
descifratprinnaturaexcesivsintetică a formulării, prinsubiectivismulcu,totularbitrar al analogiilor
create, prindiscontinuitateaimaginilor, prinopţiuneapentrucuvântulrarsau de
specialitatematematicăşiuneorichiarprintendinţa de a se da cuvinteleîn context un alt
sensdecîtacelpe care îl au înuzulcomun.

Opera ceamaiimportantă a poetuluiBarbu o constituievolumul“Jocsecond”,

publicatînanul 1930. Se parecă a publicatacestvolumînurmaunuipariu cu Tudor
Vianucăpoatescriepoezie. Poeziilesuntdificil de înțeles, fiind o liricăermetică cu limbaj abstract,
inspirată de poemelelui Stephane Mallarmé. Înunelepoezii,
autorulfoloseșteconcepțiimatematice, spreexempluutilizeazănoțiunea de grup (o mulțime cu
structurămatematică, ale căreielemente se pot însuma conform unorlegispecifice).

Din cuprinsulvolumului:“[Din ceas, dedus...]”, “Timbru”, “Înecatul”, “Increat”,

“LemnSfânt”, “Legendä”, “Secol”, “Sufletpetrecut”, “Oul dogmatic”, “Falduri”, “Riga Crypto
șilaponaEnigel”, “Domnișoara Hus”, “NastratinHogea la Isarlâk”, “Isarlâk”, “Uvedenrode”, “In
memoriam”.