Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LAPONA ENIGEL
de Ion Barbu 1
1.EXPLICAREA CUVINTELOR
NECUNOSCUTE:
Rigă (înv.) rege; carte de joc cu figura regelui, crai;
Laponă = locuitoare a Laponiei (Nordul Peninsulei Scandinaviei:
Norvegia, Suedia, Finlanda, Federația Rusă);
Menestrel = poet-muzicant medieval, care colindă castelele, cântând
şi recitând poezii; cântăreț popular;
Beteală = fir lung de metal auriu sau argintiu; spec. podoabă făcută din
asemenea fire (pentru mirese);
Criptic = ascuns, secret;
Pădureț = sălbatic, nealtoit, acru;
Humă = argilă verzuie (lut);
Mânătarcă = hrib;
Sterp = neroditor, steril;
Urgisit = persecutat, oprimat, năpăstuit; 2
2. EXPLICAREA CUVINTELOR
NECUNOSCUTE:
4
GENEZA - Ion Barbu şi
pictoriţa norvegiană Helga adev.ro/nvpzzj
şi http://ploaiadecuvinte.blogspot.ro/2013/03/ion-barbu-oscilatia-lirica-intre.html
6
NUME REAL
Dan Barbilian
„În anul 1919, Dan Barbilian începe colaborarea
la revista literară Sburătorul, adoptând la
sugestia lui Eugen Lovinescu, criticul cenaclului
ca pseudonim numele bunicului său, Ion
Barbu.”
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Barbu
7
Eugen Lovinescu
CENACLUL: Sburătorul
REVISTA: Sburătorul
8
OAMENI CARE I-AU
INFLUENŢAT DESTINUL
Alexandru Macedonski – Cenaclul și revista literară Literatorul
Alexandru Macedonski a încurajat, la începuturile activității lor
scriitoricești, numeroși tineri talentați, printre care și Ion Barbu,
care a publicat în revista Literatorul, în 1918, poezia Fiinţa.
În 1919 debutează la
Sburătorul, mentorul
revistei, Eugen
ION BARBU Lovinescu,
schimbându-i numele în
Profesorul lui Ion Barbu, al cărui asistent devine Ion Barbu
1930 – SINGURUL
VOLUM DE POEZII
PUBLICAT DE
AUTOR
În 1921 apare placheta După
melci, care este însă retrasă de
pe piaţă datorită ilustraţiilor
nepotrivite, care făceau ca
poemul să fie interpretat drept o
creaţie pentru copii. 12
Autorul reprezintă un paradox al literaturii române, el fiind în
acelaşi timp un poet cu o creaţie poetică originală, dar şi un
matematician pasionat.
Ion Barbu este fiul unui judecător din Rucăr.
Numele lui adevărat este Dan Barbilian.
Urmează secţia de matematică a Facultăţii de Ştiinţe din
Bucureşti.
În 1919 debutează la „Sburătorul”, mentorul revistei,
Eugen Lovinescu, schimbându-i numele în Ion Barbu.
Lovinescu va scrie un studiu despre modernismul poeziei tânărului
poet.
După o călătorie de studii în Germania, Dan Barbilian e asistent la
catedra de geometrie analitică a Facultăţii de Matematică.
În 1929 îşi ia doctoratul şi devine profesor titular al Universităţii
Bucureşti, la catedra de matematică.
Va scrie peste 80 de studii de specialitate.
13
A fost bun
prieten cu Tudor
Vianu, care a
scris studiul
„Ion Barbu”.
14
Pariul cu literatura…
Tudor Vianu
Ion Barbu
Se pare că debutul său artistic a fost declanșat de
un pariu cu Tudor Vianu. Plecați într-o excursie la
Giurgiu în timpul liceului, Dan Barbilian îi promite lui
Tudor Vianu că va scrie un caiet de poezii, argumentând
că spiritul artistic se află în fiecare. Din acest „pariu”,
Dan Barbilian își descoperă talentul și iubirea față de
poezie. Dan Barbilian spunea că poezia și geometria sunt
complementare în viața sa: acolo unde geometria devine
rigidă, poezia îi oferă orizont.
( shttp://www.lapunkt.ro/2014/11/29/10zece-punkte-ion-
barbu/pre cunoaștere și imaginație.)
15
„Riga Crypto şi lapona Enigel”
PERIOADA INTERBELICA
20
Încadrarea într-o perioadă:
În anul 1924, la 29 de ani, Ion Barbu citește
în ședințele de duminică ale cenaclului
Sburătorul, condus de Eugen Lovinescu,
balada „Riga Crypto și lapona Enigel”. Deşi
criticul a fost reținut, poemul a avut succes la
public.
În același an, 1924, o publică în „Revista
română” și apoi o include în volumul „Joc
secund”, din 1930, în ciclul „Uvedenrode”.
21
Acest text face parte din a doua etapă a
creaţiei lui Barbu, baladic-orientală.
Trăsăturile poeziilor din această etapă:
caracterul narativ şi descriptiv, evocarea
unei lumi pitoreşti, folosirea descântecelor,
a inspiraţiei autohtone sau balcanice,
asemănări cu lumea descrisă de Anton
Pann.
Acest poem face parte din perioada
INTERBELICĂ, la fel ca „Plumb” (1916),
„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”
(1919), „Flori de mucigai” (1931).
22
Prezentarea curentului
literar/ tendinţei:
24
MODERNISMUL poeziei lui
Ion Barbu se explică prin:
1.Ermetism (caracterul încifrat al
poeziei, apropiat de matematică).
Hugo Friedrich, în „Structura liricii
moderne” defineşte ERMETISMUL =
POEZIA PURǍ ca pe „cea mai violentă
reacţie împotriva literaturii declamatorii”;
„lirica modernă constrânge limbajul la
funcţia paradoxală de a exprima şi de a
ascunde sensul în acelaşi timp.” 25
Ion Barbu împarte poezia în două
categorii:
a) „poezia leneşă, REFUZATǍ DE IDEE” (lipsită de
spiritualitate) şi
b) poezia pură (o lirică esenţializată, a ideilor).
Ion Barbu optează pentru ultima, în studiile
sale „Poetica domnului Arghezi” şi „Poezia leneşă”.
Ermetismul solicită intelectul în procesul
descifrării textului literar şi mai puţin afectivitatea.
Reprezentanţi ai ermetismului sunt:
Stephane Mallarme, Paul Valery, G. Ungaretti.
26
2.Nerespectarea tuturor regulilor
PROZODIEI tradiționale: 27 de strofe,
strofe inegale (4, 5, 6, 7, 8), măsura
versurilor de 5-9 silabe, rimă
încrucișată (abab), împerecheată
(aabb) și monorimă.
27
Modernismul poeziei constă în inspiraţia sa
filosofică.
Poezia are o funcţie de cunoaştere.
G. Călinescu va afirma că între macrocosmos şi
microcosmos există o corespondenţă
magică.
Poemul „Ritmuri pentru nunţile necesare”,
al lui Ion Barbu, cuprinde imaginea centrală a
sistemului planetar.
Este principala sursă de inspiraţie a poemului
„Riga Crypo şi lapona Enigel”.
Imaginea acestui macrocosmos seamănă
perfect cu microcosmosul nostru interior. 28
În „Ritmuri pentru nunţile necesare”,
pentru a ajunge la desăvârşirea
spirituală, sufletul trebuie să parcurgă
trei etape cosmice:
1. cercul Geei (pământului),
2. cercul Venerei (cunoaştere prin iubire=
afect),
3. cercul lui Mercur (cunoaştere prin
raţiune=intelect),
planetele care despart Pământul de Soare.
29
„Ritmuri pentru nunţile
necesare”:
„Capăt al osiei lumii !/ Ceas alb, concis al minunii,/ Sună-mi
trei/ Clare chei/ Certe, sub lucid eter/ Pentru cercuri de mister
!//
An al Geei, închisoare,/ Ocoleşte roatele interioare:/
Roata Venerii/ Inimii //
Roata capului/ Mercur/ În topire, în azur,/ Roata
Soarelui/ Marelui.// (…)//
Că intrăm / Să ospătăm/ In cămara Soarelui/ Marelui/ Nun şi
stea,//
Abur verde să ne dea,//
Din căldări de mări lactee,/ La surpări de curcubee,/ În Firida
ce scântee/ eteree”. 30
Definiţia şi trăsăturile
genului/ speciei:
În text întâlnim lirismul obiectiv, deoarece
lipsesc mărcile eului liric. Textul este scris la
persoana a III-a, prezentându-se mai multe
personaje, care au semnificație simbolică.
Tudor Vianu vorbește în acest caz de lirica de
măști.
Sub masca fiecărui personaj se ascunde chiar Ion
Barbu, omul care aspiră spre absolut, dar care are
acces la mai multe tipuri de cunoaștere: prin
rațiune (matematică), prin iubire și prin creație31
(poezie).
Lirism obiectiv = lirică de măşti
Absența mărcilor eului liric
36
Tema / temele operei;
paralele cu alte opere:
40
Semnificaţia titlului:
TITLUL este o aluzie la povestea de dragoste
tragică a celor doi tineri: Romeo şi Julieta.
Riga înseamnă rege, iar Crypto - ascuns, tăinuit,
criptic. Crypto vine și de la faptul că el aparţine
regnului ciupercilor = CRIPTOGAMELOR.
Lapona sugerează originea nordică a fetei, de la
Polul Nord, din Laponia.
Enigel vine de la numele tătăresc al râului Ing,
afluent al Bugului rusesc și sugerează originea
nordică a fetei, sau de la angelus, care în latină
înseamnă înger.
41
Din punct de vedere morfologic,
titlul conține două substantive
comune (riga, lapona) şi două
substantive proprii (Crypto,
Enigel).
În sens denotativ, titulul
cuprinde referiri la un rang
social (riga=rege), o etnie
(lapona=de origine din Laponia)
şi două personaje literare. 42
În sens conotativ, titlul este o enumerație
cu ajutorul căreia sunt surprinşi riga Crypto
(ființa involuată, simbol material al lumii
vegetale, care doreşte să-şi depăşească
existența mediocră prin intermediul nunții),
iar ființa alături de care vrea să-şi continue
soarta este lapona Enigel.
Riga este un obstacol pe care încearcă să-l
evite, nu pentru a-l răni însă.
Se realizează antiteza între ființa
inferioară (Crypto) şi cea superioară
(Enigel). 43
Structura şi compoziţia (părţi,
planuri):
3. Hanu Ancuței –
Mihail Sadoveanu
46
Volumul „Hanu-Ancuței" conține nouă povestiri
MENESTREL = TRUBADUR
Poet-muzicant medieval, care
colinda castelele cântând și
recitând poezii, legende
(CÂNTECUL CIDULUI,
Cavalerii Mesei Rotunde,
Tristan și Isolda).
47
Dialogul de la spartul nunţii din cămară dezvăluie
esenţa creaţiei lui Barbu: dialogul matematică -
poezie (menestrel).
A / F
Citeşte cu atenţie fiecare din afirmaţiile de mai jos. În
cazul în care apreciezi că afirmaţia este adevărată, încercuieşte
litera „A”. În cazul în care apreciezi că afirmaţia este falsă,
încercuieşte litera „F”:
A F Textul „Riga Crypto şi lapona Enigel”, de Ion Barbu a
fost citit prima dată la cenaclul Junimea.
A F Cel mai bun prieten al lui Ion Barbu a fost G.
Călinescu.
A F Poemul „Riga Crypto şi lapona Enigel”, de Ion Barbu
este compus din două părți: nunta umană şi nunta fantastică.
49
„Înscrieţi, în spaţiul din stânga numerelor de ordine
ale personajelor din prima coloană, litera care
corespunde simbolului pe care îl reprezintă fiecare”:
50
1. portretul rigăi
= prin apropierea de Pământ, semnifică o cunoaştere
afectivă;
= huma este un lut verde, care arată o cunoaştere absolută,
falsificată prin coborârea la pământ;
= Crypto fusese blestemat de o „vrăjitoare mânătarcă” şi
coborât din regnul uman în cel subuman;
=atitudinea ostilă a supuşilor este o aluzie la condiţia
geniului în lumea oamenilor de rând;
= Crypto este un stăpân („crai”) al unui univers
vegetal, inferior, descris de poet ca un spaţiu al umbrei,
al umezelii („pat de râu şi humă unsă”) un cer răsturnat
faţă de zona astrală a lui Hyperion. 51
2.+3. portretul laponei şi
motivul transhumanţei:
Lapona, fiică a Polului, este contemporană cu riga:
„Pe-acelaşi timp trăia cu el”.
În călătoria ei dinspre N spre S, dinspre pol spre soare,
Lapona poposeşte „pe muşchiul crud/ La Crypto, mirele
poienii”.
(Muşchiul e verde. Aparent, sugerează cunoaşterea
absolută. Fiind aproape de pământ, este o falsă cunoaștere
absolută. Motivul cifrei 3 sugerează iniţierea, parcurgerea a
3 probe, a unui drum inițiatic.)
Enigel este personajul superior lui Crypto, prin apartenenţa
la condiţia umană, chiar dacă în lumea ei este un personaj
comun (descrierea ei este convenţională: „lapona mică,
liniştită, cu piei”. 52
Visul (dialogul riga Crypto -
lapona Enigel):
= „Pe trei covoare de răcoare/ Lin adormi torcând verdeaţă”
→ Cele trei covoare sugerează 3 forme de cunoaştere, prin: 1.
Afect, 2. Raţiune, 3. Creaţie; (cunoaşterea absolută = c. prin
creaţie + c. raţională);
= motivul fragilor/ roşu, arată că regele Crypto o
preamăreşte pe Venus, zeița iubirii;
= După fiecare dintre cele 3 invocaţii ale rigăi, urmează 3
refuzuri ale laponei: „Ca o lamă de blestem (magie
neagră)/Vorba-n inim-ai înfipt-o” (Fata înțelege intenția
ascunsă a rigăi, de a o transforma din om în ciupercă, într-o
ființă subumană, prin folosirea descântecului).
53
= metafora „sufletului-fântână” sugerează
capacitatea de reflectare, de meditaţie asupra
propriei condiţii a omului, caracterul superior al
acestuia;
= În cadrul nunţii fantastice sunt prezentate 3
sfere (subumană –vegetală = riga; umană
= lapona; supraumană-astrală = Soarele).
= Sensul fiinţei umane este totdeauna spre
soare.
= Verdele există în toate treptele: huma,
muşchiul, pâlcul de arbori, copacul, taler cu
margini verzi, abur verde. 54
5. Tragica transformare a
rigăi:
Riga îşi pierde culoarea datorită luminii solare şi
înnebuneşte.
El, din ciupercă comestibilă, devine ciupercă
otrăvitoare.
În final, făcând nuntă cu măsălariţa (planta
otrăvitoare), dovedeşte că nu-şi poate depăşi
condiţia.
Încercarea fiinţei inferioare de a-şi depăşi limitele
este pedepsită cu nebunia.
Riga Crypto şi Enigel simbolizează faptul că fiinţele
55
APOLLO - zeul
zilei, al luminii și
al artelor,
protector al
poeziei și al
muzicii,
conducătorul
corului muzelor,
personificare a DIONIS (Zeul petrecerii) era în
mitologia greacă zeul vegetației, al
Soarelui.
pomiculturii, al vinului, al extazului și
Simboluri: arcul, fertilității, denumit la romani și 56
lira și laurul Bacchus. Simboluri: strugurii, iedera și
Urmaș: Orpheus tirsul
Comentarea incipitului şi
finalului:
INCIPITUL are valoarea unui PROLOG, având
rol de ramă a povestirii propriu-zise. El face
trimitere la două planuri ale relatării: primul plan,
acela al „nuntaşului fruntaş”, introduce al doilea
plan, al poveştii despre nunta neîmplinită a lui
Enigel şi a lui Crypto.
Primele patru strofe alcătuiesc rama
povestirii, în care se creează cadrul propice
„spunerii” poveştii nefericite de iubire despre
Enigel şi riga Crypto.
57
La o nuntă reală, într-un moment incert, care
poate presupune împlinirea sau neîmplinirea
nunţii („La spartul nunţii, în cămară”),
menestrelul este rugat de un „nuntaş fruntaş”
să spună cântecul lui Enigel şi al lui Crypto.
Se face trimiterea spre un timp mitic, spre Evul
Mediu, prin adresarea directă către menestrel,
cel care va rosti povestea tragică a laponei
Enigel şi a lui riga Crypto: spațiul poetic ce se
dezvoltă din primele versuri este al unei lumi
medievale, cu enigmatice castele, cu menestreli,
barzi care cȃntau la ospețele vechilor castelani.
58
O dovada a caracterului
mitic al unei astfel de lumi
este atmosfera de basm,
ireală, ce se revarsă
asupra cititorului încă de
la primele versuri.
59
FINALUL este trist.
Riga Crypto se transformă într-o ciupercă otrăvitoare,
obligat să nuntească cu ipostaze degradate ale propriului
regn:
„Cu Laurul-Balaurul /Să toarne-în lume aurul,/ Să-l toace, gol
la drum să iasă./ Cu măsălarița-mireasă./ Să-i ție de
împărăteasă."
Încercarea ființei inferioare de a-şi depăşi limitele
este pedepsită cu nebunia.
Finalul este o morală asupra imposibilităţii depăşirii
limitelor dintre regnuri, incompatibile ontologic (din
punctul de vedere al existenţei).
Dorinţa rigăi de a-şi depăşi condiţia se transformă în hybris,
pedepsit de divinitatea solară nemiloasă. 60
FINALUL
FINALUL: sfârşitul rigăi = o
pedeapsă pentru tendinţa de a-
şi depăşi condiţia.
HYBRIS = Mândrie nemăsurată
= păcatul de încălcare a măsurii
impuse oamenilor de zei,
sancționat întotdeauna printr-un
act de justiție divină.
61
Laur = ciumăfaia = plantă otrăvitoare cu miros urât (aproape el singur foarte
veninos) înfloreşte în iulie-august prin locuri pustii, drumuri demult părăsite)
Consumarea ciumăfaei, verde sau uscată sau a
seminţelor acesteia, are efecte toxice, ducând la
o intoxicaţie precum cea cu mătrăgună. Ca
urmare a consumului pot apărea halucinaţii
puternice, mai ales vizuale, apare accelerarea
pulsului, înroşirea feţei, iar consumul a 15-20 de
seminţe poate determina moartea unui copil.
http://www.ramnic.ro/articole/ciumafaia-laurul-porcesc-are-efect-letal-centrul-de-
prevenire--evaluare-si-consiliere-antidrog-valcea-17721/2008-09-17
MǍTRǍGUNA
Comentarea a două imagini
sau idei poetice:
Prima idee poetică relevantă pentru
tema şi viziunea despre lumea a
autorului este următoarea:
cunoașterea absolută (VERDE) se
poate atinge când ai acces, în același timp
și la cunoaștere prin iubire (ROȘU), dar
nu te limitezi la ea, ci te îndrepți și spre
cea rațională (ALBASTRU), apoi spre cea
prin creație (GALBEN). 63
În realitate, Barbu crede că un
matematician care poate fi și poet
este capabil să atingă
cunoașterea absolută.
Din punctul lui de vedere,
totuși cunoașterea prin
rațiune, a matematicianului,
este superioară celei prin
creație, a poetului.
64
În text, lapona Enigel, care vine de la
Polul Nord, simbolizează MATEMATICA,
cunoașterea prin rațiune, Riga Crypto
– cunoașterea prin iubire (ROȘU),
deoarece îi oferă fetei fragi, iar
SOARELE reprezintă cunoașterea prin
CREAȚIE.
Refuzându-l pe Rigă, Enigel renunță la
cunoașterea prin iubire, pentru a atinge
cunoașterea absolută (adică
îmbinarea MATEMATICII cu POEZIA).
65
A doua idee relevantă pentru tema şi viziunea
despre lume a autorului este aceea că Ion
Barbu se inspiră din propria viață:
În perioada studiilor postuniversitare în
domeniul matematicii în Germania, Ion Barbu
a cunoscut-o pe Helga, o pictoriţă norvegiană,
la una din expoziţiile ei din Munchen.
Helga fusese, după cum însăşi soția poetului avea
să consemneze mai târziu, „marea dragoste" a
lui Ion Barbu: „singura femeie pe care a
iubit-o sincer, la care s-a gândit cu duioşie
până la sfârşitul vieții", „singura pentru care
a suferit cu desperare, până în adâncul
sufletului". 66
Despărțirea de Helga „i-a zguduit viața", lăsându-l
pe poet „descumpănit, adânc deprimat, desperat".
Răpus de durerea despărţirii, poetul a scris
„RIGA CRYPTO ŞI LAPONA ENIGEL”.
În această perioadă (1923) în care poetul se simțea
singur şi părăsit într-o lume imposibilă, Ion Barbu a
cunoscut-o pe Gerda Hossenfelder, pe care a
cerut-o în căsătorie la scurt timp. Aceasta era
fiica unui doctor cunoscut şi era studentă la
CHIMIE.
Poemul „Ritmuri pentru nunţile necesare”, al
lui Ion Barbu, care cuprinde imaginea centrală a
sistemului planetar, este principala sursă de
inspiraţie a poemului „Riga Crypo şi lapona Enigel”.
67
Motive literare, relaţii de
opoziţie şi de simetrie:
MOTIVE LITERARE: transhumanța, visul,
cercul = roata, soarele + inelul, descântecul,
soarele, fragii, ș.a.
Roata – simbol al cercului, al ciclului închis;
Fântâna – simbol al cunoaşterii de sine, în
aspirația către absolut.
LAITMOTIVUL: nunta (ratată/ împlinită)
Trei mituri fundamentale de origine greacă sunt
valorificate de Barbu : al SOARELUI, al NUNŢII
şi al OGLINZII.
68
Motive literare?
69
MOTIVUL DRUMULUI
70
71
Editura Art:
„Drumul spre sud al laponei are semnificaţia unui
drum iniţiatic, iar popasul în ţinutul rigăi este o
probă, trecută prin respingerea nunţii pe o treaptă
inferioară.
În <Ritmuri pentru nunţile necesare>, este
înfăţişată înaintarea sufletului prin trei etape
cosmice, trepte ale iniţierii, până la desăvârşirea
spirituală, nuntirea în „cămara Soarelui/ Marelui.
Itinerarul trece prin cercul Venerii (iubirea ca
„energie degradată" reduce omul la ipostaza de
fiinţă instinctivă), apoi sufletul trebuie să mai urce o
treaptă, cercul lui Mercur, mai pur, al intelectului, al
72
cercetării.
Dincolo de înflăcărările impure ale dragostei şi de
atmosfera mai curată a inteligenţei, iniţierea
completă are loc prin adevărata „nuntă" a trupului
şi spiritului cu însuşi focarul vieţii, Soarele
(cunoaşterea absolută).
Aspiraţia solară a laponei sugerează faptul că
aceasta se află pe treapta lui Mercur, iar chemările
personajului alegoric, riga Crypto, sunt ale cercului
Venerii.
Frigul ţinutului polar, perfecţiunea geometrică a
apei cristalizate configurează treapta raţiunii pure,
în timp ce impuritatea din cercul Venerii e sugerată
de spaţiul în care se amestecă elementele
primordiale: „humă unsă", „aer ud". 73
RELAȚII DE OPOZIȚIE:
uman – nonuman,
masculin – feminin.
Cele două personaje, riga Crypto și lapona
Enigel, sunt prezentate în antiteză, nuntirea lor
este imposibilă pentru că aparţin unor planuri de
existență incompatibile. De altfel, întâlnirea lor are
loc numai în visul laponei, dar dialogul se
desfăşoară la un alt nivel decât dialogul
Luceafărului cu Cătălina.
RELAȚII DE SIMETRIE: între nunta umană
și nunta fantastică. Nunta poate avea loc doar
între ființe din aceeași lume. 74
Nivelurile limbajului, folosite
cu scop expresiv:
nivel imagistic (imagini artistice: vizuale,
auditive, tactile, olfactive)
nivel lexical (câmpul semantic dominant,
registre stilistice):
LIMBAJUL ARTISTIC: se remarcă prin
împletirea limbajului arhaic şi popular cu cel
neologic:
arhaisme („menestrel", vecinic", „pre”);
regionalisme („adăsta", „ iacă”, „puiacă”);
neologisme puţine („pol").
75
La nivel lexical, se observă folosirea cuvintelor
populare, care conferă textului oralitate.
Stilul este dominat de elemente-simbol,
exprimate într-un limbaj oral, familiar,
narativ, ce face din poem o creație alegorică şi
filosofică, trimițând la filonul popular prin
utilizarea unor cuvinte ca: „iacă, puiacă,
adăsta, poposi”.
Modurile de expunere în balada „Riga Crypto şi
lapona Enigel” sunt narațiunea şi dialogul,
alegoria ideatică fiind transpusă într-o „poveste
în ramă”.
76
c) nivel stilistic (constă în totalitatea
figurilor de stil din poezie, folosite cu
scop expresiv):
Nivelul stilistic al textului este marcat de numeroase
FIGURI DE STIL:
Epitete: „cântec larg" (desemnează creaţia cu multiple
semnificaţii), „nuntaş fruntaş”, „rigă blând”, „umed şi
plăpând”, „frumos vorbi şi subțirel”, „somn fraged”
(somnul sugerează absenţa raţiunii, reducerea personajului
la instinct);
Enumerații: „dăruit cu pungi, panglici, beteli cu funtă".
Inversiuni: „îndărătnic menestrel", „zice-l-aș", „vecinic
tron”
Repetiții: „Rigă Crypto, rigă Crypto”; „Enigel, Enigel"
Antiteze: „la soare – la umbră", „umbra - lumină" 77
Metafore: „trei covoare de răcoare” (=muşchiul
ca…), „sufletu-i fântână-n piept" (=sufletul ca …),
„greu taler scump cu margini verzi" (=soarele ca…),
„soarele, aprins inel” (soarele ca un inel), „om, fiară
bătrână”
Comparații: „ca o lamă de blestem”, „zvârlit în
sus ca un inel”
Aliterație: „fragii fragezi”
Hiperbolă: „visuri sute de măcel”
Personificare: „soarele-nțelept”
Interogație retorică: „Lui Crypto, regele
ciupearcă, / Lumina iute cum să-i placă?”
Superlativul absolut expresiv se realizează 78
82
Exemplu:
„Pe trei covoare de răcoare
Lin adormi, torcând
verdeață”
„Ți-am adus dulceață, iacă
Uite fragi, ție dragi,
Ia-i şi toarnă-i în puiacă!”
83
Completaţi spaţiile libere!
Riga Crypto şi lapona Enigel, de Ion Barbu aparţine genului
................................, iar ca specie este .................................... .
Lirismul din text este de tip...................... .
Personajul masculin reprezintă tipul geniului.
Tema este ................................................, deoarece se vorbeşte
de relația a două personaje din lumi diferite.
În text, finalul este ................................., deoarece Crypto îşi
găseste împlinirea prin iubire alături de o ființa inferioara.
Motivul .......................... se regăseşte în poem, comunicarea
dintre cele două lumi neputându-se realiza altfel.
Repetarea anumitor cuvinte sau strofe conferă
muzicalitate textului şi se constituie în .......................................,
formule magice prin care se încearcă atragerea persoanei iubite
în altă lume.
84
Inteligența vizual-spațială: ARTIŞTII
Folosind desenul sau un poster, reprezentaţi anumite scene
reprezentative sau personaje din cele două texte. /
Realizați un ciorchine pentru comentariul unuia dintre texte.
85
Inteligența muzical-ritmică
MUZICIENII
86
Inteligența lingvistică:
SCRIITORII:
În concluzie, pentru
Ion Barbu, poezia devine
„fete de l’ Intellect” (Paul
Valery). 91
G. Călinescu:
„Matematician de profesie, poetul a fost ispitit să desprindă
numai spiritul disciplinei sale, adică alunecarea de la şes la
pisc, zborul în absolut spre ultima esenţă, şi să-l aplice liricii în
inţelesul că, dată fiind o ascunsă ordine in univers, jocul
simbolurilor să fie o cheie de iniţiere.
Iată dar sensul temperamentului mai mult decat esteticei lui I.
Barbu: pitagorismul poetic, sublimarea obiectului până unde
îngăduie arta, restabilirea unei ordini pe planul al doilea, a
unei corespondenţe oculte între simboluri, instruirea de
lucrurile fundamentale, iniţierea în această ordine lăuntrică
prin imagini esenţiale şi practice muzicale.
Poezia se intelectualizează, fără a cădea în inteligibil, căci
poetul caută inefabilul macrocosmic, revelator al lucrului
în sine, fugind de contingenţă, pitoresc, analiză, de
claritatea clară, raţională, cultivând muzica de sfere, 92
cunoaşterea extatică, orfismul."
Nicolae Manolescu:
„Eminesciană e şi <Riga Crypto şi lapona Enigel>,
care e un <Luceafăr> cu rolurile inversate.
Prăpastia se deschide între Crypto, simbolul forţelor
telurice, şi Enigel, care se-nchină soarelui. Acest
motiv al soarelui e central în poezia de cunoaştere a
lui Barbu. Poetul inchipuie trei faze succesive ale
cunoaşterii, înaintând în spirală, şi având fiecare un
simbol în plan astral: cunoaşterea prin simţuri,
<roata inimii>, e pusă sub semnul Venerei;
cunoaşterea intelectuală, abstractă, sub semnul lui
Mercur; cunoaşterea simbolică, poetică, sub acela al
Soarelui. <Ritmuri pentru nunţile necesare> e o
ilustraţie aproape didactică a spiralei.” 93
Tudor Vianu:
Între 1920 şi 1924 şirul poeziilor publicate de Ion Barbu
prezintă o îndoită şi comună trăsătură narativă şi
pitorească (inedită, expresivă, bogată în imagini,
colorată). Abstractismul primelor poeme este acum părăsit.
O undă de interes pentru viaţa, natura şi particularităţile
mediului său dă noii sale inspiraţii simplitate şi umor. [...]
Ceea ce iese la iveală este un aspect neaşteptat al poeziei
sale, dar pe care fire mai ascunse continuă a-l lega de etapa
anterioară. Abia acum dionisianismul ca sentiment
mistic al naturii coboară în sfera evenimentelor sale
intime, amintirea literară devine trăire autentică.
Poemul narativ <După melci> este rodul acestei însumări
mai adânci şi al acestei apropieri de sine.”
94
La Barbu, apolinicul şi dionisiacul
coexistă, cu dominanţa uneia dintre
ele, în funcţie de etapa de creaţie.
Aceste două categorii estetice
complementare au fost formulate de
filosoful german Nietzsche.
Riga Crypto se caracterizează
prin trăsături dionisiace, iar
Enigel prin caracteristici
apolinice.
95
APOLÍNIC
Care este orientat spre ordine, echilibru,
măsură și armonie, caracterizat printr-o
contemplare senină, detașată; lucid,
rațional; luminos, senin, echilibrat.
Apollo - zeul zilei, al luminii și al artelor,
protector al poeziei și al muzicii,
conducătorul corului muzelor, personificare
a Soarelui.
Simboluri: arcul, lira și laurul. Urmaș: Orfeu
96
DIONISIÁC
Care are o atitudine afectivă cu impulsuri
pasionale, exaltate sau iraționale.
Dionis (Zeul petrecerii) era în mitologia
greacă zeul vegetației, al pomiculturii, al
vinului, al extazului și fertilității, denumit la
romani și Bacchus.
Simboluri: strugurii, iedera și tirsul
(dexonline: toiag simbolic, împodobit cu
viță-de-vie și având în vârf un con de pin,
cu care era înfățișat zeul Dionysos și cei
care îl însoțeau). 97
BIBLIOGRAFIE
Badea, Mariana, „Literatura română pentru elevii de liceu. Proza. Poezia.
Dramaturgia (examenul de BAC!)”, Ed. Badea @ Professional Consulting,
Bucureşti, 2003.
Balan, Liliana, Trandafir, Maria, „Literatura română pentru bacalaureat”, Ed.
Polirom, Iaşi, 2005.
Ciocaniu, Cristian, Avram, Viorica, Boltaşu Nicolae, Dorica, Colțea, Mioara,
„Limba şi literatura română. Ghid de pregătire”, clasa a X-a, Ed. Niculescu,
Bucureşti, 2013.
Columban, M. H, Corcheş, H, Gal V., Lascăr, M., Lupu, M, Paicu, L, „Cartea
definitivă. Pregătirea examenului de Bacalaureat”, Grup Editorial Art,
Bucureşti.
Columban, Monica H., Pop, Iulia, Radu, Cătălina, „Limba si literatura
română, Modele de rezolvare a subiectelor pentru examenul de Bacalaureat
2008”, Grup Editorial Art, Bucureşti, 2008.
Dragomir, Anca, „Literatura română (fişe pentru pregătire rapidă)”, Ed.
Aula, Braşov, 2002.
http://dexonline.ro/ 98
Manualele de liceu de „Limba şi literatura română” (în vigoare)
Onofrei, Margareta, „Literatura română: eseuri pentru clasele 9 -
12”, Booklet, Bucureşti, 2008.
Onofrei, Margareta, „Română: BAC – Eseuri”, Booklet, Bucureşti,
2008.
Paicu, L., Lazăr, M., „Literatura română. Eseul”, Bucureşti, Ed. Art,
2008.
Soare, Hadrian, Soare, Gheorghe, „Limba şi literatura română, clasa
a X-a”, Ed. Carminis, Piteşti, 2002.
Stoleru, Cecilia, „70 de eseuri pentru majoritatea subiectelor
esențiale”, Ed. Pestalozzi, Bucureşti, 2008.
Stoleru, Cecilia, „Literatura română”, Ed. Pestalozzi, Bucureşti,
2002.
Vianu, Tudor, „Scriitori români din secolul XX”, Ed. Minerva,
Bucureşti, 1986.
www.didactic.ro
www.google.ro (imagini)
ș.a.
99
Internet