Ion Caraion (pseudonimul literar al lui Stelian Diaconescu; n. 24 mai 1923, Plici, Buzu, Romnia d.

. 21 iulie 1986, Lausanne, Elveia) a fost un scriitor romn. Biografie S-a nscut n comuna Ruav (azi Vipereti), satul Plici, judeul Buzu, ntr-o familie de rani. ntre 1935-1942 urmeaz cursurile Liceului B. P. Hasdeu din Buzu, unde, din 1941, mpreun cu Alexandru Lungu, redacteaz revista de poezie Zarathustra. Urmeaz cursurile Facultii de Litere i Filozofie din Bucureti i lucreaz la ziarele Timpul (1942-1943) i Ecoul (1943-1944). Debuteaz n 1939 n Universul literar i n 1940 n Curentul literar cu versuri i recenzii. Volumul de versuri Panopticum (Editura Prometeu) este confiscat de cenzur. Din 1945 este secretar general de redacie la revista Lumea (director G. Clinescu), n 1947 este numit ef de pres la Editura Fundaiilor Regale (directorul editurii Al. Rosetti). Editeaz, mpreun cu Virgil Ierunca, revista de poezie n cinci limbi Agora, n care public poei i eseiti prestigioi din ar i strintate (revista a fost interzis dup primul numr).Finanarea a fost obinut de Octavian Neamu din bugetul prestigioasei Edituri a Fundaiilor Regale. Public dou articole virulente: Criza culturii i Criza omului n ziarul Jurnalul de diminea. ntre 1950 i 1955 face nchisoare la Canalul Dunre-Marea Neagr i minele de plumb de la Cavnic i Baia Sprie, n urma unei condamnri politice. Pn n martie 1958 este redactor al publicaiei Limb i literatur. Arestat din nou n 1958, este condamnat la moarte pentru trdare, apoi, prin comutare, la munc silnic pe via. Este eliberat n 1964, mpreun cu ali deinui politici. i rencepe activitatea literar n 1966 cu volumul de versuri Eseu. Scrie i public ntr-un tempo uluitor pentru a recupera anii ce i s-au furat prin pucrii. n 1981, familia Caraion primete azil politic n Elveia i se stabilete la Lausanne, unde scriitorul editeaz revistele internaionale Don Quijote i Correspondances. Atac vehement comunismul cu fa fascist, demasc un regim detestat, pe conductorii i torionarii si ntr-un volum ntitulat Insectele tovarului Hitler. n aceti ultimi ani ai activitii sale, Caraion a fost ajutat de prieteni credincioi, printre care mai ales Ion Solacolu, care i-a deschis coloanele revistei Dialog, din Germania federal, i ale suplimentului ei literar. n iunie 1986, Solacolu ncepe publicarea primului din cele ase Caiete Caraion, n care acesta figureaz cu Apa de apoi, poeme inedite, i Prima carte a exilului. Rupt de ar i de rdcinile poeziei sale, Caraion a exprimat anxietatea expatrierii ntrun eseu elocvent, Cuvintele n exil. El gsete totui mijlocul de comunicare nemijlocit cu ara, graie redaciei romne a postului de radio BBC, care-i difuzeaz multe eseuri i profile literare. Paralel are loc o campanie contra persoanei lui Ion Caraion, vizibil organizat de organele de dezinformare din publicaiile comuniste din ar, orchestrate n primul rnd de Eugen Barbu, ca i de cele de extrem dreapt sau pretins naionaliste din exil. Ion Caraion s-a stins din via la Lausanne, la 21 iulie 1986.

n 2006 se public volumul Cazul Artur i exilul romnesc. Ion Caraion n documente din Arhiva CNSAS, editat de Institutul Naional pentru Memoria Exilului Romnesc, care cuprinde dosarul de informator al scriitorului Ion Caraion. Dup 11 ani de nchisoare, n 1964 este recrutat de Securitate i i se ofer eliberarea din nchisoare n schimbul statutului de informator. Primete numele de cod Nicolae Anatol, apoi pe cel de Artur i face periodic rapoarte pn n 1981, cnd se stabilete n Elveia [1]. [modificare] Opera Ion Caraion aparine, mpreun cu Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru, Radu Stanca, Ben Corlaciu, tefan Augustin Doina i alii momentului spiritual al anilor 19451946, la configurarea cruia iau parte scriitori venii din mai multe direcii estetice. O prelungire, mai nti a suprarealismului (Gherasim Luca, Virgil Teodorescu, Gellu Naum), n ncercarea de a uni, dup modelul lui Louis Aragon i Paul Eluard, dicteul automatic cu dialectica marxist n poeme sistematic dificile, apoi, tendina de a moderniza miturile ntr-o liric programatic clar i muzical, vizibil n creaiile poeilor grupai n Cercul Literar de la Sibiu i inaugurat n jurul revistei Albatros i alte publicaii de tinerii poei contestatari din Bucureti. Nota comun a acestor tineri, sensibilizai de rzboi i dezamgii de vechile tehnici poetice, era spiritul de contestaie manifestat n toate domeniile, printr-o negaie energic, juvenil, a valorilor admise de coal. Poemul devine o confesiune liric legat de ntmplrile imediate i animat de limbajul strzii. Ce s-a ntmplat cu aceast generaie de scriitori, se tie. Unii au disprut de pe scena vieii literare sub tvlugul realismului socialist, alii au reaprut dup dou decenii de tcere, i reafirmarea lor a contribuit la resurecia poetic din ultimul deceniu al secolului al XX-lea. Ion Caraion a trit mai mult de ct oricare destinul generaiei lui. Primul volum, Panopticum (1943), afirma cu mare gravitate teme ca negaia poeticului, contestarea valorilor constituite, terifiantul vieii comune, concretizate n violena limbajului. Luna, lacul, floarea etc. ntmpin ironiile cele mai crude. Cosmosul revine la o materialitate confuz, prebiblic. E ceea ce sugereaz poezia lui Ion Caraion din Panopticum i din volumele ulterioare, Omul profilat pe cer (1945), Cntece negre (1947), sufocat de lucruri, acoperit de un cer din care au disprut toate constelaiile luminoase. Poezia Omul profilat pe cer, din volumul cu acelai titlu, este un protest al tinerilor furioi mpotriva unei lumi ieite din matc, debusolate, care i consum energiile haotic, ntr-o enorm dezlnuire de fore. imaginea omului profilat pe cer, reprezentnd infernul existenei umane, este a unei fiine telurice uriae, emanaie a adncurilor contiinei, hrnit din toate atrocitile veacului. Ca i n alte poeme, apocalipsul pe care l anun poetul nu este ntmpltor, el constituie reacia lui intim n faa unui univers compact, de o grea materialitate. Exist i reacia contrar, mai ales n poeziile din tineree: sfidarea, provocarea universului, n stilul insolent, teribilist al generaiei sale. Tendina volumelor ulterioare (Eseu, 1966; Dimineaa nimnui, 1967) e de a nchide confesiunea n broderia savant a imaginilor. Poetul d sentimentul c scrie nu pentru a dezvlui o experien trit, ci parc pentru a o uita. Cititorul are impresia c versurile nchid o parabol care se cere decodificat, c poetul repune, fr ncetare, totul n discuie. Nu se poate vorbi atunci de o evoluie n poezia lui, de o nlnuire de teme, de epuizarea unui subiect, ci de abordarea altuia n culegerea ce-i urmeaz. Poetul redebuteaz de fiecare dat, reia n noul poem tema pe care tocmai a prsit-o.

De remarcat este activitatea prestigioas de traductor a lui Ion Caraion din, printre alii, Guillaume Apollinaire, Charles Beaudelaire, Albert Camus, Andr Gide, Andr Malraux, Saint-John Perse, Ezra Pound, Rainer Maria Rilke, Anna Ahmatova etc. Ion Caraion - Fantana Din gradina cu fructe si pasari aleg adjectivele din adjective scot fluturi din fluturi culori din culori, pasiuni care se cocoata pe calusei de lemn din caluseii de lemn ies retorii si dansatoarele din dansatoare coboara substantive n saci, n crji, n propozitiuni care c-o obsesie, care c-o abstractie, care c-un pepene pepenii cad pe jos si tot amurgul dintr-o data, dintr-o data se face verbe, adverbe, proverbe ca o flota pe mare ca o flota pe doua mari plina de sculptori, de palarii si de civilizatii din care mortii scot adjective din care adjectivele scot o gradina cu fructe si cu pasari de aluminiu si asta ma mhneste, Horatiu. Ion Caraion - Dumnezeu Mergnd pe strazi, privirea cumparase din fiecare lucru cte-o parte: umbrare verzi, bratari si chiparoase ca lacrima iubitelor din carte vitrine mari, acoperind cu-atlazuri mucegaiala sufletelor slute, si faradelegi, si intrigi, si pervazuri n care-au stat idile ne-ncepute. Copil venit din maguri si viroage, coroanelor copacilor oceanici ngenuncheau sub ape, sa se roage, cu anterie gemene, de panici, Am fost n temple, -n temniti si-n spitale, m-au ntlnit singuratati si crime. Inscriptii rari din lume paradoxale patau viori... Si-am fost n tintirime. Cu-nmladieri de caste diminete, burice albe si bacante goale. Marchizele, verandele, costumul de pantomima-al fetelor confuze, prin care-n zori se furisau ca fumul madone reci, cu zmbetul pe buze, m-aplaudau... Superbul Gura-Casca plecat sa faca lumea mai frumoasa, cu cteva iluzii ntr-o basca, sub care-ncep paianjenii sa coasa...

Prin smoalele asfaltului, carunte, vuia orasul, - lacoma comoara mi lua speranta de pe frunte si te-am pierdut atunci ntia oara. Pe urma, rnd pe rnd... Din departarea attor codri tineri de hazarde, ca doi straini pe care ntmplarea i-a harazit aceleiasi mansarde, Ne ntlneam pe scari, treceam pe-alaturi si, obosit de gndurile mele, nu ti-am mai spus de nori sau de omaturi mi-astern pe cuget crduri de boccele. Era o zi cu soare... Valmasaguri de oameni mbulziti priveau n aer. Mi s-a parut ca-n loc de ei vad steaguri, nlastarind cu firele de caier. Iar miezul ghicitorilor rotunde lua-nfatisari de-oracol sau de goarne. Si niste mingi veneau de nu stiu unde, si niste flacari luau orasu-n coarne. Te-am cautat atunci sub gluga verii, mi-era att de dor de revedere! Nu mai stateai acolo de puzderii de ani... Regretul motaia-n cuiere. Si-am nteles ca n-or sa ne mai para n nici un fel albastrele-altitudini, Tu - izolat n tine ca o tara. eu - ros de timp si de incertitudini. Singuratatea s-a-mpartit n doua M-am izgonit pe rnd din fiecare, sa nu ma stie nici rugina noua, nici forfota batrnelor pojare. Ne desparteam... O! cine ma ntreaba de cei ce nu-s? de cei ce-au fost pe vremuri? Multimea vinde ngeri la taraba si arlechinii mor n Bethleemuri. Azi ncarcat de clopote si racle ca o istorie domneasca de zavistii, ncerc zadarnic strmbele speracle n care mi-am rupt florile bastistei. Ori bat n van... Auzul tau ma lasa, drumetii-s reci, mansardele desarte o! cel putin de-ar fi ramas frumoasa prapastia de dor ce ne desparte... nconvoiat n el ca un ciorchine pe ttele-ncalzitei nicovale, prin basca rupta plnge lnga mine

superbul Gura-Casca n sandale. Mireasma vine teapa vremii boanta, acopera-mi-l, lacrima de Parce si-nchide-n mine, Doamne, ca-ntr-o planta, cainta ta de-a nu te mai ntoarce... Ion Caraion - Numai oamenii Zapada a nvatat sa fie zapada buruienile sa fie buruieni vntul sa fie vnt. Numai oamenii n-au nvatat sa fie oameni. Ion Caraion - Taram gol S-a risipit din viata-o buna parte. I se tot luara ducile departe. Cu ochii mici ca doua lipitori vazum zmbind coralii calatori. Limane de demult sub seri pierira. Visata-n rastignirile-mi pe lira, imagine din noaptea mea de zgura, ai mai raspuns doar tu, ceilalti tacura ... Peste-un tarm de-atoli ori promoroaca, eternitatea oasele-si dezbraca. Ion Caraion - Sange uitat Nu e barbateste sa plngi, dar toate graiurile le-am uitat. Dupa ce devii mut, se-ntmpla silabe ntr-adevar cu-adevarat. Si e smbata. Si pasarile lor verzi picura lacrimi pe-un snge uitat.

Ion Caraion - Motiv Asfaltul bolboroseste beat pe trotuare conjugat cu talpi de gheta la soare. Ar fi ridicol sa te poti gndi la altceva dect la razboi. Acuma trebuiesc oameni puternici, care de asalt, papusoi, nu aparate de cusut cuvintele n gnd. (Au mers prin oras sirenele necheznd

ca niste cai dupa mnz) Sunt sigur ca-n pamnt copacii si-au mncat radacinile de ieri de la prnz ... Interesant e numai un cntec, Wolfram ... Uneori tramvaiele plictisite se uita pe geam cerul fumeaza, soarele e moale si greu iar cnd trec prin statie tramvaiele, srmele dau din cap la Dumnezeu. Este atta praf, sunt attea lucruri triste lnga noi, c-ar fi ridicol sa te gndesti la altceva dect la razboi. Ion Caraion - Iarna Inghetara colibele sub nameti ; fntnile-n geruri afara. Ninge. Noapte polara. Prin somn, un taur tulbure-si viseaza iarba de-asta primavara. Ion Caraion - Comedie macabra Din frumusetea noastra ramane moartea si nostalgia. Singuri in speranta, singuri in deznadejde, singuri in iubire, singuri in ura singuri in singuratate. Sa ai mai multa inima decat ii trebuie lumii... Ti-am dat o poezie care surade ca Asia. Astept cea mai mare dragoste, s-o ucid si sa mor. Nu toti muntii sint cu Soare. Poate ca ai mei au fost cu soare...