Fecundația, nidația, dezvoltarea embrionară și nașterea

Ciclul sexual feminin (ciclul ovarian)

• Se instalează în momentul în care ovarele își încep activitatea, la pubertate.
• În primii 2 ani de la debutul primei menstruații poate fi neregulat, după care se stabilizează,
având o durată medie de 28 de zile. În cele 28 de zile, ovarele și uterul suferă modificări ciclice:
un ovar produce un ovul/ mucoasa uterină suferă modificări, pregătindu-se pentru o eventuală
fixare a embrionului(nidație).
• Ziua 1 a ciclului menstrual este marcată de apariția menstruației, care durează, în medie, 2-3
zile.
• Ziua 14 un folicul ovarian matur eliberează un ovul viabil, ce trăiește 1-2 zile, timp în care,
poate fi fecundat de un spermatozoid. Perioada ovulației este perioada de fertilitate a femeii.
• Dacă fecundația a avut loc, embrionul se fixează de mucoasa uterină, iar modificările ciclice
lunare se opresc, organismul pregătindu-se pentru etapele următoare ale dezvoltării embrionare.
• Dacă fecundația nu a avut , după aproximativ 14 zile de la ovulație, o parte din mucoasa
uterină și ovulul nefecundat se elimină prin menstruație.
Fecundația, nidația, dezvoltarea embrionară și nașterea
1. Fecundația: dacă în perioada în care femeia este fertilă au loc raporturi sexuale neprotejate,
un spermatozoid, din câteva milioane eliberate în vagin, se deplasează în trompele uterine, unde
se unește cu ovulul. Se formează astfel zigotul (celula ou) care începe să se dividă, devenind un
agregat de celule care se fixează în mucoasa uterină (nidație) la 10 zile de la fecundație. După
nidație, poartă numele de embrion, iar după săptămâna a șaptea de sarcină, se numește făt.
2. Dezvoltarea embrionară: după nidație continuă diviziunea celulelor și specializarea acestora.
Se formează anexele embrionare: sacul amniotic plin cu lichid amniotic (protecție și hrănire),
placenta și cordonul ombilical(legătura dintre mamă și embrion/făt).
3. Nașterea: încheie starea de gravidie a mamei și constă în expulzia fătului complet dezvoltat
(după aprox.40 săpt.), urmată de eliminarea placentei.

CONTRACEPȚIA
Reprezintă modalitatea de a preveni instalarea unei sarcini nedorite. Atunci când vârsta și
condițiile sociale nu permit apariția și creșterea unui copil, este nevoie să se folosească metode
contraceptive, care interesează atât femeia, cât și bărbatul.
Nu tebuie să se ajungă la o sarcină nedorită, care poate duce la un avort. Avortul nu este o
metodă contraceptivă și poate duce la efecte extrem de grave în organismul femeii, până la
pierderea capacității de a mai avea copii (sterilitate).
Metodele contraceptive sunt variate:
 hormonale, care prin hormoni blochează ovulația (contraceptive orale și
injectabile, implanturi cu hormoni, care sunt folosite la femei) – au eficiență peste
90%, sau
 spermicide – substanțe chimice care omoară spermatozoizii înainte de a ajunge
în uter, folosite fie de bărbat, fie de către femeie ( eficiență 80%)
 de barieră – care blochează ajungerea spermatozoizilor la ovul (prezervativul la
bărbat, diafragma la femei) – au eficiență peste 85%, steriletul la femeie - are
eficiență 97-99%)
 sterilizarea voluntară – care împiedică eliminarea de ovule și de spermaozoizi,
dar se fac prin intervenție chirurgicală și de cele mai multe ori sunt ireversibile.
(vasectomia la bărbați și legarea trompelor la femeie – eficiență 100%)
 contracepția naturală – abstinența, adică evitarea relațiilor sexuale în perioada
fertilă, care are o eficiență foarte scăzută, pentru că această perioadă nu e fixă, de
70%.
 contracepția de urgență – se administrează dacă se bănuiește că s-ar fi putut
produce fecundația. Are eficiență redusă, de 75% și este destul de nocivă pentru
organism.