STUDII MUZEALE

MANAGEMENTUL COLECȚIEI
MANAGEMENTUL COLECȚIEI

SĂ NE CUNOAȘTEM

▸ rus.valer@gmail.com

▸ prezentare
MANAGEMENTUL COLECȚIEI

TEME DE DISCUTAT

▸ identificarea caracteristicilor elementelor componente ale

colecțiilor

▸ stabilirea priorităților legate de dezvoltarea colecțiilor

▸ analizarea ofertelor de bunuri culturale

▸ achiziția, donația, colectarea în teren, licitația

▸ criterii de selecție
MANAGEMENTUL COLECȚIEI

DEZVOLTAREA PATRIMONIULUI MUZEAL

▸ analiza SWOT

▸ reinventarierea și reevaluarea colecțiilor

▸ îmbogățirea patrimoniului. politici și strategii de achiziții

MANAGEMENTUL COLECȚIEI

1.1. IDENTIFICAREA CARACTERISTICILOR

ELEMENTELOR COMPONENTE ALE COLECȚIILOR
▸ ce este o colecție?...
MANAGEMENTUL COLECȚIEI

O POSIBILĂ DEFINIȚIE
▸ Definiție. Colecția reprezintă un ansamblu de obiecte unice (în
general) care reprezintă nucleul activităților publice ale unui
muzeu, orientate spre expunere (expoziții), educație, cercetare.
Colecția este diferită de o arhivă sau o bibliotecă, formate din
bunuri pe suport de hârtie, înlocuibile (în cazul cărților din
biblioteci) și mai puțin orientate spre expunere. Muzeele au de
obicei politici de achiziție-dezvoltare a patrimoniului, astfel încât
numai anumite obiecte, din anumite categorii și de o anumită
valoare, sunt acceptate în colecții. Procesul de accedere a unui
bun cultural într-o colecție este complex, descris îndeobște în
spațiul național drept clasare.
DEFINIȚIE LEGALĂ

▸ Colecțiile muzeale mai sunt definite și prin legea specială

a muzeelor și colecțiilor publice, nr. 311 din 3 iulie 2013,
republicată în M.O. nr. 207 din 24 martie 2014: „colecţie -
ansamblul de bunuri culturale şi naturale, constituit în mod
sistematic şi coerent de către persoane fizice sau persoane
juridice de drept public ori de drept privat.” (art. 2, lit. b).
După cum se poate constata, organizarea sistematică și
coerentă reprezintă un criteriu semnificativ pentru
organizarea unei colecții.
EVIDENȚĂ

▸ Bunurile culturale aparținând colecțiilor publice trec printr-

un proces de evidență pe suport fizic și, recent, electronic.
Astfel, muzeele țin evidența bunurilor culturale aflate în
gestiune proprie în registre inventar, fișe analitice de
evidență și programul informatizat DOCumentarea
PATrimoniului Cultural Mobil și Arhivelor Documentare
(DOCPAT).
CRITERII
▸ ?

▸ ?

▸ ?

▸ ?

▸ ?

▸ ?

▸ ?
CE ESTE PATRIMONIUL?...
▸ „ansamblul bunurilor identificate ca atare, indiferent de
regimul de proprietate asupra acestora, care reprezintă o
mărturie și o expresie a valorilor, credințelor, cunoștințelor
și tradițiilor aflate în continuă evoluție; cuprinde toate
elementele rezultate din interacțiunea, de-a lungul
timpului, între factorii umani și cei naturali.” 182/2000
CE FEL DE VALOARE?

▸ „(1) Patrimoniul cultural național mobil este alcătuit din

bunuri cu valoare istorică, arheologică, documentară,
etnografică, artistică, științifică și tehnică, literară,
cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică,
bibliofilă, cartografică și epigrafică, reprezentând mărturii
materiale ale evoluției mediului natural și ale relațiilor
omului cu acesta, ale potențialului creator uman și ale
contribuției românești, precum și a minorităților naționale
la civilizația universală."
CE FEL DE BUNURI?
▸ Bunurile care alcătuiesc patrimoniul cultural național mobil sunt: 1. bunuri
arheologice și istorico-documentare, precum:

▸ a) descoperirile arheologice terestre și subacvatice, unelte, ceramică,

inscripții, monede, sigilii, bijuterii, piese de vestimentație și harnașament,
arme, însemne funerare, cu excepția eșantioanelor de materiale de
construcție, materiale din situri, care constituie probe arheologice pentru
analize de specialitate;

▸ b) elemente provenite din dezmembrarea monumentelor istorice;

▸ c) mărturii materiale și documentare privind istoria politică, economică,

socială, militară, religioasă, științifică, artistică, sportivă sau din alte domenii;
CONTINUARE

▸ d) manuscrise, incunabule, cărți rare și cărți vechi, cărți cu

valoare bibliofilă;

▸ e) documente și tipărituri de interes social: documente de

arhivă, hărți și alte materiale cartografice;

▸ f) obiecte cu valoare memorialistică;

▸ g) obiecte și documente cu valoare numismatică, filatelică,

heraldică: monede, ponduri, decorații, insigne, sigilii,
brevete, mărci poștale, drapele și stindarde;
CONTINUARE

▸ h) piese epigrafice;

▸ i) fotografii, clișee fotografice, filme, înregistrări audio și

video;

▸ j) instrumente muzicale;

▸ k) uniforme militare și accesorii ale acestora;

▸ l) obiecte cu valoare tehnică;

ARTĂ
▸ a) opere de artă plastică: pictură, sculptură, grafică, desen, gravură,
fotografie și altele;

▸ b) opere de artă decorativă și aplicată din sticlă, ceramică, metal, lemn,

textile și alte materiale, podoabe;

▸ c) obiecte de cult: icoane, broderii, orfevrărie, mobilier și altele;

▸ d) proiecte și prototipuri de design;

▸ e) materiale primare ale filmelor artistice, documentare și de animație;

▸ f) monumente de for public, componente artistice expuse în aer liber;

ETNOGRAFIE
▸ a) unelte, obiecte de uz casnic și gospodăresc;

▸ b) piese de mobilier;

▸ c) ceramică;

▸ d) textile, piese de port, pielărie;

▸ e) alte obiecte din metal, lemn, os, piatră, sticlă;

▸ f) obiecte de cult;

▸ g) podoabe;

▸ h) ansambluri de obiecte etnografice;

▸ i) monumente din muzeele etnografice în aer liber;

ȘTIINȚE NATURALE

▸ a) specimene rare și colecții de zoologie, botanică,

mineralogie și anatomie;

▸ b) trofee de vânat;
ȘTIINȚĂ ȘI TEHNICĂ
▸ a) creații tehnice unicat;

▸ b) rarități, indiferent de marcă;

▸ c) prototipurile aparatelor, dispozitivelor și mașinilor din creația

curentă;

▸ d) creații tehnice cu valoare memorială;

▸ e) realizări ale tehnicii populare;

▸ f) matrițe de compact-discuri, de CD-ROM, de DVD și altele

asemenea.
CRITERII LEGALE
PENTRU COLECȚIE
ART. 4 DIN 182/2000
▸ a) Bunurile aparținând patrimoniului cultural național mobil fac
parte, în funcție de importanța sau de semnificația lor istorică,
arheologică, documentară, etnografică, artistică, științifică și tehnică,
literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă,
cartografică și epigrafică, de vechimea, unicitatea sau raritatea lor,
din: a) tezaurul patrimoniului cultural național mobil, denumit în
continuare tezaur, alcătuit din bunuri culturale de valoare
excepțională pentru umanitate;

▸ b) fondul patrimoniului cultural național mobil, denumit în

continuare fond, alcătuit din bunuri culturale cu valoare deosebită
pentru România.
ART. 9 DIN 311/2003

▸ a) bunurile imobile de valoare excepţională, arheologică,

istorică, etnografică, artistică, documentară,
memorialistică, ştiinţifică şi tehnică;

▸ b) siturile şi rezervaţiile care au caracter arheologic, istoric,

artistic, etnografic, tehnic şi arhitectural, constituite din
terenuri, parcuri naturale, grădini botanice şi zoologice,
precum şi construcţiile aferente;
CONTINUARE
▸ c) bunurile clasate în patrimoniul cultural naţional mobil, de
valoare excepţională, arheologică, istorică, etnografică, artistică,
documentară, ştiinţifică şi tehnică, literară, memorialistică,
cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă,
cartografică şi epigrafică, reprezentând mărturii materiale şi
spirituale ale evoluţiei comunităţilor umane, ale mediului
înconjurător şi ale potenţialului creator uman;

▸ d) alte bunuri care au rol documentar, educativ, recreativ,

ilustrativ şi care pot folosite în cadrul expoziţiilor şi al altor
manifestări muzeale
HG 886/2008 - CRITERIILE SPECIFICE DE CLASARE
▸ a) valoarea istorică şi documentară - criteriul în baza căruia se analizează dacă bunul cultural serveşte la
cunoaşterea unui fapt istoric de importanță sau semnificație majoră, în sensul că este o mărturie istorică din
perioada în care acel fapt s-a petrecut;

▸ b) valoarea memorială - criteriul în baza căruia se analizează dacă bunul cultural a aparținut unei personalități
importante a istoriei, culturii şi civilizației naționale sau internaționale ori constituie o mărturie directă şi
semnificativă privind viața şi activitatea acelei personalități;

▸ c) autenticitatea - criteriul în baza căruia se analizează dacă bunul cultural este o operă realizată în mod evident
de un autor identificat sau este fabricat într-un atelier, într-o manufactură ori într-o fabrică precis determinată ca
aparținând unei epoci, unui anumit stil artistic, unei anumite culturi sau civilizații;

▸ d) autorul, atelierul sau şcoala - criteriul în baza căruia se analizează dacă bunul cultural aparține unui autor
important sau a fost realizat în ateliere, manufacturi ori fabrici importante pentru o epocă istorică, un stil artistic,
o cultură sau o civilizație;

▸ e) calitatea formală - criteriul în baza căruia se analizează dacă un bun cultural este o realizare artistică
importantă, o piesă de o expresivitate plastică deosebită sau excepțională ori o piesă care se remarcă prin
însuşirile ce decurg din tehnica de execuție (inclusiv suportul material), din unicitatea sau raritatea concepției,
precum şi din creativitatea acesteia.”
CRITERIILE GENERALE DE CLASARE
▸ a) vechimea - criteriul în baza căruia se analizează dacă un bun cultural a fost
realizat într-o perioadă mai îndepărtată, cel puțin cu 50 de ani înainte de data
efectuării expertizei, şi se acordă puncte valorice într-un cuantum proporțional cu
vechimea determinată;

▸ b) frecvența - criteriul în baza căruia se analizează dacă bunul cultural aparține unei
serii de bunuri identice sau unui lot de bunuri din aceeaşi tipologie şi se determină
prezența bunurilor în cauză pe teritoriul românesc; în raport cu semnificația artistică
se analizează dacă acestea se înscriu într-o tipologie determinată care cuprinde
opere cu tematică şi manieră de realizare artistică relativ similare şi dacă asemenea
opere sunt prezente în colecții publice sau private ori în circuitul civil;

▸ c) starea de conservare - criteriul în baza căruia se analizează gradul în care bunul

cultural îşi păstrează integritatea şi caracteristicile inițiale ori se află într-o stare care
să permită reconstituirea sau restaurarea acestuia.
SINTEZA CRITERIILOR

▸ categorii

▸ tipuri

▸ vechime

▸ școală

▸ epocă

▸ personalitate

▸ specie

▸ valoare/importanță

▸ suport fizic

▸ stare conservare

▸ domeniu

▸ mărime
PRIORITĂȚI

MANAGEMENT
COLECȚII
ÎNTREBARE:

ÎN FUNCȚIE DE CE?
TEXT

GENERALITĂȚI

▸ Dezvoltarea colecțiilor și stabilirea priorităților în acest

sens este strâns legată de managementul colecțiilor.
Aceasta implică dezvoltarea, depozitarea și protejarea
patrimoniului cultural național. Primul obiectiv al
managementului colecției este îndeplinirea scopurilor
deținătorului de patrimoniu, așa cum sunt ele descrise în
misiunea organizației. Totodată, este necesară asigurarea
conservării și securității, precum și a sustenabilității
colecției pe termen lung.
 COMPONENTELE MANAGEMENTULUI COLECȚIEI

1. MANAGEMENTUL EVIDENȚEI
▸ sisteme de management ale colecției

▸ catalogare-evidență

▸ curatoriat

▸ curatoriat electronic

2. POLITICI DE MANAGEMENT ALE COLECȚIEI

▸ aspecte legale și etice

▸ împrumuturi și custodii temporare

3. PROTEJAREA PATRIMONIULUI
▸ expunere și depozitare

▸ împachetare și transport

▸ conservare preventivă, activă, restaurare

▸ planuri pentru situații de urgență

MISIUNEA MUZEULUI

MISIUNEA COLECȚIEI
▸ Declaraţia de intenţie privind colecţiile, respectiv misiunea
specifică legată de colectare, este în corelaţie directă cu
misiunea muzeului. Aceasta este o declaraţie privind
scopul de durată care ghidează activitatea muzeului,
reflectând crezul, valorile, aspiraţiile şi strategiile sale
fundamentale. Pentru a fi respectată, aplicată şi eficientă,
misiunea trebuie făcută cunoscută atât în interiorul, cât şi
în exteriorul muzeului şi trebuie să obţină adeziunea
diverselor grupuri de interes: personal, public,
comunităţile locale, specialişti etc.
FUNCȚIILE MUZEULUI?

▸ ...

▸ ...

▸ ...

▸ ...

▸ ...
▸ Pe baza acestei misiuni se proiectează rolul colecţiilor
muzeului. În unele instituţii muzeale se pune accentul pe
importanţa publică a colecţiilor şi modul în care acestea
pot fi puse în slujba publicului. În alte muzee se pune
accentul pe conservarea şi studierea colecţiilor, pe
transmiterea lor către generaţiile următoare. Rolul şi locul
colecţiilor într-un muzeu, ca şi atitudinea faţă de aceasta
este legată de viziunea managerială cu privire la
respectivul muzeu.
ANALIZĂ

OFERTE DE BUNURI
CULTURALE
ART. 29 DIN 311/2003

▸ (1) În cadrul muzeelor şi al colecţiilor publice de drept

public funcţionează comisii de evaluare şi/sau comisii de
achiziţii de bunuri culturale.

▸ (2) Membrii comisiilor menţionate la alin. (1) sunt numiţi,

prin decizie, de directorul general sau, după caz, de
directorul muzeului sau al colecţiei publice de drept
public.
CODUL ETIC ICOM!
ACHIZIȚIA, DONAȚIA, TEREN, LICITAȚIA

CRITERII
HG 1420/2003
▸ „Art. 1 (1) Comercializarea bunurilor culturale mobile aflate
în proprietate privată poate fi efectuată numai de către
agenţii economici care au obţinut autorizaţia de funcţionare
eliberată de Ministerul Culturii şi Cultelor în baza avizului
Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor.”

▸ „(3) Comercializarea operelor de artă plastică şi fotografică,

a operelor de artă decorativă sau de cult, a operelor cu
caracter etnografic, ale meşteşugarilor populari, precum şi a
altor opere create de autori în viaţă care nu pot face obiectul
clasării, potrivit prevederilor art. 81 alin. (1) din Legea nr.
182/2000, nu este supusă prevederilor prezentelor norme.”
182/2000, ART. 36
▸ (1) Bunurile culturale mobile, proprietate a persoanelor fizice sau
juridice de drept privat, clasate în tezaur, pot face obiectul unei
vânzări publice numai în condițiile exercitării dreptului de
preempțiune de către statul român, prin Ministerul Culturii, și cu
respectarea dispozițiilor art. 35 alin. (7).

▸ (2) Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii sunt

obligate să transmită Ministerului Culturii, în termen de 3 zile de la
primirea comunicării scrise a operatorului economic autorizat,
înregistrarea privind punerea în vânzare a unui bun cultural mobil
clasat în tezaur.

▸ (3) Termenul de exercitare a dreptului de preempțiune al statului

este de maximum 30 de zile, calculat de la data înregistrării
comunicării prevăzute la alin. (2), iar valoarea de achiziționare este
cea negociată cu vânzătorul sau cu operatorul economic autorizat ori
cea rezultată din licitația publică.”
CINE FACE EVALUAREA? 182/2000, ART. 49

▸ (1) Persoanele fizice care au descoperit în mod întâmplător

bunuri din categoria celor prevăzute la art. 46 alin. (1) sunt
obligate să le predea, în termen de 72 de ore de la
descoperire, primarului unității administrativ-teritoriale în a
cărei rază a fost făcută descoperirea.

▸ (5) Valoarea bunurilor astfel descoperite se stabilește de

experții acreditați ai serviciului public deconcentrat al
Ministerului Culturii sau, după caz, de alți experți
acreditați.
DONAȚIA
▸ Acceptarea donaţiilor este o altă problemă care trebuie
abordată în cadrul politicii de dezvoltare a colecţiilor. În
principiu donaţiile sunt binevenite pentru orice muzeu,
fiind o cale puţin costisitoare – pentru multe muzee singura
modalitate – de dezvoltare a colecţiilor. Totuşi, în ciuda
aparenţelor, nu toate donaţiile trebuie acceptate. Nu
trebuie uitat că orice bun intrat în patrimoniu trebuie
îngrijit şi implică utilizarea pe termen lung a unor resurse
diverse: umane, materiale, financiare.
CRITERII
▸ Un prim criteriu de selecţie ar fi încadrarea tipologică a noilor
bunuri, respectiv corelaţia cu celelalte elemente din colecţiile
muzeului.

▸ Un alt criteriu este valoarea culturală a donaţiilor şi posibilităţile de

valorificare a acestora.

▸ De asemenea trebuie să se ţină cont şi de condiţiile impuse

muzeului prin donaţie. De exemplu unii donatori ar putea să
condiţioneze donaţia de expunerea acesteia în permanenţă într-un
punct intens circulat al muzeului sau alte condiţii care îngrădesc mult
libertatea muzeului de prezentare şi valorificare a bunurilor donate.
CARACTERISTICI

COLECTARE
▸ În general este un proces costisitor, care generează atât
cheltuieli directe, cât şi indirecte.

▸ Dezvoltarea colecţiilor presupune alocarea resurselor pe

termen lung şi un interes constant pe această direcţie.

▸ Nu trebuie uitat că acest proces trebuie să susţină

derularea celorlaltor activităţi specifice muzeului.

▸ De asemenea trebuie avută în vedere şi legislaţia în

vigoare.
DEZVOLTAREA

PATRIMONIULUI MUZEAL
PLANUL COLECȚIEI
▸ stimulează la reflecţie asupra misiunii muzeului

▸ oferă o perspectivă asupra alcătuirii şi asupra semnificaţiei

colecţiei

▸ poate duce la reformularea profilului colecţiei

▸ ajută la stabilirea priorităţilor în strategia referitoare la colecţie

▸ identifică restanţele în administrare şi îndeamnă la acţiune

▸ ajută muzeul să se alinieze cu instituţiile asemănătoare

TEXT

COLECȚIA ȘI MISIUNEA MUZEULUI

▸ 1. Definirea zonei de colecţionare a unui muzeu. Zona de
colecţionare înseamnă tema, teritoriul geografic sau perioada de
care se leagă colecţia. Adesea este vorba despre mai mult decât o
temă, un teritoriu sau o perioadă. În acest caz este bine să se
pornească de la colecţia de bază, aceasta fiind partea colecţiei care
este definitorie pentru imaginea muzeului.

▸ 2. Definirea activităţilor muzeului legate de colecţie. Termeni precum

colecţionare, păstrare, conservare, gestionare, cercetare, expunere şi
informare sunt des întâlniţi într- o misiune muzeală. Este firesc,
deoarece acestea sunt atribuţiile esenţiale ale unui muzeu în planul
conţinutului.
POZIȚIONAREA COLECȚIEI
▸ Prin poziţionare înţelegem poziţia pe care o ocupă muzeul şi
colecţia sa în raport cu alte instituţii şi colecţii comparabile. O
poziţionare clară arată că muzeul este conştient de propriile
posibilităţi şi le foloseşte în mod optim. La nivel de instituţie,
factorii care joacă un rol în poziţionare sunt scara la care
activează muzeul (dimensiunea bugetului, mărimea colecţiei) şi
mediul în care funcţionează (finanţatori, concurenţi). Este
relevantă şi poziţia colecţiei faţă de alte colecţii. Cum se
raportează ea la alte colecţii, care sunt diferenţele şi
asemănările în alcătuire, valoarea cultural-istorică, dacă există
suprapuneri în politica legată de colecţionare.
ISTORIA COLECȚIEI

▸ Într-un plan de colecţie trebuie să se regăsească o

expunere succintă a istoriei colecţiei. Cum s-a format
colecţia, când şi de câtre cine. Cum a fost ea administrată
în trecut? Este interesant de ştiut şi de ce a fost alcătuită
colecţia. Cunoaşterea istoriei colecţiei poate conduce la o
mai bună înţelegere a acesteia şi astfel poate contribui la o
mai bună administrare a colecţiei.
VALOAREA CULTURAL-ISTORICĂ
▸ Valoarea cultural-istorică este o noţiune relativă. Ea nu este măsurabilă în
mod obiectiv şi depinde de concepţiile predominante, de gusturi şi de
perspectiva abordată. O măsură certă de obiectivitate poate fi atinsă prin
compararea colecţiilor între ele. Acest lucru se poate face în două moduri:

▸ 1. introducerea unei clasificări a tuturor colecţiilor parţiale existente într-o

ţară. Pentru asta, în Olanda se lucrează u o scală ce reprezintă importanţa
colecţiilor. Categoria A înseamnă vârful patrimoniului cultural olandez, în
categoria B intră obiectele cu o înaltă valoare de atractivitate şi de
prezentare, categoria C este ompusă din obiecte de mare valoare cultural-
istorică şi în categoria D se înscriu obiectele care se găsesc în afara
profilului colecţiei muzeului şi care, în principiu, sunt propuse pentru a fi
înlăturate prin introducerea unei clasificări a colecţiei în cadrul unui muzeu.
COLECȚIA DE BAZĂ
▸ Colecţia de bază este, pe scurt, acea parte a colecţiei care este
determinantă pentru imaginea unui muzeu.

▸ La determinarea colecţiei de bază, sunt importante următoarele

întrebări:

▸ • care colecţii parţiale prezintă importanţă pentru a se putea

realiza misiunea muzeului

▸ • care colecţii parţiale se potrivesc cel mai bine profilului colecţiei

▸ • care colecţii parţiale sunt permanent expuse

COLECȚIONAREA
▸ Prin formarea colecţiei înţelegem nu numai politica în domeniul
colecţionării, ci şi al selectării. Majoritatea colecţiilor sunt mereu
în mişcare, ele se lărgesc prin achiziţii. Administratorii colecţiilor
tind, spre deosebire de trecut, din ce în ce mai puţin către
colecţii complete. Spaţiul şi banii determină lărgirea colecţiilor.
Muzeele fac alegeri bine gândite ale obiectelor care trebuie
colecţionate şi păstrate. Stabilirea priorităţilor în politica de
colecţionare duce la un profil mai clar al colecţiei.

▸ Colecţionarea poate fi atât activă cât şi pasivă. Colecţionarea

activă înseamnă că instituţia caută obiectele care corespund
zonei de colecţionare şi încearcă să le achiziţioneze.
Colecţionarea pasivă înseamnă că muzeul achiziţionează
obiecte fără a trebui să depună eforturi pentru aceasta, de
exemplu prin donaţii. Înainte de a se accepta o donaţie, se
stabileşte dacă obiectul se înscrie în profilul colecţiei.
SELECTAREA ȘI ÎNLĂTURAREA OBIECTELOR
▸ În trecut s-a ţinut prea puţin cont de limitele zonei de
colecţionare. Acest lucru are drept consecinţă faptul că
majoritatea colecţiilor muzeale conţin obiecte care acum sunt
considerate nepotrivite pentru colecţie. Dacă se ştie clar ceea ce
vrea să colecţioneze şi să păstreze un muzeu, atunci va rezulta şi
ceea ce nu se potriveşte în cadrul colecţiei. În planul de colecţie,
muzeul trebuie să specifice care este politica sa referitoare la
acele obiecte. Cadrul legal în România face ca îndepărtarea
obiectelor să fie dificilă. O selecţie rezonabilă se face pe baza
unor criterii clare. Criteriile de selecţie sunt, printre altele:
profilul colecţiei, valoarea cultural-istorică, starea fizică a unui
obiect, prezenţa unor obiecte similare în propria colecţie sau în
alte colecţii. După selectare, trebuie hotărât care este cea mai
bună formă de înlăturare a obiectelor: să fie donate sau
împrumutate unui alt muzeu sau distruse.
CONSERVAREA PREVENTIVĂ

▸ Prin conservare preventivă înţelegem luarea de măsuri

pentru păstrarea şi expunerea obiectelor într-un mediu cât
mai bun posibil. În planul de colecţii trebuie să se
regăsească un paragraf referitor la condiţiile de păstrare a
colecţiei, privind atât spaţiile în care se găsesc colecţiile,
cât şi condiţiile climaterice din acele spaţii şi măsurile de
securitate. Sarcinile complementare sunt: curăţenia,
controlul periodic, manipularea profesionistă a obiectelor
şi formarea profesională a angajaţilor care se ocupă de
conservare.
CONSERVAREA ACTIVĂ ȘI RESTAURAREA

▸ Conservarea activă reprezintă totalitatea măsurilor şi

acţiunilor orientate către consolidarea stării obiectelor şi
combaterea deteriorării acestora. Restaurarea reprezintă
totalitatea acţiunilor desfăşurate pentru a readuce un
obiect deteriorat sau care s-a pierdut parţial în starea
indicată dinainte. În ce măsură conservarea şi restaurarea
activă sunt necesare depinde de condiţia în care se
găseşte colecţia şi de utilizare a acesteia. Un muzeu poate
specifica în planul de colecţie care este strategia sa în
vederea conservării ctive şi restaurării.
ÎNREGISTRAREA ȘI DOCUMENTAREA
▸ Administrarea colecţiei începe de la cunoaşterea acesteia. O
bună înregistrare şi documentare a colecţiei constituie
fundamentul unui plan de colecţie. Pentru înregistrare se
consemnează, în fişe de inventar sau într-un fişier automatizat,
următoarele informaţii: numărul de inventar, descrierea
administrativă a unui obiect şi date despre modul în care a
fost achiziţionat obiectul. Documentarea colecţiei înseamnă
toate informaţiile despre un obiect, informaţii ce depăşesc
datele de bază ale catalogării, precum publicaţii, cataloage,
materiale de arhivă, imagini şi rapoarte de restaurare. Este
important ca documentarea şi înregistrarea să fie uşor
abordabile şi accesibile. În planul de colecţie trebuie să se
regăsească situaţia actuală a inventarierii colecţiei. Dacă s-a
rămas în urmă cu inventarierea, se va specifica în ce mod
doreşte muzeul să îndrepte acest lucru.
UTILIZAREA COLECȚIEI
▸ Prin utilizarea colecţiei ne putem gândii la scopuri precum
studiul, educaţia şi delectarea (definiţia muzeului conform
ICOM). Unele muzee dispun de articole care sunt folosite
pentru diverse scopuri, ca obiecte decorative, în cadrul
lecţiilor la muzeu sau ca material de împrumut. Aceste
obiecte sunt considerate accesorii, nu obiecte muzeale.
Expunerea unui obiect este o formă de utilizare. Dacă
utilizarea dăunează unui obiect depinde foarte mult de
materialul din care este făcut obiectul şi de modul in care
este prezentat acesta. Dacă este vorba despre lucrări pe
suport de hârtie, situaţia este foarte diferită de cazul
lucrărilor din ceramică. În planul de colecţie se poate
acorda atenţie modului în care muzeul doreşte să utilizeze
colecţia.
ÎMPRUMUTURILE. DIVERSE
▸ Acordarea unui obiect cu titlu de împrumut este o altă formă
de utilizare. Împrumuturile implică multe activităţi, precum
cele administrative, de conservare, asigurare şi transport. În
planul de colecţie se menţionează care sunt condiţiile de
împrumut acceptabile pentru muzeu şi care este procedura
folosită în astfel de situaţii. Este vorba atât despre obiecte
date cu împrumut, cât şi despre obiecte primite cu împrumut.

▸ La finalul unui plan de colecţie pot fi enumerate cele mai

importante aspecte. Pe baza acestora se declară priorităţile şi
se formulează acţiunile corespunzătoare. Muzeele şi colecţiile
lor sunt permanent în mişcare şi strategia privitoare la colecţii
este supusă schimbării în mod periodic. De aceea este
recomandat ca odată la patru sau cinci ani să se actualizeze
planul de colecţie.
ANALIZA SWOT
DEFINIȚIE

▸ ...
DEFINIȚIE
▸ Analiza SWOT sau matricea SWOT este un acronim al
cuvintelor din limba engleză strengths, weaknesses,
opportunities și threats, și reprezintă o metodă structurată
de planificare care evaluează cele patru elemente, adică
puncte tari, puncte slabe, amenințări și oportunități pentru
o organizație, proiect sau afacere. În cazul nostru acest
instrument va fi folosit pentru analizarea unei colecții.

▸ Această analiză implică specificarea obiectivelor

respectivei colecții și a factorilor interni și externi care sunt
favorabili sau nefavorabili pentru obținerea acelor
obiective. Deși unii autori atribuie acest instrument de
evaluare lui Albert Humphrey, de la Stanford Research
Institute, acesta nu a revendicat niciodată paternitatea
acestei idei.
▸ Puncte tari: caracteristici ale colecției care îi oferă avantaje
în relația cu altele.

▸ Puncte slabe: caracteristici ale colecției care poziționează

colecția în dezavantaj față de altele.

▸ Oportunități: elemente ale mediului exterior care pot fi

exploatate de managerul colecției în avantajul acesteia

▸ Amenințări: elemente ale mediului care pot pricinui

probleme colecției.
DEFINIRE

▸ Uneori această analiză poate atinge cei 4P - produs

(patrimoniu), preț (valoare), promovare (cunoaștere),
plasare (distribuție). Alteori pot fi avute în vedere
elemente precum personalul, finanțele, capacitatea
administrativă, logistică etc.

▸ Factorii externi presupun de obicei chestiuni

macroeconomice, schimbări tehnologice, schimbări de
piață sau ale competiției. De obicei, rezultatele analizei
sunt prezentate ca o matrice (tabel cu 2 linii și 2 coloane).
PLAN DE MANAGEMENT BAZAT PE SWOT
▸ fixarea obiectivelor

▸ Evaluarea mediului intern și extern - interpretarea SWOT

▸ Analiza strategiilor existente

▸ Definirea elementelor strategice - factori cheie

▸ Dezvoltarea de strategii noi sau revizuirea celor existente

▸ Stabilirea factorilor cheie de succes

▸ Pregătirea planurilor operaționale, resurselor, proiectelor

pentru implementarea strategiei

▸ Monitorizarea rezultatelor
EXEMPLE

EXEMPLE DE PUNCTE TARI ȘI SLABE:

RESURSE UMANE
RESURSE FIZICE
RESURSE FINANCIARE
ACTIVITĂȚI ȘI PROCESE, PROGRAME
EXPERIENȚA ANTERIOARĂ

EXEMPLE DE AMENINȚĂRI ȘI OPORTUNITĂȚI:

TENDINȚE VIITOARE
ECONOMIA - LOCALĂ, NAȚIONALĂ, INTERNAȚIONALĂ
RESURSELE DE FINANȚARE
ASPECTE DEMOGRAFICE
MEDIUL FIZIC
LEGISLAȚIE
EVENIMENTE LOCALE SAU INTERNAȚIONALE
CÂND FOLOSIM SWOT?
▸ identificare de soluții noi pentru probleme vechi

▸ Identificarea barierelor care limitează obiectivele

▸ Alegerea Direcției optime sau mai valoroase

▸ Identificarea posibilităților și limitărilor pentru schimbare

▸ Revizuirea planurilor pentru managementul colecției

▸ Ca brainstorming și aparat de înregistrare ca mijloc de comunicare

▸ Pentru a accentua credibilitatea în prezentări făcute altor lideri sau

suporteri cheie
COLECȚIE

REINVENTARIEREA ȘI
REEVALUAREA
ORDINUL 2035/2000
▸ cum se înscrie valoarea de inventar a bunurilor culturale de
patrimoniu?

▸ În coloana 13 se înscrie valoarea de achiziţie a bunurilor

cumpărate, respectiv, de utilitate, aferentă bunurilor primite cu
titlu gratuit, definită potrivit prevederilor pct. 19 din
Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991,
aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 704/1993 pentru
aprobarea următoarelor măsuri de executare a Legii contabilităţii
nr. 82/1991 şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 303 bis din 22 decembrie 1993. (art. 1, alin. 4, lit. h).
ORDINUL 2371/2008 MODIFICĂ ALIN. 31 DIN ORDINUL 2035/2000

▸ Bunurile din patrimoniul cultural național, cu excepția

acelora care nu pot fi reevaluate potrivit standardelor
internaționale de evaluare, vor fi reevaluate de către
evaluatori autorizați conform reglementărilor legale în
vigoare, rezultatele reevaluării urmând a fi înregistrate în
contabilitate până la finele anului 2010.
CÂT COSTĂ UN
OBIECT?
UN OBIECT COSTĂ

CÂT ESTE DISPUS CINEVA SĂ

PLĂTEASCĂ PENTRU ACESTA!
FEEDBACK TIME!
VĂ MULȚUMESC!

valer rus