COLECȚIA DE CERAMICĂ

Coordonator proiect,
Irina OBERLANDER TÂRNOVEANU

Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti”, București,

Eugen ȚEPEȘ STROIA
Absolvent curs specializare Muzeograf

Martie 2022
 Cuprins

Muzeul Satului-misiune și obiective ............................................................3

Patrimoniul muzeal………………................................………………............5

Colecția de ceramică....................................................................................7
Prezentarea colecției...........................................................................7
Depozitarea colecției.........................................................................11
Măsuri de protecție și conservare…………………………………….. 13
Evidența științifică a bunurilor culturale aflate în colecție……………16

Analiza colecției. Concluzii………………………………………………………19

Anexe…………………………………………………………………………...…23

Bibliografie....................................................................................................31

2
 1. Muzeul Satului-misiune și obiective

Conform Regulamentului de Organizare și Funcționare a

Muzeului Național al Satului ”Dimitrie Gusti” (în continuare ROF), misiunea
instituției este definită astfel: ”Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti” este
o instituție publică de cultură, deschisă publicului, în scopul cunoașterii,
educării și recreerii prin mărturii materiale și spirituale ale existenței și
evoluției comunităților rurale, precum și ale mediului înconjurător”1. Prin
urmare Muzeul este o instituție care, aflată fiind în slujba societății și a
dezvoltării morale și spirituale a acesteia, își asumă o parte din valorile
culturale dar și etice ale unei comunități. În temeiul prevederilor Art. 2 litera
a) din Legea nr. 311/2003 a muzeelor și colecțiilor publice, republicată, cu
modificărileeulterioare, din Hotărârea Guvernului nr. 90/2010 privind
organizarea și funcționarea Ministerului Culturii, Muzeul Național al Satului
,,Dimitrie Gusti” funcționează în subordinea Ministerului Culturii ca instituție
publică de cultură de importanță națională cu personalitate juridică, muzeul
fiind acreditat prin Ordinul ministrului culturii și cultelor nr. 2054/07.02.2008.
Finanțarea Muzeului Național al Satului “Dimitrie Gusti” se realizează din
venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat prin
bugetul Ministerului Culturii, prevăzute la poziția 8 din cadrul anexei 2 la
H.G. nr. 90/20102.
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” este posesorul și
păstrătorul unei bogate moșteniri din domeniul culturii populare românești
ce a aparținut tuturor etniilor care au conviețuit pe teritoriul țării noastre.
Crearea Muzeului Satului este rodul unor cercetări intense și
susținute, teoretice și de teren, a unor experimente muzeografice, de peste
un deceniu, coordonate de profesorul Dimitrie Gusti, întemeietor al Școlii
Sociologice din București.
În etapa sa de început, respectiv între 1936-1940, muzeul
dispunea de 4.5 ha de teren. Pe acest teren au fost amplasate 33 de
complexe autentice, transferate din satele cercetate: case cu anexe
gospodărești, o biserică (Dragomirești-Maramureș), troițe, instalații tehnice,
fântâni și un scrânciob.
După 1948, elaborarea unor noi strategii de dezvoltare a
patrimoniului, coroborată cu necesitatea măririi spațiului de expunere a
muzeului, a dus la extinderea suprafeței destinată prezentării
monumentelor, de la 4,5 ha, cât deținea în 1936, la 9 ha, la creșterea și
diversificarea colecțiilor.
Patrimoniul din expoziția în aer liber s-a îmbogățit, ajungând la un
număr de 62 de complexe de arhitectură populară (față de cele 33 din
1936), cu 223 de construcții (40 de case, 165 de anexe gospodărești, 3

1
https://muzeul-satului.ro/istoric/cercetare
2
Paulina Popoiu, Raport periodic de activitate, 2017, p.3

3
 biserici, 15 instalații tehnice și ateliere meșteșugărești). În prezent, expoziția
permanentă cuprinde 123 de complexe distincte, totalizând 363 de
monumente.3
În afara expoziției permanente în aer liber, Muzeul Național al
Satului ”Dimitrie Gusti” deține în colecțiile păstrate în depozite un bogat
patrimoniu, neexpus permanent.
O clădire multifuncțională, inaugurată în luna noiembrie 2002, a
constituit soluția pentru rezolvarea, în mod corespunzător, a problemei
spațiilor destinate adăpostirii colecțiilor de obiecte de patrimoniu, a
bibliotecii, a fondurilor documentare și desfășurării activităților specifice
muzeului. Au fost create spații cu dotări moderne pentru laboratoarele de
conservare-restaurare: conservare (corp B, parter și corp C, etaj 2),
restaurare pictură (corp C, etaj 2), restaurare textile (corp C, etaj 1),
restaurare lemn (corp C, parter și corp B mezanin), restaurare metal (corp
B, parter și mezanin), restaurare ceramică (corp B, parter ) și săli moderne
pentru activitățile cultural-formative: expoziții tematice, conferințe, ateliere
de creație pentru copii și adulți și alte forme de valorificare a patrimoniului
cultural. Muzeul mai deține un Centru de Informare Documentară, Audio-
Vizual și Bibliotecă.
Obiectivele generale și specifice colecției de Ceramică se
raportează la obiectivele generale și specifice ale muzeului. Obiectivele
generale ale MNSDG sunt menționate în Regulamentul de organizare și
funcționare aprobat prin Ordinul Ministrului Culturii nr. 2702 din 09.12.2013,
fiind în mod asemănător preluate și în Caietul de obiective elaborat în
vederea organizării concursului de proiecte de management pentru Muzeul
Național al Satului ”Dimitrie Gusti” din București aprobat prin Ordinul
Ministrului Culturii nr. 3512 din 27.09.2021. Acestea sunt, pe scurt,
cercetarea și colecționarea de bunuri culturale în vederea constituirii și
completării patrimoniului muzeal; depozitarea, conservarea și restaurarea
patrimoniului deținut; constituirea și organizarea fondurilor documentare și
a arhivei generale; organizarea evidenței gestionare și științifice a
patrimoniului cultural deținut în administrare; punerea în valoare a
patrimoniului cultural aflat în administrare prin organizarea de expoziții
permanente și temporare, prin organizarea de servicii de documentare
deschise pentru public, prin folosirea informației despre patrimoniul cultural
deținut, prin editarea de publicații științifice și de popularizare; prin
angrenarea publicului într-un sistem educațional destinat familiarizării
acestuia cu istoria și civilizația societăților de pe teritoriul României.

3
https://muzeul-satului.ro/istoric

4
2. Patrimoniul muzeal
Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti” deține în prezent cea
mai bogată colecție de obiecte țărănești. Cele 258.667 de piese aflate în
patrimoniul său, reprezintă adevărate mărturii ale spiritualității satului
românesc. Acest tezaur de interes național și internațional este depozitat și
conservat după riguroase criterii științifice și beneficiază, încă de la
constituirea colecțiilor, de cataloage sistematice și de un complex de fișe
științifice.
Rațiuni practice, asociate cu cerințele legislative moderne de
protejare a patrimoniului au condus la structurarea colecțiilor în mai multe
categorii: port popular, ceramică, țesături de interior, obiecte din lemn,
obiecte religioase, dar și o arhivă științifică și documentară de 198.170 itemi
(17 subdiviziuni) cuprinzând plăci de sticlă (negative și diapozitive)
fotografie veche, clișotecă (diapozitive și negative pe film), grafică (stampe,
xilogravuri țărănești, relevee), videotecă etc.
Colecția de obiecte artă religioasă (1739 de
obiecte) cuprinde icoane pe lemn, icoane pe sticlă,
izvoade pentru icoane, odoare bisericești, cruci,
pristolnice și xilogravuri.
Peste 1000 de obiecte din patrimoniul muzeului,
reprezintă obiecte care alcătuiesc recuzita
obiceiurilor din ciclul vieții sau a celor de peste an.
Cea mai numeroasă categorie de obiecte
existentă în colecția Obiceiuri o reprezintă ouăle
încondeiate provenite în mare parte din satele din
nordul Moldovei, Transilvania sau Oltenia.
Figura1: Icoană pe sticlă -Sf.
Gheorghe; Colecția MNSDG În structura generală a patrimoniului
muzeului, colecția de costume populare are o
însemnătate deosebită atât prin numărul mare de piese care o alcătuiesc,
cât și prin faptul că acestea reflectă echilibrat toate zonele etnografice ale
țării, oferind posibilitatea specialiștilor și vizitatorilor de a obține o imagine
completă a portului țărănesc românesc. În prezent colecția numără
aproximativ 15.905 de obiecte. Acestea sunt grupate în două subdiviziuni
constituite după tipul de material folosit ca materie primă în realizarea
pieselor: colecția port subțire, conține obiecte realizate din in, bumbac,
borangic, etc. și colecția port gros, care conține obiecte realizate din blană
și postavuri. Acestea includ, din punct de vedere tipologic, cămăși femeiești
și bărbătești, poale femeiești, pantaloni bărbătești, haine din blană și dimie.
Se mai întâlnesc piese de vestimentație care acoperă poalele femeiești-
catrințe, fote, vâlnice, acoperitori de cap pentru femei și bărbați, podoabe și
accesorii dintre cele mai variate și încălțămine - opinci, cizme, ghete, etc.

5
 Colecția de lemn, mobilier, fier și os, numără 7775 de obiecte,
selecționate după criteriul
reprezentativității, al vechimii,
unicității și al valorii artistice.
Acest număr considerabil de
piese se datorează, atât unor
donații importante făcute de
personalități sau instituții, cât și
printr-o susținută cercetare în
teren realizată de-a lungul
Figură 2. Ladă de zestre-Colecția MNSDG vremii de muzeografii angajați ai
muzeului. Obiecte realizate în
tehnica dulgherească - hambarul, lada de zestre, patul, dulapul, dulapul
masă, blidarele, și dulapurile pentru păstrarea veselei reprezintă o dovadă
a măiestriei și ingeniozității țăranului român. Bine reprezentate în colecție
sunt uneltele din industria casnică textilă, războiul de țesut sau părți
componente ale acestuia: sul, suveică, tălpi, rame, scripete, spete, ițe,
brâgle pentru fixatul spetelor, alături de alte obiecte din aceeași industrie:
fofeici, sucală, vârtelniță, rășchitor, dărac, alergătoare pentru urzit cânepa,
furci de tors etc. Colecția mai cuprinde și diferite unelte legate de ocupații și
meșteșuguri, precum și vasele sau obiectele de folosință gospodărească,
confecționate din cele mai variate esențe lemnoase (brad, paltin, cireș, fag,
plop, nuc, cireș, etc) având forme, dimensiuni și întrebuințări diferite.
Textilele de interior din colecția muzeului se ridică la aproximativ
8338 de piese și reprezintă toate zonele etnografice ale țării. Numărul mare
ale acestora se explică prin faptul că ele se întâlneau în orice casă, fie cu
funcție utilitară, fie ca
element de decor al locuinței.
Țesăturile din lână au fost
considerate piese de mare
valoare, atât în casele
boierești cât și în cele
țărănești, trecute în foile de
zestre și moștenite din
generație în generație în
cadrul acelorași familii.
Figură 3. Covor-colecția MNSDG Cele 2527 de piese din
colecția scoarțe a Muzeului Național al Satului ”Dimitrie Gusti” constituie un
adevărat tezaur ce se cuvine a fi cunoscut nu numai pentru frumusețea sa,
ci și pentru raritatea unor exemplare, precum și pentru vechimea lor, multe
sunt datate cu ajutorul cifrelor țesute.
Un număr de 9748 piese se află în inventarul caselor din expoziția
în aer liber, iar aproximativ 2274 obiecte sunt gestionate în alte colecții mai
mici: colecția Țări străine (235 obiecte), colecția de Etnografie
contemporană (4 obiecte), colecția Documentare (1855 obiecte) și colecția
Jucării (180 obiecte).

6
 Cele 14 colecții sunt gestionate în perimetrul celor 20 de spații
amenajate în noua clădire multifuncțională, suprafața totală destinată
depozitelor de patrimoniu fiind de 721,30 mp, amplasate astfel: colecția
Textile 1 și 2 – corp C/parter, colecția Scoarțe 1 și 2 – corp C/etaj 2, colecția
Port subțire – corp C/parter, colecția Port gros – corp C/etaj 1, colecția
Religioase – corpurile B și C/etaj 2, colecția Obiceiuri – corp C/etaj 2,
colecția Jucării – corp B/etaj 2, colecția Ceramică 1 și 2 - corp C/demisol,
colecția Lemn – corp C/demisol, colecția Țări străine – corp C/parter,
colecția Documentare – corp C/demisol, colecția Arhiva științifică și
documentară – corp C/etaj 1 și colecția Marghiolița Constantinescu Rogojan
– corp C/etaj 1.
Accesul în depozitele colecțiilor se face din holuri largi, salubre,
aerisite și luminate corespunzător. Comunicarea între etaje se face prin
scări aflate pe fiecare laterală a corpurilor de clădire și prin lifturi (2 lifturi
pentru persoane și un lift de capacitate mai mare, pentru transport persoane
și obiecte).
Depozitarea pe termen lung a unui patrimoniu eterogen, așa cum
este caracterizat patrimoniul etnografic, a impus crearea unui mobilier
specific, adaptat atât caracteristicilor fiecărei colecții cât și diverselor tipuri
categoriale din cadrul acestora.
Muzeul are un spațiu de carantină, aflat în corpul B al clădirii, la
demisol, unde sunt aduse temporar obiectele din expoziții, obiecte donate,
obiecte care necesită conservare curativă sau restaurare.
Pentru o mai bună valorificare a patrimoniului depozitat, muzeul
deține și un depozit vizitabil, destinat atât specialiștilor cât și publicului
pasionat de artă populară. Depozitul a fost amenajat în toamna anului trecut
(2021), însă din motive de securitate și conservare a bunurilor culturale
depozitate, va fi deschis pentru vizitare abia în acest an. Având în vedere
că, spațiul destinat depozitului are o suprafață mică iar, mobilierul nu este
întocmai adecvat, (am folosit ceea ce aveam prin muzeu), numărul
obiectelor depozitate este destul de redus-aproximativ 350 obiecte din
lemn, selectate după anumite criterii științifice.

3. Colecția de ceramică
3.1 Prezentare generală

În bogatul tezaur al culturii populare, ceramica ocupă un loc de

seamă, reflectând în formă și decor împletirea armonioasă dintre scopul
practic și dragostea pentru frumos al neamului românesc.
Olăritul, meșteșug milenar transmis din generație în generație
încă din neolitic, este unul dintre cele mai propice modalități de materializare
a însușirilor artistice. Prin formă, proporții, finețe, decor și culoare vasele de
orice tip au însumat pe lângă întrebuințările practice, inventivitatea și
imaginația meșterului olar prin stăpânirea tehnicilor artistice și a

7
 meșteșugului. Olăritul este o muncă migăloasă, destul de obositoare, ce
necesită forță, îndemânare și măiestrie. Poate din această cauză, olăritul a
fost și a rămas un meșteșug rezervat în exclusivitate bărbaților, femeile
ajutând doar la decorat. 4
Practicat la noi în țară, în centre sătești, meșteșugul olăritului este
reprezentat în Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti” prin aproximativ
10.375 de obiecte reprezentative din punct de vedere al vechimii, unicității
și valorii artistice. Acestea constituie una dintre cele mai importante colecții
de obiecte de ceramică atât din punct de vedere numeric cât și valoric din
țară. Începuturile acestei colecții sunt greu de stabilit. Multe obiecte au
făcut parte din inventarul primelor gospodării aduse în muzeu în urmă cu
86 de ani și treptat, prin achiziții, donații, transferuri sau cercetări în teren
realizate de specialiștii muzeului s-a ajuns astăzi să deținem o colecție ce
cuprinde o mare varietate de obiecte, organizate după criterii funcționale:
utilitare (pentru uz curent), rituale (în cadrul unor obiceiuri legate de riturile
de trecere) și decorative (cu funcție estetică și de reprezentare socială),
provenite din aproape toate centrele de ceramică existente de-a lungul
vremii pe teritoriul țării noastre. Pe lângă acestea mai deținem în patrimoniu
și instrumentarul complet al unui atelier de olar din Horezu, care ne ajută
să ne conturăm o imagine completă a acestui meșteșug. Astfel, de la
extragerea materiei prime (lutul) din locuri aflate în apropierea comunităților
de olari și până la arderea vaselor se parcurg câteva etape esențiale:
curățirea, dospirea, frământarea, modelarea, uscarea, ornamentarea, etape
sugerate de uneltele utilizate: troaca, mezdreaua, cuțitoaia, fachieșul,
plotogul, cornul și gaița. Un rol important îl are și râșnița (morișca de mână)
utilizată pentru măcinarea nisipului, a pigmenților ce intrau în compoziția
smalțului sau a glazurilor aplicate pe vase, și, nu în ultimul rând roata de
modelat.
Colecția în ansamblul ei reflectă evoluția olăritului din România
atât din punct de vedere al tehnicilor de modelare cât și de ornamentare a
vaselor de ceramică. De la vase modelate cu mâna, sau modelate la roata
”înceată” la vasele modelate pe roata rapidă (roata olarului), sau prin
presarea lutului în tipare, decorate prin incizie (cu unghia, cu pieptenele,
sau cu un vârf metalic), sau îmbrânare, pictate înainte și după prima ardere
(cu degetul, cornul, gaița, pensula, măturica), prin imprimare cu rotița (din
lut, lemn sau os) și cu sigilii (din lut și din lemn), prin lustruire cu piatra, prin
zgrafitare sau doar angobate și smălțuite.
Din punct de vedere al tehnicii de decorare, categoriile mari de
vase existente în colecția muzeului sunt: vasele decorate cu brâie
(îmbrânare) din Biniș, Baia Mare, Oboga sau Curtea de Argeș, vasele
pictate înainte de ardere din centrele ceramice din Bihor și Banat, cele
pictate cu cornul și pensula, înainte de prima ardere la Vlădești, Horezu,
Lehceni, Târgu Lăpuș, Vama, Valea Izei; vasele decorate prin imprimare

4
În unele centre de olărit din țară, au modelat vase la roată și femeile, în perioada celor două
războaie mondiale.

8
cu rotița din Marginea, Dănești și Mădăraș și Horezu; vasele decorate cu
sigilii din Oboga și Româna; vase lustruite cu piatra la Marginea și Poiana
Deleni, Mădăraș și Săcel; oalele și taierele angobate din Vlădești.
Un loc aparte îl ocupă ceramica roșie nesmălțuită, reprezentată
în colecție prin obiectele specifice unor centre ceramice din Biniș, Birchiș,
Jupânești, Lehceni, Lelești, Criștior, Șișești, Găleșoaia, Calvini, Noapteșa
etc, de o frumusețe deosebită datorită formelor elegante și bine conturate.
Menționăm tot la această categorie, ceramica de Săcel (Maramureș),
singurul centru din țară în care vasele roșii nesmalțuite sunt decorate prin
lustruire cu piatra de râu.
Ceramica neagră, produsă în centre precum Marginea
(Suceava), Dănești, Mădăraș (Harghita), Tansa,
Poina Deleni, Brădești, Irești, Șimian etc, se
regăsește în colecție prin cele aproximativ 800 de
obiecte: ulcele pentru băut apa, oale sau ulcele de
moși pentru pomană, oale pentru fiert sarmale,
oale cu mănușă pentru dus mâncarea la câmp,
urcioare (căni pentru păstrat laptele acru), cănițe
pentru apă, strachini pentru servirea alimentelor,
străchinoaie, hârgaie pentru frecat macul, forme
pentru cozonac etc.
Elementul comun îl reprezintă în cazul
Figură4.Vas ceramic, Marginea;
acestora tehnica de ardere (o singură ardere
colecția MNSDG reductoare) și sistemul de ornamentare:
impresiunea și lustruirea. Lustruirea se face cu
ajutorul unei pietre de râu, cu care se înscrie pe
suprafața obiectului, într-o mișcare circulară, un
decor compus în general din linii frânte și spirale,
într-o multitudine de variante stilistice cu un efect
artistic deosebit. Prin impresiunea cu rotița pe
vasul crud, învârtit la roată, se obține un decor
constând în linii frânte sau șiruri de romburi.
Elementele ornamentale specifice ceramicii negre
sunt: spirala, linia frântă și brăduțul, întâlnite în
nenumărate variante stilistice și ritmice în simbioză
perfectă cu forma vasului. Mai deosebite sunt cele
din Poiana Deleni, datorită modului de decorare.
Aici, pe pereții vaselor scoase din cuptor se aplicau
Figură5.Vasceramic,Mădărăsti-
Harghita; colecția MNSDG cu pensula ornamente din angobă sau apă de var
(rămurica cu păstăi sau ramura de brad).
Ceramica smălțuită este prezentă în patrimoniul colecției prin
obiectele unui număr mare de centre ceramice. Printre cele mai bine
reprezentate centre de ceramică smălțuită din țară în colecția muzeului, este
centrul de ceramică de Horezu.

9
 Atestat documentar spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, inclus în
anul 2012 de către UNESCO în Patrimoniul
Cultural Imaterial, este astăzi cel mai cunoscut
și reprezentativ centru de ceramică din
România. Destinate în trecut uzului familiilor
boierești, vasele de Horezu au cunoscut o
binemeritată celebritate datorită fineței aparte a
glazurii, a formelor elegante, a cromaticii
deosebite și a decorului obținut prin jirăvire.
Astfel, vasele sunt ”înfloite” cu motive ”penate”
sau ”în lacrimă” asemănător unei pânze de
păianjen. Decorul jirăfit, grupat pe marginea
vasului, în general înconjură un motiv central
fitomorf, astral sau zoomorf.
Ceramica zgrafitată, cunoscută drept ceramică de ”tip Kuty”,
considerată de origine huțulă, ucraineană, sau galițiană este bine
reprezentată prin numărul mare de obiecte în mare parte realizate de familia
Colibaba, în special de Constantin Colibaba.
Urcioarele, cănile, strachinile de diferite mărimi,
sfeșnicele sau cahlele de cuptor se evidențiază
prin decorul incizat în tehnica ”champleve” prin
care desenul este bine conturat de linia plină
cărămizie a lutului ars, compoziția cromatică prin
tricomia: galben, verde, brun, la care se adaugă
uneori și albastrul-violet și prin varietatea
ornamentală: motive geometrice, fitomorfe
zoomorfe, antropomorfe, precum și compozițiile
Figură 6. Vas ceramică-tip
”Kuty”;Suceava-colecția MNSDG epice, narative, reflectând diferite aspecte de
viață. Caracteristic acestui tip de ceramică este
compoziția ornamentală, direct proporțională cu forma obiectului realizat,
respectiv: urcior, strachină sau cahlă. Astfel, urcioarele au compoziția
ornamentală simplă reflectând tendința de raportare simbiotică a
ornamentului la forma vasului. Compoziția ornamentală a strachinilor este
împărțită în două registre decorative. În centru, pe fundul strachinii este
redată o floare stilizată, o pasăre, un animal fantastic sau o scenă cu un
personaj uman. Pe buza strachinii în alternanță cromatică se desfășoară un
șir de ornamente unghiulare sau de semicercuri cu diametrul spre centru,
sau alternări ale acestor două elemente, având întotdeauna între ele grupuri
de linii pentru susținerea ritmului. Cahlele, datorită suprafeței lor plane,
permit o desfășurare a decorului narativă, epică - scene în general cu
elemente umane.
O gamă variată de vase având diferite forme și funcționalități sunt
cele provenite din centrul ceramic Vama - Satu Mare. Ceramica din acest
centru, dispărut astăzi, era destinată atît pentru organizarea interiorului
locuințelor cât și pentru uzul zilnic. Specific acestui centru sunt olurile de
nănaș având un rol ritualic, constituind un element esențial al unui străvechi
obicei ce evidenția relația dintre tinerii căsătoriți și părinții lor spirituali.

10
 Din colecția Muzeului Național al Satului ”Dimitrie Gusti”, nu
lipsesc nici elementele de arhitectură tradițională, cum ar fi boldurile de
casă, realizate în Argeș sau Calvini cât și un număr mare de miniaturi-jucării
de lut realizate în centre ca: Vlădești, Pisc, Oboga. Pe lângă diferitele
miniaturi: cănițe, oale, ulcioare, coșulețe etc, inspirate din instrumentarul
gospodăriei țărănești colecția deține și un număr mare de fluiericele având
diferite forme cu caracter zoomorf sau antropomorf.

3.2 Depozitarea colecției

În perioada 1980 - 2010 această colecție a fost depozitată în

Casa Stolojan din cadrul Complexului muzeal Herești, cunoscută și sub
numele de „Casa de piatră”, amplasată

Figură 7. Complexul muzeal Herești

pe un platou din apropierea râului Argeș. Din anul 1990 Complexul muzeal
Herești aparține Muzeului Țăranului Român, patrimoniul Muzeului Național
al Satului „Dimitrie Gusti” fiind tolerat în acest spațiu. În casa Stolojan nu au
existat condiții conforme cu normele și regulile de depozitare și conservare
a patrimoniului, spațiul fiind insuficient, mobilierul de depozitare a obiectelor
improvizat. Aceste spații nu erau dotate cu aparate de climatizare,
înregistrându-se variații mari de temperatură și umiditate, existând pericolul
apariției mucegaiurilor, insectelor xilofage, și de degradare a obiectelor
(fragilizarea materialului ceramic, exfolierea smalțului etc.). În anul 2010,
colecția de ceramică a fost transportată de la Herești în actualul spațiu
deținut de MNSDG.
Astăzi, colecția de ceramică este depozitată în corpul C al clădirii,
la demisol, ocupând două spații. Un spațiu cu o suprafață de 86,5 mp și
înălțime de 5,50 m și un spațiu mai mic cu o suprafață de 17 mp amenajat
anul trecut, spațiu destinat depozitării vaselor de capacitate mare.

11
 Figure 9 Schiță spațiu depozitare

După darea în folosință a clădirii multifuncționale, specialiștii

muzeului au trecut la realizarea proiectului de amenajare a depozitelor de
patrimoniu. Documentația necesară organizării științifice a colecției a fost
întocmită de personalul de specialitate, conform tuturor normelor de
conservare și păstrare a patrimoniului național.
Pe scurt, au fost stabilite unitățile
modulare de bază în care sunt așezate obiectele
(număr obiecte, context de așezare, poziție,
material, dimensiuni). S-au construit (la
jumătatea înălțimii încăperii, pe toate culoarele
de acces) platforme metalice care să permită
manipularea facilă a pieselor depozitate de la
înălțimea de 2,5 m până la plafon. Urcarea la
nivelul 2 (platforme) se face prin scări metalice
plasate la intrarea în încăpere.
Obiectele sunt așezate în sertare casetate, în
funcție de caracteristicile fiecărei categorii în
parte.
Codificarea alfa-numerică a modulilor
Figură 8. Așezare obiecte în de depozitare, stabilirea elementelor informative
sertare

12
necesare (afișarea vizibilă a codurilor, etichete la fiecare unitate modulară),
pentru regăsirea rapidă a obiectelor.

Spațiul de depozitare este

folosit rațional, oferă un acces facil la
fiecare obiect în parte, prin culoarele de
circulație și manevrare. Modulii de
depozitare sunt confecționați din metal
ușor, neutru din punct de vedere chimic,
fixați pe șine în podea și în plafon,
asigurând o stabilitate obiectului și o stare
de repaus complet, sunt etanși, oferind în
același timp și o protecție adecvată
împotriva factorilor de mediu.
Figură 9. Imagine nivel I, depozit

3.3 Măsuri de protejare și conservare

Accesul în depozit se face pe baza regulamentelor de ordine

interioară și a procedurilor operaționale elaborate de conducerea instituției,
cu respectarea Normelor de conservare – restaurare.
Sunt stabilite astfel, reguli de acces în depozit pentru atât pentru
angajații muzeului cât și pentru specialiștii care: elaborează documente de
evidență științifică pentru obiectele aflate în depozit; studiază bunurile în
baza unei teme de cercetare; fac parte din comisia de inventariere a
obiectelor din depozit sau din comisia de predare – primire a gestiunii
respective; fac curățenie în depozit sau ajută la curățenie.
Nici o piesă din colecție nu poate fi scoasă din depozit fără
acordul scris al directorului de patrimoniu și fără îndeplinirea formalităților
prescrise în astfel de situații, respectiv încheierea unui proces-verbal de
predare – primire, în care se menționează, pe lângă datele care definesc
identitatea fizică și culturală a obiectului, motivul pentru care acesta se
scoate, natura activității în care acesta va fi implicat (expoziție sau
restaurare), persoana care îl ia în primire, data la care are loc predarea. Nici
un obiect nu este scos din depozit fără a fi ambalat corespunzător.
Pentru ambalarea obiectelor se folosesc materiale care sunt
neutre din punct de vedere chimic, neacide, nu zgârie și care protejează
obiectele atât de vibrații cât și împotriva variațiilor mari de temperatură,
respectiv umiditate;
Manipularea obiectelor din ceramică se face, în cadrul
depozitului, de personal instruit și supravegheat: gestionari, conservatori,
restauratori, muzeografi
Transportul se face în cutii, coșuri, pe cărucioare sau platforme
specifice particularităților morfologice ale obiectelor, ambalate separat,
fixate bine în vederea protejării șocurilor și trepidațiilor.

13
 Transportul obiectelor pentru conservarea/restaurarea lor sau
pentru expunere se face cu toate măsurile necesare pentru a nu periclita
starea obiectului, solicitându-se suficient personal și mijloace adecvate de
a transporta obiectul spre laborator/sala de expunere.Transportul este
însoțit de muzeograful responsabil și de gestionarul responsabil de depozit,
până în laboratorul de specialitate/sala de expunere, precum și de
restauratorul, respectiv conservatorul responsabil de lucrare/expoziție.
Revenirea obiectului în depozit se face în prezența muzeografului
responsabil, a restauratorului, respectiv conservatorului responsabil de
lucrare/expoziție, care vor însoți transportul, împreună cu tot personalul
muzeului necesar, conform dificultății acestui transport.5
Securitatea depozitului este asigurată de gestionarul colecției
care are obligația de a asigura integritatea patrimoniului încredințat.
Paza este asigurată prin mijloace mecanico-fizice de protecție și
sisteme de alarmă împotriva efracției în locurile de păstrare, depozitare și
manipulare a bunurilor, valorilor și suporturilor de stocare a documentelor,
certificate: uși, încuietori, detectoare de prezență acustice, control de acces
și televiziune cu circuit închis, cu posibilitatea de înregistrare și stocare a
imaginilor și datelor, detectoare de fum.
De asemenea, se verifică periodic starea și condițiile de
funcționare a instalației electrice. Toate depozitele sunt dotate cu
stingătoare. Clădirea multifuncțională este dotată cu hidranți, iar spațiul
expozițional exterior este dotat cu surse de alimentare cu apă în caz de
intervenții. În cadrul muzeului serviciile de pază și protecție împotriva
incendiilor sunt asigurate de angajați civili și militari.
Climatizarea în cadrul depozitului este asigurată prin aparate de
aer condiționat prevăzute cu un sistem de distribuție uniformă a aerului în
întregul depozit, funcționarea acestora fiind asigurată printr-un contract de
mentenanță cu o firmă specializată.
Intrarea în depozit se face dintr-un hol larg, acesta având și rolul
de spațiu tampon al zonei de acces de la exterior. Sursele de iluminat sunt
izolate.

5
Procedura operațională privind circulaţia obiectelor de patrimoniu din expoziţia în aer liber şi din
depozite

14
 Stabilizarea factorilor microclimatici este asigurată prin: izolare
termică, neutralizarea ferestrelor împotriva radiațiilor incidente, funcționarea
continuă a sistemelor de încălzire în perioada rece astfel încât să se
păstreze aceiași parametri pe toată durata anului, folosirea
dezumidificatoarelor, la nevoie.

Figure 13. Tabele cu înregistrări și grafice ale aparatelor de măsură și control

Stabilitatea microclimatică este monitorizată urmărindu-se

valorile stabilite prin Hotărârea nr. 1546/2003 pentru aprobarea Normelor
de conservare și restaurare a bunurilor culturale mobile clasate:
temperatura: 18°C – 20°C, (important fiind ca acesta să fie stabilă și să fie
corelată cu U.R) și umiditatea relativă (U.R.): 50 – 65%, fluctuațiile să nu fie
>5%/oră6.
Controlarea factorilor microclimatici se realizează cu ajutorul
termohigrografelor și termohigrometrelor aflate în dotarea depozitului.

6
Hotărârea nr. 1546/2003 pentru aprobarea Normelor de conservare și restaurare a
bunurilor culturale mobile clasate

15
 Verificarea acestora se face periodic, informațiile sunt descărcate, analizate
în scopul de a stabili condițiile microclimatice și aplicarea imediată a
măsurilor de ajustare a condițiilor microclimatice dacă aparatele indică
parametri microclimatici neconformi cu parametrii optimi.
Conservatorii și restauratorii ceramică gestionează piesele din
colecție, urmăresc condițiile de microclimat din depozit și expoziția în aer
liber, starea de conservare a pieselor, etalarea și depozitarea corectă,
întreținerea spațiilor muzeale și a pieselor și orice alte activități strâns legate
de păstrarea, folosirea și manipularea corectă a pieselor.
Laboratorul de Conservare - Restaurare are obligația de a
controla săptămânal starea de conservare a patrimoniului mobil și de a
sesiza conducerii secțiilor și muzeului toate abaterile de la normele de
conservare-restaurare, precum și propunerile de soluționare adecvate.
Situația asupra stării de conservare pentru fiecare obiect din
colecție se raportează de către personalul laboratorului atât șefului
Laboratorului Conservare - Restaurare, cât și gestionarului răspunzător de
obiectiv. Fișa de control, semnată de persoanele responsabile cu controlul,
de gestionarul depozitului și de șeful Laboratorului Conservare -
Restaurare, este întocmită în două exemplare (exemplarul 1 se păstrează
în arhiva Laboratorului Conservare - Restaurare, exemplarul 2 se păstrează
la Secția Tezaurizare Patrimoniu. Evidență științifică. Baze de date)7.
Situația privind obiectele asupra cărora s-a intervenit prin
conservare curativă/restaurare prin intervenții de urgență se aduce la
cunoștință șefului Laboratorului Conservare - Restaurare de către
conservator/restaurator.

3.4 Evidența științifică a bunurilor culturale aflate în colecție

Evidența bunurilor culturale mobile care fac parte din colecția de
ceramică este ținută prin Registrul de evidență analitică a bunurilor culturale
aflate în patrimoniul muzeal, baze de date și fișele analitice de evidență
(format printat pentru bunurile culturale mobile clasate sau propuse pentru
clasare și în format electronic pentru fișele de obiect).
Registrul de evidență analitică conține următoarele informații:
1. numărul de inventar (va fi menționat și numărul de inventar vechi dacă
există, sau în cazul nostru numărul și indicatorul casei unde a fost expus
inițial obiectul);
2. loc în depozit/gospodărie (se menționează numărul dulapului și al
raftului/ denumirea gospodăriei)
3. denumire literară obiect;
4. denumire populară (etnotermen);
5. fotografie obiect;
6. centru/școală;

7
În anul 2021, au fost întocmite 1800 fișe de control-depozite, adică au fost verificate 10.800 de
bunuri culturale mobile.

16
7. meșter/autor;
8. zona etnografică;
9. material/tehnică de lucru;
10. descriere obiect;
11. dimensiuni;
12. datare;
13. starea de conservare;
14. clasare (fond/tezaur; număr ordin clasare);
15. data intrării în patrimoniu;
16. numele fostului proprietar
17. proveniența obiectului (localitate, județ);
18. mod de intrare în colecție;
19. valoare achiziție (denominată)/ evaluarea făcută de către Comisia de
achiziții;
20. valoare reevaluată (lei/euro)
21. Observații

Registrul de evidență analitică a bunurilor culturale aflate în

patrimoniul muzeal, trebuie să existe în format tipărit, caz în care este
numerotat, semnat și ștampilat de către directorul instituției, și în format
electronic, salvat pe cel puțin două suporturi de stocare date. Nu sunt
permise modificări, fără acordul conducerii instituției. Trezorierul răspunde
de păstrarea în bune condiții a registrului de evidență fizic și electronic al
colecțiilor, precum și de introducerea în acesta de noi bunuri culturale sau
noi date, după aprobarea procesului verbal al Comisiei de achiziții și donații,
respectiv de inventariere, de către Manager și Ministerul Culturii. De
asemenea, răspunde de completarea diverselor date de tipul reevaluărilor,
transferului între gestiuni sau scoaterea din evidență pe baza documentelor
certificatoare (note contabile, procese verbale etc.).
Pe lângă Registrul de evidență, mai există pentru fiecare colecție
în parte registrele de colecție. Acestea conțin în general aceleași informații,
dar pot fi personalizate în funcție de necesități, astfel încât să vină în sprijinul
celor care gestionează colecția.

Figure 16. Registrul de colecție-ceramică

17
 Registrele de colecție se găsesc la gestionarul colecției în format
electronic și la muzeograful responsabil de colecție în format electronic și
tipărit.
Pentru fiecare obiect există cel puțin o imagine (cazul celor care pot fi
fotografiate). Alături de obiectul fotografiat este inclusă în imagine o etichetă
cu numărul de inventar sau eticheta cu denumirea piesei și o scară pentru
evaluarea dimensiunilor.
Fișele de evidență vechi, din hârtie cartonată, completate de
către muzeografi (scris de mână sau tipărite la mașina de scris) au fost
înlocuite treptat de fișele de evidență în format electronic.
În prezent, pentru realizarea fișelor de obiect se folosește
programul de evidență electronică DocPat, program folosit de numeroase
muzee.
Fișele analitice de obiect se completează de către muzeografi,
sunt verificate de către cercetători/experți și stocate în format electronic la
baza de date, iar toate fișele în format electronic ajung la Trezorier. Până în
prezent, în colecția ceramică sau introdus/realizat un număr de 9467 de fișe
DocPat.
Fișele analitice pentru bunurile culturale susceptibile de clasare
și dosarele de clasare sunt întocmite de către experții de patrimoniu,
documentația de clasare aflându-se la trezorier împreună cu ordinul de
clasare, el fiind responsabil și de marcarea clasării în registrul de evidență.
Bunurile culturale susceptibile de clasare sunt evaluate de către
experți de specialitate, activitate realizată în colaborare cu
muzeograful/cercetătorul responsabil de colecție sau desemnat pentru
această activitate și cu gestionarii de colecție (cf. fișei postului).
Bazele de date, fișele analitice de evidență constituite în urma
studiului colecțiilor, sunt accesibile numai pe baza unei solicitări scrise,
eliberarea datelor realizându-se cu aprobarea conducerii muzeului și a
specialiștilor implicați în redactarea datelor.
Registrele de inventar, fișele analitice de evidență printate se păstrează
în rafturi metalice, asigurate împotriva furtului sau calamităților, cu facilități
de consultare.
Evidența obiectelor aflate în Tranzit, adică a obiectelor ce vor fi
supuse Comisiei de achiziții și donații patrimoniu, se asigură de către
Trezorier cu ajutorul Registrului de Tranzit.
Evidența privind circulația materialului din colecție (ieșiri pentru
împrumut, cercetare, conservare și restaurare, expoziții temporare,
transferuri în expunerea permanentă) se menționează de către gestionari
în Registrul privind evidența circulației bunurilor culturale mobile din
colecție, precum și în fișa de circulație atașată fișei de evidență a obiectului.
Registrele de evidență informatizată, sunt completate cu noi
bunuri culturale și informația aferentă fiecărui bun cultural de către trezorier,
pe baza procesului verbal al Comisiei de achiziții și donații, aprobat de
conducerea MNSDG și de Ministrul Culturii.
Baza de date a colecției este completată cu noi înregistrări de
către trezorier și gestionari, pe baza proceselor verbale de predare/primire,

18
 recepție/inventariere finalizate, aprobate și comunicate la Secția
Tezaurizare Patrimoniu. Evidență științifică. Baze de date.
Registrele privind evidența circulației obiectelor din colecție se
completează de către gestionar pentru orice intrare/ieșire a unui bun cultural
din colecție, pe baza proceselor verbale de predare primire.
Registrul de tranzit se completează de către trezorier pe baza
documentelor de intrare (ofertă donație/achiziție), respectiv de ieșire (bon
returnare, proces verbal de marcare și predare la colecție a bunurilor
culturale sau proces verbal ieșire tranzit pentru obiectele care nu au mai
fost revendicate la 6 luni după refuzarea lor de către Comisia de achiziții și
donații).

3.5 Analiza și dezvoltarea colecției. Concluzii.

După cum am menționat mai sus, până în anul 2010, colecția a

fost depozitată în niște spații din cadrul Complexului muzeal Herești, unde
nu au existat condiții optime de depozitare. Distanța mare față de sediul
MNSDG a îngreunat accesul specialiștilor în colecție, pentru o bună
monitorizare a stării de conservare a bunurilor culturale. Microclimatul
necorespunzător din acest spațiu de depozitare a dus în timp la degradarea
unor obiecte din colecție (depuneri consistente de praf, fisuri, exfolieri ale
smalțului).
În 2010, colecția a fost transportată la sediul muzeului, unde se
află și astăzi. Situația colecției la vremea respectivă, nu era deloc bună.
Datorită unor neajunsuri, colecția, nu a beneficiat de o bună evidență
științifică, existau multe neconcordanțe între obiect și identitatea lui,
conform documentelor (acte de donație, procese verbale etc.): 2-3 obiecte
cu același număr de inventar, obiecte fără număr de inventar inscripționat
sau obiecte care aveau inscripționate două numere de inventar diferite.
Probleme au fost și în timpul transportului, când, sub influența
unor factori mecanici, unele obiecte s-au fisurat sau chiar au fost distruse
complet. Atât din lipsă de personal cât și datorită problemelor menționate,
procesul de reorganizare a colecției a durat aproape trei ani. Fiecare obiect,
înainte de a-și găsi locul în noul depozit, a fost supus unor tratamente de
conservare, măsurat, fotografiat și identificat în baza documentelor
existente: registru de evidență, fișe analitice, clișee foto, procese verbale de
intrare în colecție (acolo unde au existat)8. Concomitent cu activitățile
specifice organizării depozitului, s-au întocmit registrele de colecție în
format electronic și a început procesul de fișare electronică-DocPat.
Obiectele care au suferit degradări majore au fost predate
laboratorului de restaurare, fiind restaurate în mare parte (în prezent mai
sunt de restaurat aproximativ 32 de obiecte), iar cele distruse, obiecte ce nu

8
Nu aveau toate obiectele fișe de evidență s-au, erau completate sumar fără a oferii prea multe
informații;

19
mai pot fi restaurate (17 obiecte), în urma deciziei Comisiei de restaurare
întrunită anul trecut, sunt propuse pentru casare.
Un număr de 67 de obiecte, având o stare de conservare bună,
au rămas neidentificate (fie nu au avut număr de inventar inscripționat sau,
au făcut parte din categoria celor cu același număr de inventar, fie probabil
nu au fost intrate în patrimoniu). Anul trecut (2021), Comisia de achiziții,
la propunerea muzeografului responsabil de colecție, a decis
introducerea acestora în patrimoniu muzeal.
Menționez că, atât în perioada de organizare a depozitului cât și
astăzi, pentru menținerea condițiilor optime de depozitare a bunurilor din
colecție, meritele îi revin colegei mele Ecaterina Botea-gestionar custode
colecție.

Analiza swot

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

-numărul mare și diversificat de
obiecte din ceramică;
-valoarea istorică și documentară;
poate reprezenta un punct de reper
pentru cercetători;
-un număr mare de obiecte ceramice
provenite din centrele de ceramică
dispărute;
-colecția dispune de un spațiu
adecvat de depozitare conform
nomelor de conservare în vigoare;
-spațiu suficient pentru dezvoltarea
colecției;
-personalul care deservește colecția
are pregătirea profesională
necesară;
-buna evidență științifică a colecției;
-deține un număr mare de obiecte
clasate în fond sau tezaur;
-nu sunt reprezentate în colecție toate
centrele de ceramică din țara noastră;
-deținem un număr mic de obiecte din
centrele ceramice din Moldova;
-numărul de obiecte intrate în colecție
anual este foarte mic;
-spațiul alocat depozitării colecției este
traversat de conducte, cabluri electrice;
-este prea puțin valorificată;
-unele informații despre proveniența
obiectelor lipsesc; sunt greu de identificat
cu exactitate;
-unele obiecte sunt identificate și
înregistrate greșit;
-lipsa fondurilor necesare pentru
achiziționarea de obiecte în vederea
dezvoltării colecției;

20
 OPORTUNITĂȚI AMENINȚĂRI
-valorificarea colecției prin -dispariția unor centre ceramice din țară;
organizarea unor expoziții tematice la -numărul din ce în ce mai mic de donații;
sediul muzeului sau în parteneriat cu -lipsa fondurilor alocate pentru achiziții
alte muzee; de obiecte poate să persiste și pentru
-realizarea unor cercetări în teren cu următorii ani;
scopul de a identifica anumite obiecte -lipsa personalului calificat: conservatori,
ceramice în vederea achiziționării; restauratori specializați pe ceramică;
-organizarea unor târguri/expoziții în
scopul promovării ceramicii
contemporane;
-publicarea cataloagelor de colecție
pe arii tematice;
-valorificarea colecției în mediul
online;

De-a lungul timpului s-a încercat remedierea problemelor

existente în colecție. Ceea ce nu s-a făcut până în prezent se va face cu
siguranță în viitor. Am preluat această colecție în urmă cu patru ani, moment
în care nu prea aveam suficiente cunoștințe despre ceramica românească.
A urmat o perioadă lungă de documentare: consultarea unor lucrări de
specialitate, cercetare în arhiva instituției, cercetare în colecție etc. Pentru
o bună cunoaștere, am încercat de-a lungul timpului să realizez anumite
statistici, pentru a afla ce obiecte și câte avem în colecție, din anumite
centre ceramice din România. Am întocmit o bază de date cu centrele care
încă mai sunt active, meșteri olari care lucrează ceramică etc. În urma
analizei făcute, am constatat că ceramica din colecția deținută nu acoperă
toate centrele de ceramică din țară. Astfel, din anumite centre din Moldova,
cum ar fi cele din Neamț (dispărute de mult timp) nu avem nici un obiect,
sau foarte puține din Bacău și Galați, sau foarte multe din Vâlcea-Horezu.
Mi-am stabilit astfel, prioritățile referitoare la dezvoltarea colecției,
în vederea completării cu noi obiecte pe care astăzi nu le deținem. Vor urma
cercetări în teren în vederea identificării unor obiecte și găsirea unor soluții
de achiziționare a lor.
În ultimii trei ani, din păcate în colecție au intrat doar cinci obiecte:
o farfurie (Vama), două jucării (Sisești), o oală de sarmale (posibil Buzău) și
o damigeană (donații), ceea ce mă face să cred că singura soluție este
deplasarea în teren și realizarea unor cercetări amănunțite la fața locului.
Încă mai sunt vase din ceramică prin sate, dar așteaptă să le descoperim.
Cu toate că avem un număr foarte mare de obiecte, de cele mai
multe ori ele sunt prea puțin valorificate. Cu excepția celor care fac parte
din inventarul caselor, din expoziția permanentă, cele depozitate, ajung
destul de rar sau deloc în expozițiile temporare pe care le organizăm. Am
propus pentru anii viitori, publicarea unor cataloage de colecție (Ceramica
din Transilvania, Colecția de Cahle etc.) precum și organizarea unor
expoziții tematice sau a unui târg la care să participe doar meșteri olari, în
vederea promovării ceramicii contemporane.

21
 În ceea ce privește evidența științifică, consider că, suntem într-
un punct favorabil. Mai sunt încă, fișe de obiect DocPat de realizat, dar totuși
nu multe. În acest an, după colecția Port, religioase, scoarțe, colecția de
ceramică va beneficia de sistemul de marcare prin coduri de bare. Colecția,
ca de altfel întregul patrimoniul muzeal, a fost reevaluată în anul 2020. Chiar
dacă modul de reevaluare din punctul meu de vedere nu s-a făcut corect
(nu presa reflectă realitatea), probabil că în viitorul apropiat specialiștii
reevaluatori vor găsi o formulă de calcul, atât pentru noi, cât și pentru
celelalte muzee din țară.

22
Depozit vizitabil

23
Depozit vizitabil

24
Registrul general de evidență patrimoniu

25
 NUMĂR PROPRIETAR
NR. LOC ÎN CENTRU MATERIAL/DEHNICĂ DE Valoare
INVENTA FOTO OBIECT DENUMIRE DESCRIERE/CROMATICĂ/ MOTIVE DECORATIVE DIMENSIUNI ANTERIOR/ LOC Clasare An achiziţie
CRT DEPOZIT CERAMIC/MEŞTER LUCRU/DIMENSIUNI intrare
R ACHIZIŢIE

Formă piriformă, corp ușor pântecos, mânușă laterală de

prindere, din bandă lată, aplicată.corp piriform, gât înalt,
lut, angobă, smalț, pigmenți
fund tronconic, mânușă laterală de prindere, din bandă
minerali; modelare pe roată,
Noul Român, Arpaşu de lată, aplicată. Compoziția ornamentală este organizată în Cesa Rozalia, Noul Român,
501 10166 3A Canceu angobare, pictare cu cornul și H:22.5cm; D: 11cm 1955 8
Sus, Sibiu, Transilvania două registre orizontale, separate de benzi și linii Arpaşu de Sus, Sibiu
pensula, smălțuire, ardere oxidantă
circulare colorate; pe diametrul maxim un motiv fitomorf
dublă
compus, pe gât – un șir de inele ovale în lanț, cu accente
fitomorfe. Cromatică - fond alb, decor albastru, verde.

Formă piriformă, corp ușor pântecos, mânușă laterală de

prindere, din bandă lată, aplicată, gât înalt, fund
tronconic, mânușă laterală de prindere, din bandă lată,
aplicată. Compoziție ornamentală mixtă, liber desenată
este organizată în două registre verticale, despărțite de un
brâu decorativ cu mici motive fitomorfe, în zona de
naștere a gâtului. Zona bogat ornamentată a diametrului
lut, angobă, smalț, pigmenți
maxim este împărțită în trei casete, delimitate de benzi
minerali; modelare pe roată,
Turda, Cluj, subțiri, verticale, în care sunt înscrise două compoziții Cesa Rozalia,
502 10167 2B Canceu angobare, pictare cu cornul și H:25cm; D: 13cm 1955 8
Transilvania vegetale – „pomul vieții”, ce încadrează motivul floral din Noul Român, Sibiu
pensula, smălțuire, ardere oxidantă
ax. Unele motive sunt conturate cu linie subțire brună. Pe
dublă
gât decorul este format dintr-o altenanță de frunze și
grupaje de linii/tușe de culoare, orizontale ascendente.
Decorul indică o influență din faianța populară slovacă a
sec. XVIII. Benzi de culoare, benzi în tablă de şah și linii,
la baza diametrului maxim și la buză. Mânușa este
decorată cu linii colorate trasate pieziș. Cromatica: fond
alb, decor verde, brun, galben

Registrul de colecție

26
Fișă de evidență analitică

27
Circulația bunurilor culturale

28
Document donație bunuri culturale

29
Depozitarea obiectelor de ceramică

30
4. Bibliografie generală
MOLDOVEANU A., Conservarea preventivă a bunurilor culturale, Editura
Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2010 - 2011
Alis Vasile, Noțiuni de legislație și standarde naționale și europene în
domeniul conservării bunurilor culturale, INCFC
Raluca Iulia Capotă, Conservarea preventivă a bunurilor culturale mobile,
INCFC
Georgeta Stoica, Dr. – Ceramica populară românească, Fondul plastic,
Agenția de publicitate ARTIS
Regulamentul de organizare și funcționare al Muzeului Național al Satului
”Dimitrie Gusti”
Procedura operațională de control și acordare de responsabilități asupra
depozitelor de patrimoniu, Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti”
Procedura operațională privind paza obiectivelor, bunurilor și valorilor,
Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti”
Procedura operațională privind circulația obiectelor de patrimoniu din
expoziția în aer liber și din depozite pentru intervenții de conservare-
restaurare, Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti”
Procedura de lucru privind evidența și gestionarea patrimoniului științific
muzeal, Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti”
Procedura de lucru privind evidența scriptică a patrimoniului științific
muzeal, Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti”
Hotărârea nr. 1546/2003 pentru aprobarea Normelor de conservare și
restaurare a bunurilor culturale mobile clasate

Sitografie
https://muzeul-satului.ro
http://legislatie.just.ro
https://www.wall-street.ro

31