Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
exceptionala);
- bunuri care vor face parte din categoria FOND.
Bunurile incluse in categoria Tezaur se fiseaza pe fise de evidenta de format special, se
fotografiaza (in mod obligatoriu) si se includ in sistemul de evidenta computerizata, centralizata,
administrat de catre Institutul de Memorie Culturala - CIMEC, Bucuresti.
3.a.4 - Ce bunuri din patrimoniul unitatilor de cult pot face parte din P.C.N.
Asa cum se poate deduce din precizarile de mai sus, in patrimoniul cultural national pot fi
incluse toate acele bunuri care au o semnificatie deosebita pentru istoria vietii religioase, culturale,
stiintifice, pentru istoria comunitatii locale - religioase sau laice - documente care se refera la
personalitati ale vietii religioase (obiecte cu valoare istoric-documentara obiecte personale etc), la
centre artistice locale, opere de arta (icoane, broderii, obiecte din matale pretioase, piese de
mobilier religios, manuscrise si carti rare, inscrisuri si documente vechi s.a.m.d.
Clasarea acestora in categoriile TEZAUR sau FOND se face solicitand sprijinul specialistilor
sau a expertilor, iar dupa intocmirea fiselor speciale, cele incluse in categoria Tezaur vor fi
comunicate la CIMEC.
4. EVIDENTA COLECTIILOR DIN PATRIMONIU
Legea Muzeelor si Colectiilor fac precizarea expresa potrivit careia printre functiile
importante ale muzeelor sau a colectiilor publice se numara si acelea referitoare la "evidenta,
documentarea, protejarea si dezvoltarea patrimoniului muzeal". Este o precizare
importanta care defineste una din obligatiile si prioritatile care privesc activitatea unui muzeu sau a
unei colectii.
4.a. Ce inseamna evidenta patrimoniului muzeal ?
Potrivit legislatiei actuale care se refera la patrimoniul muzeelor si colectiilor, toate bunurile
mobile aflate in administrarea acestora trebuie sa fie inregistrate intr-un document oficial.
Evidenta bunurilor culturale din patrimoniu este o operatiune obligatorie, prioritara ce
cade in sarcina persoanei desemnata oficial sa gestioneze aceste bunuri (muzeograf, conservator,
gestionar sau potrivit modului de incadrare a personalului). Este important sa se retina ca din
momentul in care - prin decizie oficiala - a fost desemnata persoana care sa administreze
patrimoniul respectiv, aceasta devine responsabila si este obligata sa ia toate masurile pe care le
impune legea pentru corecta pastrare a evidentei scriptice si pentru modul de administrare a
patrimoniului incredintat.
Potrivit Legii muzeelor si colectiilor (Legea 311 /2003, cu modificarile ulterioare - Legea 12 /
2006), "Evidenta bunurilor care fac parte din patrimoniul muzeal este tinuta prin Registrul
informatizat pentru evidenta analitica a bunurilor culturale, document permanent, avand
caracter obligatoriu".
Este vorba de un model unic, aprobat prin ordin al Ministerului Culturii si Cultelor, cu avizul
Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor, valabil deci pentru toate unitatile detinatoare de
patrimoniu cultural mobil, inclusiv pentru cele din sistemul cultelor religioase.
4.b. Cum se realizeaza evidenta colectiilor din patrimoniu ?
Pentru personalul din unitatile de cult care se familiarizeaza cu problemele specifice
muzeografiei, evidentei si gestiunii patrimoniului este bine sa stie ca activitatea de evidenta are asa cum se va vedea in continuare - un caracter continuu - acest gen de activitate presupunand
constiinciozitate si multa responsabilitate. O evidenta corect tinuta previne sustragerile,
substituirile, degradarile obiectelor din patrimoniu si, nu in ultimul rand, reprezinta reperul obiectiv
in baza caruia se poate face evaluarea (artistica, materiala) a intregului patrimoniu muzeal.
Acestea sunt doar cateva dintre argumentele pentru care legislatia de patrimoniu are prevazute
obligatii si responsabilitati clare pentru toti detinatorii de patrimoniu.
Ministerul Culturii si Cultelor a elaborat NORME METODOLOGICE privind evidenta, gestiunea
si inventarierea bunurilor culturale detinute de muzee, colectii publice, case memoriale, centre de
cultura si alte unitati de profil care detin bunuri culturale.
Documentul cel mai important care sta la baza sistemului de evidenta si gestiune a
patrimoniului muzeal, indiferent de detinator, il reprezinta Registrul inventar. Potrivit Normelor
mai sus mentionate, "Registrul pentru evidenta analitica a bunurilor culturale este un
document oficial, obligatoriu, cu caracter permanent, in care se inregistreaza totalitatea
bunurilor culturale detinute de o institutie specializata, precum si principalele elemente de
identificare, datare, provenienta si valoare ale acestora" (Art. 1 alin.1). Evidenta se mai poate
tine si pe suport magnetic sau CD Rom, in acest caz fiind necesare 2 (doua) exemplare din fiecare
unitate, pastrate fiecare in locuri diferite, pentru mai multa siguranta.
4.c. Ce conditii trebuie sa indeplineasca un Registru de inventar pentru a fi
considerat valabil din punct de vedere legal ?
Potrivit art. 2 din Norme":
- tiparirea registrului se face pe o hartie de minim 82g/m 2;
- inainte de a fi utilizat se numeroteaza, se snuruieste si se sigileaza, iar pe ultima
pagina conducatorul institutiei ( unitatii) inscrie data, semneaza si aplica stampila;
- inscrierea obiectelor in registru se face lizibil iar termenii mai putini uzuali, inclusiv
localitatile, se vor consemna cu majuscule;
- in registrul inventar nu se admit stersaturi, modificari, interventii ulterioare
completarii initiale. In cazul in care sunt necesare completari sau adaugiri, acestea vor fi trecute
la rubrica "Observatii", dupa care conducatorul unitatii va semna si va aplica stampila.
Asadar, primul pas pentru respectarea legii in ceea ce priveste evidenta patrimoniului il
reprezinta utilizarea unor registre de inventar care sa corespunda criteriilor de mai sus.
4.d. Ce rubrici trebuie sa contina un registru de inventar ?
Intrucat registrele de inventar standardizate au in vedere mai multe tipuri de colectii (arta,
istorie, arheologie, stiintele naturii s.a.m.d.), rubricile - in aceasta situatie - sunt cat mai
acoperitoare posibil pentru a corespunde specificului fiecarui domeniu al patrimoniului. In
general, acestea sunt:
01. numarul de inventar al obiectului:
Fiecare obiect trebuie sa aiba inscris numarul propriu de inventar. El devine codul de
identificare al obiectului, pe care il va insoti atata timp cat obiectul respectiv va face parte din
colectie;
In cazul in care o entitate este compusa din mai multe piese (costum, spre exemplu), se va
mentiona un singur numar de inventar pentru toate componentele, iar rubricile "dimensiuni" si
"descriere", fiecare componenta va fi tratata explicit.
0.2.data intrarii in patrimoniu.
0.3 denumirea (titlul) si autorul obiectului.
04. descrierea obiectului: descrierea trebuie facuta prin raportarea la acele
elemente care fac posibila identificarea cu usurinta a obiectului (morfologie, cromatica,
elemente decorative specifice, materialul si tehnica). Descrierea nu se va referi la aspecte
estetice, va fi una tehnica si nu literara.
05. numarul de componente (bucati).
06. locul, data si autorul descoperirii (in cazul pieselor arheologice, etnografice, de stiintele
naturii etc.
07. colectia in cazul in care lucrarea a apartinut unei alte colectii sau provine de la un
detinator anterior - persoana fizica sau juridica.
08. materialul, titlul (pentru metale), tehnica.
09. dimensiuni, greutate - standardul de notare al dimensiunilor este urmatorul: L =
lungime; l = latime; g = grosime; O = greutate; G = greutate (pentru obiectele de
metal). Dimensiunile vor fi trecute numai in centimetri; greutatea - in grame.
Pentru obiectele tridimensionale (icoane, carti, broderii, tesaturi, costume, pictura,
documente etc) vor fi trecute numai in lungimea si latimea. La obiectele tridimensionale se adauga
si "h" - inaltimea sau "0" = diametrul, de la caz la caz.
10. starea de conservare: se noteaza
consemnate in fisa speciala de conservare).
succint
starea
de
conservare
(detaliile
fiind
- unitatile cu
aceasta obligatie revine conservatorilor. In colectiile si muzeele din unitatile de cult, aceasta
obligatie revine conservatorilor. In colectiile si muzeele din unitatile de cult, aceasta obligatie
trebuie sa revina celui care are in grija colectiile respective. Este vorba de asa-numita "conservare
preventiva a patrimoniului", care urmareste depistarea din timp a eventualelor "leziuni",
"imbolnaviri" a obiectelor, pentru ca acestea sa fie din timp izolate si, apoi, predate specialistilor
pentru restaurare sau pentru tratamente specifice.
Este absolut interzis sa se execute interventii asupra valorilor patrimoniale de catre
persoane care nu sunt atestate intrucat - asa cum din pacate s-a mai intamplat - asemenea
interventii facute la modul amatoristic pot duce la grave deteriorari ale obiectelor. Conservarea
preventiva face parte din categoria "stiintelor clinice" ale muzeografiei din toata lumea care pune
accent - asa dupa cum se si deduce din titulatura universal acceptata - pe profilaxie, pe prevenirea
imbolnavirii obiectelor (a se vedea capitolul "Conservare" ).
5.d. Fisa de restaurare
Se pastreaza in evidentele colectiei. In ea, specialistii restauratori mentioneaza operatiunile
esentiale la care a fost supusa o lucrare atunci cand a fost predata laboratorului de restaurare. Este
un document important deoarece, in situatia in care se semnaleaza reactii in timp ale obiectului
restaurat sau in cazul in care obiectul va trebui sa fie din nou predat pentru restaurare, aceasta fisa
ofera toate informatiile in legatura cu operatiunile anterioare de restaurare care au fost
executate.Fisele se indosariaza si se pastreaza in arhiva colectiei.
Evident ca si aceasta fisa este insotita de seturi de fotografii - document.
5.e. Dosarul de imprumut
Este posibil ca unele lucrari din patrimoniul muzeului sau colectiei dumneavoastra sa fie
solicitate sub forma de imprumut temporar pentru anumite expozitii sau manifestari speciale. Intr-o
astfel de situatie, muzeograful (gestionarul) trebuie sa stie care sunt documentele pe care trebuie
sa le contina dosarul de imprumut. In principal, acestea sunt:
- cererea de imprumut, avizata favorabil de catre forurile ierarhice superioare. In cerere
trebuie sa se specifice titlul lucrarii, scopul imprumutului, durata, termenul si conditiile de restituire.
- contractul de imprumut, in care sunt specificate foarte amanuntit conditiile in care se face
imprumutul: obligatiile privind respectarea termenului de imprumut, conditiile de transport si de
securitate a obiectului, starea de conservare la predare si la primirea obiectului (este obligatorie
fisa de sanatate insotita de seturi cat mai complete de fotografii, chiar cu detalii), raspunderile in
caz de deteriorare s.a.m.d. Cu aceasta ocazie se face si o reevaluare / actualizare a piesei fata de
valoarea aflata in evidentele colectiei pentru a se putea solicita daune in caz de deteriorare,
distrugere sau pierdere.
La restituirea lucrarii se va face, de asemenea, o verificare foarte amanuntita a starii de
sanatate a obiectului - daca a suferit modificari, deteriorari, zgarieri, ciobiri etc-comparativ cu
starea pe care a avut-o la predare. Toate observatiile vor fi consemnate in procesul verbal intocmit
cu aceasta ocazie. Este de dorit ca, atat la predarea cat si la primirea obiectului / obiectelor/ sa
asiste mai multe persoane (o comisie), pentru a se asigura obiectivitatea observatiilor.
6. SERVICIILE SPECIFICE; MARKETINGUL MUZEAL
Bibliografie:
Ordinul Ministerului Culturii si Cultelor nr. 2035 / 2000, aparut in M.O. nr. 470 din
27.09.2000 privind evidenta, gestiunea si inventarierea bunurilor culturale (cu modificarea
aparuta in M.O. nr. 2258 / 19.06.2 006).
Legea nr. 103 /1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea
obiectelor de cult.
Legea nr. 311 / 2003 a muzeelor si colectiilor publice (cu modificarile ulterioare)
Legea nr. 182 / 2000 (cu modificarile ulterioare: Legea 105 /2004, Legea nr. 312 /2004,
Legea nr. 12 din 11.01.2006
Irina Oberlnder-Tarnoveanu, "Evidenta si clasarea patrimoniului cultural national
religios", in culegerile de comunicari "Patrimoniul religios al Romaniei - permanenta
spirituala europeana", Durau (2002) si Sambata de Sus (2003).