ELOR ŞI INSTALAŢIILO

DE ÎNCĂLZIRE
      
    

Sistemele de încălzire sunt unităţi termice de producere a căldurii în

scopuri tehnologice sau menajere. Rolul acestora se referă la proiectarea şi
realizarea de soluţii moderne şi eficiente pentru:


menţinerea în încăperi a unei temperaturi cât mai uniforme, situată în jurul

valorii cerute, atât în plan orizontal cât şi în plan vertical;


reglarea temperaturii interioare în funcţie de necesităţi, ţinând seama de

inerţia termică a elementelor de construcţie;


menţinerea temperaturii suprafeţelor elementelor de construcţii astfel încât să

se evite fenomenul de radiaţie rece şi fenomenul de condensare a vaporilor de
apă pe suprafaţa acestor elemente;


încălzirea fără poluarea aerului din încăperi şi fără poluarea mediului;



încălzirea fără curenţi perturbatori ai aerului din încăperi;



asigurarea de soluţii eficiente şi economice din punct de vedere al instalaţiilor

şi al exploatării.
Pentru aprecierea unei instalaţii de încălzire se defineşte un set de cerinţe,
de importanţă diferită. Astfel, confortul termic (apreciat prin temperatura
interioară a aerului) trebuie îndeplinit cu prioritate, apoi stabilitatea şi
uniformitatea temperaturii interioare a aerului, temperatura interioară rezultată,
ecartul de temperatură pe verticală, indicele global de confort termic, viteza
curenţilor de aer şi umiditatea relativă a aerului.
Adaptarea la utilizarea şi economia de energie sunt, de asemenea, exigenţe
prioritare, pentru care se asigură: stabilitatea hidraulică a reţelei, măsuri pentru
reglarea sarcinii termice în funcţie de parametri climatici exteriori, aparatură de
măsură şi control pentru cunoaşterea parametrilor instalaţiei de încălzire, condiţii
speciale pentru extinderi, funcţionare parţială        

De asemenea, au o importanţă majoră siguranţa în exploatare, siguranţa la

foc, rezistenţa şi stabilitatea, etanşeitatea, igiena, sănătatea şi protecţia mediului,
confortul acustic, vizual şi tactil, economicitatea.
Instalaţiile de încălzire se pot clasifica după mai multe criterii şi anume:


după modul de amplasare a sursei termice: încălzire centrală, locală, la

distanţă;


după natura agentului termic: încălzire cu apă caldă, apă fierbinte, abur cu
presiune joasă, abur cu presiune medie, aer cald;


după natura energiei utilizate: încălzire electrică, încălzire cu pompe de

căldură, încălzire cu energie convenţională (combustibili gazoşi, lichizi,
solizi), încălzire cu energii neconvenţionale (solară, geotermală, biomasă,
etc.), instalaţii de recuperare a căldurii reziduale;


după modul în care se face transmisia căldurii: încălzire prin convecţie,

radiaţie;


după modul în care se asigură parametri din interiorul încăperilor: încălzire

normală, încălzire de gardă.


 V.2. Sisteme şi instalaţii de încălzire centrală
Sisteme de încălzire centrală utilizează drept agent termic apa caldă care
îşi măreşte potenţialul termic în cazan, preluând o parte din energia termică
cedată de combustibilul ars, iar printr o reţea închisă de conducte transferă 

energia termică acumulată spaţiului ce urmează a fi încălzit, utilizând suprafeţe

de încălzire.
Cele mai importante criterii de clasificare ale sistemelor de încălzire,
respectiv ale centralelor termice sunt următoarele [19]:
  după puterea instalată:
CT de putere mică (≤


      

 ! " # $ % & # # ' # " # (

     ) *       

 ! " # $ % & # # ' # ( +

   *       

după natura agentului termic utilizat:



instalaţii cu apă fierbinte, cu temperatura până la (115…120)



- 

instalaţii cu apă caldă, de medie temperatură, cu temperatura până la 95



- 

instalaţii cu apă caldă, de joasă temperatură, cu temperatura până la 65



-


instalaţii cu abur de joasă presiune, sub 0,7 bar suprapresiune;



instalaţii cu abur de medie presiune, peste 0,7 bar suprapresiune;



instalaţii cu fluide speciale.



c) după modul " #


# .

 /
% 0

 
#

  1
# 2 & % 0 %


& #


'

 / 3

instalaţii cu circulaţie naturală (gravitaţionale);



instalaţii cu circulaţie forţată.



d) după schema de asigurare împotriva suprapresiunilor accidentale:

instalaţii cu vase de expansiune deschise;


instalaţii cu supape de siguranţă şi vase de expansiune deschise/închise;



instalaţii cu supape de siguranţă şi



4 5 
% "

 5
$ 6 7


&

 
# .


"

 
% 0

 /
#

e) după alcătuirea reţelei de distribuţie:

reţele arborescente;


reţele radiale;


reţele inelare.


f) după gradul de răspuns la condiţiile de stabilitate termică:

instalaţii cu reglare termo hidraulică locală;
 

instalaţii cu reglare termo hidraulică centrală;

 

instalaţii cu gestiune globală a energiei.



g) după natura combustibilului utilizat: cu combustibil gazos, lichid sau solid;

h) după modul de # 8 $ 0 6


&

 
#

 /
# 2 &

 
0 #

 3

 ! % & 6 ' & #

  

CT cu supraveghere totală 4
$

  ţială;
 ! ' 2 % 0 #

  

Indiferent dacă sistemul termic deserveşte un singur apartament sau o

zonă întreagă, structura de bază nu diferă în mod esenţial. În alcătuirea unei
/
# 2

ă cazanele, pompele, elementele de legătură şi de distribuţie,

&

 
0 # & #


'

 /
#


2 &

gospodăria de combustibil, elementele de evacuare a produselor arderii,

instalaţiile de automatizare (Fig.5.1).

 
 Fig.5.1. Schema simplificată a sistemului de încălzire centrală

Funcţionarea unei centrale termice se bazează pe conversia unei forme

oarecare de energie în energie termică. Forma primară de energie cea mai
utilizată în prezent este de natură chimică (hidrocarburi, cărbuni). Într o măsură 

mai redusă se utilizează combustibili organici de origine vegetală (lemn şi

deşeuri).
Căldura produsă, transpusă pe agenţii purtători, are o dublă utilizare:
încălzirea încăperilor şi 9 : ; < = > ? ; @ ? ? A @ = B ? C D @ 

Agenţii purtători de energie pentru încălzire parcurg o reţea închisă, ,

mişcarea agentului fiind una forţată, cauzată de diferenţa de /

% % 2 " #


& E F G

∆ , produsă de un sistem de pompe.


#

5 
% 2 #

Ecuaţia care exprimă legătura dintre ∆ şi viteza de curgere a agentului A

# & #

5 3

J I J I

ρ K

ρ
∆ =∆ L L M P Q

+∆ L M N O

= M P Q

H
+ M N O

H
( R

  

=λ
U V W X

% 2 " # # & # 6 # Y # 2 & % 0 $ # " # 0 6 0 2 # " # $ # % 2 #

3 S 5 /  /            5  

0 % 2 ' # 6 2 " % & #

C Z 1   / /  

" ' # & % 0 6 2 " % & #

D Z    / /  

] ^

λ= [ \


constantă dependentă de regimul de curgere (număr Reynold);

_ ` a b

 6 # Y # 2 & % 0 $ # " # 0 6 0 6 0 # " # $ # % 2 #

/  /       /   5  

ρ  " # 2

5 
&


& #

  1
# 2 & % 0 %


& #


'

 /
(


$

  

& # 7 " # % # #

Z    /  1  

∆ ∆
` d e f ` a b

$ # " # 0 # " # $ # % 2 # 0 2 # # $ # & 0 6 0 #

A A Z      5        5 /   /  

Sistemul care transportă agentul termic la consumator se numeşte g : ;    

sistemul prin care agentul se întoarce se numeşte . Căldura cedată ; @ g : ;

încăperilor încălzite este dată de diferenţa de temperatură dintre tur şi retur:

k m

= ∆
j h

( R

n o n o  * 

k l

% 2 " #

3 B
F G

este căldura specifică a agentului termic;


 diferenţa de temperatură dintre tur şi retur. Pentru o ∆ = r r q

− r p


funcţionare optimă aceasta se menţine constantă, la o valoare care depinde de

temperatura exterioară.

apa caldă menajeră

s

& # ' % 0 $ # 2 & % # & # % 2 & # ' " # . & # 7 &

 5  5 5  5 5 /  5  /    /   

 
2 & # '

. Deoarece nu toată cantitatea de apă produsă este şi

$ #

 
& %

  t
F

/
6 2

5
% '

ată, pentru evitarea răcirii apei pe conducte, se utilizează un sistem de

# % 0 #

 /   /   

Căldura primară este obţinută pe baza arderii combustibilului în focarul

cazanului şi este predată agentului termic prin intermediul unui sistem de ţevi
încălzite (Fig.5.2). La ieşirea din cazan, agentul primar (apa caldă sau fierbinte) ,

# & # " & % & $ #

5  5    5  3

sistemul de încălzire centrală;

 & # ' % 0 " # $ # $ # $ # 0 " #

5  5         /  

În vana cu trei căi se face o amestecare a agentului primar şi a returului

sistemului, obţinând turul cu valorile necesare pentru temperatură, presiune şi
, , ,

" # & 0 # # $ # % 2 6 2 & % # & # ' % 0 " # $ 6 ' $ # 6 ' % & 0 u 2 & # $ & #

   /      5    /    5  5  /    

Pentru completarea sistemului închis de încălzire cu apă şi pentru a compensa

variaţia volumului agentului primar cu & # ' $ #

 
& %

  
0

 5  5
& # ' #

5
& # 0 #

1 
&

  5
% 0 " #

expansiune în care se menţine presiunea dorită prin intermediul unei perne de aer
produsă de compresorul de aer.

v w x y z y { y | } ~  €  }  ‚ ƒ „  …  w ƒ  „ € w } 

Apa caldă menajeră se obţine din apa rece din sistemul de ali ' # 2 &

 
#

/
%

apă potabilă cu ajutorul schimbătorului de căldură în contracurent. Apa caldă este

recirculată cu ajutorul unui sistem de pompe. Pe timp de noapte, când consumul
de apă este redus, apa caldă este furnizată din rezervoare încărcate în timpul zile  

Pentru alimentarea consumatorilor cu puteri termice necesare între 20 şi

1000 kW există şi varianta utilizării staţiilor termice compacte  † /
#

5
& #

 5
% 2 &

alcătuite din schimbătoare de căldură, pompe de circulaţie a agentului termic şi

# 0 #

şi automatizare, la care se adaugă şi rezervorul de acumulare,

' # 2 & # " #


#

1
0

 
#

dacă construcţia schemei prevede acest lucru [21].

Staţiile compacte sunt, de fapt, puncte de transformare în care puterea
termică a agentului primar la un anumit potenţial se transferă agenţi 0 6

 5
#

/
% 2 "

  



 la potenţialele termice cerute de consumator. Aceste echipamente sunt utile
consumatorilor de tip locuinţă unifamilială sau grupurilor de apartamente.
Schemele cele mai utilizate pentru staţii termice compacte sunt cele în
care schimbătorul de căldură pentru prepararea apei calde se leagă în
5
#

paralel cu încălzirea. Variantele îmbunătăţite utilizează două trepte

 
# 

5
#

paralel, în care schimbătorul treapta I este legat în serie cu schimbătorul

 
# 

&


#


$

gat paralel cu schimbătorul de încălzire (Fig.5.3

&

 ‡ ‡      /
#

5
&


#

5
& # 0 #

şi 5.4). În acest fel se oferă posibilitatea utilizării potenţialelor termice scăzute ale
agentului termic primar pentru preîncălzirea apei calde de consum în
schimbătorul de căldură treapta I.

Fig.5.3. Staţia termică compactă pentru prepararea ACC în două trepte

paralel cu încălzirea
 „ w  ‰

Fig.5.4. Staţia termică compactă pentru prepararea ACC cu acumulare în două trepte
paralel cu încălzirea
 „ w  ‰

 
 V.2.1. Automatizarea sistemelor de încălzire centrală
Analiza soluţiilor de automatizare pentru o centrală termică porneşte de la
un criteriu hotărâtor valoarea maximă a raportului performanţă tehnică/valoarea 

investiţiei, deci calitate/preţ, dar ţine seama şi de regimul hidraulic din circuitul
primar şi secundar, respectiv funcţionarea în sisteme cu debit variabil şi
funcţionarea în sisteme cu debit constant de agent termic.
În procesele de încălzire şi preparare a apei calde de consum, obiectivul ,

reglării constă în menţinerea mărimii reglate ( & # ' $ #

 
& %

  
$


#

5 
% 2 #

 
" #


& % 0

purtătorului de căldură) la valoarea prescrisă, în condiţiile unor costuri minime şi

respectării cerinţelor privind parametri optimi de confort.
Analizate prin prisma optimizării, procesele de încălzire şi de preparare a
 ei calde de consum trebuie să răspundă unei serii de cerinţe:
$

menţinerea în încăperile din clădiri a unor temperaturi interioare 

constante (cât mai apropiate de valoarea de confort), cu posibilitatea modificării

acestora în funcţie de: destinaţia încăperii, regimul de utilizare, perioadă
( 7

noapte, sfârşit de săptămână), obişnuinţa cu un anumit regim termic, apariţia

 Z

unor aporturi gratuite, etc.; ca urmare, în conceperea soluţiilor de reglare apare

indicat să se controleze desfăşurarea procesului de încălzire în fiecare încăpere.
coordonarea regimului hidraulic al instalaţiilor de încălzire (circuitele 

# % 2 " # 0 # $ % 2 & # 0 6 & # ' # % & # & " # $ 6 ' $ # " # & $ # % 2 # u 2

5 /    /    /  / /    /   5  /     Z  5  

acest sens se impune echilibrarea reţelei de distribuţie şi a coloanelor;

coordonarea regimului hidraulic al punctelor termice şi al reţelei de apă 

fierbinte cu caracteristicile funcţionale ale pompelor de circulaţie; în acest sens se

impune echilibrarea reţelei şi prevederea de regulatoare de debit în punc & # 0 #

& # ' #

  / 

menţinerea temperaturii apei calde de consum într   % 2 " 6 ' # 2


%


#

5
&

 ‹
2

5 

teoretic constant; această cerinţă, datorită variaţiei consumului de apă caldă şi a

temperaturii agentului primar, constituie o sursă de perturbaţii;
ui termic primar în reţea şi la punctele termice, la un  0

    
#

  1
# 2 & % 0

nivel de temperatură cât mai apropiat de graficul teoretic de reglare, astfel încât
buclele de reglare să opereze eficient în obţinerea parametrilor controlaţi
(temperatură interioară în încăperi, tem $ #

 
& %

  
$ #

 / 
0 " # " #

/
6 2

5
% '

 

Funcţiile de reglare se pot asocia cu alte funcţii ale buclelor de

automatizare (ex. asigurarea protecţiei utilizatorilor şi personalului de exploatare,
precum şi a echipamentelor).
Pentru realizarea funcţiei de reglare se p 6


& # % &


0


7

 3

reglarea în buclă închisă, în care mărimea reglată este măsurată, Œ

valoarea ei este comparată cu valoarea prescrisă şi se acţionează asupra puterii

termice, pentru ca valoarea mărimii reglate să se apropie de valoarea prescrisă, în
0 ' & # & 2 # ( # 8 6 2 & 6 0 % 0 & # ' $ # & % " # $ # $ #

  5  ‹ 5  /             †  

reglarea în buclă deschisă, în care mărimea reglată este comparată cu Œ

valoarea prescrisă, în corelare cu variaţia perturbaţiilor care influenţează nevoile

de căldură, fără controlul mărimii care reflectă calitatea serviciului (ex. realizarea
corespondenţei dintre temperatura apei calde din conducta de tur şi temperatura
exterioară a aerului).

 Š
 Acţiunea de reglare este concepută să răspundă la trei operaţiuni
funcţionale: măsurarea, compararea şi comand . Dintre soluţiile utilizate în ? ; @ ?

tehnica reglării, în funcţie de modul în care se corectează mărimea reglată, se

disting următoarele Ž        ‘  ’ *  ’   ’
R

 ’ “ ” 3

în care se controlează temperatura apei la

f

; @ • C ? ; @ ? – g — g ˜ ? : < = ™ = B š

ieşirea din cazan, prin anclanşarea şi declanşarea arderii; modul “totul sau nimic”
este recomandat la reglarea temperaturii interioare din clădirile cu inerţie termică
mare. Prin efectul inerţiei termice a încăperilor şi al aporturilor de căldură,
duratele de funcţionare şi de întrerupere a emiţătorului de energie termică se pot
schimba; acest mod de acţionare poate fi folosit şi la prepararea apei calde de
consum în instalaţii prevăzute cu acumulare;
reglarea tripoziţională (flotantă), în care poziţiile “deschis”, “de
,
Œ

/ ” şi “închis” a elementului de execuţie (ex. robinet de reglare) se obţin

.


0

 
%

$ 2 6 ' 2 " " # " # . " # # % u 2 . " # # 0 2 % ' & # 0 6 2 # & # % $ 6 7 & #

  /   5 /   5  /          1    5    

ale abaterii mărimii reglate faţă de valoarea de consemn; modul tripoziţional se

$ 6

larea temperaturii interioare din încăperi, prin modificarea


& # % &


0


7


0

 
#

$ % & # & # ' # # ' # ( " # & % 0 " # Y 0 % "

     /  5    

reglarea progresivă, în care regulatorul poate fi: proporţional (P), Œ

integrativ (I), proporţional integrativ (PI) sau proporţional 

Z 
2 & #

1  
&

 
 " #

   
&

 

( ›

‡ œ  

În cazul reglării P, ventilul robinetului de reglare se deplasează cu aceeaşi

valoare pentru fiecare unitate a abaterii mărimii reglate. Diferenţa dintre valoarea
maximă a mărimii reglate şi valoarea minimă admisă a acesteia reprezintă “banda
"

roporţionalitate” (BP). În cazul reglării I, viteza de deplasare a organului de

# $

execuţie este proporţională cu valoarea abaterii mărimii reglate faţă de mărimea

de referinţă. Atâta timp cât există o eroare (abatere) regulatorul acţionează,
asigurând corecţia poziţiei robinetului de reglare. În cazul reglării PI, poziţia
robinetului de reglare se obţine prin completarea acţiunii proporţionale cu modul
de acţiune integral. Constanta de timp de integrare care apare în acest caz,
reprezintă timpul după care corecţia poziţiei robinetului de reglare generată de
acţiunea P este repetată prin acţiunea I şi depinde de viteza de deplasare a
organului de execuţie. Un astfel de sistem (cu regulator PI) este precis şi sensibil
şi poate fi folosit la încălzirea clădirilor civile sau industriale şi la prepararea apei
calde de consum cu schimbătoare de căldură fără acumulare. Suplimentar, faţă de
modul PI, sistemul PID ţine seama de viteza cu care mărimea reglată se
îndepărtează de valoarea de consemn. Un regulator PID se adaptează la o buclă
de reglare prin trei mărimi caracteristice (banda de proporţionalitate, constanta de
timp de integrare, constanta de timp de derivare), mărimi de care se ţine seama în
operaţiunile de acordare a regulatoarelor.
În acelaşi timp, echipame 2 & # 0 # " #


% & 6 '


&


7

 
#

 /
# 2 &

 
0 # 0 6


$ # 2 &


%

încălzirea clădirilor şi prepararea apei calde de consum devin tot mai complexe.
Aceasta se reflectă prin ponderea în preţul cazanului şi în faptul că tot mai multe
disfuncţionalităţi la instalare sau exploatare se datorează automatizării.
La construcţia echipamentelor de automatizare se folosesc atât tehnologii
vechi, consacrate (ex. termostate, programatoare cu came), cât şi ultimele
realizări în domeniul prelucrării informaţiilor: microcalculatoare de proces,

 
 ,

% & 6 ' & # 0 6 # $ 6 ' 0 # # 8 # % & & # u 2 & # . 2 6 0 6 6 ' $ 6 2 # 2 & # 0 6 # 0 # & 6 2 #

  1  /  1     /  1   /  /   /

montate pe suprafaţa cablajului imprimat.

› 2 $ 0 # " # # 0 # % 2 & $ 6 8 ' & " # 2 & # % # 0 # Y 6 0 6 & # % '

  /     1   5         / / / 5  /  

mulţi ani în urmă, în prezent remarcându 

5
#


' $ 0 # ' # 2 &

 
#


u 2 &


 % 2

1    
& & 6 &

mai redus a unui număr ridicat de funcţii de automatizare şi o evoluţie importantă

în ceea ce priveşte dialogul cu operatorul uman.
În figura 5.5 se prezintă schema de conectare în cascadă a două cazane,
specifică folosirii agentului termic pentru încălzire şi preparare apă caldă de ,

consum [43]. Notaţiile au următoarea semnificaţie: C Z / 

7


2

 ž Z
6


0 #


$ # 2 &


%

 corp de încălzire, P pompă, V ventil cu trei căi şi

# $

   
#

 †  ‡ Z Z Z

5
#

 
6

e ambianţă, ' 6 & 6

 
! #

Z
& #


' 6

5
&


&


#


# 8 & #

 
6

 
!

 Z
& #


' 6

5
&


& "

! & # ' 6 & & " # 6 2 & &

/ Z  5  /  / 

Fig.5.5. Schema de reglare pentru două cazane

Regulatorul asigură:
pornirea în cascadă a două cazane, cu una sau două trepte, funcţie de 

temperatura apei în bara de ieşire din cazan;

menţinerea unei temperaturi a agentului termic de încălzire mai mică sau 

egală cu temperatura apei din cazane, funcţie de temperatura exterioară şi în

corespondenţă cu curba de reglare a încălzirii, realizată prin bucla de reglare I; ,

temperatura dorită a apei c 


0 " # " #

/
6 2

5
% '


$

 
2


2 & #


' # "


% 0 %

/
0 #


" #

# 0 #

 1   ‡ ‡ 

comanda de la distanţă D; 

optimizarea temperaturii agentului termic de încălzire funcţie de 

temperatura de ambianţă t ? 

Dacă se utilizează regulatoare analogice, pentru fiecare sistem de reglare

# & # 2 # # & # % 2 # % 0 & 6 2 7 % 0 0 # # % 2 % # % 0 & 6 2 % ' # ' % 0 & 2 0

5 / 5   / ‹  1    Ÿ /   1      1     /  /  

se pot realiza toate funcţiile de reglare cu un singur aparat. Acesta poate

6 ' % 2 % % 2 0 % 0 & 6 7 u 2 # # $ 6 & # # 0 7 % 2 & # ' " # ' 6 2 & 6 7 #

/  /  / /  /    /  /   5      5  5      

stem de încălzire racordat la reţeaua urbană şi la instalaţia › # 2 &


% % 2

5 

interioară de încălzire şi preparare ACM, se utilizează boilere. Acestea sunt

destinate aplicaţiilor pentru alimentarea cu agent termic, răspunzând exigenţelor
de încălzire şi preparare apă caldă menajeră atât pentru marile complexe cât şi
pentru spaţiile de locuit conectate la un sistem de încălzire central. Între
avantajele oferite de utilizarea boilerelor se remarcă:

 
 

,
lipsa emisiilor de noxe, care în cazul sistemelor de încălzire tradiţionale
$ % 2 $ 6 0 # ' # " # ' 6 2 &

  ¡ 

instalarea nu necesită un spaţiu special, care să corespundă din punct de



vedere al suprafeţei vitrate;

pentru utilizator există posibilitatea unui control total al consumului şi al


nivelului de confort urmărit.

ž in Tank” prezentat în figura 5.6 este un schimbător de
6


0 #


% 0 ¢ !


2

căldură cu acumulare integrată, constituit din două rezervoare, unul în interiorul

celuilalt şi funcţionează ca un acumulator termic cu eficienţă ridicată, asigurând
un răspuns rapid la cererea de energie termică din instalaţie, deoarece suprafaţa
de schimb termic este mai mare decât în cazul unui boiler cu serpentin㠎 ’ “ ” 

v w x y z y £ y | } ~  €  ¤  ¥ „ w ‚ } w ¥ w ¦ ¥  ‚ ƒ „ ¦ „  } § „ ¤  „   ¨ § w …  „ ¦ … ¦ w © ª  ‚ « w ‚ ª  ‚ « ¬

Rezervorul interior care conţine apa ce trebuie încălzită (circuitul

secundar), este total imersat în rezervorul exterior ce conţine agentul termic
încălzitor (circuitul primar). Agentul primar circulă între cele două rezervoare şi
cedează căldura apei calde menajere.
Reglarea locală a agentului termic este realizată cu o vană cu trei căi
(servomotorizată), o pompă de circulaţie şi o sondă de temperatură montată pe
circuitul de tur. Reglarea agentului de încălzire este făcută printr o vană cu două 

căi (servomotorizată). Un gigacalorimetru măsoară consumul de energie termică

în funcţie de temperatura de pe tur şi retur. Senzorul termostatului din interiorul
rezervorului de ACM controlează circulaţia agentului termic de încălzire prin
intermediul unui regulator (electronic), care comandă simultan cele două van #

  
 servomotorizate, în funcţie de necesarul de căldură, temperatura exterioară şi
temperatura ambientală.
În funcţie de cerinţele impuse şi de costul soluţiilor care pot fi adoptate,
% & 6 ' & 7 # # 2 & 0 # 0 6 & # ' # $ 6 & # & 2 # " Y # & # 2 # 0 % " # 6 ' $ 0 # 8 & & #

      /      /    1        /  

(urmând evoluţia generală din domeniul sistemelor de automatizare), respectiv:

automatizare locală, centralizată, ierarhizată şi distribuită [16,17].
buclă locală de reglare lucrează independent de celelalte bucle de
®

reglare (şi de multe ori în conflict), nu necesită alte conexiuni şi are dezavantaje
considerabile: parametri ficşi ai regulatorului şi imposibilitatea de comunicare
(Fig.5.7). Când domeniul de reglare este mare rezultatul reglării cu astfel de
bucle poate fi total nesatisfăcător. Lipsa facilităţilor de comunicare face
imposibilă urmărirea şi coordonarea centralizată a instalaţiei, cu implicaţii
# 6 2 6 ' # ' 0 # 0 2 '

/  /     5  5   /    /  

Fig.5.7. Sistem de conducere locală

Conceptul pe care se bazează arhitectura ˜ = ˜ g @ ™ @ C — ; B @ < g ; ? C = > ? g @

#

5
& #

camera de comandă, în care se află regulatoarele, acesta fiind un avantaj

important din punctul de vedere al operatorului, care poate urmări evoluţia
diferiţilor parametri şi interveni în comanda instalaţiei (Fig.5.8). Aparatele locale
% 2 & 6 ' $ 0 # & " # $ # 2 " # 2 & # " # 6 ' # 2 7 0 # # 2 & # " # 0 # 2 & % # 0 # 2 # $ % & 2 " 0 %

5 / /     /   ‹ /  

independent, iar parametrii de acord ai regulatoarelor rămân, în general, ficşi,

operatorul acţionând numai asupra valorilor de referinţă. Traductoarele şi
elementele de execuţie sunt montate în instalaţie ( , după limbajul ¯ < B ° ™ A

specialiştilor).
' $ 0 # ' # 2 & # # & 6 & # ' # # Y # % $ & # 2 0 6 # % 2 % ' # #

‡     / 5  5  5 5  / /       1  / 5    / 

2 & # ' # 0 # 2 0 6 # & 2 ' & # # # Y # $ 2 # ' 2 0 % 2 Y & $ 2 # % ' & %

Ÿ 5  5   1  /    5    5  /   5    /    / 5 

# 0 #

/
&

 ntarea cu aparatură numerică a

 / 
$


# $ 6 2 " #


# 2 & Y

 
2 "

/
# 0 # 0 #

/
&

  /  ‡
' $ 0 # ' #

conducerii centralizate prezintă avantajul posibilităţii de modificare a

parametrilor de acord ai regulatoarelor pentru a optimiza funcţionarea instalaţiei,

 ­
 precum şi o urmărire selectivă a parametrilor din instalaţie. Traductoarele şi
elementele de execuţie sunt însă comandate cu semnal electric analogic.

Fig.5.8. Sistem de conducere centralizată

› 2 $ 0 # 0 # " # 7 2 & # 0 # # & 6 . & # & % % 2 & " & # " # & # # 0 # 0 % 2

  /       ¡   / 5     /   5    5 1 

de semnal mic şi de dependenţa sistemului de aparatura centrală (aparatele locale

% 2 & 6 ' $ 0 # & " # $ # 2 " # 2 & # " # 6 ' # 2 7 0 # # 2 & # " # 0 # 2 & % # 0 # 2 # $ % & 2 " 0 %

5 / /     /   ‹ /  

2 " # $ # 2 " # 2 &

  

Conducerea ierarhizată are o structură piramidală, în care primul nivel,

realizat cu regulatoare distincte, asigură conducerea subproceselor, cu menţinerea
regimurilor de funcţionare optime, atât timp cât sunt respectate restricţiile locale.
Al doilea nivel, format din blocuri de automatizare, modifică restricţiile locale şi
criteriile de performanţă ale regulatoarelor şi transmite informaţia la un calculator
central. Nivelul ierarhic cel mai înalt coordonează nivelurile inferioare, pentru a
6 $ & ' 7 u 2 & # % 0 & # '

    1 5  5 

Conducerea distribuită combină avantajele arhitecturilor precedente,

principiul pe care se bazează fiind cel al conlucrării: fiecare buclă de reglare
lucrează independent dar comunică cu celelalte sisteme pentru a optimiza
întreaga instalaţie. Tendinţa este ca reglarea să se facă local, prin bucle simple de
reglare care comunică cu restul sistemului (Fig.5.9). Traductoarele de construcţie
recentă sunt echipate cu un microsistem de calcul (de tip microprocesor) care
realizează anumite funcţii, precum liniarizarea semnalului de ieşire.
Integratorul sistemului de conducere este reţeaua de comunicaţie, care  0

face să lucreze unitar. Aceasta face ca toate mărimile măsurate din instalaţie sau
parametrii de reglare să fie accesibili pentru programe orare, estimarea tendinţei,
afişare şi monitorizare în orice punct al reţelei. Sistemul de comunicaţie trebuie
să fie capabil să transmită informaţia cerută automat, fără ca operatorul să fie
obligat să modifice setările.

 
 Fig.5.9. Sistem de conducere distribuită

Până recent, aproape toate sistemele de conducere numerice utilizau

comunicaţia serială pe standardul RS 232, cu o viteză maximă de 9600 baud. Cu
excepţia unor aplicaţii mici, o astfel de viteză este prea mică pentru conducerea
distribuită. Reţelele de comunicaţie actuale realizează viteze de comunicaţie de
ordinul megabaud, care îmbunătăţesc semnificativ performanţele sistemului " #

6 2 " % # #

/ /  

Sistemele distribuite de conducere necesită un limbaj de programare

dedicat conducerii automate, care trebuie să asigure:


controlul automat al fiecărei mărimi din instalaţie, printr  % 2

5 
2

1
%


$


6

1  
'

fără a intra în conflict cu alte module " #

/
6 2 &


6 0

facilităţi de editare, de modificare a unui program de control al unei mărimi,

precum şi de modificare rapidă a bazei de date;


funcţii matematice şi logice, calcule de optimizare;



posibilitatea de a da valori mărimilor din sistem, în cazul defectării unor

& " % & 6 #

  /   

afişarea în timp real a datelor şi graficelor de evoluţie şi de tendinţă.

Schimbările majore tehnologice actuale sunt legate de comunicare, de la
'

media la reţelele de calculatoare, afectată fiind şi aparatura de automatizare.

5 5


Acest impact a condus la elaborarea unui standard pentru o reţea dedicată

automatizării clădirilor, numită BAC Net, care a devenit ghid pentru producătorii 

de aparatură numerică de automatizare.

V.2.2. Instalaţii de încălzire miniaturizate pentru interio



› # 2 & % % # 6 2 Y 6 & % 0 % & # ' % % 2 6 2 % ' & ' ' " #

  5  1     /     /  / / 5 / ‹    /

combustibil şi energie, în spaţiile în care se desfăşoară activităţi umane (locuinţe,

birouri, etc.) se utilizează centralele termice miniaturizate pentru interior, care
furnizează instantaneu apă caldă sanitară. Prepararea apei calde se face într ,
 % 2

schimbător de căldură cu serpentină de mare randament sau într  % 2 6


0 #


" #

% ' % 0 # " # ' # $ & & # ( & & & 0 2 & # 6 u ' $ 6 & 6 6 7 % 2

 /     /   /               /      

Š 
 Acestea sunt proiectate şi construite pentru  5 
&

 5
Y

 /
# 2 #


6

 
& 6 & '

 

accentuată de a reduce dimensiunile cazanului, acolo unde spaţiul disponibil este

limitat. Cazanul asigură încălzirea apei la o temperatură mai mică decât
temperatura de fierbere şi trebuie conectat la o reţea de încălzire şi la o reţea de
apă sanitară, dimensionate corespunzător. Schema hidraulică a unei centrale
termice, echipată cu schimbător de căldură cu serpentină, este prezentată în
Y % R

 1      Ž    ’   ’ “ ” 

Grupul termic este dotat cu o cameră de ardere şi un schimbător bite 

'

 / 

optimizate pentru realizarea unui transfer eficient de căldură, asigurând, în

acelaşi timp, producţia de apă caldă şi necesarul de energie termică pentru
încălzire, în condiţii unor randamente mai mari de 90% şi puteri termice utile de
până la aprox. 30 kW. Vana cu trei căi are încorporat un regulator automat de
debit, care asigură un debit constant de apă, indiferent de variaţiile presiunii de
0 ' # 2 & #

    

0 # & 6 # 2 & 0 " # 7

  Z ± /    1  

*  Z Schimbător de căldură;
0 & %

  Z ²   

’  Z Ventil cu trei căi 

 Z Arzător;
Schimbător primar;
³

 Z

6 0 # & 6 7 # " # " # #

“  Z /  1     

# 2 & 0 & 6

‘  Z ´    

# 2 & 0 " # # #

  Z ´     5   

" # # 8 $ 2 % 2 #

   Z ´  5  5  

   Z Pompă de circulaţie;
 *  Z Control funcţionare pompă;
   Z Legătură by  $

 5 5 

 ’  Z Supapă de siguranţă (

    

R 2 6 ' # & %

  Z µ   

Robinet golire instalaţie;

³

  Z

 “  Z Robinet umplere instalaţie.

v w x y z y ¶ · y ¸ ª ‰ ¹ ¸ º »  ƒ ¼ ½ „ }  ¾ ‰ } ~  € 

ˆ ˆ

hidraulică

Construcţiile recente au în componenţă un dispozitiv de modulare a ,

flăcării, care adaptează continuu pu & #


#


0


2 #


6


0 # # Y #

/
&

 
#


0 # ' # "


% 0 %

 
'

 
2 &

Sistemul de control al tirajului coşului verifică evacuarea corectă a gazelor arse,

oprind funcţionarea cazanului în cazul ieşirii gazului în încăpere. Evacuarea şi
 5
$

 elor de ardere este asigurată de un

  
#

 
#


% 0 %

  
#

5
$ #

/
&

 
# 0


'


2

 
#

 1 
7

# 2 & 0 & 6 ' 6 2 & & $ # 6 0 # & 6 % 0 " # 7 # " # " # # # # ' # 2 # # u 2 & # % $ #

      / /  1      œ  5   5  

funcţionarea în cazul sesizării lipsei apei în circuitul de încălzire, pentru evitarea

defectării grupului termic.
În figura 5.11 se prezintă schema unei microcentrale pentru încălzire şi
producere apă caldă de consum (ACC), echipată cu boiler, în care [43,47]:

Š
 , ¿

 


´
# 2 &


0

Z
$

 5 5     Z Supapă de siguranţă;
*  Z ±
0 #

/
&


6


# 2 &


0 " #

1 
7

    Z Ventil cu trei căi servocomandat; ,

" # # 8 $ 2 % 2 # 6 2 # & 6 0 #

  Z ´  5  5    *  Z À  1   

’  Z Pompă de circulaţie;    Z Presostat lipsă apă;

R




Control funcţionare pompă;  ’  Z ž

6

,

0 #

 

Arzător;
³

R 6 2 # & 6 0 # 6 0 #

 Z   Z À  1     

Schimbător primar; Robinet umplere instalaţie;

³

“  Z   Z

‘  Z Racord la coş;  “ 


Supapă de siguranţă;
# 2 & 0 " # # # ! # ' 6 & &

  Z ´     5     ‘  Z  5  † 

v w x y z y ¶ ¶ y ¸ ª ‰ Á „ w €    „  à € § ¤  … ¸ ½ Ä

Microcentrala are focarul deschis, cu racordare la coşul de fum (evacuare

prin tiraj natural), aerul de ardere fiind preluat din încăperea în care este montată.
Cu prioritate faţă de încălzire, există posibilitatea de reglare a temperaturii dorite
$ # 2 & % $ 2 2 & # ' # " % 0 % 2 % & # ' 6 & & 2 # & 6 $ ( # 0 # & 6 # 2 & 0 % 0 %

 †         5   Ÿ  / 5 5 /  /     /

trei căi, care asigură debitul caloric necesar încălzirii ACC, intră în funcţiune şi s
, ,

u 2 7 % 0 6 2 % ' % 0 6 ' " # & # ' % 0 " # ' # & # # # 6 ' % & 0

/  / 5     /  †   5  5 /     Z / 5  

asigură randamente de ardere de peste 97% şi emisii poluante reduse, iar

configuraţia optimizată a camerei de ardere asigură randamente termice de peste
  Å 

figurile 5.12 şi 5.13 se prezintă schema unei instalaţii cu un circuit de

Ÿ
2

încălzire şi un circuit de apă caldă menajeră, respectiv a unei instalaţii cu două

circuite de încălzire şi un circuit de apă caldă menajeră.
Semnificaţia simbolurilor (dată de producător Junkers) în cele două 

scheme este următoarea [41]:

aparat de încălzire centrală; B tehnica condensării, R
Æ

' 6 " % 0 # &

Z Z Z    † Z    ¡

forţat, ACM apă caldă menajeră, AR apă rece, SB sondă boiler, VE Z Z Z

,
Z   5

" #

pompă boiler, SS supapă de sens, RI

# 8 $


2

5 
#


›

ž Z Z Z 
6


2 # & # " #


7 6 0

 
#

Š

 ¿

œ Z
"

 5
$

pompă de circulaţie pentru încălzire, ST sondă de tur,

0

 
›

‡ Z Z

Z telecomandă, SE sondă de exterior, PCI0 pompă circuit de încălzire,

Z 4  Z

› ›

pompă circulaţie primar, SH

Z vană cu trei căi,
Z 5  5
& # ' .


"

 
% 0

 /  ´  Z

limitator de temperatură, PR pompă recirculare ACM.

Ç

Z Z

Fig. 5.12. Sistem de încălzire Cerapur ZBR...A

Fig.5.13. Sistem cu două circuite de încălzire, Cerapur ZBR...A

Š 
 Pentru automatizare, se evidenţiază modulele !

† * “  
$ # 2 &


% ' 6 2 &

 
#


u 2

cascadă a mai multor centrale (max. 3), HSM, pentru comanda electronică a unei
pompe de circulaţie, a unei pompe de boiler şi a unei pompe de circuit de
încălzire şi HMM, pentru comanda electronică a unei vane cu trei căi şi a $ 6 ' $ #

pentru circuitul de încălzire corespunzător.

În figura 5.14 se prezintă o instalaţie de încălzire (cu temperatura pe tur
'

 C), cu producerea ACM cu ajutorul unui boiler încălzit indirect,


'

 
# " #

’  -

comandat de un dispozitiv de prioritate şi co 2 &


6 0 % 0 & # ' $ #

 
& %

   
'


# 2 &


0 #

/
%

% & 6 % 0 % 2 % & # ' 6 & & 6 0 & # # % 0 % " # " $ 6 7 & % 0 " #

 ¡    5    5  /     5    /   † µ   5   

prioritate porneşte arzătorul, porneşte pompa de circulaţie aflată pe circuitul de

ACM şi opreşte funcţionarea pompei de pe circuitul de încălzir #


! #


' 6

5
&


& % 0 " #

ambianţă se montează, de regulă, în zona cea mai defavorizată termic şi

realizează reglarea temperaturii în intervalul (5…30) C. Boilerul se utilizează -

pentru prepararea şi stocarea ACM, are rezervorul din oţel şi dispune de un

& #

u şi o sondă de temperatură tip NTC (coeficient de temperatură


' 6 ' # &

2 # & $ # 2 & % $ % & # Y % $ 0 & 0 & # ' % 0 " # % & 6 ' & 7 #

1          /   5  5      

Fig.5.14. Sistem de încălzire Supraline

În figura 5.15 se prezintă schema unei instalaţii de încălzire (cu

& # ' $

C) cu două cazane în cascadă, cu producerea

#

 
& %

 
$ # & %


'

 
'

 
# " #

’  -

ACM cu ajutorul unui boiler încălzit indirect. Automatizarea este realizată cu

ajutorul unui regulator electronic de temperatură cu sondă de exterior TA 122 E2
şi cu telecomandă TW2, pentru ajustarea parametrilor de la distanţă.
La simbolizarea anterioară (Junkers [41]) se adaugă: SSI supapă de siguranţă, Z

cazan conducător.
Z / 
7


2

/
6 2 " %

5  À Z

Š Š
 Fig.5.15. Sistem de încălzire în cascadă Supraline

. $ ' # 2 & # 0 # " # % & 6 ' & 7 # ' 6 2 & & # u 2 # 2 & 0 # 0 # & # ' # 2 0 % "

± /         /     /  / 3

echipamente pentru supravegherea şi asigurarea arderii combustibilului



în condiţii optime şi cu randament ridicat;

sistemul de control al vanei cu trei căi, pentru menţinerea constantă a


& # ' $ # & % $ # & %

      

 6 2 & 6 0 % 0 & # ' % 0 % " # $ 6 ' $ # 0 # 2 & % 0 % $ ' $ # 2 & % % #

/  5  5    1         5  1    

diferenţei de presiune;
sistemul de control al schimbătorului în contracurent, pentru menţinerea


constantă a temperaturii apei calde menajere;

sistemul de control al încărcării rezervoarelor de apă caldă;


 & # ' % 0 " # 6 2 & 6 0 0 " # # # . 0 & # 6 2 % ' & 6 0 6

5  5 /   5       /      / 5     

echipamente pentru monitorizarea parametrilor de funcţionare şi a



situaţiilor limită (avarie).

Echiparea centralelor termice cu sisteme cu microprocesor asigură
  
2

st, flexibilitate, comunicaţie şi o serie de facilităţi, între care:

&

 ¡
# 0 #

1 
& # " #

/
6

termoreglare cu sondă externă a funcţiei de încălzire;



 & 0 # $ 2 & # " # & # ' 6 # 0 #

5          1   

temporizarea opririi încălzirii;

 # 0 # & # ' $ # & % $ # 0 " #

 1           /  

aprindere electronică;


protecţie antiîngheţ;
Š 
  # # & # #

 5        

comandă de la distanţă;


programare orară şi săptămânală;



funcţii de autodiagnosticare:
 0 $ $ 2 " #

 5        

lipsa circulaţiei apei;

 % $ & # ' $ # & % % & % 0 % $ '

5       /   /       

nefuncţionarea traductorului de temp. pe circuitu 0 $

 
'

  

nefuncţionarea sondei de temperatură sanitară;

 % $ & # ' $ # & % % & % 0 % 2 &

5       /   /   5     

lipsa evacuării gazelor.

V.3. Sisteme de încălzire electrică

Din punct de vedere tehnic, utilizarea energiei electrice pentru încălzirea
spaţiilor de locuit şi a spaţiilor comerciale de dimensiuni mici, a devenit 

/
6 2

o soluţie foarte agreată datorită multiplelor avantaje în

Y 6


'

5
&


&

 5
&

 / 
0 6




raport cu celelalte sisteme de încălzire bazate pe folosirea combustibililor clasici.

Energia electrică poate răspunde competitiv atât cerinţelor tehnice cât şi
economice, în sprijinul ideii de utilizare pe scară largă menţionându 

5
#

 2 " ' # 2 & # 0 " # $ 6 $ #

           Å 

funcţionare silenţioasă şi sigură;



automatizări şi reglaje cu comenzi simple, dar performante;

 $

osibilitatea de montare fără a realiza lucrări suplimentare;



faţă de o centrală care utilizează combustibil gazos se elimină proiectul şi

' 6 2 & % 0 6 2 " % & # 0 6 " # 7 #

 ¡ / /  1  

eliminarea surselor termice şi odată cu ele şi a produselor secundare ale ,

ze nocive, poluanţi);
/
6 ' %

5
&


#


(

1 

simplitatea operaţiilor de exploatare;



contorizarea riguroasă a consumurilor individuale.

Încălzirea electrică directă este realizată, în general, cu ajutorul
convectoarelor sau panourilor radiante, căldura produsă de o rezistenţă electrică
fiind transferată instantaneu încăperii prin radiaţie şi convecţie. Aparatele
electrice de încălzire directă se clasifică, după raportul dintre fluxul radiant şi cel
convectiv, după temperatura suprafeţei încălzitoare şi după modul şi locul de
'

re, astfel: convectoare de perete, de pardoseală, radiatoare electrice,

6 2 &

radianţi luminoşi şi în infraroşu, aeroterme, etc.

Reglarea acestora se realizează cu ajutorul unui termostat încorporat în
aparatul electric de încălzire sau montat pe circuitul elec &

  /
" #


0


' # 2 &

 
#


0


$

 ≤
 Dacă se utilizează două sau mai multe aparate

& % 0 %

 
$ # 2 &


% $ % & #

  *   

de încălzire în aceeaşi încăpere, reglarea acestora se face cu un singur termostat

de cameră. Într o clădire în care încăperile nu se utilizează în aceeaşi măsură se 

impune necesitatea de a modifica temperatura în fiecare cameră, în funcţie de

destinaţie şi orarul zilnic, folosind un regulator central.
Încălzirea electrică centralizată foloseşte ca agent termic aerul sau apa şi
se utilizează în spaţiile în care nu se poate aplica un sistem de încălzire clasic sau
la care sistemul clasic se dovedeşte neeconomic.
Š 
 În figura 5.16 se prezintă schema de încălzire electrică realizată cu
minicazanul electric Laing, alimentat la 220 V, 50 Hz, cu următoarele
6 ' $ 6 2 # 2 & #

/ Ž    ’ “ ” 3

placă suport;
³

" # # 8 $ 2 % 2 #

 Z Z   5  5  

' 2 7 2 # 0 # & 6 2 # & " # 6 0 #

* Z   /   /   /  “ Z   1  

 Z supapa de siguranţă; ‘ Z /
6 0 #

,
& 6

 /
% &


#

 /   /
%


& #

" # 7 # & 6 % & 6 ' & " & % & 6 % & # % & #

’ Z         Z  5     /   /   /  

Z
& #


' 6 '


2 6 ' # &


%

   Z /
6


$ %

 
" #

încălzire cu aerisire.

Fig.5.16. Schema de încălzire electrică Laing

Instalaţia are o construcţie compactă, constituită din următoarele

componente, distribuite pe verticală, de la partea inferioară spre partea
superioară:
pompa de circulaţie cu motor; 

tub din oţel inoxidabil, cu rezistenţele de încălzire;



limitatoare de protecţie la supratemperatură;



blocul de automatizare şi reglare.

Rezistenţele electrice (2…15 kW) sunt comandate în funcţie de necesarul
de căldură, pentru încălzirea spaţiilor de 20…80 , ceea ce asigură un consum ' È

optim, funcţionare silenţioasă şi fiabilitate ridicată.

Pentru încălzirea spaţiilor industriale cu volum mare, utilizarea variantei
de încălzire electrică prezintă câteva avantaje importante faţă de alte soluţii, între
#

/   3

comanda flexibilă;
 ' 6 2 & 6 7 # 6 2 % ' % 0 % " # # 2 # #

      / 5   1  

monitorizarea stării de funcţionare.



Sistemul de încălzire cu aer, prezentat în figura 5.17 se compune din mai

multe subsisteme distribuite în volumul care trebuie încălzit, fiecare subsistem
  componenţă [47]:
‹
2 " u 2

element de încălzire cu coeficient de temperatură pozitiv;



 # 2 & 0 & 6 2 & # 2 & " # % 2 ' 6 & 6 # 0 # &

        /   / 

bloc de comandă a vitezei motorului de antrenare (BC);



traductor de temperatură.

Š  
 Fig.5.17. Schema sistemului de încălzire

ctrică a elementului de încălzire poate fi reglată. Debitul de aer

› % & #


#


# 0 #

vehiculat de ventilator pot fi modificat prin reglarea turaţiei motorului de

antrenare, prin intermediul unui convertor static, care modifică valoarea medie a
& # 2

5 
%

rului. Comanda turaţiei motoarelor este asigurată

2

 
" #


0


' # 2 &

 
#


' 6 & 6

centralizat de o arhitectură cu microcontroler (automat programabil). În funcţie

de temperatura măsurată şi de temperatura impusă, acesta ia decizia de creştere
sau scădere a turaţiei ventilatorului, respectiv de creştere sau scădere a puterii
disipate de fiecare element de încălzire. Automatul asigură şi cuplarea 4
" #

/
% $ 0

 
#

de la reţeaua electrică a elementelor de încălzire (prin contactorul C),

monitorizarea timpului de funcţionare şi a stării fiecărui sub 5  5
& # '

V.4. Sisteme de încălzire solară

Procesul de captare şi conversie a radiaţiei solare în căldură a făcut
obiectul unor programe de cercetare desfăşurate în diverse ţări: SUA, Franţa,
au efectuat cercetări în domeniu la
É

# ' 2 # & 2 6 ' 2  › !

     /  Ÿ À ‹   5 ‡ ± 

ICEMENERG, INCERC Bucureşti, Facultatea de Instalaţii a UTCB şi s 


%

concretizat prin obiective concrete precum casa solară de la Neptun, casa solară
CS 2 Câmpina, casa solară CS 3 Bucureşti, etc.
Pe plan mondial, preocupările pentru valorificarea e 2 #

 1 
#

 5
6 0

 
#

5
% 2 &

reprezentate de obiective ca: instalaţii pentru prepararea apei calde menajere

(ACM), instalaţii pentru încălzire, instalaţii pentru desalinizarea apei, instalaţii de
răcire şi de uscare, sisteme de apă caldă pentru industrie şi agricultură, avioane
solare, automobile autonome solare, centrale solare spaţiale, etc.
În condiţiile în care problematica energetică creşte în importanţă, iar
protecţia mediului a devenit o cerinţă a societăţii, s au intensificat şi eforturile în 

direcţia dezvoltării tehnologiilor de valorificare a energiilor neconvenţionale.

După un declin datorat tehnologiilor greoaie, a costurilor ridicate pentru
materiale, exploatare şi întreţinere, activitatea în domeniul dezvoltării şi
Š ­
 perfecţionării tehnologiilor de captare şi valorificare a radiaţiei solare cunoaşte
un reviriment, datorită avantajelor evidente pe care le oferă:
soarele este o sursă de energie nepoluantă şi inepuizabilă; 

este o sursă de energie dispersă, ceea ce permite utilizarea, prin 

6 2 # u 2 0 & # Y 6 ' # " # # 2 # # " # & 0 0 6 % 0 " # 6 2 % '

/   5      1     /  / / 5 

se transportul la distanţă;
0


'


2

‹
2 " % 

energia solară poate fi transformată în alte forme de energie (termică,

electrică, mecanică, chimică) cu ajutorul captatoarelor;
 $ & & 6 # 0 # $ 6 & Y # 8 # % & & # u 2 2 & # 6 2 & % & # ' $ 0 # % '

/      /       / 5  /   5  5   

complexe, forma, tipul şi mărimea acestor dispozitive depinzând de

energia nou creată.
Din punct de vedere energetic, partea cea mai importantă a energiei solare
din afara atmosferei se găseşte în intervalul spectral 0,20…3,0 µ '

 Ÿ
2

 /
#

5
&

interval este emisă aproximativ 97% din energia totală, diferenţa de 3% fiind
emisă în banda de emisie de 10 m. Radiaţia solară la suprafaţa pământului Ê Ë )   Ì

(constanta solară) reprezintă energia termică ce este primită de o suprafaţă

normală (plasată perpendicular pe direcţia razelor solare) situată la limita
& ' 6 Y # # & # # & #

 5    5  Ž    ’ “ ” 

) se modifică datorită variaţiei ´ 

0 6

 
#

 /
6 2

5
&


2 & #

 5
6 0

 
# (

  
R R

  4
'
È

periodice a distanţei Pământ Soare şi datorită fenomenelor solare, fiind Z

influenţată şi de modificarea unghiului de înălţime a soarelui, a înclinării axei

pământului şi de latitudinea geografică. De exemplu, pentru latitudinea
geografică din zona României, radiaţia globală în condiţii normale este de maxim
' È ' # " 7 0 # 0 6 u 2 6 & # $ # 2 # & # " # % % & 6 % 0 $ & & 6 0 6

     4         5    5      ¡  /     

plani montaţi la un unghi de 45 , poate fi captată până la 75% din radiaţia solară. -

Fluxul de energie radiat de soare care ajunge la suprafaţa pământului este

mai mic decât constanta solară, deoarece, radiaţia solară care străbate masa
atmosferică (peste 8 km) este redusă ca urmare a disipărilor de energie.
Atmosfera modifică intensitatea, distribuţia spectrală şi spaţială a radiaţiei, prin
absorbţie şi difuzie. Radiaţia globală primită de la soare, de o suprafaţă orizontală
la nivelul solului, pentru o zi senină, se compune din radiaţia directă (dependentă
de orientarea suprafeţei receptoare) şi radiaţia difuzată (considerată aceeaşi,
2 " Y # # 2 & " # 6 # 2 & #

        

re sunt necesare dou㠛 # 2 &


% $


6 0 # ' # 0 # 0 #

1 
& # " # % &


0


7

 
#


# 2 #

 1 
#

 5
6 0

date meteorologice importante: intensitatea de radiaţie şi durata de insolaţie, pe

baza cărora se calculează intensitatea radiaţiei solare efective pe diferite
suprafeţe. Datele centralizate referitoare la durata medie de strălucire a 5
6

 
# 0 %

sunt furnizate de Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie.

Analiza oportunităţii folosirii instalaţiilor solare de încălzire se face pe
baza unor factori ca: sarcina de încălzire, energia solară disponibilă, costul şi
" %

re a investiţiilor, etc. Aceste sisteme de încălzire pot fi pasive

 
&


" #


#

/
% $ #

 

sau active. În prima situaţie, încălzirea spaţiilor se face în mod natural, fără
intervenţia unui mijloc mecanic care să producă circulaţia unui agent termic
n existenţa unor echipamente mecanice care să
s

( # & # ' # 0 # & # $ # % $ %

     5  /    5

producă circulaţia agentului termic (apă sau aer).

Š 
 În prezent, în tehnica instalaţiilor solare de încălzire şi preparare ACM, se
foloseşte o mare gamă de captatori solari, pentru care producătorii furnizează
"

tele tehnice necesare. Aceştia transformă radiaţia solară în energie termică, pe



care o cedează mediului de transport (agent termic) şi trebuie amplasaţi astfel

încât eficienţa captării să fie maximă. Fiind elemente exterioare ale instalaţiei,
trebuie să îndeplinească şi condiţii de rezistenţă, stabilitate şi estetică.
Pentru captatorul plan din figura 5.18, pe suprafaţa absorbantă (ex. tablă
din cupru vopsită în negru) cade radiaţia solară directă şi difuză, care se
transformă în căldură, suprafaţa de absorbţie încălzindu 

5
#

v w x y z y ¶ Í y ¸  ¥ ƒ  ƒ § „ ¦ … ¥ …  ‚

Pentru transferul căldurii obţinute către consumator, se foloseşte un agent

termic (apă, aer) care circulă prin canalele realizate în şi pe suprafaţa de
absorbţie. Ca în toate procesele de transformare, transfer şi transport de căldură,
intervin pierderi de căldură prin radiaţie, convecţie şi conducţie. Pentru reducerea
acestora, suprafaţa absorbantă se montează într o carcasă închisă pe toate laturile 

şi izolată termic, iar faţa captatorului este închisă /

% % 2 '


& #

  
0 &

 
2

5
$

 
# 2 &

Între aportul de radiaţie solară şi necesarul de căldură există diferenţe (ex.

variaţia orară a consumului de ACM, variaţia necesarului de căldură pentru
încălzire), astfel că acumulatorul compensează variaţiile naturale ale radiaţiei
solare şi variaţiile de energie cedată de către captatorul solar mediului de
transport. Acumulatorul stochează energia termică în momentul în care nu există
consum sau consumul este redus şi o pune la dispoziţia consumatorului când
radiaţia solară este redusă. Pentru sistemele de preparare a apei calde menajere,
acumulatorul poate fi un boiler bine izolat termic, iar la sistemele de încălzire
acesta poate fi un recipient deschis, izolat corespunzător.
Soluţiile tehnice pentru prepararea ACM sunt reprezentate de instalaţii cu
circulaţie naturală sau forţată (pompă de circulaţie pe circuitul agentului termic).
› # 2 & % $ # $ # 0 & # ' $ # & % " # R 6 2 " # 2 " & # ' $ # & % $ #

       † µ      ’ -  / 5   ‹      


#

C, temperatura apei trebuie ridicată cu 35 C, astfel că suprafaţa

/ 
" #

 
- -

absorbantă a captatorului solar trebuie să ajungă la temperatura de 50…70 -



Sistemele de preparare a apei calde de consum rămân în funcţiune şi în sezonul

rece, asigurând parţial sarcina termică necesară. Pentru un consum de 50l/om zi
#

5 ară o suprafaţă a captatorului de aprox. 1,5 m

& # 2 #

/
#

5
È

 /  
# $ 6


& #

 /
6 $ #

  
u 2

perioada de vară, necesarul de ACM în proporţie de 90…100%.

 
 Conversia şi utilizarea energiei solare implică probleme complexe legate
de construcţia şi amplasamentul captatorilor, de in & #

1   
#

 5  5
& # ' % 0 %

 5
6 0

 
u 2

instalaţie şi de automatizare a sistemului. Utilizarea energiei solare sub formă de

energie termică nu poate fi separată de problema stocării acestei energii.
Instalaţia de conversie a energiei solare în energie termică are în
componenţă (Fig.5.19):
 $ & & 6 % 0 6 0

/    5   

dispozitive de stocare a căldurii solare;



reţea de conducte pentru transportul şi distribuţia căldurii solare la

6 2 % ' & 6

/ 5   

 # 0 # ' # 2 & # " # % & 6 ' & 7 # u 2 & # % 0 % $ 6 # " # $ 6 " % # # & 6 #

       1   / 5  /   5 /   

transport şi distribuţie a căldurii solare;



aparatură şi dispozitive de siguranţă.

Fig.5.19. Schema de principiu a unui sistem de încălzire solar

Sistemele solare implementate în instalaţiile pentru clădiri au performanţe , , ,

" & # # 7 % 0 & 2 " # 6 2 6 ' 6 2 " # 0 # 0 # 6 2 % ' % 0 6 " # 6 ' % & 0

   /    ‹ /   / 5      / 5    / 5    

V.5. Sisteme de încălzire cu apă geotermală

Existenţa energiei acumulate în scoarţa terestră este pusă în evidenţă prin
creşterea progresivă a temperaturii solului cu adâncimea, pe verticala fiecărui
$ % 2

umită structură geologică conţine apă, aceasta ia

/
&

 Ÿ
2

/ 
7 % 0 u 2

/  
# 6


2

temperatura rocilor în care este depozitată, existând premisele valorificării

# 2 # # # 6 & # ' 0 #

 1   1   Ž    ’ “ ” 

În figura 5.20 se evidenţiază următoarele procese 

' $ 6


&


2 & #

prin puţul de exploatare se realizează extragerea energiei interne a



sistemului prin apa geotermală de temperatură ridicată;

prin puţul de repompare se introduce apa geotermală de temperatură


redusă ce conduce la creşterea energiei interne a sistemului;

apa geotermală extrasă cedează, la presiune constantă, o parte a energiei


termice prin conducţie şi convecţie spre utilizatori.

% # # $ # # 6 & # ' 0 # 0 " 2 ' ' ( u 2 & & % 0 # Y # # # 6

 1     1     ‹ /      5      /      

viteză redusă, este continuă şi poate fi considerată în regim laminar,

bidimensional şi staţionar.


 Fig.5.20. Schema de principiu a unui sistem de încălzire cu apă geotermală

Ciclul extracţie curgere subterană extracţie 

 
0 6

 
Y

 /  
# 


# $ 6 ' $

 
#  

poate fi menţinut economic dacă proprietăţile fizico 

/
.


'

 /
#


0 #


$ #

 1
# 6 & #


'


0 #

2 %

osibilă apariţia unor interacţiuni de natură fizică, chimică sau hidraulică

Y

 /
$

între apă şi stratul de acumulare.

Procesul de repompare presupune îndeplinirea următoarelor condiţii:


apa geotermală extrasă trebuie repompată în stratul de extracţie (asigurarea

% 2 % % & u 2 .

 /   /  /  5  

apa repompată trebuie să aibă aceeaşi compoziţie chimică cu apa extrasă

(conservarea calităţii);


debitul apei repompate să fie pe cât posibil constant.

›

tilizarea pompelor submersibile se asigură

 
2 %

 # 0 7 # % 2 % # 0 0 & & # Y # 2 &

        1  ¡ /       /  

obţinerea unor debite superioare exploatării naturale;



ridicarea temperaturii apei extrase cu 5…8°C, datorită creşterii debitului.

Utilizarea eficientă a energiei geotermale la alimentarea cu căldură a
6 2 % ' & 6 0 6 ' $ % 2 #

/ 5      3

cunoaşterea parametrilor de exploatare a sursei pe baza unui studiu şi

garantarea parametrilor: debit, temperatură, compoziţie chimică;


asigurarea unei bune corelări între amplasamentul sursei şi consumatorii de

căldură;


asigurarea unei durate anuale de funcţionare cât mai r 

"

 / 
& #

Pentru dezvoltarea şi îmbunătăţirea acestor sisteme trebuie rezolvată

problema repompării apei uzate, păstrarea rezervei de apă şi a presiunii în stratul
de bază. Prin utilizarea unor schimbătoare de căldură la suprafaţă şi repomparea

$

se obţine un circuit închis, deoarece stratul de apă de mare adâncime

#


% 7


& #

$ 6 & # Y 6 2 " # & u 2 . " 2 $ % 2 & " # # " # # . " 6 " 2 ' " & 6 & % # $ #

  / 5    /  5  /        /      /  1     

cu o viteză foarte mică.

Valorificarea energetică a resurselor geotermale şi realizarea unui sistem
"

e alimentare cu căldură sunt condiţionate de existenţa consumatorilor de căldură



 în zona de resurse. În funcţie de mărimea acestor consumatori şi de densitatea
sarcinii termice de încălzire, sistemele de alimentare pot fi locale sau centralizate.
lorificarea termică eficientă se adoptă următoarele domenii de
› # 2 &


%

 

utilizare, în funcţie de nivelul de temperatură al apei geotermale:

! Î R

     ) 

încălzire solarii;


încălzire şi preparare apă caldă de consum cu pompe de căldură;



preparare apă caldă de co 2

5
% ' ' # 2

 ¡
#

 5 
% & # . 2 6 0 6

1  / /
% $ 6 ' $ # " #

căldură.
! Î R

*    ) ‘  -

încălzire şi preparare apă caldă de consum, prin asociere cu o centrală

termică de vârf pentru consumatori civili şi industriali;


preparare de apă caldă de consum menajer sau tehnologic.

! +

   ‘  -

încălzire şi preparare apă caldă de consum, prin asociere cu o centrală



termică de vârf pentru consumatori civili şi industriali;

încălzire în procese tehnologice de uscare;


preparare apă caldă de consum tehnologic.



În România, există sonde în exp 0 6


&

 
# u 2

5  5
& # ' # 0 # .


"


6

1
# 6 & #


'


0 #

Oradea, Crişul Negru Someş, Mureş Crişul Negru, Cozia Căciulata, Borş,   

Bucureşti Nord
®

 & 6 $ # 2

 

V.6. Sisteme de încălzire cu pompe de căldură

Ameliorarea eficacităţii proceselor energetice sau industriale se realizează,
în mare măsură, prin introducerea în circuitul energetic a surselor secundare care
apar şi se dezvoltă simultan cu aceste procese. Pompa de căldură este o instalaţie
termică care preia căldura de la un izvor de căldură cu un potenţial termic scăzut
şi o cedează unui consumator, la un potenţial termic mai ridicat, consumând în
acest scop o energie de acţionare. Cele mai multe aplicaţii utilizează instalaţia cu
compresie mecanică, acţionată electric sau termic, respectiv instalaţia cu
absorbţie şi ejecţie. Z
'

    


7 6 % 0 $ 6 ' $ # & # % # 6 # 0 & % 6 2 % ' & 6 % 0 " # & " 2 $ % 2 & " #

‡      /   / / 5    /     /

vedere al temperaturilor sursei reci şi calde şi poate fi:

 # % 0 ( & ' 6 Y # # % & " 2 2 2 & # 0 ' & 7 & # 7 # " # " # # # &

   5   /    /    /  /      1      /   

apa (de suprafaţă, subterană, geotermală, tehnologică);



solul (pământul, deşeuri menajere).

Pompele de căldură se pot utiliza pentru încălzirea unor spaţii, pentru
$ # $ # $ # 0 " # " # 6 2 % ' $ # 2 & % " # # $ 6 # # & # . 2 6 0 6 # ( % #

        /  / 5      5  / 5 1  / 5 /   

distilare). Instalaţiile de încălzire pot utiliza pompe de căldură aer apă, 


#

  
#




apă aer, apă apă, sol apă, producători consacraţi fiind Airwell, Sampo,
  


#

  5
6 0 

& # 6 # &

         Ï    / 

V.7. Sisteme de încălzire cu abur de joasă presiune

Acestea sunt instalaţii închise, utilizând ca agent termic aburul sa & %

 
&

/
%

presiunea maximă de 1,7 bar. Funcţionare lor se bazează pe utilizarea vaporilor

de apă ca agent termic transportor. Sarcina termică necesară la consumator se

 
 obţine din transformarea unui anumit debit de abur în condensat şi preluarea
căldurii latente de vaporizare. Sarcina termică transportată de un debit de abur
este proporţională cu debitul de fluid şi cu căldura latentă de vaporizare, la
presiunea de regim a instalaţiei. Caracteristicile termofizice ale aburului saturat la ,

" Y # & # $ # % 2 % 2 & " & # & # 0 R

    5   5     Ž  ” 

Instalaţiile care utilizează aburul de presiune joasă ca agent termic, conţin ,

următoarele componente: sursa termică Z 1

# 2 #

 
& 6

 
# " #


%

  5  5
& # ' # " #

conducte pentru distribuţia la consumatori, sisteme de conducte pentru preluarea

/
6

ensatului de la consumatori, corpuri de încălzire, sisteme de siguranţă,

2 "

sisteme de reglare şi control, accesorii.

V.8. Sisteme de încălzire cu aer cald

,
Deşi utilizează ca agent termic aerul, instalaţiile de încălzire cu aer cald nu
& # % # ' 0 & # & # ' # 0 6 " # # 2 & 0 # 6 $ % 0 0 6 Y 2 " " Y # & 2 & # ' # 0 # %

   5    5  5       5 /        Ÿ 5  5 /

aer cald, agentul termic este utilizat direct de consumator, fără un schimbător de
căldură intermediar. Sunt folosite pe scară largă în sectorul industrial, în
organizările de şantier, spaţii cu destinaţie provizorie, spaţii în care pot fi
combinate cu alte tipuri de încălzire, pentru asigurarea confortului termic local.
În cazul consumatorilor casnici, încălzirea cu aer cald este de tip local şi devine
atractivă pe măsură ce performanţele tehno 0 6

1  /
#


0 # #

/
.


$


' # 2 & # 0 6

 /
6 2 " %

/
0

reducerea zgomotelor şi la o distribuţie uniformă a aerului în încăperi.

Sursele de energie care încălzesc aerul pot fi:
 # & # % Y 6 $ 6 $ %

 1  1  / /      

 # 6 & # ' #

   

dispozitive multifuncţionale.

V.9. Sisteme de încălzire prin radiaţie

Sistemele de încălzire prin radiaţie se folosesc în clădiri civile, în încăperi
cu cerinţe igienice şi de confort deosebite, în clădirile industriale cu spaţii mari şi
fără necesităţi de ventilaţie mecanică, în spaţii semideschise sau deschise.
Acestea se caracterizează prin faptul că suprafeţele încălzitoare cedează
căldură prin radiaţie mai mult de 50% din căldura totală. În raport cu temperatura
medie a suprafeţei încălzitoare, încălzirea prin radiaţie poate fi [19]:


de temperatură joasă (25…   

-
 

de temperatură medie (100…500 -

 

de temperatură înaltă (500…3000 -  

În categoria sistemelor de încălzire prin radiaţie intră panourile radiante

(radiant electric, cu gaze, tuburi radiante metalice, tuburi din cuarţ, etc.), în
infraroşu (cu lungime de undă scurtă, medie şi lungă).

V.10. Sisteme de încălzire locală ,

# & # % 2 & # 0 # ' ' $ 0 # " # 6 # # % $ 2 " u 2 2 ' 0 % 0 0 6 & & %

† / 5  5 /   5    / /    5    ‹ 5  5 

termică cât şi suprafaţa de încălzire. Se utilizează la clădiri mici cu maximum 3,

’
2

ădiri mici dispersate, clădiri cu caracter sezonier.

 
# 0 %

   /
6 ' $ 0 # 8 # " #

/
0

Încălzirea locală prezintă o serie de avantaje (cost de investiţii redus, folosirea

tuturor categoriilor de combustibili gazoşi, lichizi, solizi, instalare rapidă,

 Š
 exploatare uşoară), şi dezavantaje (suprafeţe încălzitoare de dimensiuni mari,
2 " ' # 2 & # & # ' # # " % #

     /  5  

În categoria sistemelor de încălzire locală intră sobele cu sau fără

acumulare de căldură, sobe cu arderea combustibilului solid, lichid sau gazos,
sobe metalice sau din zidărie, etc. Ð Ð Ð

Acte normative şi standarde Ÿ

2

†
2 # 8

 * 5
% 2 & $


# 7 # 2 &


& # $

 
2

/ 
$


0 # 0 #

referitoare la proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor şi instalaţiilor de

încălzire Ž ’ * ” 

V.11. Consideraţii privind eficienţa energetică la producere

ritatea energetică, adoptată în noiembrie 2000,
_

$ 2 " # %

? ; g @ ? @ ; D @     5 /

$ # # " # $ & % $ 2 $

      /    3

 # % & & # % # 0 6 " # # 2 # #

5 /     5  5   1  

asigurarea pieţei unice de energie; 

responsabilitatea protecţiei mediului; 

promovarea surselor alternative şi regenerabile. 

Căldura 2004 , în structura tehnologică de 6 2 Y 6


'

À 
$ 6


& % 0 %


¢

Ñ Ò Ó Ó Ô š

producere a energiei electrice şi termice, pe şi cu deosebire în A C ? < ™ — < D = ? C Õ Ö 

se constată următoarele tendinţe şi/sau factori de restricţie Ž ’ ‘ ” 3

schimbări în structura şi ponderea diferitelor surse ,



,
$

 
'

 
# " #

6 ' % & 0 Y 6 0

/ 5    5   

,


,
creşterea ponderii utilizării surselor alternative sau regenerabile de
6 ' % & 0

/ 5   

înăsprirea reglementărilor privind protecţia mediului;



creşterea ponderii instalaţiilor de cogenerare şi în special a celor de

"


' # 2

5 iuni mici şi mijlocii; ,

 % & 0 7 # 0 % 0 % 6 ' 2 & u 2 & # ' # 0 # " # 6 # 2 # #

     /  /  /   5  5 / 1    

creşterea ponderii pe piaţă a sistemelor de încălzire centralizată şi în 

cadrul acestora creşterea ponderii surselor de energie cu structura în cogenerare;

creşterea cara 

/
& #


% 0 %


" #

5 /
# 2 &

 
0


7


& ( 0


$


6 " %

/
#


#

 
0

5  5
& # ' % 0 %

# 2 # # &

 1  / 

reducerea ponderii utilizării cărbunelui inferior drept sursă energetică 

primară, corelată cu introducerea tehnologiei de gazeificare şi utilizarea

,

& % 2 # 0 6 " # 7 # % ' 6 & 6 # 0 6 & # ' #

   1  5        / 

Toate aceste tendinţe sunt consecinţa eficientizării producerii energiei în

condiţii de protecţie sporită a mediului, adică a concepţiei generale de dezvoltare
durabilă. É

6 2 % ' % 0 " # # 2 # # 0 × " # $ # & # ' 0 6 2 # 0 u 2 % &

5  1   ±  5  “    /  *   *     / 

5
%

re: petrolul 43%, gazul natural 23% şi cărbunele 13%. Ponderea

 5
# $

 
'

cărbunelui a scăzut de două ori în ultima decadă şi se aşteaptă scăderi ulterioare,

datorită aplicării Directivei nr. 80/2001 privitoare la protecţia mediului. În
aceeaşi perioadă, consumul de energie produsă din surse alternative sau ,

# # 2 # 0 # # % & # ' 2 Y &

 1     /  5 / 5   /    

Energia hidro a crescut, în ultima decadă, cu 27%, ajungând la 5% din

totalul energiei. Energia din surse regenerabile (geotermică, biomasă, solară,

 
 eoliană) a crescut de 4 ori. Cea eoliană a făcut un salt spectaculos, UE deţinând
în prezent o capacitate instalată de peste 25.000 MW, estimându 

5
# $ # 2 &


%


2 % 0

$ # & # R

*     5 “     µ  

Soluţia pentru o energie ieftină şi relativ curată pentru sistemele de

încălzire centralizată este obţinerea ei în instalaţii cu structura în cogenerare, , ,

2 " Y # # 2 & " # % " # 6 ' % & 0 › 6 2 " # # & # ' # 0 6 " # 6 # 2 # # u 2 & 6 & 0 % 0

   5  5  / 5      5  5  / 1    

producţiei de energie electrică, în câteva ţări europene, în anul 1999, este

prezentată în Tabelul 5.1 Ž ’ ‘ ” 

ª  ¨  … ¦ … z y ¶

Ø Ù Ú  Û Ü

8 8 8 8 8 8 8 8

% # " 8 8

 

$ 2 8 8 8

  

› 6 & % 0 8 8 8 8

 1   

› 6 0 6 2 8 8 8

 

0 2 " 8 8 8 8 8 8 8 8

 

& 0 8 8 8 8

‡   

# ' 2 8 8 8 8 8 8 8 8 8 8 8

   

2 0 2 " 8 8 8 8 8 8

²   

2 # ' 8 8 8 8 8 8

œ    / 

% & 8 8 8

† 5   

2 0 8 8 8 8 8

† 1  

  Å *  Å   Å ’  Å  Å

,
®

8 8 8  # & $ # 2 & %

 /    *   

Conform aceluiaşi raport, energia totală produsă în România, în anul

2002, a fost de circa 0,3 milioane Gcal şi cea consumată de 0,4 milioane Gcal.
Rezervele de tiţei ale României, la nivelul anului 2004, se ridică la 1,6 milioane
barili, cu o producţie de circa 120.000 barili/zi, iar consumul de tiţei pentru anul
2010 se estimează la circa 310.000 barili/zi Ž ’ ‘ ” 

# 7 # # 0 # " # 7 2 & % 0 % 2 & # & ' & # 0 R ' 0 " # Ý ' % Y # 2 & #

À   1     5 5          Ì  5  / 

doar pentru 25 ani la consumul actual. Pentru anul 2010 se estimează un consum
" # ' 0 " # Ý ' ( " 2 # " 6 ' 0 " # Ý ' " 2 % # 2 & # 2 # $ # 2 & %

*       /     ‘      5  5        

Ì Ì

 imează un consum de 4 miliarde Nm

6 " %

/
#


#


" # # 2 #

 1 
#

 5
# #

5
&

Ì 

Rezervele estimate de cărbune sunt de circa 4 miliarde tone, majoritatea

fiind rezerve de lignit de calitate inferioară, iar producţia anuală este de circa
R ' 0 6 2 # & 6 2 #

* Z      

Potenţialul hidroenergetic al ţării e 5

& # " #

/   /        µ 
( 0 %

‹
2 " u 2

/ 
0

/
% 0

şi amenajările mici şi medii), în prezent fiind făcute amenajări doar pentru 20%
din potenţial.
Pentru sistemele de termoficare, în România se estimează un necesar anual
É

" # ' 0 6 2 # 0 ( u 2 $ # 7 # 2 & % 2 & ' 0 6 2 # " # 6 2 % ' & 6

     /    5 /   /  *      / 5   

individuali). De asemenea, se estimează că peste 75% din totalul de energie se va

produce în instalaţii de cogenerare, restul fiind preluat din instalaţii ce produc
numai energie termică. Cantitatea de 75% din energia termică necesară

 
 sistemelor de termoficare, la nivelul ţării, produsă prin instalaţii de cogenerare
asigură şi o cantitate adiţională de 10 milioane MWh/an.
s
energie durabilă sau curată, se referă la surse regenerabile. 6 2

,
# $ & % 0 " #

, ,

$ # " # 6 # # " # 6 ' % & 0 Y 6 0 ( # 7 # # 0 ' & & # # & # % 2 & $ &

 5   / 5     5           / 5  5   /  /

inepuizabile şi nu emit poluanţi în atmosferă.

,
Sursele regenerabile includ: energia eoliană, energia solară, utilizarea
6 ' # # 2 # . " 6

  5    1     

În România, producţia energiei eoliene are condiţii favorabile. Ast Y # 0

 5
#

prevede realizarea, până în anul 2010, a unei capacităţi de 550 MW, cu o

dezvoltare pe termen lung de până la 3000 MW. Viteza medie a vântului pe
coasta Mării Negre, platoul Dobrogei şi sudul Moldovei este între 5
®

'

Z “ 4 5 

instalaţie eoliană cu o c
³

$ & & # " # 0 # & # & # 7 # % 6

  /     Þ     / 5       5  1  

producţie anuală de 0,5 GWh.

Radiaţia solară, în regiunile rurale ale României, variază între 5
³

Þ zi, vara şi 0,6

 zi, iarna. Realizarea încălzirii prin utilizarea
.

4
' È

Z   * Þ 
.

4
' È

# 2

cea mai eficientă. Colectoarele de încălzire convertesc

#

 1 
#

 5
6 0

 
# #

5
& #

* 40% din energia radiantă în căldură. În prezent, în România, aria de

R

colectare utilizată nu depăşeşte 0,045% din cea potenţial posibilă.

Biomasa (plante cu creştere rapidă, reziduuri agri /
6 0 #

 
# 7


" % %

 
" # 0 # ' 2

poate fi o sursă de energie curată şi ieftină, cu utilizare mai ales în zone rurale
6 ' $ & # . u 2 & % & % " # 6 # 2 # #

/  /  /    5  /   / 1    

