Curs 1.

Obiectul: Chimie - Fizică

Introducere.
Dacă considerăm o potenţială reacţie chimică, La toate aceste întrebări Chimia-Fizică îşi propune
cum este de exemplu oxidarea glucozei la dioxid să găsească răspuns! Răspunsul la primele trei
de carbon şi apă, care are loc în corpul nostru, ne intrebări constituie subiectul „Termodinamicii
punem deseori mai multe intrebări. Chimice‖ iar răspunsul următoarelor două întrebări
Vor reacţiona substanţele puse impreună într-un se găseşte în „Cinetica Chimică‖, două ramuri foarte
vas de reacţie? importante ale acestei discipline.
Dacă substanţele reacţionează, care va fi
concentraţia reactanţilor şi a produşilor de reacţie
la atingerea echilibrului chimic?
Dacă reacţia are loc, ce cantitate de căldură se
degajă sau se absoarbe de către sistem în timpul
procesului?
Cât de repede are loc reacţia?
După ce mecanism se desfăşoară procesul
chimic?
Subiectul prezentului curs este formularea principiilor termodinamicii şi ale cineticii chimice şi
utilizarea mărimilor introduse de acestea în inginerie.
Ca bibliografie se recomandă:
1. N.Aelenei “Chimie fizică”, Litografia I.P.Iaşi, 1985;
2. W.Peter Atkins, Julio de Paula “Chimie fizică” Ed.AGIR, 2002;
3. G.Cârjă, D.Mareci, N.Aelenei ―Chimie Fizică”, (Partea I), Ed. Cermi, 2003.
4. G.Cârjă, D.Mareci, I.M.Popa, N.Aelenei ―Chimie Fizică”, (Partea aII-a), Ed. Cermi, 2004.
5. G.Cârjă, D.Mareci, I.M.Popa ―Chimie Fizică”, (Termodinamică, Cinetică, Electrochimie), Ed. Pim,
2014.

Nota finală: 50% - Examen;

50% - Laborator.

Termodinamica chimică studiază schimburile Vom observa că aceste schimburi pot fi determinate
energetice şi ale gradului de dezordine care din punct de vedere cantitativ şi cu ajutorul valorilor
însoţesc procesele chimice. acestora vom putea prevedea dacă o reacţie are sau
nu loc şi de asemeni vom putea calcula cu aceste
date, constanta de echilibru a reacţiei chimice.

Să luăm câteva exemple pentru a urmări variaţiile Evaporarea apei, topirea gheţii, îndepărtarea unui
energetice care însoţesc procesele fizico-chimice. electron din învelişul electronic al atomului de
hidrogen, ruperea unei legături carbon-hidrogen
dintr-un compus organic, formarea oxidului de
calciu şi a dioxidului de carbon prin descompunerea
Fenomenele endoterme au loc cu creşterea carbonatului de calciu, toate sunt procese care au loc
energiei interne. cu creşterea energiei interne. Toate aceste fenomene
sunt endoterme, deoarece trebuie să dăm energie
sistemului pentru ca procesele să aibe loc, deci
energia internă a sistemului creşte.
 Pe de altă parte, arderea cărbunelui, digestia
alimentelor, reacţia de combustie dintre hidrogen şi
oxigen, condensarea vaporilor de apă în lichid sau
Procesele exoterme au loc cu scăderea energiei solid, reacţia dintre acidul clorhidric şi hidroxidul de
interne a sistemului. sodiu, reacţia sodiului cu apa, sunt procese care au
loc spontan, cu degajare de energie, deci cu scăderea
energiei interne a sistemului, fiind procese exoterme.
Procesele care au loc cu creşterea gradului de
dezordine al particulelor sistemului sunt procese Aceste date vor fi utile pentru a determina dacă o
spontane. reacţie are sau nu loc, cantităţile de reactanţi şi
produşi de reacţie prezente la echilibru şi
Aceste două concepte, adică schimbările în modificările energetice care însoţesc procesul chimic
energie ale sistemului şi modificarea gradului de studiat.
dezordine a acestuia, pot fi folosite pentru a
studia modul de comportare al sistemelor
chimice.
ENERGIE INTERNĂ
Procese spontane, energie şi grad de dezordine
Termodinamica chimică reprezintă studiul transformărilor şi transferurilor energetice care însoţesc
procesele fizico-chimice. Partea din Univers care este supusă modificării (partea pe care o studiem) se
numeşte sistem, iar restul universului se numeşte mediul înconjurător.
Termodinamica chimică urmăreşte transformările energetice care au loc în interiorul sistemului precum
şi transferurile energetice dintre sistem şi mediul înconjurător.
În termodinamică, două legi ale naturii prezintă De exemplu: să ne imaginăm o cutie care conţine un
importanţă fundamentală: puzzle asamblat. Dacă scapam din mână cutia,
aceasta va cădea pe podea. În timpul schimbării
poziţiei cutiei, o parte din energia potenţială a
1. Sistemele tind să atingă o stare cu energie acesteia (datorată înălţimii faţă de podea) este
potenţială minimă. convertită în energie cinetică. Când cutia atinge
podeaua, energia cinetică este transformată în
căldură. Pierderea căldurii ne arată că sistemul (cutia
si puzzle-ul) a trecut într-o stare cu energie mai
joasă. În mod clar are o energie potenţială mai joasă
decât avea înainte de modificarea poziţiei prin
cădere.

2. Sistemele tind să evolueze spre o stare cu Puzzle-ul asamblat din cutie, în mod sigur va fi
grad maxim de dezordine. parţial dezasamblat (mai dezordonat) decât înainte
de cădere. Sistemul tinde să devină mai puţin
ordonat, pentru că sunt mult mai multe posibilităţi de
a exista dezordonat decât ordonat. Probabilitatea ca
un sistem să devină mai dezordonat este mai mare
decât cea de a deveni mai ordonat.
O transformare fizico-chimică care are loc
spontan este însoţită de una sau de amandoua
aceste modificări: una referitoare la atingerea
unui minim energetic şi/sau una referitoare la
un grad mai mare de dezordine.
Energie internă, căldură şi lucru mecanic
Energia internă a unui sistem, notată E sau U,
reprezintă suma tuturor formelor de energie
prezente în partea de Univers pe care am ales să o
studiem, numită sistem, şi anume: energia
cinetică, energia de ionizare a electronilor,
energia de legătură, energia de reţea, etc.
In acest capitol, vom urmări să calculăm schimbările
energetice datorate unei forme de lucru mecanic
numit lucrul mecanic de expansiune care împreună
cu pierderile sau câştigul de căldură determină
schimbări în energia internă a sistemului.

Nu putem măsura valoarea energiei interne a De exemplu, energia de legătură H—H este
unui sistem, ci putem determina doar variaţia
436kJ/mol. Astfel, dacă un sistem care conţine un
energiei interne, ∆E, sau ∆U care însoţeşte o
mol de molecule de hidrogen este transformat în doi
modificare a stării sistemului. moli de hidrogen atomic el absoarbe o cantitate de
∆U=U2 U1. energie sub formă de căldură egală cu 436kJ. În
timpul acestui proces, energia internă a sistemului
creşte cu 436kJ. Deşi nu putem măsura energia
internă iniţială a sistemului format dintr-un mol de
hidrogen molecular, U1, sau energia finală U2, când
Când valoarea ∆U>0, deci pozitivă, sistemul în sistem există doi moli de hidrogen atomic, putem
primeşte energie din mediul exterior şi măsura diferenţa de energie internă dintre cele două
când ∆U<0, deci negativă, sistemul cedează stări, ∆U=U2 U1.
energie mediului exterior.

Energia este transferată în sau din sistem sub
formă de căldură şi/sau lucru mecanic.
Atunci când sistemul primeşte căldură din
mediul înconjurător, valoarea căldurii, Q este
pozitivă, ∆Q>0,
iar când sistemul cedează căldură mediului
exterior, Q are valoare negativă, ∆Q<0.
De exemplu, sistemul format din 18g abur la 100°C
care condensează trecând în apă lichidă la aceeaşi
temperatură de 100°C, fără să se execute lucru
mecanic, energia internă a sistemului descreşte
deoarece sistemul cedează mediului exterior o
cantitate de căldură egală cu 40,7kJ, adică
= 40,7kJ.

Dacă un sistem execută un lucru mecanic asupra
mediului exterior energia internă a sistemului
descreşte cu valoarea energiei executată sub
formă de lucru mecanic;
dacă asupra sistemului se execută un lucru
mecanic din partea mediului exterior, energia
internă a sistemului creşte cu o valoare egală cu
cea a lucrului mecanic.
Simbolul pentru lucru mecanic executat este W.
Gazele care se dilată la presiune constantă, execută
un lucru mecanic asupra mediului exterior, lucru
mecanic care poartă numele de lucru mecanic de
expansiune, cum se intâmplă în motoarele cu aburi.
Gazele se pot şi contracta nu numai dilata; când
sistemul se contractă V2 – V1 < 0 şi mediul exterior
execută un lucru mecanic asupra sistemului
considerat.

Dacă este transferată energie din sistem

mediului înconjurător, W<0, iar
dacă mediul exterior execută un lucru mecanic
asupra sistemului, W>0.

W p ΔV p Vf – Vi) Unităţile de măsură

pentru lucru mecanic sunt Jouli N m), presiunea
fiind măsurată în Pa (N/m2) iar volumul în m3.
Aplicaţie 1. Să se determine lucrul mecanic W = p V2 – V1) 1,0132 105 ( 1,1 – 1) 10-6 =
atunci când un sistem format din 1cm3 de apă = 1,0132 0,1 10-1 1,0132 10-2J
lichidă la 0°C îngheaţă, la presiune constantă de 1 W<0, sistemul execută un lucru mecanic asupra
atm (1,01325∙105 Pa) şi formează 1,1 cm3 de mediului exterior).
gheaţă.

Aplicaţie 2. Să se calculeze lucrul mecanic 2H2O(g) 2H2O(l)

implicat în transformarea a 2 moli de H2O
gazoasă din gaz la 373K cu volumul = 61,2L la
lichid aflat la aceeaşi temperatura de 373K cu
volumul 37,8 mL, dacă transformarea are loc la
presiune constantă de 1atm?
W p Vf – Vi) =
= ⎼ 101325 (Pa) ( 37,8 10-6 ⎼ 61,2 10-3) (m3)=
= ⎼10132 ⎼0,00611622) = + 6197,26J
W 0 mediul exterior execută lucru mecanic
asupra sistemului

Aplicaţie 3. În care din următoarele transformări

care au loc la presiune constantă W p Vf – Vi)
W W ; W= 0 sau W
Starea iniţială Starea finală
a) H2O (s) H2O(l) a) Vf Vi W
b) H2O(g) H2O(s) b) Vf Vi W>0
c) 2Na(s) + 2H2O(l) 2NaOH(s) + H2(g) c) Vf Vi W<0
d) H2(g) + Cl2(g) 2 HCl(g) d) Vf = Vi W=0
e) 3H2(g) + N2(g) 2 NH3(g) e) Vf = Vi/2 W>0
f) CaCO3(s) CaO(s) + CO2(g) f) Vf > Vi W<0
g) NO2(g) + CO(g) NO(g) + CO2(g) g) Vf = Vi W=0