MĂ DECLAR REPUBLICĂ!

Săptămâna financiară, 30.03.2006

Cu cât îmi doresc mai fierbinte să-mi dăruiesc o zi din viață spre
a nu face nimic, absolut nimic, cu atât sufăr mai acut de lipsa
timpului. Un prieten constata cu nedumerire că, înainte de ’89,
deși doar duminica era singura zi liberă a săptămânii, se simțea
mult mai odihnit și mai limpede la cap decât astăzi. Că se putea
bucura în tihnă de sine și de ai lui. Că se plictisea fioros la sfârșit
de concediu și că nu făcea altceva decât să-și deretice servieta,
cu gândul la serviciu. Sigur că am schimbat societatea de atunci
cu alta, care funcționează după alte legi, care are alte ritmuri.
Sigur că suntem nevoiți să muncim mai încordați, să fim mai
responsabili și mai atenți la ce se întâmplă în jur. Eu nu obosesc
atunci când muncesc cu bucurie. Dimpotrivă, lucrul bun mă
încarcă, mă odihnește și mă face să mă simt deștept. Mă epuizez
însă când sunt nevoit să pierd absurd vremea din cauza altora.
Obosesc crâncen, de pildă, numai gândindu-mă că nu-mi pot
schimba buletinul decât dacă cer să fiu scos din evidența unui
comisariat militar, dacă cer să fiu luat în evidența altuia și dacă
produc dovada că am săvârșit toate acestea, deși de la anul
serviciul militar obligatoriu devine istorie. Obosesc învățând pe
de rost Protocolul privind modul de eliberare a medicamentelor,
opera de scrimeur a ministrului Nicolaescu, doar ca să inventez
o minciună potrivită pentru farmacistul pe care îl implor să-mi
vândă un bumb, să-mi domolească durerea de dinți. Un coleg al
său este cercetat penal că a dat niște hapuri fără rețetă, omul e
interzis de frică, are copii acasă și, da, în România algocalminul
a devenit marfă de contrabandă. Obosesc completând zilnic,
săptămânal, lunar, anual, zeci de formulare sau dări de seamă
despre mine însumi, obosesc stând ceasuri în șir aplecat la
ghișee. Mă obosesc privirile albe, mitocăniile și galeriile de
fotbal. Din toate aceste pricini, sunt bântuit de o singură obsesie:
caut să aflu de ce acte am nevoie ca să-mi proclam autonomia,
să mă declar republică și să mă închiriez cu ora la particulari. Să
mă guvernez doar după legile care mi se par mie a fi naturale, să
mă dau în gazdă unor văduve, să mă războiesc doar atunci când
am chef și apoi să mă las în pace, să permit la miezul nopții
cotropirile melancoliei, să nu dau socoteală decât instanțelor
lăuntrice, să stabilesc cu țara asta numai relații diplomatice.
Unde se face o cerere pentru asta, ce formulare trebuie să
completez, cui trebuie să cer aprobare, cui să dau șpagă, la ce
ghișeu, știe cineva?