Uşor coboară glasul nostru Voi ştiţi că orice dialog

Atunci când o-ntâlnim, Începe-ntâi cu mine.

Şi-o mică pauză vom face
Chiar dacă ne grăbim.
Virgula
Sunt punctul, semnul cel mai mic,
Dar am puteri depline
Şi-am să vă-ncurc, atunci când
Nu ţineţi cont de mine.
Coboară tonul când mă vezi
Şi numeri pân’ la trei,
Iar propoziţia să ştii
Cu mine o închei.
PUNCTUL!
Atenţie copii! Mă ştiţi,
Când vă miraţi, când salutaţi,
Să nu mă daţi uitării,
Chiar şi atunci când strigaţi
Sau faceţi o urare,
Când daţi un ordin, un îndemn,
Să-l puneţi fiecare.
SEMNUL EXCLAMARII/ MIRARII
Dacă mă neglijaţi, copii,
Să ştiţi că nu e bine!
Apar la margine de rând
Şi nu aşa, oriunde,
Când se-ntreabă, şi apoi,
Când cineva răspunde.
LINIA DE DIALOG
Sunt semnul cel mai curios
Din lumea asta mare
Şi-mi place să vă pun mereu
O nouă întrebare.
Când mă vedeţi, să pregătiţi,
Răspunsul cel mai bun
Şi să mă scrieţi în caiet
Frumos aşa cum sunt acum.
SEMNUL INTREBARII

Suntem fraţii gemeni, ştiţi?

Folosiţi-ne, în scris, vă rog,
Înaintea liniei de dialog.
De asemenea, să nu uitaţi
Şi-n alt loc să ne-aşezaţi,
Frumoşi ne scrieţi fiecare
Când vine o enumerare.

Două puncte