Lecturi zilnice

din istoria Bisericii

 Lecturi zilnice
din istoria Bisericii
365
de povestiri şi rugăciuni
care îţi vor întări credinţa

Traducere de Alexandru Nădăban

J. Stephen Lang

Casa Cărţii, Oradea

2013
 Apărută în limba engleză cu titlul The Christian History Devotional: 365 Readings and
Prayers to Deepen and Inspire Your Faith © 2012 by J. Stephen Lang
Published in Nashville, Tennessee, by Thomas Nelson. Thomas Nelson is a
registered trademark of Thomas Nelson, Inc.
Tradusă şi tipărită cu permisiunea Thomas Nelson.
Toate drepturile rezervate.

Toate drepturile asupra ediţiei în limba română aparţin editurii Casa Cărţii.
Orice reproducere sau selecţie de texte din această carte este permisă doar cu aprobarea în
scris a editurii Casa Cărţii, Oradea.
Citatele biblice sunt preluate din Sfânta Scriptură, traducerea Dumitru Cornilescu.

Lecturi zilnice din istoria Bisericii

J. Stephen Lang
Copyright © 2013 Casa Cărţii
OP 2, CP 30,
410670 Oradea
Tel./Fax: 0259-469057; 0359-800761; 0728-874975
E-mail: info@ecasacartii.ro
www.ecasacartii.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Lang, Stephen J.
Lecturi zilnice din istoria Bisericii / J. Stephen Lang ;
trad.: Alexandru Nădăban. - Oradea : Casa Cărţii, 2013
Index
ISBN 978-606-8282-86-2
I. Nădăban, Alexandru (trad.)
23/28

Traducerea: Alexandru Nădăban

Editarea: Agnes Dragomir
Tehnoredactarea: Vasile Gabrian
Corectura: Claudia Stanciu
Coperta: Marius Bonce

Tiparul executat la Findata srl, Oradea, www.findata.eu

 Introducere
O istorie făcută din inimă

Este de ajuns să rosteşti cuvântul „istorie” că foarte mulţi oameni se gândesc

la ceva „plictisitor”. De ce se întâmplă aşa, când ştim că trecutul este vast şi
plin de culoare, bogat în evenimente şi oameni care fascinează? Şi, în plus,
mulţi dintre aceşti oameni sunt, la fel ca personajele Bibliei, strămoşii noştri
spirituali. Îţi pun în mână această carte pentru ca, preţ de câteva minute pe zi,
să poţi privi în istoria creştinismului cu aceeaşi motivaţie cu care citeşti din
Biblie: ca să descoperi cu cine te înrudeşti din punct de vedere spiritual şi să îţi
faci mai mulţi prieteni dragi.
Multe dintre numele care vor apărea aici îţi sunt deja cunoscute: Martin
Luther, John Wesley, Billy Graham, Augustin, John Bunyan, Francisc din
Assisi, Maica Tereza, C.S. Lewis, John Stott, Corrie ten Boom, Dietrich
Bonhoeffer. Însă, scriind această carte, mi-a făcut mai multă plăcere să vorbesc
despre figuri mai puţin cunoscute, unele dintre ele provenind din domenii pe
care în mod normal le-am putea cataloga drept seculare. Unii au fost spor-
tivi, ca de exemplu campionul olimpic la atletism Eric Liddell şi jucătorul de
cricket C.T. Studd, dar ulterior au devenit misionari. Unii au fost savanţi, pre-
cum astronomul Johann Kepler, botanistul Gregor Mendel şi chimistul Robert
Boyle, dar în acelaşi timp creştini dedicaţi, care nu credeau că între ştiinţă şi
credinţă ar exista vreun conflict. Unii au fost politicieni, precum prim-minis-
trul Marii Britanii William Gladstone, William Jennings Bryan din America
şi regele Ludovic al IX-lea al Franţei – oameni în viaţa cărora politica şi cre-
dinţa nu pot fi separate. Şi unii – cei mai mulţi – au fost martiri, altfel spus
credincioşi care au împlinit profeţia lui Isus că urmaşii Lui vor fi persecutaţi în
lumea aceasta. O temă recurentă a acestei cărţi este că nu e uşor să fii creştin,
dar merită din plin. Istoria creştinismului cuprinde nenumărate exemple de
vieţi frumos trăite, de sfinţi care au trecut adesea prin necazuri şi încercări, dar
au biruit obstacolele, pentru că s-au dedicat cu totul Celui care a biruit lumea.
Unii dintre aceşti eroi ar fi făcut tot posibilul – şi imposibilul – pentru Domnul
lor. Astfel de oameni nu trebuie uitaţi. Astfel de oameni sunt însoţitori buni pe
calea către Dumnezeu.
Am încercat să accentuez latura pozitivă, concentrându-mă asupra acelor
personaje ce ne pot servi drept model în viaţa creştină. Totuşi, mi-a fost impo-
sibil să îi trec cu vederea pe cei care au constituit exemple negative, contrastul
fiind uneori şocant, ca în cazul lui Alexandru al VI-lea, un om foarte rău care

5
a devenit papă şi a poruncit executarea cucernicului reformator Savonarola.
Imaginea lui Savonarola nu ar fi completă dacă nu l-am compara cu Alexandru
cel corupt şi lumesc. Biserica n-a fost niciodată scutită de pete (după cum
putem vedea în epistolele lui Pavel din Noul Testament), dar putem învăţa atât
de la cei ce L-au urmat cu credinţă pe Cristos, cât şi de la cei lipsiţi de credinţă.
Răsfoind cartea în forma ei finală, îmi dau seama ce diversitate încântă-
toare îi caracterizează pe credincioşii prezentaţi aici: evangelistul Billy Sunday,
fost jucător de baseball plin de o vitalitate debordantă; martirul William
Tyndale care ne-a dat Biblia în limba engleză; misionara Gladys Aylward
care a înfruntat multe încercări în China; Bill Bright, fondatorul organizaţiei
Campus Crusade for Christ; John Newton, fostul negustor de sclavi care a
devenit pastor şi a compus imnul Măreţul har; savantul Georges Lemaître, care
a enunţat teoria Big Bangului; pictorii Rembrandt, Michelangelo, Dürer şi
Tintoretto; poeţii John Milton, Anne Bradstreet şi Dante; jurnaliştii Malcolm
Muggeridge şi Robert Novak, care L-au găsit pe Cristos după ce au fost deza-
măgiţi de lume; pionierii libertăţii religioase William Penn şi Roger Williams;
soldaţi ca Thomas „Stonewall” Jackson, Oliver Cromwell şi Charles „Chinezul”
Gordon; compozitori ca Charles Wesley, Fanny Crosby şi Isaac Watts; George
Washington Carver, un fost sclav care a devenit savant de renume; activişti
promotori ai unor reforme sociale ca William Wilberforce şi Josephine Butler,
care au dovedit că creştinii „îndrăgostiţi de cealaltă lume” fac lucruri măreţe în
lumea aceasta; magnatul magazinelor universale John Wanamaker, care şi-a
condus afacerea după principii creştine; Sadu Sundar Singh, indianul sikh care
a devenit un guru al lui Cristos; episcopul Fulton Sheen, al cărui program
săptămânal la televiziune a fost vizionat de milioane de oameni; compozitorii
Bach şi Handel; scriitorii Dorothy Sayers, G.K. Chesterton, Daniel Defoe şi
Feodor Dostoievski. Ei şi mulţi alţii te vor însoţi anul acesta în lecturile tale
devoţionale, fiecare zi din calendar referindu-se la un eveniment petrecut în
ziua respectivă de-a lungul secolelor, ca de exemplu naşterea sau moartea unei
personalităţi foarte cunoscute, începuturile unei noi lucrări creştine, înceta-
rea unui val de persecuţie, o decizie a Curţii Supreme care a avut consecinţe
importante pentru religie. Vei avea în faţa ta un an de istorie – o istorie făcută
cu inima. Fă-ţi timp cinci minute în fiecare zi pentru a avea părtăşie cu marea
ta familie spirituală.

6
Ianuarie

1 ianuarie Bătălia pentru viaţă
Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.
Romani 12:21

404 d.H.: Sângele curgea, oamenii mureau, mulţimea ovaţiona – acesta era
„divertismentul” romanilor, pe care-l cunoaştem din filme ca Gladiatorul
şi Spartacus. Înaintea întrecerilor, gladiatorii îl salutau pe împărat strigând:
„Noi, cei care vom muri, te salutăm!” Învinsului i se tăia de obicei beregata în
urletele mulţimii. Nisipul însângerat din arenă era greblat, apoi putea începe
o altă luptă. Asemenea băi de sânge nu erau doar pentru drojdia societăţii, ci
pentru toată lumea, inclusiv pentru împăraţi.
Constantin, primul împărat creştin, a oprit spectacolele cu gladiatori în
313 d.H., dar se pare că interdicţia nu a fost respectată multă vreme, căci jocu-
rile au fost reluate ceva mai târziu. Chiar şi împăraţilor creştini le era teamă să
lase masele fără ceea ce le făcea plăcere.
Primii creştini au deplâns distracţiile romane de felul acesta. Un autor creş-
tin a spus că luptele de gladiatori erau „banchete canibale ale sufletului”. Alţi
creştini susţineau că vărsarea de sânge în public încuraja criminalitatea şi dis-
preţul general faţă de viaţa omului. Chiar dacă mulţi gladiatori erau criminali
condamnaţi la moarte, pe oamenii mai sensibili îi întrista faptul că cetăţenii
romani se bucurau să privească un asemenea măcel. Biserica refuza să-i boteze
pe gladiatori, dacă aceştia nu-şi schimbau profesia. Conducătorii adunărilor
creştine îşi învăţau turma că poporul lui Cristos nu trebuia să participe la astfel
de spectacole, iar unele adunări nu le dădeau Sfânta Împărtăşanie creştinilor
care participau la ele.
Un creştin a încercat o abordare mai tranşantă. În anul 400 d.H., Telemah a
sărit în arenă pentru a opri o întrecere a gladiatorilor. Urmarea a fost că mulţi-
mea (alcătuită în mare parte din cetăţeni care erau creştini doar cu numele) l-a
omorât cu pietre. Atunci împăratul a pus capăt definitiv luptelor de gladiatori.
Ultimul spectacol a avut loc la 1 ianuarie 404 d.H. Luptele cu gladiatori nu
au încetat doar din cauza martiriului lui Telemah, ci fiindcă suficienţi creş-
tini şi oameni influenţaţi de creştini au considerat că erau vulgare şi inumane.
Credinţa în Împăratul păcii a triumfat peste duhul de cruzime.

Rugăciune: Domn al vieţii, fă-ne raze de lumină într-o lume

plină de întuneric. Amin.

8
Imnul care-ţi face inima să tresalte 
2 ianuarie
Căci armele cu care ne luptam noi nu sunt supuse firii pământeşti.
2 Corinteni 10:4

1924: Cum a reuşit un bărbat cu cincisprezece copii să găsească timp ca să scrie

cântări – sau, la drept vorbind, să scrie ceva, indiferent ce? Un om obişnuit
n-ar fi putut să facă un asemenea lucru, dar Sabine Baring-Gould nu a fost un
om obişnuit, căci mintea lui avea o mulţime de preocupări: creştinism, cântece
populare, fantome, vârcolaci şi arheologie.
El s-a născut în 1834, a studiat la Cambridge şi a fost ordinat de Biserica
Anglicană. În cei patruzeci şi opt de ani de căsnicie soţia lui Grace i-a dăruit
cincisprezece copii. Deşi a păstorit o biserică, a găsit timp să culeagă şi să publice
cântece populare englezeşti. Aşa cum se cuvine unui pastor, a fost fascinat de
istoria creştinismului, astfel că a scris Lives of the Saints, în şaisprezece volume.
A mai scris cărţi despre fantome, vârcolaci şi alte superstiţii. De asemenea, a
fost arheolog amator, efectuând adesea săpături printre ruinele preistorice.
Dar Sabine Baring-Gould este cunoscut mai ales ca autorul uneia dintre cele
mai măreţe cântări bisericeşti, pe care a compus-o în doar cincisprezece minute.
Este vorba despre cântarea Sus la luptă sfântă scrisă pentru o paradă a copiilor
bisericii cu ocazia Rusaliilor din 1864. Titlul iniţial al cântării a fost Hymn for
Procession with Cross and Banners. În ce priveşte melodia, s-a inspirat dintr-o
simfonie a lui Joseph Haydn. Probabil că această cântare ar fi fost uitată, dacă în
1871 compozitorul Arthur Sullivan nu ar fi compus pentru textul acestei cântări
vibranta melodie care ne este astăzi atât de familiară. (Sullivan avea să devină mai
târziu faimos pentru operele comice Gilbert şi Sullivan*.) Nu e deloc surprinzător
că Sus la luptă sfântă a fost cântată frecvent de fanfarele celor de la Armata Salvării.
Cântarea nu are nimic de-a face cu lupta propriu-zisă, războiul despre care
se vorbeşte în ea este unul spiritual, între „ostaşii creştini” ai lui Dumnezeu
care sunt uniţi în credinţă şi forţele întunericului. Din păcate, această cântare
superbă a fost criticată şi chiar eliminată din unele cărţi de cântări din cauza
„militarismului” său, deşi războiul, bătăliile şi armata pe care le menţionează
sunt în mod evident de natură spirituală.
Sabine Baring-Gould, autorul a zeci de cărţi, dar cunoscut în special pentru
o cântare pe care a scris-o în cincisprezece minute, a murit la 2 ianuarie 1924.

Rugăciune: Tată, Îţi mulţumim pentru cântările care ne

înflăcărează sufletul şi ne măresc credinţa. Amin.
*
Gilbert şi Sullivan se referă la parteneriatul dintre libretistul W.S. Gilbert (1836–1911)
şi compozitorul Arthur Sullivan (1842–1900). Cei doi au creat în colaborare paisprezece
opere comice între 1871 şi 1896.

9

3 ianuarie Servitoarea misionară
Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare,
căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor.
Isaia 41:10

1970: În filmul Hanul a Şasea Fericire, frumoasa actriţă Ingrid Bergman inter-
pretează rolul misionarei Gladys Aylward. În realitate, Gladys nu a fost fru-
moasă, dar toţi cei ce au întâlnit-o i-au cunoscut frumuseţea interioară.
Gladys, care s-a născut la Londra în 1902, a lucrat ca servitoare, dar şi-a
dorit să devină misionară. A fost respinsă de Societatea Misionară pentru
China Continentală pe motiv că nu avea destulă educaţie. Însă, fiind o persoană
care nu se dădea uşor bătută, Gladys a economisit bani, plătindu-şi singură
călătoria în 1930 în China, călătorie care a implicat un drum dificil cu trenul
de-a lungul Rusiei, apoi prin Japonia, de unde a intrat în China. Mai departe, a
călătorit pe un măgar până la un punct misionar din nordul Beijingului. Acolo,
împreună cu o misionară mai veche şi-au transformat casa într-un han, într-un
adăpost pentru caravanele aflate în trecere. „Distracţia” pe care cele două femei
o puneau la dispoziţia călătorilor consta în povestiri despre Isus, astfel că de-a
lungul timpului au avut mulţi convertiţi. Treptat, Gladys a învăţat limba chi-
neză şi a început să se îmbrace asemenea chinezoaicelor.
Gladys a adăpostit un orfan, apoi altul, până când s-au făcut o sută. În
1938 Japonia a invadat China, aşa că ea şi orfanii ei au trebuit să fugă din
calea japonezilor, călătorind douăsprezece zile pe jos şi petrecându-şi câteodată
nopţile sub cerul liber. Când au ajuns la Fluviul Galben nu a fost cu putinţă
să-l traverseze pentru că traficul pe fluviu fusese oprit din cauza războiului, dar
Gladys şi copiii au început să se roage şi să cânte. Un ofiţer chinez i-a auzit şi
i-a ajutat să treacă în siguranţă de partea cealaltă. După ce a găsit un adăpost
sigur pentru copii, Gladys a pus bazele unei noi biserici şi ulterior a lucrat
într-o leprozerie.
În ciuda dârzeniei lui Gladys, sănătatea i-a fost afectată de lipsurile îndu-
rate în timpul războiului, astfel că în 1947 s-a întors în Anglia pentru a se trata.
În tot restul vieţii sale a predicat şi a conferenţiat despre aventurile ei în China.
A murit la 3 ianuarie 1970, respectată ca femeie cu o credinţă puternică şi un
curaj nemăsurat.

Rugăciune: Doamne, când ne confruntăm cu piedici şi cu necazuri,

aminteşte-ne de dragostea Ta fără margini. Amin.

10
Index
Pentru subiectele sau numele care apar de mai multe ori, data menţionată
cu caractere aldine reprezintă intrarea principală pentru subiectul respectiv.

aboliţionişti, 22 mai, 26 iulie, 26 septembrie, 7 octombrie, 16 octombrie

abstinenţă, 10 octombrie, 18 noiembrie
Acton, lord, 19 iunie
Adams, John, 11 iulie
Adams, John Quincy, 11 iulie
Adams, Samuel, 2 octombrie
African Methodist Episcopal Church, 26 martie, 2 noiembrie
Albright, Jacob, 17 mai
Alexandru al VI-lea (papa), 23 mai
Alleine, Joseph, 29 mai
Allen, Richard, 26 martie
Alphege, 19 aprilie
Altizer, Thomas, 8 aprilie
Ambrozie din Milano, 4 aprilie, 28 august
„A murit Dumnezeu?” (copertă în „Time”), 8 aprilie
anabaptişti, 21 ianuarie, 10 decembrie
Antonie din Egipt, 17 ianuarie
Apollo 8, 6 noiembrie, 24 decembrie
Aquino, Toma din ~, 7 martie
arianism, 2 mai, 20 mai
Arminius, Jacob, 19 octombrie
Arndt, Johann, 11 mai
Arnold, Matthew, 12 iunie
Arnold, Thomas, 12 iunie
Asbury, Francis, 26 martie, 31 martie, 3 mai
Asch, Sholem, 10 iulie
Asociaţia Oamenilor de Afaceri ai Evangheliei Depline, 23 iulie
Assemblies of God, 2 aprilie
Atanasie, 2 mai
ateism, 1 aprilie, 8 aprilie, 6 noiembrie, 13 noiembrie
Attila, 29 septembrie
Augsburg, Pacea de la ~, 25 septembrie
Augustin din Hippo, 28 august
avort, 22 ianuarie, 30 ianuarie, 11 decembrie

385
Aylward, Gladys, 3 ianuarie
Azusa, trezirea din strada ~, 14 aprilie
Bach, Johann Sebastian, 21 martie
Backus, Isaac, 9 ianuarie
Balduin al IV-lea, 25 noiembrie
Baring-Gould, Sabine, 2 ianuarie
Barnardo, Thomas, 19 septembrie
Barton, Bruce, 5 iulie
Baxter, Richard, 8 decembrie
Becket, Thomas, 29 decembrie
Bede, 26 mai
Beecher, Lyman, 10 ianuarie
Ben-Hur, 12 noiembrie
Bennett, Dennis, 1 noiembrie
Bernard din Clairvaux, 20 august
Big Bang, teoria, 20 iunie
Bilney, Thomas, 19 august
Biserica lui Cristos, 4 martie
Blake, William, 28 noiembrie
Bliss, Philip, 9 iulie
Boddy, Alexander, 10 septembrie
Böhler, Peter, 27 aprilie
Bonhoeffer, Dietrich, 9 aprilie
Bonifaciu (misionar la goţi), 5 iunie
Bonifaciu al VIII-lea (papa), 11 octombrie
Boom, Corrie ten, 15 aprilie
Booth, Catherine, 10 aprilie
Booth, William, 10 aprilie
Boyle, Robert, 25 ianuarie
Bradstreet, Anne, 16 septembrie
Brainerd, David, 12 iulie
Breen, Joseph, 5 decembrie
Briçonnet, Guillaume, 24 ianuarie
Bright, Bill, 19 iulie
Brown, John, 16 octombrie
Bryan, William Jennings, 21 iulie
Buchman, Frank, 7 august
Buckley, William F., 24 noiembrie
Bullinger, Heinrich, 17 septembrie

386