SUBIECTUL este partea principală de

propoziţie despre care se spune ceva cu

ajutorul predicatului.

S
FELUL : simplu ( Câmpul a înverzit. )
S S
multiplu ( Leul şi şarpele sunt animale sălbatice. )

S
- substantiv ( Soarele răsare.)

S
Este exprimat prin : - pronume ( Ei aleargă pe câmpul plin de flori.)

S
- numeral ( Trei au plecat.
- S
Al doilea a plecat. )

Răspunde la întrebările : „cine ?”, „ce ?”, puse predicatului, precum şi la

întrebarea „despre cine este vorba în propoziţie ?” .
Acordul predicatului cu subiectul – Predicatul se acordă cu subiectul în persoană
şi număr. Într-o propoziţie care are un subiect multiplu, predicatul este la numărul
plural. Numele predicativ se acordă în gen şi număr cu subiectul.
S S S P
Ex. Ghiocelul, brânduşa şi toporaşul dăruiesc bucuria primăverii.
S P.n.
Cărţile sunt interesante.
PREDICATUL este partea principală
de propoziţie care arată ce face, ce este, cum
este sau ce se spune despre subiect.
- predicat verbal (exprimat prin verb)

Ex.: Peştişorii se joacă în lac.

FELUL - - predicat nominal (exprimat prin verbul „a fi” şi un nume predicativ)

Ex.: Dacii şi romanii sunt strămoşii noştri.

Răspunde la întrebările: „ce face ?” (predicatul verbal), „ce este subiectul ?” sau
„cum este subiectul ?”, „ce se spune despre subiect ?”.

Când predicatul exprimat prin diferite forme ale verbului „a fi” poate fi înlocuit cu

unul din verbele: a exista, a se afla, a se găsi, a se întâmpla, a trăi, a costa şi când

indică ora, el este predicat verbal.

P.v.
Ex.: În grădină sunt broscuţe verzi.
P.v.
Bluza este cincizeci de lei.
P.v.
Este nouă dimineaţa.
ATRIBUTUL este partea secundară de
propoziţie care determină un substantiv.
care ?
Răspunde la întrebările ce fel de ? puse substantivului
al (a, ai, ale) cui ?
câţi?, câte?, a câta?, al câtelea?

A
substantiv ( Se simte parfum de flori. )

A
Exprimat prin adjectiv ( Calul maro fuge prin livezi. )

A
numeral ( Pisica are trei ani.)

Atributul poate fi aşezat înaintea sau după substantivul pe care îl determină.

Atributele pot determina orice substantiv din propoziţie, nu doar pe cel cu
funcţie de subiect.

Un substantiv poate fi determinat de unul sau mai multe atribute.

Ex.: Sălbatice şi măreţe privelişti se arătau.

Între atributele care determină acelaşi substantiv se scrie virgulă, dacă nu se

află „şi” ori „sau”.
Ex.: Pe câmp zburau fluturi albi, roşii, violeţi.
COMPLEMENTUL este partea
secundară de propoziţie care determină un verb.

pe cine ? ce? adresate

Răspunde la întrebările cum ? unde ? când ? verbului
cu cine ? cu ce ? pe care îl
despre cine ? despre ce ? determină

- substantiv (Graba strică treaba.

Am plecat la şcoală.
În vacanţă mă relaxez.)
Exprimat prin - pronume ( I – au dat lui cadoul. )
- numeral ( Am rupt în două morcovul iepuraşului. )

Complementul nu se desparte prin virgulă de verbul pe care îl determină.

Mai multe complemente care determină acelaşi verb se despart prin virgulă,
dacă nu sunt legate prin cuvintele „şi” ori „sau”.

Ex. : Învăţăm să scriem caligrafic, corect, îngrijit.

Curcanul mănâncă boabe de porumb, grâu, secară.

Iarna a acoperit munţii, dealurile şi bârlogul ursului.