Despre neosândirea aproapelui

Nu trebuie să judecăm pe nimeni, chiar dacă l-am vedea cu proprii noștri ochi greșind sau
petrecând în continuă încălcare a poruncilor lui Dumnezeu, după cum spune Sfânta Scriptură:
„Nu judecați, ca să nu fiți judecați” (Matei 7, 1). „Tu cine ești de judeci pe sluga străină?
Domnului său stă sau cade, dar se va scula însă, căci puternic este Domnul ca să-l ridice”
(Rom. 14, 4). cu mult mai bine este să ne amintim de cuvintele apostolului: „Cui i se pare că
stă, să ia seama să nu cadă” (I Cor. 10, 12), fiindcă nu se știe câtă vreme vom putea rămâne în
fapta cea bună, după cum spune proorocul cel instruit din propria sa experiență: „Iar eu am zis
întru îndestularea mea, nu mă voi clătina în veac, dar când Ți-ai întors fața Ta eu m-am
tulburat” (Ps. 29, 6-7). Domnul ne-a poruncit să purtăm dușmănie doar împotriva șarpelui,
adică împotriva aceluia care dintru început a înșelat pe om și l-a izgonit din rai, împotriva
diavolului. Ne-a poruncit să purtăm dușmănie împotriva duhurilor celor necurate ale
desfrânării și a tuturor faptelor rușinoase, care seamănă în cugete necurate și întinate.

Din învățăturile duhovnicești ale Cuviosului Ieromonah Serafim – Patericul Sarovului, Ed. Egumenița,
pg. 258-275 via Mănăstirea Petru Vodă