Spiritul critic

Fii un încurajator – nu un critic.

Periodic, în viaţa ta, cineva îşi asumă poziţia de „şmirghel ceresc”. Această persoană
este expertă în a găsi greşeli, nu contează cât de mici sunt acestea – şi se concentrează asupra lor.
Rezultatul unei astfel de şlefuiri este orice altceva în afară de şlefuire. În schimb, cuvintele ce
rănesc te scot din sărite . . . îţi diminuează valoarea de sine . . . şi te dărâmă din punct de vedere
emoţional.
Dumnezeu ne consideră responsabili de modul în care folosim cuvintele – în special,
cuvintele care rănesc pe alţii. Cuvintele critice, duse la extrem nu vin din inima omului înţelept.

„Cine vorbeşte mult nu se poate să nu păcătuiască,

dar cel ce-şi ţine buzele, este un om înţelept.” Proverbele lui Solomon 10: 19

Ce este spiritul critic?

La campionatul de tenis de la Wimbledon, Anglia, arbitrul stă pe un scaun înalt pe

marginea terenului de tenis, între cei doi jucători. Acest arbitru şi-a câştigat dreptul de a fi arbitru
şi a fost invitat să arbitreze meciul pentru că are reputaţia de om corect şi cinstit. Când o minge
iese în afara terenului de joc, arbitrul strigă: „Fault!”. Aceste intervenţii sunt corecte şi apreciate.
Cu toate acestea, cel ce are un spirit critic nu şi dobândit reputaţia de persoană corectă sau
cinstită. Această persoană se aşează neinvitată pe scaunul „arbitrului” şi strigă: „Fault . . . fault . .
. fault!” aceste sentinţe nu sunt nici corecte şi nici apreciate. Biblia vorbeşte despre oamnei care
au un spirit critic . . . despre cei care stau pe scaunul de judecător şi privesc de sus la alţii.

„Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe

fratele tău?
Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea judecăţii lui Dumnezeu.” Romani 14:10

Spiritul critic este o atitudine negativă dusă la extrem şi însoţită de o judecată aspră.
Cuvântul românesc critică provine din grecescul kritikos, care înseamnă „ a fi în stare să
discearnă sau să judece”.
Cuvântul critică are două înţelesuri diferite:
- A vorbi cu dreptate şi discernământ despre un merit sau o valoare. (Un critic literar
face o critică corectă analizând, evaluând, judecând şi prezentându-şi concluziile
referitoare la o lucrare literară.)
- A vorbi în mod nedrept folosind sentinţe aspre şi nefondate. (O persoană ce are un
spirit critic face o critică incorectă căutând greşeli, fiind chiţibuşar, cârcotaş, nemulţumit
şi despicând firul în patru.)

„Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii”. Proverbele lui Solomon 18: 21

 Ce este încurajarea?

Încă din primii ani de viaţă, noi am căutat aprobarea altora . . . am strigat după
încurajare, spunând: „Tati, tati, uite ce am desenat!” Când am învăţat să înotăm, am strigat:
„Mami, priveşte! Uită-te la mine!” Toţi tânjim după încurajare . . . toţi avem nevoie în fiecare zi
de încurajatori care să-şi folosească cuvintele în mod înţelept. De aceea, Biblia spune:

„Îndemnaţi-vă (încurajaţi-vă) unii pe alţii în fiecare zi.” Evrei 3, 13

Încurajarea este acţiunea de a inspira o altă persoană prin mângâiere, sfătuire şi

îmbărbătare. Literar, cuvântul încurajare înseamnă „a-l face pe celălalt să aibă încredere”. Cel
ce încurajează face ca o persoană să aibă încredere în schimbare.

„De aceea, mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii.” I Tesalonoceni 5: 11

Cuvântul grecesc pentru încurajare este paraklesis, care înseamnă „a veni în ajutorul
cuiva pentru a-l mângâia sau sfătui”. Para înseamnă „lângă”, iar kaleo înseamnă „a chema”. Noi,
creştinii suntem chemaţi să-i mângâiem pe alţii, exact aşa cum am fost noi mângâiaţi de către
Dumnezeu.

„Binecuvântat este Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos,

Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în
toate necazurile noastre,
pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de
Dumnezeu,
să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” II Corinteni 1:3-4

Pentru creştini, Sfântul Duh este Mângâietorul şi Sfătuitorul nostru.

„Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele

Meu,
vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.
Pace vă las vouă, pacea Mea v-o dau, nu precum dă lumea vă dau Eu.
Să nu vi se tulbure inima, nici să se înfricoşeze.” Ioan 14:26-27

Atunci când cerem ca Duhul Sfânt să se sălăşluiască întru noi, prin rostirea
rugăciunii „Împărate ceresc”, Dumnezeu ne dă puterea de a ne schimba, dar şi curajul necesar de
a face schimbarea potrivită, atât nouă cât şi celor din jurul nostru.
Fiecare dintre noi ne putem forma un spirit critic, dacă ne concentrăm atenţia asupra
greşelilor altora. Nici unul dintre noi nu este fără de păcat, cei care dau dovadă de un spirit critic
pot să se simtă justificaţi – îndreptăţiţi să utilizeze cuvinte de condamnare. Totuşi, tendinţa de a
atrage atenţia asupra slăbiciunilor neînsemnate îi împiedică pe căutătorii de greşeli să-i ajute pe
alţii să se schimbe. Ei nu pot manifesta un spirit al purtării de grijă aşa cum a făcut Iisus Hristos.
Dumnezeu nu condamnă niciodată într-un mod în care să rănească duhul. El aduce un sentiment
al convingerii, care ne încurajează şi motivează să ne schimbăm. Te poţi asemăna mai mult cu
Hristos, dacă comunici cu ceilalţi prin cuvinte şi fapte care să demonstreze că eşti un prieten
căruia îi pasă.
„Buzele celui drept ştiu să vorbească lucruri plăcute,
dar gura celui rău spune răutăţi.” Proverbele lui Solomon 10:32

UN SPIRIT CRITIC
Condamnă atât persoana cât
şi acţiunea
Se concentrează asupra
greşelilor altora
Îi ridiculizează pe alţii
Judecă după aparenţe
Presupune ce e mai rău
înainte de a-l asculta pe cel
acuzat
Îi dărâmă pe alţii, fără să
vadă nevoile neîmplinite
Îi confruntă pe alţii în public
Răspunde cu asprime când
este acuzat de către alţii
NOUĂ DIFERENŢE ÎNTRE
ŞI UN SPIRIT CĂRUIA ÎI
PASĂ
„Cine vorbeşte în chip
uşuratic, răneşte ca Condamnă acţiunea, nu
străpungerea unei săbii, pe persoana
când limba celui înţelept
aduce tămăduire.”
Proverbele lui Solomon 12:
18
„De ce vezi tu paiul din Se concentrează asupra
ochiul fratelui tău şi nu te propriei examinări
uiţi cu băgare de seamă la
bârna din ochiul tău?” Luca
6:41
„Cine defaimă pe
aproapele său este fără Se abţine să-i ridiculizeze
minte, dar omul cu pe alţii
pricepere primeşte şi
tace.” Proverbele lui
Solomon 11:12
„Nu judecaţi după Emite judecăţi bazate pe
înfăţişare, ci judecaţi după fapte reale
dreptate.” Ioan 7: 24
„Oare Legea noastră Presupune tot ce e mai bun
osândeşte un om înainte în timp ce aşteaptă să-l audă
să-l asculte de faptele ce pe acuzat
le-a făcut? Ioan 7:51
„Nici un cuvânt rău să nu
iasă din gura voastră, ci Îi zideşte pe alţii, potrivit
numai ce este bun, pentru nevoilor lor
zidirea cea de trebuinţă, ca
să dea har celor ce-l aud.”
Efeseni 4: 29
“De-ţi va greşi ţie fratele
tău, mergi, mustră-l pe el Îi confruntă pe alţii în
între tine şi el singur. Şi de particular
te va asculta, ai câştigat pe
fratele tău.” Matei 18:15
“Mândria nu dă prilej decât
la ceartă, înţelepciunea se Când cineva îl sfătuieşte,
află numai la cei ce răspunde respectuos, fără a
primesc sfaturi.” se certa
Proverbele lui Solomon
 13:10
“Să vorbiţi şi să lucraţi, ca
unii care veţi fi judecaţi
Nu are milă de alţii prin legea libertăţii; căci Răspunde cu milă faţă de
judecata este fără milă alţii
pentru cel care n-a făcut
milă; şi mila e biruitoare în
faţa judecăţii.”
Iacob 2: 12-13

Precum spune vechea zicală:

„Oamenlior nu le pasă cât de mult ştii,
până nu ştiu cât de mult îţi pasă.”

Cauzele unui spirit critic.

Un spirit critic nu apare fără un motiv anume. Atunci de unde apare? Când vezi
oameni care manifestă un spirit critic, priveşte dincolo de prezent, la trecutul lor. Ce anume i-a
putut face să aibă un spirit critic? Şi ce anume continuă să-l alimenteze?

Modelele pe care le-a avut în copilărie.

Cauza cea mai comună a unui spirit critic este trăirea într-un cămin în care critica a
fost la ea acasa – în care părinţii manifestau înaintea copiilor acest spirit critic. A creşte într-o
atmosferă în care critica este la ordinea zilei îl determină pe copil să adopte acest spirit când
devine adult. Deseori spiritul critc iese la suprafaţă datorită:
• Respingerii, care este simţită.
• Mâniei, care este declanşată.
• Fricii, care cuprinde întreaga fiinţă.
• Stresului, care creşte.
• Autocontrolului, care se pierde.

Rănile din copilărie

Cuvintele critice pot avea efecte mai distrugătoare decât un dezastru natural. S-ar
putea ca distrugerea să nu fie vizibilă, dar răul provocat spiritului unui copil este devastator.
Mulţi copii care au mereu parte de mesaje care le rănesc valoarea de sine vor recurge la critică
pentru a se autoapăra. Mesajele dureroase repetate mereu vor avea ca rezultat oameni răniţi, care
îi vor răni pe alţii.
Asprimea spune ... „Nu meriţi să ţi se acorde atenţie.”
Nepăsarea spune ... „Nu ai nici o valoare.”
Respingerea spune ... „Nu eşti acceptat.”
Ironia spune ... „Meriţi să fii înjosit.”
Un spirit critic este o tactică de apărare. De obicei, dacă un copil loveşte un alt copil,
acesta va riposta. A lovi înapoi atunci când eşti atacat este o reacţie naturală de apărare, o
protecţie naturală. Dar, datorită staturii lor, copii sunt prea mici pentru a se proteja de atacurile
altor copii sau ale adulţilor. Prin urmare, ei devin îndemânatici în atacuri verbale ca mijloace de
apărare.
Următoarea listă de verificare te va ajuta să înţelegi persoana care are un spirit
critic. Poate fi folosită ca un test personal.
Ţi s-a întâmplat vrodată să ...
Crezi în secret că eşti mai bun decât alţii?
Faci presupuneri despre alţii fără a cunoaşte faptele?
Cauţi să te răzbuni pentru o jignire personală?
Glumeşti cu intenţia de a răni?
Invidiezi succesul altora?
Arunci vina personală asupra altora?
Îţi camuflezi nemulţumirea personală?
Te revolţi şi te împotriveşti autorităţii?
Foloseşti sarcasmul pentru a glumi?
Te ridici deasupra altora, călcând peste ei?
Dai dovadă de tendinţe perfecţioniste pentru a arăta mai bine?

Domnul nostru Iisus Hristos ne prezintă o imagine extraordinară a celui care caută greşeli.
“Cum de vezi paiul din ochiul fratelui tău,
dar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?”Matei 7:3
Cauza fundamentală

Ca să găsim primul spirit critic trebuie să mergem înapoi până în Grădina Edenului.
Dumnezeu i-a cerut lui Adam socoteală de ceea ce a făcut. Ştiind, că a păcătuit, Adam a dat vina
pe Dumnezeu pentru că i-a dat-o pe Eva, apoi a dat vina pe Eva, că i-a dat acel fruct oprit.

Adam a zis: „Femeia pe care mi-ai dat-o să fie cu mine,

ea mi-a dat din pom, şi eu am mâncat“.Facere 3:12

Este interesant cât de uşor ne vine să aruncăm vina pe Dumnezeu sau pe altă
persoană, în loc să ne asumăm responsabilitatea pentru alegerile noastre greşite. Cu toţii avem
trei nevoi interioare – nevoia de a fi iubiţi, nevoia de semnificaţie şi nevoia de siguranţă.
Când îi criticăm pe alţii avem un sentiment al semnificaţiei – un sentiment al puterii
– cel puţin pentru moment. Dar acel sentiment nu durează mult.
Convingerea greşită:
„Sentimentul meu de semnificaţie se intensifică atunci când arăt că alţii au greşit.
Faptul că eu « am dreptate » mă justifică să-i critic pe alţii.”

“Pentru aceea, o, omule, oricine-ai fi tu, cel care judeci, eşti fără cuvânt de
apărare:
fiindcă în ceea ce pe altul îl judeci, pe tine însuţi te osândeşti,
căci aceleaşi lucruri le faci şi tu, cel care judeci.”Romani 2:1
Convingerea corectă:
Când îi critic pe alţii, nu fac altceva decât să judec păcatul din mine. Este evident că
Dumnezeu a considerat că sunt sufficient de semnificativ pentru a mă crea şi a concepe un plan
şi un scop pentru mine. Deoarece Hristos trăieşte prin mine, oferindu-mi în mod continuu
îndurarea Sa, eu voi reflecta îndurarea Lui încurajând inimile altora.

“Şi vă îndemnăm, fraţilor, să-i dojeniţi pe cei fără de rânduială;

îmbărbătaţi-i pe cei slabi de înger, sprijiniţi pe cei neputincioşi, fiţi îndelung-
răbdători faţă de toţi.
 Vedeţi ca nu cumva cineva să-i răsplătească cuiva răul cu rău,
ci întotdeauna să căutaţi să faceţi ce este bine atât între voi,
cât şi faţă de toţi.” I Tesaloniceni 5:14-15

PAŞI SPRE SOLUŢIE.

Cu toţii avem nevoie de un „şmirghel ceresc” în viaţa noastră, dar nu avem nevoie
de multă frecare încât să ajungem descurajaţi, înjosiţi sau deprimaţi. Dumnezeu foloseşte relaţiile
apropiate pentru a ne învăţa adevărul despre noi înşine. De aceea, trebuie să fim deschişi la
posibilitatea ca critica să descopere domenii specifice din viaţa noastră care trebuie şlefuite.
Când suntem criticaţi, putem alege să-L întrebăm pe Dumnezeu dacă există vreun obicei pe care
El vrea să-l părăsim. Însă, chiar dacă critica se dovedeşte a fi nefondată tot trebuie să
demonstrăm dragoste încurajatoare faţă de cei care ne-au criticat.

“Omul milostiv e mult-îngăduitorşi lauda lui va trece pe deasupra

nelegiuiţilor . . .
Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău, pentru ca măcar la urma urmelor să fii
înţelept.”
Proverbele lui Solomon 19: 11,20

Versete pentru memorat, citit şi recitit.

“Cuvântul vostru să fie întotdeauna plăcut, dres cu sare, ca să ştiţi cum

trebuie să-i răspundeţi fiecăruia.”Coloseni 4:6

Limba deşi mică poate fi ... Iacob 3: 1-12

- puternică, asemenea unui frâu, cu care conducem caii (v.3) sau asemenea unei cârme, cu
care cârmuim o corabie mare (v.4)
- periculoasă ca o scânteie, care aprinde o pădure mare (v.5)
- devastatoare ca un foc, care arde tot trupul (v.6)
- o forţă a răului, ce corupe (v.6)
- un rău nestăpânit, plin de otravă ucigătoare (v.8)
- critica şi lauda altora (v.10)
- instrumentul care să arate dacă inima nu este curată (v.12)

Lărgeşte-ţi inima pentru a devein un încurajator.

Oamenii au fost atraşi de Domnul datorită faptului că El a fost un încurajator, nu un

critic. El nu Şi-a concentrat atenţia asupra greşelilor lor. În schimb, le-a cunoscut nevoile şi S-a
oferit să le împlinească.

“Aşadar, dacă e vreun îndemn în Hristos, dacă e vreo mângâiere a iubirii,

dacă e vreo împărtăşire a Duhului, dacă e vreun dor şi vreo îndurare,
împliniţi-mi bucuria de a avea aceeaşi cugetare, dragoste, un suflet şi de a
gândi la fel.”FIlipeni2:1-2

Un încurajator are o inimă smerită … o inimă care îşi cunoaşte deficienţele.

 Smereşte-ţi inima pentru a vedea propriul păcat, imperfecţiunile tale şi nevoia imensă de
mila lui Dumnezeu.
 În loc să te evaluezi după standardele omeneşti, mai bine evaluează-te după standardele
lui Dumnezeu – Mântuitorul, Modelul nostru.
  În loc să te asiguri că alţii văd cât eşti de important, asigură-te că alţii îşi văd
semnificaţia lor inaintea lui Dumnezeu.
 Roagă-te: “Doamne, ajută-mă să-mi văd păcatul aşa cum îl vezi Tu şi ajută-mă să-mi
urăsc păcatul aşa cum îl urăşti Tu.”

“Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima:
încearcă-mă şi cunoaşte-mi cărările şi vezi dacă în mine îşi are nelegiuirea
vreo cale;
călăuzeşte-mă Tu pe calea cea veşnică.”Psalmul 138:23-24

Un încurajator are o inimă plină de milă sau compasiune … o inimă căreia îi pasă
în mod active de vieţile altora.
 Studiază cu atenţie viaţa lui Hristos pentru a învăţa modul în care Şi-a exprimat El
compasiunea când a trebuit să-i confrunte pe oameni cu adevărul.
 Gândeşte-te la femeia prinsă în adulter – un păcat care trebuia pedepsit prin omorârea
cu pietre – şi totuşi, Iisus nu a condamnat-o. El a privit dincolo de greşeala ei, i-a văzut
nevoia şi apoi, plin de compasiune, a împlinit aceea nevoie. Citeşte Ioan 8:3-11.
 Gândeşte-te la femeia de la fântână, care a fost căsătorită de cinci ori şi bărbatul cu
care stătea acum nu era soţul ei. Iisus a ştiut totul despre ea, i-a văzut nevoia şi apoi,
plin de compasiune, a împlinit acea nevoie. Citeşte Ioan 4:5-42
 Roagă-te să nu devii un critic, care aruncă cu pietre, ci o persoană plină de compasiune,
care împlineşte nevoile.

“Aşadar, ca nişte sfinţi şi iubiţi aleşi ai lui Dumnezeu,

îmbrăcaţi-vă cu simţăminte de îndurare, de bunătate, de smerenie, de
blândeţe, deîndelungă-răbdare.”
Coloseni 3:12

Un încurajator are o inimă înţelegătoare … o inimă care învaţă şi ştie să citească

în inimile altora.
 Nu asculta doar ce spun alţii la suprafaţă. Caută să descoperi nevoile şi sentimentele
care sunt dincolo de ce se vede … sentimentele de-a nu se simţi iubit, de lipsă de
semnificaţie sau de nesiguranţă.
 Învaţă « limbajul dragostei » pe care îl înţelege cealaltă persoană – un gând scris, o
mâncare preferată, o surpriză plăcută, un ajutor dat cuiva care le este drag.
 Întreabă: „Ce aş putea face pentru a îmbunătăţi relaţia noastră?”
 Ascultă cu atenţie şi repetă sau reformulează ce ai auzit: „Am înţeles că tu crezi că te
întrerup tot timpul şi vrei să te las să-ţi termini de exprimat gândurile. Aşa este?
 Roagă-te lui Dumnezeu să-ţi dea discernământ în timp ce încerci să-i ajuţi pe alţii să
iasă din starea lor.

“Sfaturile în inima omului sunt ca nişte ape adânci,

dar omul cel priceput ştie să scoată din ele.”Proverbele lui Solomon 20:5

Un încurajator are o inimă primitoare … o inimă care oferă un dentiment de

siguranţă.
 Dă-ţi seama că în fiecare dintre noi există o frică interioară de respingere şi o dorinţă
adâncă după acceptare.
 Recunoaşte că Dumnezeu te acceptă aşa cum eşti … chiar şi cu greşelile tale.
 Acceptă să fii un instrument prin care Dumnezeu Îşi extinde acceptarea Sa pentu alţii.
  Roagă-te ca Dumnezeu să-ţi descopere căile prin care transmiţi sau comunici
respingerea şi căile prin care poţi să-i câştigi pe alţii cu o inimă primitoare.

“De aceea, primiţi-vă unii pe alţii, aşa cum şi Hristos v-a primit pe voi, spre
slava lui Dumnezeu.”
Romani 15:7

Un încurajator are o inimă care ştie să aprecieze … o inimă care vede valoare dată
de Dumnezeu fiecărui om.
 Recunoaşte că de cele mai multe ori valoarea unui lucru este stabilită de preţul plătit
pentru acesta.
 Priveşte la modul în care Domnul a pus valoare în fiecare om, plătind cel mai mare preţ,
viaţa Lui. El a plătit cu sângele Său preţul de răscumpărare necesar pentru a te scăpa de
pedeapsa pentru păcatele tale.
 Tratează fiecare persoană – în special persoana care îţi creează cele mai multe
probleme – ca pe cineva care are valoare dată de Dumnezeu.

“Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Şi nici una din ele nu este uitată
înaintea lui Dumnezeu;
cât despre voi, şi perii capului vostru, toţi sunt număraţi. Să nu vă temeţi:
voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.”Luca 12:6-7

Un încurajator are o inimă care laudă … o inimă care dă prioritate aspectelor

positive.
 Refuză să fii un fariseu care caută greşeli. Fariseii au găsit greşeli chiar şi la fiul lui
Dumnezeu, care a fost fără păcat.
 Evită tentaţia de a-i “prinde” pe oamenii care greşesc. În schimb, vorbeşte despre ceea
ce fac ei bine: “Am observant că ai luat gunoiul de pe jos fără să ştii că te privesc. Într-
adevăr, m-a împresionat acest gest.”
 În loc să lauzi caracteristicile exterioare (imaginea bună, îmbrăcăminte atrăgătoare
etc.), laudă caracterul interior: “Am văzut că într-adevăr eşti înţelept .. perseverant …
gândeşti .. eşti integru.”
 Roagă-te ca să poţi vedea ceva pozitiv în fiecare persoană, apoi concentrează-te cu
credincioşie asupra acelui lucru.

„Fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este
drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de
primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” Filipeni
4:8

Un încurajator are o inimă ce sfătuieşte ... o inimă care nu răneşte prin cuvinte.
 Gândeşte-te încă o dată la zicala: „Vorbele sunt ieftine.” ... Vorbele sunt scumpe atunci
când îi dărâmă pe alţii.
 Înainte de a rosti cuvinte critice, cere unui prieten înţelept să evalueze conţinutul
cuvintelor şi tonul cu care le rosteşti. Recunoaşte că o dată ce ai rostit cuvinte critice nu
le mai poţi retrage.
 Inspiră-i prin credinţa ta pe cei care au nevoie de schimbare şi spune-le că şi ei se pot
schimba: „Nu renunţa ... Dumnezeu te va călăuzi pe calea pe care trebuie să mergi ...
Ştiu că poţi lua decizia corectă ... Cred că poţi să experimentezi ceea ce Dumnezeu are
mai bun pentru tine.”
  Prezintă-ţi cuvintele înaintea lui Dumnezeu, ca instrumente al Sale pentru a face bine, şi
roagă-te ca El să pună cuvintele Sale în gura ta.

“Nici un cuvânt rău să nu iasă din gura voastră, ci numai cel care este bun
spre zidirea cea de trebuinţă, pentru ca el să dea har celor ce-l aud.”Efeseni
4:29

Un încurajator are o inimă care ştie să discearnă .. o inimă care vede cele mai
adânci nevoi împlinite ale altora.
 În loc să judeci o faptă nepotrivită a cuiva, încearcă să înţelegi nevoia din spatele acelei
fapte.
 Înţelege că oamenii care rostesc cuvinte tăioase, de fapt, arată că au cel puţin o nevoie
profundă neîmplinită ... nevoia de a fi iubiţi, de-a avea o importanţă sau de-a se simţi în
siguranţă.
 Dă-ţi seama că oamenii nu vor să spună întotdeauna ceea ce spun.
 Roagă-te ca persoanele care te critică să-i permită Domnului să le împlinească nevoile
interioare cele mai profunde.

„Iar Dumnezeul meu să împlinească toate trebuinţele voastre după bogăţia

Sa,
cu slavă, întru Hristos Iisus. Filipeni 4,19

Un încurajator are o inimă înţeleaptă .. o inimă care se bazează pe Duhul Sfânt

pentru aflarea adevărului.
 Caută înţelepciunea lui Dumnezeu citind în fiecare zi câte un capitol din cartea
Proverbele lui Solomon. Această carte de înţelepciune a fost scrisă de către Solomon, pe
care Dumnezeu l-a înzestrat cu o înţelepciune venită de Sus. Citeşte 2 Paralipomena
(Cronici) 1:7-12
 Notează fiecare verset din Proverbe, care vorbeşte despre limbă.
 Hotărăşte-te să-L vezi pe Dumnezeu la lucru în fiecare circumstanţă şi să ai încredere în
El pentru înţelepciune atunci când va trebui să răspunzi cuiva. Înţelepciunea este
abilitatea de a vedea viaţa din perspectiva lui Dumnezeu. Poţi face asta numai prin
Duhul Adevărului, care se sălăşluieşte în fiecare credincios.
 Roagă-te ca Duhul Sfânt să te înveţe adevărurile spirituale şi să te facă să spui aceste
adevăruri cu dragoste.

“Tot ce grăim, să vorbim nu în cuvinte învăţate din înţelepciunea

omenească, ci în cuvinte învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire
duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti.” I Corinteni 2:13

Cum să răspunzi la criticile altora?

Natura omenească te îndeamnă să răspunzi altora “cu aceeaşi monedă” – rău pentru
rău. Una dintre poruncile cele mai clare ale lui Hristos este să nu răspunzi cu aceeaşi monedă, ci
să răspunzi “în Duhul”. A fi sub călăuzirea Duhului Sfânt este normal pentru natura umană şi nu
sub influenţa situaţiilor lumeşti. Fără îndoială, a răspunde răului cu rău este lucrarea celui Rău,
dar a răspunde răului cu bine este lucrarea lui Hristos în tine.

“Nu te lăsa biruit de rău, ci biruie răul prin bine.”Romani 12:21

Fii convins că îi poţi accepta pe alţii în acelaşi fel în care Hristos te-a acceptat pe tine.
 Roagă-te:
“Doamne, Îţi mulţumesc că m-ai acceptat atunci când nu am meritat, şi că vei continua să mă
accepţi chiar şi atunci când greşesc. Pentru că Tu mă accepţi pe mine, pot şi eu să-i accept pe
alţii, chiar şi pe cei ce mi-au greşit. Aleg să-l accept pe cel mai dur critic al meu ca pe o creaţie
a Ta Doamne.”

“Aşadar, primiţi-vă unii pe alţii, cum v-a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui
Dumnezeu.” Romani 15:7

Fii deschis la cel mai mic sâmbure de adevăr atunci când eşti criticat.
Roagă-te:
“Doamne, dacă există vreun adevăr în cuvintele critice care mi s-au adus, Te rog să-mi
convingi inima pentru a putea să mărturisesc şi să cooperez cu Tine în ce priveşte schimbarea.”

“O mustrare pătrunde inima înţeleptului,

dar omul fără minte, chiar când e bătut, nu simte.” Proverbele lui Solomon
17:10

Fii gata să iei în considerare critica. Dacă este corectă, atunci acea persoană este megafonul
prin care Dumnezeu îţi atrage atenţia.
Roagă-te:
“ Doamne, aceept această critică ca fiind calea Ta de a mă învăţa ceva ce trebuie să ştiu. Te
rog să-mi descoperi ceea ce Tu îmi vorbeştiprin această critică.”

„Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă
sfaturile.” Proverbele lui Solomon 12:15

Fii în stare să accepţi critica fără a te apăra.

Admite orice adevăr din critică.recunoaşte atunci când ai greşit.
Cere să fii corectat şi în viitor.
Roagă-te:
„Doamne, admit că eu (numeşte ofensa adusă). Recunosc că am greşit. Te rog să continui să
foloseşti alte persoane pentru a mă corecta când mă abat de la cale prin atitudinile şi acţiunile
mele. Şi Te rog, continuă să mă transformi tot mai mult, pentru a deveni asemenea caracterului
lui Iisus Hristos, Modelul nostru.”

„Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei

înţelepţi.” Proverbele lui Solomon 15:12

Fii hotărât să vorbeşti de bine persoana care te critică.

Roagă-te:
„Doamne, Îţi predau limba mea. Pune o strajă gurii mele pentru a vorbi adevărul în dragoste
către (numeşte persoana) şi să pot vorbi întotdeauna de bine pe (numeşte persoana) în faţa
altora. Mă dedic să mă concentrez asupra a ceea ce este bun în (numeşte persoana) şi nu asupra
răului.”

„Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvântaţi şi nu

blestemaţi.”Romani 12:14

Fii hotărât să te rogi pentru persoana care te critică.

Roagă-te:
„Doamne, încredinţez pe (N) în mâinile Tale. Mă rog ca el/ea să înveţe să iubească aşa cum
iubeşti Tu şi să aibă pacea care vine de la Tine. Mă rog ca (N) să experimenteze iubirea Ta,
harul şi adevărul Tău în moduri profunde şi făcând astfel, să devină o binecuvântare pentru
mulţi.”

“Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri,

binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă, faceţi bine celor ce vă urăsc
şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc.”Matei 5:44

Ca urmaş al lui Hristos, fii conştient de faptul că vei fi criticat.

Roagă-te:
„Doamne, vreau să-ţi urmez Ţie în comportament. Dacă Tu ai fost criticat pe nedrept, tot aşa
mă aştept să fiu criticat şi eu. În loc să mă simt respins, aleg să mă bucur de privilegiul de a
suferi în acest fel, şi Îţi mulţumesc că mă răsplăteşti numindu-mă binecuvântat.”

“Fericiţi veţi fi când din pricina Mea vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi, minţind,
vor zice tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră.”Matei 5:11

Fii încurajat de faptul că vei fi disciplinat de Dumnezeu pentru că eşti fiul Său.
Roagă-te:
“Doamne, Îţi mulţumesc că mă iubeşti şi mă tratezi ca un Tată iubitor care mă disciplinează
atunci când trebuie să fiu corectat. Aleg să primesc toată disciplina de la Tine ca un semn al
devotamentului Tău faţă de mine şi al acceptării mele ca şi fiu al Tău.”

“Şi aţi uitat îndemnul care vă vorbeşte ca unor fii: Fiul meu, nu dispreţui
certarea Domnului, nici nu te descuraja atunci când El te mustră; căci
Domnul îl ceartă pe cel pe care-l iubeşte şi-l bate pe fiul căruia-i poartă de
grijă.”Evrei 12:5-6

Fii dependent de perspectiva Domnului pentru a-ţi determina importanţa şi valoarea, şi nu

de opiniile altora.
Roagă-te:
„Doamne, Îţi mulţumesc că mi-ai stabilit însemnătatea şi valoarea prin faptul că ne-ai dovedit
cât de mult înseamnă omul pentru Tine. Nu voi trăi ca să caut aprecierea altora, pentru că am
aprecierea Ta, şi aceasta este tot ce am nevoie. Mulţumesc că mă iubeşti.”

“Oare caut eu acum să câştig bunăvoinţa oamenilor, sau pe a lui Dumnezeu?

Sau caut să plac oamenilor?
Dacă aş căuta să plac oamenilor, n-aş fi rob al lui Hristos.”Galateni 1:10

Posedă discernământ în ce priveşte acurateţea cuvintelor critice aduse de alţii.

Roagă-te:
“Doamne, ajută-mă să nu accept ca adevărate toate criticile care mi se aduc, şi să nu resping
toate cuvintele ca fiind minciuni. Fă-mă în stare să deosebesc ce este fals de ce este adevărat.
Dăruiente-mi discernământ pentru a putea respinge minciunile. Permite inimii mele să poată
primi critica constructivă pentru ca Tu să poţi aduce libertate în viaţa mea şi să mă schimbi.”

“Cel ce primeşte învăţătură va fi plin de bunătăţi,

iar cel ce păzeşte mustrările se va înţelepţi.” Proverbele lui Solomon 16,18

Când afli cât de mult eşti iubit de către Domnul

În loc să-i dărâmi pe alţii, te vei simţi împlinit când îi vei încuraja sau zidi.
 Încurajarea comunică
purtare de grijă

În această zi...

Rezolvă o neînţelegere.
Caută un prieten uitat.
Alungă o suspiciune şi înlocuieşte-o cu încredere.
Scrie o scrisoare cuiva căruia îi este dor de tine.
Încurajează un tânăr care şi-a pierdut credinţa.
Ţine-ti primisiunea făcută.
Uită o ranchiună.
Examinează-ţi aşteptările pe care le ai de la alţii.
Luptă pentru un principiu.
Arată-ţi mulţumirea.
Învinge o frică veche.
Fă-ţi timp ca să admiri frumuseţea naturii.
Dă-I laudă lui Dumnezeu.
Spune-le din nou, şi din nou, şi din nou