Hotca Marian Carte Teste Gramaticale Finala Ok

Marian Hotca
Teste de gramatică rezolvate

pentru pregătirea examenelor de
titularizare şi definitivat pentru
învăţământul primar şi preşcolar
Tipografia Eurotip
Baia Mare 2021
1
Imagine copertă: Elena Veronica Vancea
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

HOTCA, MARIAN
Teste de gramatică rezolvate pentru pregătirea examenelor de
titularizare şi definitivat pentru învăţământul primar şi preşcolar /
Marian Hotca. - Baia Mare : Eurotip, 2021
ISBN 978-606-617-486-2
811.135.1
2
PREFAȚĂ
Stimați dascăli, dragi colegi,
Cea mai grea etapă din cariera unui făuritor de drumuri este
reprezentată de pregătirea temeinică și susținerea cu succes a examenelor de
titularizare și, ulterior, de definitivat, adevărate provocări și exerciții de
tenacitate, răbdare și efort continuu. Pentru a vă ușura munca și a vă
desăvârși pregătirea, profesorul pentru învățământ primar și preșcolar
Marian Hotca propune o culegere cu teste de limba română (vocabular,
morfologie și sintaxă), pentru care oferă și indicii de rezolvare. Întâia sa
calificare în domeniul Filologie îl ajută să aibă o perspectivă complexă
asupra noțiunilor prezentate și să făurească exemple concludente și,
deopotrivă, soluții explicite.
Lucrarea de față vă pune la dispoziţie optzeci de teste, toate
concepute după actuala programă a examenelor pe care le veți susține. Însuși
participant la sesiunile de titularizare și definitivat, Marian Hotca înțelege
nevoia unei riguroase pregătiri și, cu experiența acumulată în domeniu,
concepe itemi care să acopere toate exigențele unor astfel de testări pentru
profesori. Rezolvările inserate în final sunt explicite, adevărate modele de
bună practică și repere consistente în conturarea răspunsurilor
dumneavoastră.
Parcurgeți cu atenție fiecare test, citind cu atenție cerințele și, la
final, verificați-vă cu exemplele propuse de autor. Aveți în față un ghid
pertinent, care, valorificat cu conștiinciozitate, vi se va dovedi extrem de util.
Mult succes în cariera didactică!
Asist. univ.dr. Alina-Maria Nechita

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca,
Centrul Universitar Nord din Baia Mare
3
Testul 1
Citiți cu atenție textul de mai jos:
„Cristina Madolschi întinse scrisoarea despăturită, fluturând-o de un

colț între degetele uscate. Tudor Stoenescu-Stoian părăsi jilțul s-o ia în
primire și se apropie de fereastră s-o descifreze în lumina vânătă a
crepusculului.
Supraviețuitoarea Movileștilor îi urmări privirea plimbată pe rânduri,
cu ochii ei ficși și adânc scufundați în orbitele osoase. Toată viața Cristinei
Madolschi se concentrase în această așteptare. Suflarea îi expirase pe buzele
albe și subțiri. Cu mâinile cuminte așezate pe genunchi, Iordăchel Păun o
privea cu milă.
Se auzi, un răstimp, numai foșnetul ploii și vântul în ferestre.
Pentru Tudor Stoenescu-Stoian, scrisul din foaia învechită, cu
cerneală palidă, nu avea nicio însemnătate. Cel mult, îi putea satisface o
curiozitate de grafolog, dacă ar fi voit să reconstituie, din slova dezordonată,
firea răposatului Pintea Căliman. Dar jucă până la sfârșit comedia caritabilă
pe care i-o ceruse Iordăchel Păun.” (Cezar Petrescu, Oraș patriarhal)
Scrieți pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele

cerințe, cu privire la textul de mai sus:
1. Transcrieți, din textul dat, două cuvinte care conțin diftongi și un cuvânt
care conține un hiat.
2. Precizați câte un sinonim potrivit pentru fiecare dintre următoarele
cuvinte: „suflarea”, „privea”, „însemnătate”, „palidă”.
3. Menționați rolul cratimei în structura „s-o (ia în primire)”.
4. Transcrieți, din textul dat, trei cuvinte formate prin derivare.
5. Construiți un enunț în care cuvântul „dar” să aibă o altă valoare
morfologică decât cea din text, precizând-o.
6. Indicați valoarea morfologică și funcția sintactică pentru cuvintele
subliniate din secvența: „Cu mâinile cuminte așezate pe genunchi,
Iordăchel Păun o privea cu milă.”
7. Precizați valoarea morfologică a cuvântului „ei” („cu ochii ei ficși și
adânc scufundați”).
8. Rescrieți o propoziție subordonată din această frază, precizându-i felul:
„Tudor Stoenescu-Stoian părăsi jilțul s-o ia în primire și se apropie de
fereastră s-o descifreze în lumina vânătă a crepusculului.”
9. Explicați, într-un text, de 30-50 de cuvinte, semnificația următoarei
secvențe: „Supraviețuitoarea Movileștilor îi urmări privirea plimbată pe
rânduri, cu ochii ei ficși și adânc scufundați în orbitele osoase. Toată viața
Cristinei Madolschi se concentrase în această așteptare. Suflarea îi expirase
pe buzele albe și subțiri.”
4
Testul 2
„Atunci feciorul craiului își ia cele trebuitoare, sărută mâna tătâne-

său, primind carte de la dânsul către împăratul, zice rămas-bun fraților săi și
apoi încalecă și pornește cu bucurie spre împărăție.
Craiul însă, vrând să-l ispitească, tace molcum și, pe înserate, se
îmbracă pe ascuns într-o piele de urs, apoi încalecă pe cal, iese înaintea
fecioru-său pe altă cale și se bagă sub un pod. Și când să treacă fiu-său pe
acolo, numai iaca la capătul podului îl și întâmpină un urs mormăind. Atunci
calul fiului de crai începe a sări în două picioare, forăind, și cât pe ce să
izbească pe stăpânu-său. Și fiul craiului, nemaiputând struni calul și
neîndrăznind a mai merge înainte, se întoarnă rușinat înapoi la tatu-său. Până
să ajungă el, craiul pe de altă parte și ajunsese acasă, dăduse drumul calului,
îndosise pielea cea de urs și aștepta acum să vină fecioru-său. Și numai iaca
îl și vede venind repede, dar nu așa după cum se dusese.
— Da' ce-ai uitat, dragul tatei, de te-ai întors înapoi? zise craiul cu
mirare. Aista nu-i semn bun, după cât știu eu.
— De uitat, n-am uitat nimica, tată, dar ia, prin dreptul unui pod, mi-
a ieșit înainte un urs grozav, care m-a vârât în toți spărieții. Și cu mare ce
scăpând din labele lui, am găsit cu cale să mă întorc la d-ta acasă decât să fiu
prada fiarelor sălbatice. Și de-acum înainte, ducă-se, din partea mea, cine
știe, că mie unuia nu-mi trebuie nici împărăție, nici nimica; doar n-am a trăi
cât lumea, ca să moștenesc pământul.” (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb)

1. Transcrieți, din textul dat, trei cuvinte care conțin diftongi și un cuvânt
care conține vocale în hiat.
2. Transcrieți o propoziție subordonată din text și precizați tipul
subordonatei.
3. Menționați rolul cratimei „n-am” în structura: „doar n-am a trăi cât
lumea”.
4. Transcrieți, din textul dat, două cuvinte formate prin derivare și un cuvânt
format prin conversiune.
5. Construiți un enunț în care cuvântul „când” din sintagma „Și când să
treacă fiu-său” să aibă o altă valoare morfologică decât cea din text,
precizând-o.
5
subliniate din secvența: „Atunci calul fiului de crai începe a sări în două
picioare, forăind, și cât pe ce să izbească pe stăpânu-său.”
7. Precizați valoarea morfologică a cuvântului „de” („- Da' ce-ai uitat,
dragul tatei, de te-ai întors înapoi?”).
8. Construiți o frază alcătuită din două propoziții în care să existe o
propoziție subordonată subiectivă introdusă prin pronumele relativ „care”.
9. Explicați, într-un text, de 30-50 de cuvinte, semnificația secvenței:
„— Da' ce-ai uitat, dragul tatei, de te-ai întors înapoi? zise craiul cu mirare.
Aista nu-i semn bun, după cât știu eu.
— De uitat, n-am uitat nimica, tată, dar ia, prin dreptul unui pod, mi-a ieșit
înainte un urs grozav, care m-a vârât în toți spărieții. Și cu mare ce scăpând
din labele lui, am găsit cu cale să mă întorc la d-ta acasă decât să fiu prada
fiarelor sălbatice.”
6
Testul 3

„Spune degetul cel mare
Către-arătător,
Spune degetul cel mare
– N-am fărâmă de mâncare,
Frate-arătător!
Spune, către mijlociul,

Cel arătător,
Spune-arătătorul: – Frate,
Nu mai sunt deloc bucate,
Și de foame mor!
Se apleacă mijlociul
Către inelar,
Și îi spune-atâta numai:
– Ce e de făcut acuma,
Frate inelar?” (Elena Farago, Sfatul degetelor)

1. Transcrieți, din textul dat, un cuvânt care conține diftong și unul care
conține hiat.
2. Identificați în text trei cuvinte derivate.
3. Despărțiți în silabe cuvântul „mijlociul”.
4. Indentificați în textul dat două cuvinte formate prin compunere.
5. Precizați câte un sinonim pentru următoarele cuvinte: „fărâmă”,
„mâncare”, „de făcut.”
6. Transcrieți, din textul dat, un substantiv în cazul vocativ.
subliniate din secvența: „Se apleacă mijlociul/ Către inelar,/ Și îi spune-
atâta numai.”
8.Transformați cuvântul „de foame” într-o propoziție subordonată
corespunzătoare, precizându-i felul.
9.Explicați, într-un text, de 30-50 de cuvinte, semnificația strofei: „Spune,
către mijlociul,/ Cel arătător,/ Spune-arătătorul: – Frate,/ Nu mai sunt deloc
bucate,/ Și de foame mor!”
7
Testul 4
„În aer, un popor întreg de rândunele se pregătește de plecare; s-au

adunat rând pe rând de prin părțile acestea și, de bucurie, în zbor nebun,
străbat văzduhul ca niște săgeți. Atrase de întinsul sclipitor al iazului, ele se
lasă deasupra lui, ca o perdea, apoi, răzlețindu-se în ciripiri ascuțite, se
avântă cu toatele înspre păduricea de sălcii; ascunzându-se, rătăcesc prin
frunzișul răcoros, apoi o iau de-a lungul miriștilor și iar se întorc în bătaia
lină a aripilor. De după deal vine în zbor rotat un uliu. Pasărea de pradă pare
că nu ia în seamă mulțimea paserilor călătoare. Ele îl zăresc; un strigăt de
îmbărbătare, și stolul întreg năvălește la luptă. Uliul ocolește iscusit prin aer,
și piere cu repeziciunea fulgerului dincolo de deal. A scăpat! Rândunelele,
vesele de această fugă, plutesc sus, crezând că l-or mai vedea; zarea rămâne
însă limpede, și dânsele se întorc obosite de se înșiră pe vârful șurelor de
paie...” (Emil Gârleanu, Puișorii)

1. Transcrieți, din textul dat, trei cuvinte care conțin diftongi.

2. Identificați în text două cuvinte derivate și un cuvânt compus.
3. Menționați rolul punctului de la sfârșitul următorului enunț: „Pasărea de
pradă pare că nu ia în seamă mulțimea paserilor călătoare.”
4. Precizați câte un sinonim pentru următoarele cuvinte: „de bucurie”,
„păduricea”, „repeziciunea”.
5. Precizați trei termeni din familia lexicală a cuvântului „limpede”.
6. Rescrieți din textul dat un complement circumstanțial de loc și un
complement circumstanțial de mod.
subliniate din secvența: Pasărea de pradă pare că nu ia în seamă mulțimea
paserilor călătoare. Ele îl zăresc; un strigăt de îmbărbătare, și stolul întreg
năvălește la luptă.
8. Transcrieți, din textul dat, o propoziție principală și o propoziție
subordonată, precizând felul subordonatei identificate.
secvențe: „Uliul ocolește iscusit prin aer, și piere cu repeziciunea fulgerului
dincolo de deal. A scăpat! Rândunelele, vesele de această fugă, plutesc sus,
crezând că l-or mai vedea; zarea rămâne însă limpede, și dânsele se întorc
obosite de se înșiră pe vârful șurelor de paie...”
8
Testul 5
„A ieșit din ou, la soare,

Cel din urmă puișor.
Se usucă pe-aripioare
Și-o pornește binișor.
Stă găina la-ndoială,

Că din șapte puișori,
Șase-s galbeni-gălbiori
(Ghemotoace de beteală).
Numai cel de la sfârșit

A ieșit
Mai ponosit! - Și se-ntreabă speriată;
– Nu cumva-i de ciocolată?” (Otilia Cazimir, Puișorul cafeniu)

2. Identificați în text două cuvinte formate prin derivare.
3. Menționați rolul semnului întrebării de la sfârșitul următorului enunț: „Și
se-ntreabă speriată;/ – Nu cumva-i de ciocolată?”
4. Precizați câte un sinonim pentru următoarele cuvinte: „la-ndoială”
„ponosit”, „speriată”.
5. Precizați trei termeni din familia lexicală a verbului: „a ieși”.
6. Rescrieți din textul dat un complement circumstanțial de loc și un atribut
substantival prepozițional.
subliniate din versurile următoare: „Numai cel de la sfârșit/ A ieșit/ Mai
ponosit!/ Și se-ntreabă speriată;/ – Nu cumva-i de ciocolată?”
8. Transcrieți din strofa a doua propoziția principală și propoziția
subordonată, precizând felul acesteia.
secvențe: „Stă găina la-ndoială,/ Că din șapte puișori,/ Șase-s galbeni-
gălbiori/ (Ghemotoace de beteală).// Numai cel de la sfârșit/ A ieșit/ Mai
ponosit!
Și se-ntreabă speriată;/ – Nu cumva-i de ciocolată?”
9
Testul 6
„În păduri trosnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!

Stelele par înghețate, cerul pare oțelit,
Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârțâie sub picioare.
Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios

Ca înaltele coloane unui templu maiestuos,
Și pe ele se așază bolta cerului senină,
Unde luna își aprinde farul tainic de lumină.
O! tablou măreț, fantastic! ... Mii de stele argintii

În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.
Munții sunt a lui altare, codrii – organe sonoare
Unde crivățul pătrunde, scoțând note-ngrozitoare.
Totul e în neclintire, fără viață, fără glas;

Niciun zbor în atmosferă, pe zăpadă – niciun pas;
Dar ce văd?... în raza lunei o fantasmă se arată...
E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!” (Vasile Alecsandri, Mezul
iernei)

1. Menționați câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelelor:

„cristalină”, „nemărginitul”, „o fantasmă”.
2. Scrieți trei cuvinte care aparțin familiei lexicale a substantivului „lumină”.
3. Menționați rolul semnului întrebării de la sfârșitul următorului enunț:
„Dar ce văd?”
4. Identificați în text trei cuvinte formate prin derivare.
5. Transcrieți din structura următoare: „Iar zăpada cristalină pe câmpii
strălucitoare/ Pare-un lan de diamanturi ce scârțâie sub picioare” o
propoziție subordonată, precizându-i felul.
adjectival.
subliniate din versurile următoare: „Fumuri albe se ridică în văzduhul
10
scânteios/ Ca înaltele coloane unui templu maiestuos,/Și pe ele se așază
bolta cerului senină,/Unde luna își aprinde farul tainic de lumină.”
propoziție subordonată completivă directă introdusă prin adverbul relativ
„unde”.
9. Explicați, într-un text, de 50-70 de cuvinte, semnificația următoarei strofe:
„Totul e în neclintire, fără viață, fără glas;/ Nici un zbor în atmosferă, pe
zăpadă – nici un pas;/ Dar ce văd?... în raza lunei o fantasmă se arată...
E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!”
11
Testul 7
„M-am dus de Sf. Ion să fac o vizită doamnei Maria Popescu, o

veche prietenă, ca s-o felicit pentru onomastica unicului său fiu, Ionel
Popescu, un copilaș foarte drăguț de vreo opt anișori. N-am voit să merg cu
mâna goală și i-am dus băiețelului o minge foarte mare de cauciuc și foarte
elastică. Atențiunea mea a făcut mare plăcere amicei mele și mai ales
copilului, pe care l-am găsit îmbrăcat ca maior de roșiori în uniformă de
mare ținută. După formalitățile de rigoare, am început să convorbim despre
vreme, despre sorții agriculturii, — d-l Popescu tatăl este mare agricultor, —
despre criză șcl. Am observat doamnei Popescu că în anul acesta nu se prea
vede la plimbare, la teatru, la petreceri... Doamna mi-a răspuns că de la o
vreme i se urăște chiar unei femei cu petrecerile, mai ales când are copii.
— Să-ți spun drept, cât era Ionel mititel, mai mergea; acu, de când s-
a făcut băiat mare, trebuie să mă ocup eu de el; trebuie să-i fac educația. Și
nu știți d-voastră bărbații cât timp îi ia unei femei educația unui copil, mai
ales când mama nu vrea să-l lase fără educație!
Pe când doamna Popescu îmi expune părerile ei sănătoase în privința
educației copiilor, auzim dintr-o odaie de alături o voce răgușită de femeie
bătrână:
— Uite, coniță, Ionel nu s-astâmpără!
— Ionel! strigă madam Popescu. Ionel! vin' la mama!
Apoi, cătră mine încet:
— Nu știi ce ștrengar se face... și deștept...” (I.L. Caragiale, Vizită...)

1. Menționați câte un sinonim pentru următoarele cuvinte din text:

„plimbare”, „copil”, „odaie”.
2. Scrieți trei cuvinte care aparțin familiei lexicale a substantivului „copil”.
3. Menționați rolul semnului exclamării de la sfârșitul următorului enunț: „Și
nu știți d-voastră bărbații cât timp îi ia unei femei educația unui copil, mai
ales când mama nu vrea să-l lase fără educație!”
4. Identificați în text două cuvinte formate prin derivare și un cuvânt format
prin conversiune.
5. Transcrieți din structura următoare: „Atențiunea mea a făcut mare plăcere
amicei mele și mai ales copilului, pe care l-am găsit îmbrăcat ca maior de
roșiori în uniformă de mare ținută.” o propoziție subordonată, precizându-i
felul.
12
6. Rescrieți din text un complement circumstanțial de mod și un atribut
subliniate din următorul enunț: „Pe când doamna Popescu îmi expune
părerile ei sănătoase în privința educației copiilor, auzim dintr-o odaie de
alături o voce răgușită de femeie bătrână.”
8. Identificați în textul de mai sus o propoziție subordonată completivă
directă și realizați contragerea ei.
9. Explicați, într-un text, de 50-70 de cuvinte, semnificația următorului
fragment: „— Să-ți spun drept, cât era Ionel mititel, mai mergea; acu, de
când s-a făcut băiat mare, trebuie să mă ocup eu de el; trebuie să-i fac
educația. Și nu știți d-voastră bărbații cât timp îi ia unei femei educația unui
copil, mai ales când mama nu vrea să-l lase fără educație!”
13
Testul 8
„— Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu

bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit. Dar voi să faceți după cum vă
trage inima, și Dumnezeu să vă ajute și să vă acopere cu aripa bunătății sale.
Eu sunt acum bătrână, și fiindcă am avut și am atât de multe bucurii în viață,
nu înțeleg nemulțumirile celor tineri și mă tem ca nu cumva, căutând acum
la bătrânețe un noroc nou, să pierd pe acela de care am avut parte până în
ziua de astăzi și să dau la sfârșitul vieții mele de amărăciunea pe care nu o
cunosc decât din frică. Voi știți, voi faceți; de mine să nu ascultați. Mi-e
greu să-mi părăsesc coliba în care mi-am petrecut viața și mi-am crescut
copiii și mă cuprinde un fel de spaimă când mă gândesc să rămân singură
într-însa: de aceea, poate că mai ales de aceea, Ana îmi părea prea tânără,
prea așezată, oarecum prea blândă la fire, și-mi vine să râd când mi-o
închipuiesc cârciumăriță.
— Vorbă scurtă, răspunse Ghiță, să rămânem aici, să cârpesc și mai
departe cizmele oamenilor, care umblă toată săptămâna în opinci ori
desculți, iară dacă duminica e noroi, își duc cizmele în mână până la
biserică, și să ne punem pe prispa casei la soare, privind eu la Ana, Ana la
mine, amândoi la copilaș, iară d-ta la tustrei. Iacă liniștea colibei.” (Ioan
Slavici, Moara cu noroc)


„bătrânețe”, „amărăciunea”, „să râd”.
3. Scrieți trei cuvinte care aparțin familiei lexicale a cuvântului „singur”.
4. Precizați modul și timpul pentru următoarele verbe: „să faceți”, „am
avut”, „nu cunosc”.
5. Transcrieți din structura următoare: „Mi-e greu să-mi părăsesc coliba în
care mi-am petrecut viața și mi-am crescut copiii.”, două propoziții
subordonate, precizând tipul acestora.
6. Rescrieți din text un atribut substantival genitival și un subiect.
subliniate din următorul enunț: „Ana îmi părea prea tânără, prea așezată,
oarecum prea blândă la fire, și-mi vine să râd când mi-o închipuiesc
cârciumăriță.”
8. Alcătuiți enunțuri cu următoarele omonime: „mai”, „care”, mine”.
9. Explicați, într-un text, de 50-70 de cuvinte, semnificația următorului citat:
„Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci
liniștea colibei tale te face fericit.”
14
Testul 9
„Povățuit de mâna lui am trecut aceste adâncimi pe nesimțite.

Întorcându-mă acasă după cele dintâi ceasuri petrecute la școală, sufletul îmi
era plin de minunățiile ce văzusem. Închipuirea mea de copil era prea slabă
spre a putea aduna atâta sumedenie de copii la un loc, și toți acești copii, pe
care îi văzusem acum în aievea, ședeau tăcuți, nemișcați și cu ochii țintiți la
învățător: îmi era ca și când m-aș fi întors din altă lume, și când maica mă
întreba ce-am văzut la școală, în uimirea mea nu știam să-i spun altceva
decât c-am văzut pe Huțu lui Budulea plimbându-se cu bățul în mână și că
acum nu-l mai cheamă Huțu, ci Mihail Budulea, ca pe taică-său cel cu
cimpoile.
Și fiindcă eram nerăbdător și doream să văd, iar pe Huțu cu bățul, m-
am dus și după prânz la școală. Simt și acum adânca dezamăgire ce mă
cuprinsese când văzui pe un alt băiat cu vergeaua, căci în zadar, atât de
strașnic ca el nu mai era niciunul.
Dar peste puțin iar a venit Huțu, ne-a luat pe noi, care eram mai
mici, și ne-a scos afară, iară după ce ne-a scos afară ne-a pus în rânduri și
ne-a întrebat dacă știm să stăm într-un picior. Eu am stat mai bine și mai
mult decât toți ceilalți băieți; pentru aceea eram foarte fericit și, întorcându-
mă acasă, i-am arătat mamei cum zice Huțu ca să stai într-un picior și i-am
spus că Huțu e cel mai mare în școală și că a vorbit cu mine și c-a zis că eu
stau mai bine decât toți ceilalți într-un picior.” (Ioan Slavici, Budulea
Taichii)


„închipuirea”, „dezamăgire”, „a vorbit”.
3. Menționați rolul cratimei în structura: „să-i (spun altceva)”.
4. Precizați modul și timpul pentru următoarele verbe: „era”, „am văzut”,
„văzusem”.
5. Identificați în textul de mai sus o propoziție subordonată atributivă și o
propoziție subordonată completivă directă.
6. Rescrieți din text un complement circumstanțial de loc și un complement
direct.
subliniate din următorul enunț: „Eu am stat mai bine și mai mult decât toți
15
ceilalți băieți; pentru aceea eram foarte fericit și, întorcându-mă acasă, i-am
arătat mamei cum zice Huțu ca să stai într-un picior și i-am spus că Huțu e
cel mai mare în școală și că a vorbit cu mine și c-a zis că eu stau mai bine
decât toți ceilalți într-un picior.”
8. Alcătuiți o frază alcătuită din două propoziții, în care să existe o
propoziție subordonată subiectivă introdusă prin adverbul relativ „când”.
secvențe: „Și fiindcă eram nerăbdător și doream să văd, iar pe Huțu cu bățul,
m-am dus și după prânz la școală. Simt și acum adânca dezamăgire ce mă
cuprinsese când văzui pe un alt băiat cu vergeaua, căci în zadar, atât de
strașnic ca el nu mai era niciunul.”
16
Testul 10
„Moldova, deși este despărțită prin deșerturi țărmurale și prin Marea

Neagră de Crimeea, totuși în vechime avea cu acea țară relațiuni politice și
comerciale, încât mai nainte de a agiunge la sugetul istoriei propuse credem
de folos a da despre acea peninsulă clasică oarecare noțiuni. După ce se
stânse virtutea și bărbăția antică a romanilor, prin care ii subgiugaseră ceea
mai mare parte a lumei cunoscute, urmă epoha cea plină de turburări și de
anarhie, încât ușor au fost barbarilor, veniți de la nordul Europei și al Asiei,
căutând clime mai blânde și locuri mai îndemânatice de locuit, a pune sub
jug popoarele cele deznervate și ovelite, a desființa așezămintele cele
politice, a stânge lumina știinților, a surpa industria și artele, ce erau
productul a multor secule, și a întinde preste lumea civilizată un văl de
întuneric.
Din sânul acestui haus, în care popoarele petreceau mai mult o viață
hoțească, răsări un nou ordin de lucruri în Europa și în provințiile învecinate.
Pe ruinile Romei eroice se înalță, sub papa, Roma cea sântă spre triumful lui
Hs., iar Bizantul, ce se anevoia a purta titlul de Roma nouă, cuprins de viții
politice și de orbiri fanatice, se făcu triumful lui Mahomed.
Atunce, pe la începutul veacului al XIII, se urzi la marginea
răsăriteană a Europei două staturi de viță romană: unul în Dacia, al moldo-
românilor, și altul în Hersonezul Tauric sau Crimeea, statul genovezilor.
Trecând amu preste istoria patriei noastre, vom aminti de Crimeea și de
colonia genovezilor.” (Gheorghe Asachi, Valea Albă)

1. Transcrieți, din textul dat, două cuvinte care conțin diftongi și două
cuvinte care conțin vocale în hiat.
subordonatei.
3.Transcrieți, din textul dat, trei cuvinte formate prin derivare.
4. Transcrieți, din textul dat, trei substantive de genul neutru.
5. Construiți un enunț în care pronumele relativ „care” să introducă o
propoziție subordonată predicativă.
subliniate din secvența: „Din sânul acestui haus, în care popoarele petreceau
mai mult o viață hoțească, răsări un nou ordin de lucruri în Europa și în
provințiile învecinate.”
17
7. Precizați valoarea morfologică a cuvântului „lui” din structura: „cuprins
de viții politice și de orbiri fanatice, se făcu triumful lui Mahomed.”
8. Rescrieți propoziția principală din secvența dată: „După ce se stânse
virtutea și bărbăția antică a romanilor, prin care ii subgiugaseră ceea mai
mare parte a lumei cunoscute, urmă epoha cea plină de turburări și de
anarhie (...)”.
9. Explicați, într-un text, de 30-50 de cuvinte, semnificația enunțului: „Pe
ruinile Romei eroice se înalță, sub papa, Roma cea sântă spre triumful lui
Hs., iar Bizantul, ce se anevoia a purta titlul de Roma nouă, cuprins de viții
politice și de orbiri fanatice, se făcu triumful lui Mahomed.”
18
Testul 11
„Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare,

Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare,
Căci perdelele-ntr-o parte când le dai, și în odaie
Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie,
Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate
De dureri, pe care însă le simțim ca-n vis pe toate.
Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci

Și gândirilor dând viață, suferințele întuneci;
Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară,
Și câți codri-ascund în umbră strălucire de izvoară!
Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,
Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate!
Câte țărmuri înflorite, ce palate și cetăți,
Străbătute de-al tău farmec ție singură-ți arăți!” (Mihai Eminescu, Scrisoarea I)

subordonatei.
4. Transcrieți, din textul dat, trei substantive în cazuri diferite. Indicați în
dreptul fiecărui substantiv cazul.
5. Construiți un enunț în care adverbul relativ „când” să introducă o
subliniate din versurile următoare:
„Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie,/ Ea din noaptea amintirii o
vecie-ntreagă scoate/ De dureri, pe care însă le simțim ca-n vis pe toate.”
7. Precizați valoarea morfologică a cuvântului „de” din structura: „Peste câte
mii de valuri stăpânirea ta străbate.”
8. Menționați rolul cratimei din structura „(sara) suflu-n (lumânare)”.
9. Explicați, într-un text, de 50-80 de cuvinte, semnificația următoarelor
versuri: „Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci/ Și gândirilor dând
viață, suferințele întuneci;/ Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară,/ Și
câți codri-ascund în umbră strălucire de izvoară!”
19
Testul 12
„Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte,

Decât un nume adunat pe o carte,
În seara răzvrătită care vine
De la străbunii mei până la tine,
Prin râpi și gropi adânci
Suite de bătrânii mei pe brânci
Și care, tânăr, să le urci te-așteaptă
Cartea mea-i, fiule, o treaptă.
Așeaz-o cu credință căpătâi.

Ea e hrisovul vostru cel dintâi.
Al robilor cu saricile, pline
De osemintele vărsate-n mine.” (Tudor Arghezi, Testament)

subordonatei.
4. Transcrieți, din textul dat, trei substantive în cazuri diferite. Indicați cazul
în dreptul fiecărui substantiv selectat.
5. Construiți un enunț în care pronumele relativ „care” precedat de o
prepoziție să introducă o propoziție subordonată completivă indirectă.
subliniate din versurile următoare: „Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după
moarte,/ Decât un nume adunat pe o carte,/ În seara răzvrătită care vine/
De la străbunii mei până la tine (...)”.
7. Precizați valoarea morfologică a cuvântului „e” din structura: „Ea e
hrisovul vostru cel dintâi.” Alcătuiți un enunț în care „e” să aibă altă valoare
morfologică, precizând-o.
8. Menționați rolul cratimei din structura: „mea-i” („Cartea mea-i, fiule, o
treaptă.”).
versuri: „Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte,/ Decât un nume adunat pe
o carte,/ În seara răzvrătită care vine/ De la străbunii mei până la tine”
20
Testul 13
„Mă trezește mama într-o dimineață din somn, cu vai-nevoie,

zicându-mi: Scoală, duglișule, înainte de răsăritul soarelui; iar vrei să te
pupe cucul armenesc. Și să te spurce, ca să nu-ți meargă bine toată ziua?…
Căci așa ne amăgea mama cu o pupăză care-și făcea cuib, de mulți ani, într-
un tei foarte bătrân şi scorburos, pe coasta dealului, la moș Andrei, fratele
tatei cel mai mic. Și numai ce-o auzeai vara: Pu-pu-pup! Pu-pu-pup! dis-
dimineaţă, în toate zilele, de vuia satul. Și cum mă scol, îndată mă și trimite
mama cu demâncare în țarină, la niște lingurari ce-i aveam tocmiți prășitori,
tocmai în Valea-Seacă, aproape de Topolița. Și pornind eu cu demâncarea,
numai ce şi aud pupăza cântând:
— Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup!” (Ion Creangă, Amintiri din
copilărie)


2. Transcrieți o propoziție subordonată din text și precizați tipul acesteia.
3.Transcrieți, din textul dat, două substantive proprii.
în dreptul fiecărui substantiv.
5. Construiți un enunț în care cuvântul „iar” („iar vrei să te pupe cucul
armenesc”) să aibă altă valoare morfologică decât cea din text. Precizați-o.
subliniate din secvența următoare: „Căci așa ne amăgea mama cu o pupăză
care-și făcea cuib, de mulți ani, într-un tei foarte bătrân și scorburos, pe
coasta dealului, la moș Andrei, fratele tatei cel mai mic.”
7. Precizați valoarea morfologică a cuvântului „niște” („la niște lingurari”).
8. Menționați rolul cratimei din structura: „ce-i” din secvența următoare
„lingurari ce-i aveam tocmiți prășitori”.
secvențe: „Mă trezește mama într-o dimineață din somn, cu vai-nevoie,
zicându-mi: „Scoală, duglișule, înainte de răsăritul soarelui; iar vrei să te
pupe cucul armenesc. Și să te spurce, ca să nu-ți meargă bine toată ziua?”.
21
Testul 14
„Atunci baba se duce în poiată, găbuiește găina, o apucă de coadă și

o ia la bătaie, de-ți venea să-i plângi de milă! Biata găină, cum scapă din
mânile babei, fuge pe drumuri. Și cum mergea pe drum, găsește și ea o
mărgică ș-o înghite. Apoi răpede se întoarce acasă la babă și începe de pe la
poartă: „Cot, cot, cotcodac!” Baba iesă cu bucurie înaintea găinei. Găina
sare peste poartă, trece iute pe lângă babă și se pune pe cuibariu; și, după
vrun ceas de ședere, sare de pe cuibariu, cotcodocind. Baba atunci se duce
cu fuga, să vadă ce i-a făcut găina!... Și, când se uită în cuibariu, ce să vadă?
Găina se ouase o mărgică. Baba, când vede că ș-a bătut găina joc de dânsa, o
prinde ș-o bate, ș-o bate, păn-o omoară în bătaie! Și așa, baba cea zgârcită și
nebună a rămas de tot săracă, lipită pământului. De-acu a mai mânca și
răbdări prăjite în loc de ouă; că bine și-a făcut râs de găină și-a ucis-o fără
să-i fie vinovată cu nemica, sărmana!” (Ion Creangă, Punguța cu doi bani)

1. Menționați câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor: „ceas”,

„iute”, „omoară”.
2. Scrieți trei cuvinte care aparțin familiei lexicale a verbului „a veni”.
4. Construiti câte un enunț în care sa folosiți corect urmatoarele omofone,
fără a le modifica forma: săi/ să-i, ia/ i-a.
5. Explicați rolul cratimei în sintagma „ș-o bate”.
subliniate din secvența următoare: „Baba iesă cu bucurie înaintea găinei.
Găina sare peste poartă, trece iute pe lângă babă și se pune pe cuibariu; și,
după vrun ceas de ședere, sare de pe cuibariu, cotcodocind.”
7. Alcătuiți un enunț în care substantivul „găina” să aibă funcția sintactică de
atribut substantival genitival.
8. Rescrieți o propoziție principală și o propoziție subordonată din această
frază, precizându-i felul: „Baba, când vede că ș-a bătut găina joc de dânsa, o
prinde ș-o bate, ș-o bate, păn-o omoară în bătaie! Și așa, baba cea zgârcită și
nebună a rămas de tot săracă, lipită pământului.”
9. Explicați, într-un text de 50-80 de cuvinte, semnificațiile următorului
fragment: „Găina se ouase o mărgică. Baba, când vede că ș-a bătut găina joc
de dânsa, o prinde ș-o bate, ș-o bate, păn-o omoară în bătaie! Și așa, baba
cea zgârcită și nebună a rămas de tot săracă, lipită pământului. De-acu a mai
mânca și răbdări prăjite în loc de ouă; că bine și-a făcut râs de găină și-a
ucis-o fără să-i fie vinovată cu nemica, sărmana!”.
22
Testul 15
„Ursul, nemaizicând nicio vorbă, aleargă-n fuga mare la băltoaga din

marginea pădurei și-și vâră-n apă toată coada!... În acea noapte începuse a
bate un vânt răce, de îngheța limba-n gură și chiar cenușa de sub foc.
Îngheață zdravăn și apa din băltoagă, și prinde coada ursului ca într-un
clește. De la o vreme, ursul, nemaiputând de durerea cozei și de frig,
smuncește o dată din toată puterea. Și, sărmanul urs, în loc să scoată pește,
rămâne făr' de coadă! Începe el acum a mornăi cumplit ș-a sări în sus de
durere; și-nciudat pe vulpe că l-a amăgit, se duce s-o ucidă în bătaie. Dar
șireata vulpe știe cum să se ferească de mânia ursului. Ea ieșise din bizunie
și se vârâse în scorbura unui copac din apropiere; și când văzu pe urs că vine
făr' de coadă, începu a striga:
— Hei, cumătre! Dar ți-au mâncat peștii coada, ori ai fost prea lacom
ș-ai vrut să nu mai rămâie pești în baltă?” (Ion Creangă, Ursul păcălit de
vulpe)

1. Menționai câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor: „vâră”,

„vreme”, „sărmanul”, „mânia”.
2. Scrieți trei cuvinte care aparțin familiei lexicale a cuvântului „a începe”.
4. Construiti câte un enunț în care sa folosiți corect urmatoarele omofone,
fără a le modifica forma: la/ l-a, odată/ o dată.
5. Explicati rolul cratimei în sintagma „s-o ucidă”.
subliniate din secvența următoare: „Dar șireata vulpe știe cum să se ferească
de mânia ursului. Ea ieșise din bizunie și se vârâse în scorbura unui copac
din apropiere; și când văzu pe urs că vine făr' de coadă, începu a striga:”
7. Alcătuiți un enunț în care verbul „a striga” să îndeplinească funcția
sintactică de subiect.
8. Transcrieți din următoarea frază „Dar șireata vulpe știe cum să se ferească
de mânia ursului.” propoziția principală și propoziția subordonată, precizând
tipul acesteia.
9. Explicați, într-un text de 50-80 de cuvinte, semnificațiile următorului
fragment: „Ea ieșise din bizunie și se vârâse în scorbura unui copac din
apropiere; și când văzu pe urs că vine făr' de coadă, începu a striga:
— Hei, cumătre! Dar ți-au mâncat peștii coada, ori ai fost prea lacom ș-ai
vrut să nu mai rămâie pești în baltă?”
23
Testul 16

„Șiruri negre de cocoare,
Ploi călduțe și ușoare,
Fir de ghiocel plăpând,
Cântec îngânat de gând,
Sărbătoare…
Zumzet viu prin zarzări. Oare

Cântă florile la soare?
Că pe crengi de floare pline,
Nu știi: flori sunt, ori albine?
Pentru cine?
Pentru tine, primăvară,

Care-aduci belșug în ţară,
Care vii,
Peste câmpii,
Cu bănuți de păpădii
Și cu cântec de copii!” (Otilia Cazimir, Pentru tine, primăvară)


2. Scrieți câte un sinonim contextual pentru fiecare dintre următoarele
cuvinte din textul dat: „plăpând”, „crengi”, „belșug”.
3. Formulați câte o propoziție în care cuvintele „de” și, respectiv, „vii” din
textul dat să aibă altă valoare morfologică.
4. Scrieți trei cuvinte care aparțin familiei lexicale a verbului „a cânta”.
5. Menționați rolul cratimei în structura: „Care-aduci”.
subliniate din secvența: „Zumzet viu prin zarzări. Oare/ Cântă florile la
soare?”
propoziție subordonată subiectivă introdusă prin adjectivul pronominal
relativ „care”.
versuri: „Pentru tine, primăvară,/ Care-aduci belșug în țară,/ Care vii,/ Peste
câmpii,/ Cu bănuți de păpădii/ Și cu cântec de copii!”
24
Testul 17
„ La mijloc de codru des

Toate păsările ies,
Din huceag de aluniș,
La voiosul luminiș,
Luminiș de lângă baltă,
Care-n trestia înaltă
Legănându-se din unde,
În adâncu-i se pătrunde
Și de lună și de soare
Și de păsări călătoare,
Și de lună și de stele
Și de zbor de rândunele
Și de chipul dragei mele.” (Mihai Eminescu, La mijloc de
codru....)
Scrieți pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe,

cu privire la textul de mai sus:
1.Menționați câte un sinonim pentru următoarele cuvinte din text: „codru”,

„voiosul”, „chipul”.
2. Scrieți trei cuvinte care aparțin familiei lexicale a cuvântului „înalt”.
3. Transcrieți, din fragmentul dat, două cuvinte care conțin diftongi și un
cuvânt care conține vocale în hiat.
5. Transcrieți din textul liric de mai sus o propoziție subordonată,
precizându-i felul.
6. Alcătuiți un enunț în care substantivul „stele” să aibă funcția sintactică de
subliniate din următorul enunț: „La mijloc de codru des/ Toate păsările
ies,/ Din huceag de aluniș,/ La voiosul luminiș.”
propoziție subordonată completivă directă introdusă prin adjectivul
pronominal relativ „care” precedat de prepoziția „pe”.
versuri: „La mijloc de codru des/ Toate păsările ies,/ Din huceag de aluniș,/
La voiosul luminiș.”
25
Testul 18
„Afară-i toamnă, frunză 'mprăștiată,

Iar vântul svârle 'n geamuri grele picuri;
Și tu citești scrisori din roase plicuri
Și într’un ceas gândești la viața toată.
Pierzându-ți timpul tău cu dulci nimicuri,

N-ai vrea ca nime 'n ușa ta să bată;
Dar și mai bine-i, când afară-i sloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri.
Și eu astfel mă uit din jeț pe gânduri,

Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceața crește rânduri-rânduri;
De-odat’aud foșnirea unei rochii,

Un moale pas abia atins de scânduri...
Iar mâni subțiri și reci mi-acopăr ochii.” (Mihai Eminescu, Afară-i toamnă)

1.Menționați câte un sinonim contextual pentru următoarele cuvinte din text:

„gândești”, „foșnirea”, „acopăr”.
2. Scrieți trei cuvinte care aparțin familiei lexicale a substantivului „foc”.
3. Transcrieți, din fragmentul dat, trei cuvinte care conțin diftongi.
5. Identificați în textul liric dat două propoziții aflate în raport de coordonare
adversativă.
6. Alcătuiți un enunț în care substantivul „basmul” să aibă funcția sintactică
de subiect.
subliniate din următorul enunț: „Și tu citești scrisori din roase plicuri/ Și
într’un ceas gândești la viața toată.
8. Transcrieți din următoarea strofă: „Pierzându-ți timpul tău cu dulci
nimicuri,/ N-ai vrea ca nime 'n ușa ta să bată” o propoziție principală și o
propoziție subordonată, numind tipul acesteia.
versuri: „Afară-i toamnă, frunză 'mprăștiată,/ Iar vântul svârle 'n geamuri
grele picuri;/ Și tu citești scrisori din roase plicuri/ Și într’un ceas gândești la
viața toată.”
26
Testul 19
„După easta, capra și cu iedul au luat o căpiță de fân ș-au aruncat-o

peste dânsul, în groapă, ca să se mai potolească focul. Apoi, la urma
urmelor, năpădiră asupra lui și-i mai trântiră în cap cu bolovani și cu ce-au
apucat, până-l omorâră de tot. Și așa s-a păgubit sărmana capră și de cei doi
iezi, da' și de cumătru-său lupul păgubașă a rămas, și păgubașă să fie.
Și auzind caprele din vecinătate de una ca aceasta, tare le-au mai
părut bine! Și s-au adunat cu toatele la priveghiu și unde nu s-au așternut pe
mâncate și pe băute, veselindu-se împreună...
Și eram și eu acolo de față, și-ndată după aceea am încălecat iute pe-
o șea, ș-am venit de v-am spus povestea așa, ș-am mai încălecat pe-o roată și
v-am spus jitia toată; și unde n-am mai încălecat pe-o capșună și v-am spus,
oameni buni, o mare și gogonată minciună!” (Ion Creangă, Capra cu trei
iezi)

1.Menționați câte un sinonim contextual pentru următoarele cuvinte din text:

„să potolească”, „bolovani”, „omorâră”.
2. Scrieți trei cuvinte care aparțin familiei lexicale a substantivului „cap”.
3. Transcrieți, din fragmentul dat, trei cuvinte monosilabice.
4. Identificați în text un predicat nominal și un complement circumstanțial
de loc.
6. Alcătuiți un enunț în care substantivul „bolovani” să îndeplinească funcția
sintactică de complement indirect în cazul acuzativ.
subliniate din următorul enunț: „Și auzind caprele din vecinătate de una ca
aceasta, tare le-au mai părut bine ! Și s-au adunat cu toatele la priveghiu și
unde nu s-au așternut pe mâncate și pe băute, veselindu-se împreună...”
propoziție subordonată predicativă introdusă prin adverbul relativ „când”.
secvențe: „Și auzind caprele din vecinătate de una ca aceasta, tare le-au mai
părut bine! Și s-au adunat cu toatele la priveghiu și unde nu s-au așternut pe
mâncate și pe băute, veselindu-se împreună...”
27
Testul 20
„Doi oameni, cunoscuți unul cu altul, călătoreau odată, vara, pe un

drum. Unul avea în traista sa trei pâni, și celalalt două pâni. De la o vreme,
fiindu-le foame, poposesc la umbra unei răchiți pletoase, lângă o fântână cu
ciutură, scoate fiecare pânile ce avea și se pun să mănânce împreună, ca să
aibă mai mare poftă de mâncare.
Tocmai când scoaseră pânile din traiste, iaca un al treile drumeț,
necunoscut, îi ajunge din urmă și se oprește lângă dânșii, dându-le ziua
bună. Apoi se roagă să-i deie și lui ceva de mâncare, căci e tare flămând și
n-are nimica merinde la dânsul, nici de unde cumpăra.
— Poftim, om bun, de-i ospăta împreună cu noi, ziseră cei doi
drumeți călătorului străin; căci mila Domnului! unde mănâncă doi mai poate
mânca și al treilea.
Călătorul străin, flămând cum era, nemaiașteptând multă poftire, se
așază jos lângă cei doi, și încep a mânca cu toții pâne goală și a be apă rece
din fântână, căci altă udătură nu aveau. Și mănâncă ei la un loc tustrei, și
mănâncă, până ce gătesc de mâncat toate cele cinci pâni, de parcă n-au mai
fost.” (Ion Creangă, Cinci pâni)


subordonatei.
3. Menționați rolul cratimei în structura „să-i deie”.
4. Transcrieți, din textul dat, două cuvinte formate prin derivare și două
cuvinte formate prin compunere.
5. Construiți un enunț în care cuvântul „când” să aibă o altă valoare
subliniate din secvența: „Apoi se roagă să-i deie și lui ceva de mâncare, căci
e tare flămând și n-are nimica merinde la dânsul, nici de unde cumpăra.”
7. Selectați din textul dat un numeral colectiv, o locuțiune conjuncțională
subordonatoare și un verb predicativ la modul gerunziu, forma negativă.
8. Alcătuiți o frază alcătuită din două propoziții, în care verbul „era” să fie
termen regent pentru o propoziție subordonată subiectivă.
secvențe: „— Poftim, om bun, de-i ospăta împreună cu noi, ziseră cei doi
drumeți călătorului străin; căci mila Domnului! unde mănâncă doi mai poate
mânca și al treilea.”
28
Testul 21
„Bădie Mihai,
Slavă Domnului c-am primit vești de la tine! Eu te credeam mort și

mă luam de dor cu amintirile, când erați în jurul meu, tu, Augură, cel
blestemat, Conta și alții, cari acum vă fuduliți prin căpitală, alături cu
ciocoii, mânca-i-ar cânii, că sunt fiii lui Scaraoțchi, și pe voi norocul și
binele. De ce lași pe Veronica să se zbuciume? Te-am așteptat de
Crăciun să vii, dar… beșteleu, feșteleu, că nu pot striga văleu, și cuvântul s-a
dus, ca fumul în sus, și de venit n-ai mai venit… Aferim… Dar noi, adică
Ienăchescu, Răceanu și alți mușterii pentru mâncărică și băuturică bună, am
tras un bairam de cel turcesc, cu vin grecesc de la Amira. Apoi ne-am dus cu
sania afară din oraș, și acolo pune-te din nou masă! A doua zi la fel; de-abia
a treia zi ne-am zburătăcit, ca vrăbiile, fiecare pe la vatra lui. Acum stau
lângă horn cu pisicele mele si mai pun rânduială în cele însemnări. Tu, te
cerți cu politicienii prin Timpul; ce-ai pățit de te-ai făcut așa războinic?
Sănătate și voie bună,

Ionică” (Ion Creangă, Scrisoare către Mihai Eminescu)
Scrieți, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele

cerinţe, cu privire la textul de mai sus:

2. Menționați rolul semnului exclamării din finalul următorului enunț:
„Slavă Domnului c-am primit vești de la tine!”
cuvinte: „un bairam”, „vatra”, „războinic”.
4. Scrieți trei termeni care să aparțină familiei lexicale a cuvântului „noroc”.
5. Construiți un enunț în care cuvântul „un” („am tras un bairam de cel
turcesc”) să aibă o altă valoare morfologică decât cea din text, precizând-o.
6. Indicați valoarea morfologică și funcția sintactică pentru fiecare dintre
cuvintele subliniate în secvența: „Apoi ne-am dus cu sania afară din oraș, si
acolo pune-te din nou masă! A doua zi la fel; de-abia a treia zi ne-am
zburătăcit, ca vrăbiile, fiecare pe la vatra lui. Acum stau lângă horn cu
pisicele mele și mai pun rânduială în cele însemnări.”
7. Alcătuiți un enunț în care substantivul „vrăbii” să aibă funcția sintactică
de complement direct.
29
8. Transcrieți, din fraza dată, o propoziție principală și o propoziție
subordonată, precizând felul acesteia: „Eu te credeam mort și mă luam de
dor cu amintirile, când erați în jurul meu, tu, Augură, cel blestemat, Conta și
alții, cari acum vă fuduliți prin căpitală, alături cu ciocoii, mânca-i-ar cânii,
că sunt fiii lui Scaraoțchi, și pe voi norocul și binele”
9. Explicați, într-un text de 30-50 de cuvinte, semnificațiile secvenţei
narative: „Dar noi, adică Ienăchescu, Răceanu și alți mușterii pentru
mâncărică și băuturică bună, am tras un bairam de cel turcesc, cu vin grecesc
de la Amira. Apoi ne-am dus cu sania afară din oraș, și acolo pune-te din
nou masă! A doua zi la fel; de-abia a treia zi ne-am zburătăcit, ca vrăbiile,
fiecare pe la vatra lui.”
30
Testul 22
„Cică erau odată o babă și un moșneag: moșneagul de-o sută de ani,

și baba de nouăzeci; și amândoi bătrânii aceștia erau albi ca iarna și
posomorâți ca vremea cea rea din pricină că nu aveau copii. Și, Doamne!
tare mai erau doriți să aibă măcar unul, căci, cât era ziulica și noaptea de
mare, ședeau singurei ca cucul și le țiuiau urechile, de urât ce le era. Și apoi,
pe lângă toate aceste, nici vreo scofală mare nu era de dânșii: un bordei ca
vai de el, niște țoale rupte, așternute pe laițe, și atâta era tot. Ba de la o
vreme încoace, urâtul îi mânca și mai tare, căci țipenie de om nu le
deschidea ușa; parcă erau bolnavi de ciumă, sărmanii!
În una din zile, baba oftă din greu și zise moșneagului:
— Doamne, moșnege, Doamne! De când suntem noi, încă nu ne-a
zis nime tată și mamă! Oare nu-i păcat de Dumnezeu că mai trăim noi pe
lumea asta? Căci la casa fără de copii nu cred că mai este vrun Doamne-
ajută!
— Apoi dă, măi babă, ce putem noi face înaintea lui Dumnezeu?
— Așa este, moșnege, văd bine; dar, până la una, la alta, știi ce-am
gândit eu astă-noapte?” (Ion Creangă, Povestea porcului)

cuvinte care conține în hiat.
2. Menționați rolul semnului întrebării în enunțul: „Oare nu-i păcat de
Dumnezeu că mai trăim noi pe lumea asta?”
cuvinte: „posomorâți”, „bordei”, „zise”.
4. Scrieți trei termeni care să aparțină familiei lexicale a cuvântului „copil”
5. Construiți câte un enunț în care cuvintele „noi” și „de” („Oare nu-i păcat
de Dumnezeu că mai trăim noi pe lumea asta?”) să aibă alte valori
morfologice decât cele din text, precizându-le.
cuvintele subliniate în secvența: „Ba de la o vreme încoace, urâtul îi mânca
și mai tare, căci țipenie de om nu le deschidea ușa; parcă erau bolnavi de
ciumă, sărmanii!”
7. Alcătuiți un enunț în care substantivul „un bordei” să aibă funcția
sintactică de complement circumstanțial de loc.
31
subordonată, precizând felul acesteia: „Oare nu-i păcat de Dumnezeu că mai
trăim noi pe lumea asta?”
9. Explicați, într-un text de aproximativ 50-80 de cuvinte semnificațiile
următoarei secvențe narative: „Și, Doamne! tare mai erau doriți să aibă
măcar unul, căci, cât era ziulica și noaptea de mare, ședeau singurei ca cucul
și le țiuiau urechile, de urât ce le era. Și apoi, pe lângă toate aceste, nici vreo
scofală mare nu era de dânșii: un bordei ca vai de el, niște țoale rupte,
așternute pe laițe, și atâta era tot.”
32
Testul 23
„Când se duceau amândouă fetele în sat la șezătoare seara, fata

moșneagului nu se încurca, ci torcea câte-un ciur plin de fuse; iar fata babei
îndruga și ea cu mare ce câte-un fus; și apoi, când veneau amândouă fetele
acasă noaptea târziu, fata babei sărea iute peste pârlaz și zicea fetei
moșneagului să-i dea ciurul cu fusele, ca să-l ție până va sări și ea. Atunci
fata babei, vicleană cum era, lua ciurul și fuga în casă la babă și la moșneag,
spunând că ea a tors acele fuse. În zadar fata moșneagului spunea în urmă că
acela este lucrul mâinilor sale; căci îndată o apucau de obraz baba și cu
fiică-sa și trebuia numaidecât să rămâie pe-a lor. Când veneau duminica și
sărbătorile, fata babei era împopoțată și netezită pe cap, de parc-o linseseră
vițeii. Nu era joc, nu era clacă în sat la care să nu se ducă fata babei, iar fata
moșneagului era oprită cu asprime de la toate aceste. Ș-apoi, când venea
moșneagul de pe unde era dus, gura babei umbla cum umblă melița; că fata
lui nu ascultă, că-i ușernică, că-i leneșă, că-i soi rău... că-i laie, că-i bălaie; și
că s-o alunge de la casă; s-o trimită la slujbă unde știe, că nu-i de chip s-o
mai ție; pentru că poate să înnărăvească și pe fata ei.
Moșneagul, fiind un gură-cască, sau cum îți vrea să-i ziceți, se uita în
coarnele ei, și ce-i spunea ea sfânt era. Din inimă, bietul moșneag poate c-ar
fi mai zis câte ceva; dar acum apucase a cânta găina la casa lui, și cucoșul nu
mai avea nici o trecere; ș-apoi, ia să-l fi pus păcatul să se întreacă cu
dedeochiul; căci baba și cu fiică-sa îl umplea de bogdaproste.” (Ion Creangă,
Fata babei și fata moșneagului)

care conține triftong.
cuvinte: „împopoțonată”,„gură-cască”, „de bogdaproste”.
4. Scrieți trei termeni care să aparțină familiei lexicale a verbului„a asculta”.
5. Precizați rolul cratimei în structura „s-o” („și că s-o alunge de la casă”).
cuvintele subliniate în secvența: „Ș-apoi, când venea moșneagul de pe unde
era dus, gura babei umbla cum umblă melița; că fata lui nu ascultă, că-i
ușernică, că-i leneșă, că-i soi rău... că-i laie, că-i bălaie; și că s-o alunge de
33
la casă; s-o trimită la slujbă unde știe, că nu-i de chip s-o mai ție; pentru că
poate să înnărăvească și pe fata ei.”
7. Alcătuiți un enunț în care substantivul „fata” să aibă funcția sintactică de
complement circumstanțial de timp.
subordonată, precizând felul acesteia: „Când veneau duminica și sărbătorile,
fata babei era împopoțată și netezită pe cap, de parc-o linseseră vițeii.”
9. Explicați, într-un text de 50-80 de cuvinte, semnificațiile următoarei
secvențe narative: „Nu era joc, nu era clacă în sat la care să nu se ducă fata
babei, iar fata moșneagului era oprită cu asprime de la toate aceste. Ș-apoi,
când venea moșneagul de pe unde era dus, gura babei umbla cum umblă
melița; că fata lui nu ascultă, că-i ușernică, că-i leneșă, că-i soi rău... că-i
laie, că-i bălaie (...).”
34
Testul 24
„Apoi, când înseră, baba se culcă în pat, cu fața la perete, ca să n-o

supere lumina de la opaiț, mai dând a înțelege nurori-sa că are s-o
privigheze; dar somnul o cuprinse îndată, și habar n-avea de ce face noră-sa.
Pe când soacra horăia, dormind dusă, blajina noră migăia prin casă; acuși la
strujit pene, acuși îmbăla tortul, acuși pisa mălaiul și-l vântura de buc. Și
dacă Enachi se punea pe gene-i, ea îndată lua apă rece și-și spăla fața, ca nu
cumva s-o vadă neadormita soacră și să-i bănuiască. Așa se munci biata noră
până după miezul nopții; dar, despre ziuă, somnul o doborî, și adormi și ea
între pene, caiere, fusele cu tort și bucul de mălai. Baba, care se culcase
odată cu găinile, se sculă cu noaptea-n cap și începu a trânti ș-a plesni prin
casă, încât biata noră, care de-abia ațipise, de voie, de nevoie, trebui să se
scoale, să sărute mâna soacrei și să-i arate ce-a lucrat. Încet-încet, nora s-a
dat la brazdă, și baba era mulțumită cu alegerea ce-a făcut. Peste câteva zile,
cărăușii sosesc, și tânăra nevastă, văzându-și bărbățelul, mai uită din cele
necazuri!
Nu trece mult, și baba pune la cale și pe feciorul cel mijlociu, și-și ia
un suflet de noră întocmai după chipul și asemănarea celei dintâi, cu
deosebire numai că aceasta era mai în vârstă și ceva încrucișată, dar foc de
harnică.” (Ion Creangă, Soacra cu trei nurori)

care conține hiat.
2. Transcrieți, din textul dat, două verbe de conjugarea I și un verb de
conjugarea a III-a. Indicați conjugarea în dreptul fiecărui verb selectat.
cuvinte: „înseră”, „s(-o) privegheze”, „cu noaptea-n cap”.
4. Scrieți din text trei cuvinte formate prin derivare și un cuvânt format prin
conversiune.
5. Precizați rolul cratimei în structura „s-o” („ca nu cumva s-o vadă
neadormita soacră”)
cuvintele subliniate în secvența: „Pe când soacra horăia, dormind dusă,
blajina noră migăia prin casă; acuși la strujit pene, acuși îmbăla tortul, acuși
pisa mălaiul și-l vântura de buc. Și dacă Enachi se punea pe gene-i, ea
35
îndată lua apă rece și-și spăla fața, ca nu cumva s-o vadă neadormita soacră
și să-i bănuiască.”
7. Construiți o frază în care conjuncția subordonatoare „să” să introducă o
8. Transcrieți, din fraza dată, două propoziții propoziție subordonate,
precizând felul acestora: „Baba, care se culcase odată cu găinile, se sculă cu
noaptea-n cap și începu a trânti ș-a plesni prin casă, încât biata noră, care de-
abia ațipise, de voie, de nevoie, trebui să se scoale, să sărute mâna soacrei și
să-i arate ce-a lucrat.”
secvențe narative: „Pe când soacra horăia, dormind dusă, blajina noră migăia
prin casă; acuși la strujit pene, acuși îmbăla tortul, acuși pisa mălaiul și-l
vântura de buc. Și dacă Enachi se punea pe gene-i, ea îndată lua apă rece și-
și spăla fața, ca nu cumva s-o vadă neadormita soacră și să-i bănuiască.”
36
Testul 25

„Rândunica e plecată
După hrană pentru pui,
Cuibu-i singurel sub streșini
Și prin curte nimeni nu-i.
Râde sub mustăți motanul:

– Ce noroc! Păcat să-l scap!
Iute sus! Dar, poc, o piatră
Îl lovește drept în cap.
Trist se tânguie motanul:

– Miau și vai de capul meu.
Petrișor îl ia în brațe:
– Iartă-mă te rog, căci eu
Te-am lovit, și rău îmi pare,

Dar de bieții puișori
Ție cum nu ți-a fost milă,
Când săriseși să-i omori?” (Otilia Cazimir, Motanul
pedepsit)


2. Transcrieți, din textul dat, un verb de conjugarea I și două verbe de
conjugarea a IV-a. Indicați conjugarea în dreptul fiecărui verb selectat.
cuvinte: „în cap”, „motanul”, „să(-i) omori”.
4. Scrieți trei termeni care să aparțină familiei lexicale a cuvântului „cap”.
5. Precizați rolul cratimei în structura „să-l” („Păcat să-l scap!”).
cuvintele subliniate în secvența: „Rândunica e plecată/ După hrană pentru
pui,/ Cuibu-i singurel sub streșini/ Și prin curte nimeni nu-i.”
7. Construiți un enunț în care adverbul relativ „cum” să introducă o
propoziție subordonată atributivă.
8. Transcrieți din strofa doua o propoziție principală și o propoziție
subordonată. Numiți tipul subordonatei selectate din strofa a II-a.
strofe, raporându-vă la întreaga poezie: „Te-am lovit, și rău îmi pare,/ Dar de
bieții puișori/ Ție cum nu ți-a fost milă,/ Când săriseși să-i omori?”
37
Testul 26
„În timp ce scriu

Pe tocul meu
Se urcă o furnică.
Știe și știu
Că n-are de ce
Să-i fie frică.
Nici s-o alung,
Nici s-o omor,
Nu-mi stă în fire.
O singură nenorocire:
Fără s-o observ, din greșeală,
S-o moi cu penița în cerneală
Şi să devină singura furnică albastră
De pe planeta noastră.
Ba, dacă bea din cerneală un pic,
Nu se mai poate face nimic:
Devine singura furnică poetă
De pe planetă.
Și atunci, trebuie să facă cerere
Și reclamație
Să fie primită (de greiere!)
În uniunea de creație.” (Ana Blandana, O furnică poetă)


2. Transcrieți, din textul dat, două substantive în cazul acuzativ și un
substantiv în cazul nominativ.
cuvinte: „se urcă”, „o nenorocire”, „s(-o) omor”.
4. Scrieți trei termeni care să aparțină familiei lexicale a verbului „a trebui”.
5. Precizați rolul cratimei în structura „s-o” („Nici s-o alung”).
cuvintele subliniate în secvența: „Devine singura furnică poetă/ De pe
planetă./ Și atunci, trebuie să facă cerere/ Și reclamație/ Să fie primită (de
greiere!)/ În uniunea de creație.”
38
7. Construiți o frază în care conjuncția subordonată „să” să introducă o
propoziție subordonată atributivă.
8. Transcrieți din text o propoziție principală și o propoziție subordonată,
precizându-i tipul.
versuri: „Devine singura furnică poetă/ De pe planetă./ Și atunci, trebuie să
facă cerere/ Și reclamație/ Să fie primită (de greiere!)/ În uniunea de
creație.”
39
Testul 27
„Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură,

Prevestind un soare dulce cu lumină și căldură,
În curând și el apare pe-orizontul aurit,
Sorbind roua dimineții de pe câmpul înverzit.
El se-nalță de trei suliți pe cereasca mândră scară

Și cu raze vii sărută june flori de primăvară,
Dediței și viorele, brebenei și toporași
Ce răzbat prin frunze-uscate și s-arată drăgălași.
Muncitorii pe-a lor prispe dreg uneltele de muncă.

Păsărelele-și dreg glasul prin huceagul de sub luncă.
În grădini, în câmpi, pe dealuri, prin poiene și prin vii
Ard movili buruienoase, scoțând fumuri cenușii.
Caii zburdă prin ceairuri; turma zbiară la pășune;

Mieii sprinteni pe colnice fug grămadă-n repejune,
Și o blândă copiliță, torcând lâna din fuior,
Paște bobocei de aur lâng-un limpede izvor.” (Vasile Alecsandri,
Dimineața)


„se-nalță”, „glasul”, „zburdă”, „limpede”.
2. Scrieți trei cuvinte care aparțin familiei lexicale a cuvântului „glas”.
3. Menționați din textul dat patru termeni din câmpul lexical al florilor.
5. Transcrieți din strofa a II-a o propoziție principală și o propoziție
subordonată atributivă.
6. Rescrieți din textul dat un atribut substantival genitival și un atribut
subliniate din versurile următoare: „Muncitorii pe-a lor prispe dreg uneltele
de muncă./ Păsărelele-și dreg glasul prin huceagul de sub luncă.”
40
propoziție subordonată subiectivă introdusă prin pronumele relativ „ce”.
9. Explicați, într-un text, de 50-70 de cuvinte, semnificația următoarei strofe:
„Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură,/ Prevestind un soare dulce cu
lumină și căldură,/ În curând și el apare pe-orizontul aurit,/ Sorbind roua
dimineții de pe câmpul înverzit.”
41
Testul 28
„Pe mușchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos,

lângă iedul ei. Acesta și-a întins capul cu botul mic, catifelat și umed, pe
spatele mamei lui, și, cu ochii închiși, se lasă dezmierdat. Căprioara îl linge,
și limba ei subțire culcă ușor blana moale, mătăsoasă a iedului. Mama îl
privește, și-n sufletul ei de fugarnică încolțește un simțământ stăruitor de
milă pentru ființa fragedă căreia i-a dat viață, pe care a hrănit-o cu laptele ei,
dar de care trebuia să se despartă chiar azi, căci vremea înțărcatului venise
de mult încă. Și cum se uită așa, cu ochii îndurerați, din pieptul căprioarei
scapă ca un muget înăbușit de durere; iedul deschide ochii. Căprioara se
îmbărbătează, sare în picioare și pornește spre țancurile de stâncă din zare,
printre care vrea să-l lase rătăcit.” (Emil Gârleanu, Căprioara)


„catifelat”, „dezmierdat”, „fragedă”.
2. Scrieți trei cuvinte care aparțin familiei lexicale a cuvântului „pământ”.
3. Menționați din textul dat trei cuvinte care conțin diftongi.
6. Rescrieți din textul dat un subiect, un predicat verbal și un atribut
subliniate din structura următoare: „Pe mușchiul gros, cald ca o blană a
pământului, căprioara stă jos, lângă iedul ei. Acesta și-a întins capul cu
botul mic, catifelat și umed, pe spatele mamei lui, și, cu ochii închiși, se
lasă dezmierdat.”
secvențe: „Căprioara îl linge, și limba ei subțire culcă ușor blana moale,
mătăsoasă a iedului. Mama îl privește, și-n sufletul ei de fugarnică încolțește
un simțământ stăruitor de milă pentru ființa fragedă căreia i-a dat viață, pe
care a hrănit-o cu laptele ei, dar de care trebuia să se despartă chiar azi, căci
vremea înțărcatului venise de mult încă.”
42
Testul 29
„Cum venise pe lume, nici el nu-și dădea seama. S-a trezit ca dintr-
un somn și parcă era de când pământul. Nu simțise nici durere, nici bucurie.
Și mult își muncise gândul cum răsărise, și-al cui era? Mic cât un fir de linte,
mișca piciorușele fragede și ocolea, de pe margini, frunzișoara care-l
adăpostise. Într-o zi încercă o pornire lăuntrică: ieși de sub umbra răcoroasă
și dădu buzna afară, în ploaia de lumină. Atunci rămase pe loc, orbit de atâta
strălucire. Încetul cu încetul îi veni inima la loc și îndrăzni: deschise
ochișorii mai mult, mai tare, mai mari, îi deschise în sfârșit bine-bine și privi
în sus. Se făcuse parcă mai mititel decât fusese. Cu câtă strălucire, ce adânc
și albastru se dezvelea cerul! Și ce minune! cu ochișorii lui mărunți, cât niște
fire de colb, îl cuprindea întreg. Și ce întunecime, câtă umezeală sub
frunzișoara lui. Ce căutase dânsul acolo? Iar din mijlocul tăriei albastre, un
bulgăre de aur aprins arunca văpăi.” (Emil Gârleanu, Gândăcelul).

1. Menționați câte un antonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelelor:

„bucurie”, „lăuntrică”, „strălucire”, „deschise”, „întunecime”.
2. Scrieți trei cuvinte care aparțin familiei lexicale a cuvântului „umbră”.
5. Transcrieți din text o propoziție principală și o propoziție subordonată
completivă indirectă.
6. Rescrieți din textul dat un subiect, un predicat verbal și un atribut
subliniate din versurile următoare: „Și mult își muncise gândul cum răsărise,
și-al cui era? Mic cât un fir de linte, mișca piciorușele fragede și ocolea, de
pe margini, frunzișoara care-l adăpostise. Într-o zi încercă o pornire
lăuntrică: ieși de sub umbra răcoroasă și dădu buzna afară, în ploaia de
lumină.”
propoziție subordonată subiectivă introdusă prin adverbul relativ „când”.
secvențe: „S-a trezit ca dintr-un somn și parcă era de când pământul. Nu
simțise nici durere, nici bucurie. Și mult își muncise gândul cum răsărise, și-
al cui era? Mic cât un fir de linte, mișca piciorușele fragede și ocolea, de pe
margini, frunzișoara care-l adăpostise.”
43
Testul 30
„E bătrân. Înțelege că-i bătrân, că-i netrebnic, că cele câteva zile ce i-

au mai rămas sunt o povară pe capul tuturora. De când s-a și îmbolnăvit, nu-
l mai strigă nimeni, nu-l mai mângâie nicio mână, nu se mai întoarce spre el
nici o pereche de ochi. A slujit cu credință. Douăzeci de ani, vară și iarnă, în
curtea aceasta a trăit și a păzit-o. În nopțile de toamnă, cu ploile repezi și
pătrunzătoare, în nopțile de iarnă, cu vifornițele năprasnice, el nu stătea în
cușca lui; suflând cu greu, încordându-și mușchii, căci era vânos, tăia
troianul, cutreiera toate colțurile grădinii și, lătrând, dădea de știre că nu e
chip să te poți apropia de casa stăpânului... Dar în seara aceea, când prinsese
de pulpa piciorului pe hoțul care furase mere din pomul de lângă gard! Ani
de-a rândul simțise durerile loviturii de ciomag pe care i-o dăduse atunci în
creștetul capului. Și altă dată... Dar câte nu făcuse, câte nu suferise Grivei,
dulăul credincios al curții!” (Emil Gârleanu, Grivei)

1. Menționați câte un antonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelelor:

„bătrân”, „s-a îmbolnvăit”, „durerile”, „credincios”.
2. Scrieți trei cuvinte care aparțin familiei lexicale a cuvântului „grădină”.
6. Rescrieți din textul dat un complement circumstanțial de timp, un predicat
nominal și un atribut pronominal genitival.
subliniate din secvența următoare: „Dar în seara aceea, când prinsese de
pulpa piciorului pe hoțul care furase mere din pomul de lângă gard! Ani
de-a rândul simțise durerile loviturii de ciomag pe care i-o dăduse atunci în
creștetul capului.”
propoziție subordonată atributivă introdusă prin adverbul relativ „când”.
secvențe: „Dar în seara aceea, când prinsese de pulpa piciorului pe hoțul
care furase mere din pomul de lângă gard! Ani de-a rândul simțise durerile
loviturii de ciomag pe care i-o dăduse atunci în creștetul capului. Și altă
dată... Dar câte nu făcuse, câte nu suferise Grivei, dulăul credincios al curții!”
44
Testul 31
„Păsărelele s-au odihnit puțin, apoi și-au șoptit nu știu ce, au scos un
strigăt vesel, și s-au ridicat deodată cu toatele. Câteva din ele s-au despărțit
pentru o clipă din stol, au atins ușor streșina casei, apoi s-au pierdut iarăși în
mulțimea celorlalte. Puișorii copilașului își luau rămas-bun de la el și de la
cuibul lor de humă.
Stolul mai ocoli de vreo două ori iazul, apoi se înălță, și porni încet
să lunece spre asfințit. Copilașul privi lung stolul care se pierdea, ca o
fluturare, în adânc, apoi duse mănușițele la ochi și începu să plângă.
Maică-sa aruncă furca și veni în fugă de-l luă în brațe: în cuvinte
desmierdătoare îl întreabă ce are. Copilul nici nu poate vorbi de atâta năvală
de lacrimi, întinde mâna spre cer, îi arată stolul care luneca în zbor
necurmat, și de abia îi poate șopti: Puișorii.” (Emil Gârleanu, Puișorii)


„strigăt”, „humă”, „casei”, „asfințit”, „vorbi”.
2. Scrieți trei cuvinte care aparțin familiei lexicale a cuvântului „ochi”.
3. Menționați din textul dat trei cuvinte care conțin diftongi și un cuvânt care
conține hiat.
5. Transcrieți din text o propoziție principală și o propoziție completivă
directă.
6. Rescrieți din textul dat un complement circumstanțial de loc, un predicat
verbal și un atribut pronominal genitival.
subliniate din secvența următoare: „Păsărelele s-au odihnit puțin, apoi și-au
șoptit nu știu ce, au scos un strigăt vesel, și s-au ridicat deodată cu toatele.
Câteva din ele s-au despărțit pentru o clipă din stol, au atins ușor streșina
casei, apoi s-au pierdut iarăși în mulțimea celorlalte. Puișorii copilașului își
luau rămas-bun de la el și de la cuibul lor de humă.”
propoziție subordonată completivă indirectă introdusă prin pronumele relativ
„ce” precedat de o prepoziție.
secvențe narative: „Maică-sa aruncă furca și veni în fugă de-l luă în brațe: în
cuvinte desmierdătoare îl întreabă ce are. Copilul nici nu poate vorbi de atâta
năvală de lacrimi, întinde mâna spre cer, îi arată stolul care luneca în zbor
necurmat, și de abia îi poate șopti: Puișorii.”
45
Testul 32

„Stătea ceasuri întregi în fața unui trandafir sau a unei garoafe. Știa
fiecare floare când s-a desfăcut din boboc și aproape vedea crescând orice
tulpină din grădina lui. Urmărea cu ochii lui rotunzi toate vietățile din
ogradă: știa că găina Bogheta nu se oua la un loc cu celelalte, căci o pândea
Sura, o nadoleancă pestriță la pene, și o ciupea de creastă până i-o însângera,
de aceea o lăsa să se ouă lângă gard, într-o tufă de brusturi, iar iarna, în pod,
după horn. Cunoștea pricina dușmăniei dintre câinele lui și cel al vecinului.
Nu era frunză care să cadă, nu era creangă care să se usuce, fără ca
moșneagul să nu se întrebe și să nu cerceteze cum și ce fel se întâmplase
lucrul.
Și din pricina asta îi știau cu toți de frică. Mai cu seamă de la
întâmplarea cu banii lui Almașu. Acestuia i se furase niște parale, tot ce
strânsese și el o viață întreagă, vreo două-trei sute de lei. S-a plâns bietul om
la toți, și atâta era de amărât, c-a venit și la Cuhulea să-i spuie. Cuhulea l-a
ascultat, și pe urmă i-a vorbit așa, ca din senin:
— Știi că pe Arghir l-am văzut cumpărând ieri o găină?” (Emil
Gârleanu, Furnica)

„ceasuri”, „ogradă”, „creangă”, „amărât”, „bietul”, „amărât”.
2. Scrieți trei cuvinte care aparțin familiei lexicale a substantivului „om”.
un hiat.
5. Transcrieți din textul dat o propoziție principală și o propoziție
subordonată completivă directă.
adjectival.
subliniate din următoarea secvență: „Stătea ceasuri întregi în fața unui
trandafir sau a unei garoafe. Știa fiecare floare când s-a desfăcut din boboc
și aproape vedea crescând orice tulpină din grădina lui. Urmărea cu ochii lui
rotunzi toate vietățile din ogradă.”
propoziție subordonată subiectivă introdusă prin adverbul relativ „cum”.
secvențe narative: „Urmărea cu ochii lui rotunzi toate vietățile din ogradă:
știa că găina Bogheta nu se oua la un loc cu celelalte, căci o pândea Sura, o
nadoleancă pestriță la pene, și o ciupea de creastă până i-o însângera, de
aceea o lăsa să se ouă lângă gard, într-o tufă de brusturi, iar iarna, în pod,
după horn.”
46
Testul 33
„Curtea mea e la țară, pe malul unei ape. De jur împrejurul curții se

încinge un gard de cătină, iar pe cătina în care vrăbiile stau împănate ca
albinele în roi, se țese, de cu primăvară până-n toamnă, tulpina de rochița-
rândunicii. Pe de margini, din loc în loc, ca la o azvârlitură de piatră unul de
altul, se înalță plopi bătrâni, fuse uriașe pe care se deapână vântul; pe
vârfurile lor țin acoperământul, - cerul. Tufe de pomușoară și de agrișe dau,
înăuntrul curții, adăpost păsărilor mele.
Căci am păsări multe și felurite. De ici, din portița încununată cu
iederă, hai să le privim. Ai auzit cucurigul? Răsare soarele. Cocoșul acela
negru e ceasornicul curții mele. Iată-l pe culme, țanțoș, cu pintenii arcuiți, cu
platoșa penelor oțelii, gata ca de luptă. Parcă vrea să-și arate bărbăția
cârdului celuia de claponi din fața lui, - găini care nu se ouă, ale căror pene
lungi și moi îi prefac într-un fel de sălcii plângătoare printre păsări.” (Emil
Gârleanu, În curtea mea).


„felurite”, „să (le) privim”, „ceasornicul”, „bărbăția”, „moi”.
2. Scrieți trei cuvinte care aparțin familiei lexicale a adjectivului „lung”.
conține un hiat.
4. Identificați în text două cuvinte formate prin derivare și un cuvânt format
prin compunere.
subordonată circumstanțală de scop.
6. Rescrieți din textul dat un complement direct și un atribut substantival
genitival.
7. Construiți un enunț în care cuvântul „iar” („De jur împrejurul curții se
încinge un gard de cătină, iar pe cătina în care vrăbiile stau împănate ca
albinele în roi”) să aibă o altă valoare morfologică decât cea din text,
precizând-o.
subliniate din secvența: „Răsare soarele. Cocoșul acela negru e ceasornicul
curții mele. Iată-l pe culme, țanțoș, cu pintenii arcuiți, cu platoșa penelor
oțelii, gata ca de luptă.”
47
secvențe: „Răsare soarele. Cocoșul acela negru e ceasornicul curții mele.
Iată-l pe culme, țanțoș, cu pintenii arcuiți, cu platoșa penelor oțelii, gata ca
de luptă. Parcă vrea să-și arate bărbăția cârdului celuia de claponi din fața
lui, — găini care nu se ouă, ale căror pene lungi și moi îi prefac într-un fel
de sălcii plângătoare printre păsări.”
48
Testul 34
„Și astăzi simți că nu mai are mult. Și parcă-i părea rău să închidă
ochii în curtea în care trăise, în mijlocul lucrurilor de care n-ar fi vrut
niciodată să se despartă, sub privirile care nu se mai îndreptau spre el
prietenoase. Și, deodată, o groază, o frică de locul acela în care suferise atâta
îl cuprinse. Își adună toate puterile, apoi, ca și cum cineva l-ar fi gonit din
urmă, se depărtă cât putu mai repede, ieși din curte și o luă pe drum, înspre
pădure. Când ajunse în marginea ei, intră în cel dintâi stufiș, și acolo, între
crengile care îi ascundeau vederea, își făcu culcușul. Și așteptă. Spre seară,
un fior îi zvârcoli trupul, apoi altul. Și-ncă unul, cel de pe urmă. Și-n clipa în
care-și dete sufletul, se ridică pe picioarele de dinainte și, cu capul întors
spre curte, urlă, ca și cum și-ar fi luat un rămas-bun.
Și urletului lui, scurt, de moarte, îi răspunse ecoul, pentru cea din
urmă oară, ca un alt câine care-l chema din depărtari.” (Emil Gârleanu, Grivei)


„prietenoase”, „groază” „puterile”,,crengile”, „sufletul”, „trupul”.
2. Scrieți trei cuvinte care aparțin familiei lexicale a cuvântului „a face”.
un hiat.
4. Identificați în text două cuvinte compunse și un cuvânt derivat.
subordonată atributivă
6. Rescrieți din textul dat un complement circumstanțial de timp și un
complement direct.
subliniate din următoarea secvență: „Și astăzi simți că nu mai are mult. Și
parcă-i părea rău să închidă ochii în curtea în care trăise, în mijlocul
lucrurilor de care n-ar fi vrut niciodată să se despartă, sub privirile care nu se
mai îndreptau spre el prietenoase. Și, deodată, o groază, o frică de locul
acela în care suferise atâta îl cuprinse.”
propoziție subordonată predicativă introdusă prin pronumele relativ „care”.
secvențe: „Și așteptă. Spre seară, un fior îi zvârcoli trupul, apoi altul. Și-ncă
unul, cel de pe urmă. Și-n clipa în care-și dete sufletul, se ridică pe
picioarele de dinainte și, cu capul întors spre curte, urlă, ca și cum și-ar fi
luat un rămas-bun. Și urletului lui, scurt, de moarte, îi răspunse ecoul, pentru
cea din urmă oară, ca un alt câine care-l chema din depărtari.”
49
Testul 35
„S-a iscat un vârtej ca din senin. S-a înșurubat în pământ, apoi a

pornit-o, tehui, peste câmp, curți și livezi, luând cu el tot ce găsea mai ușor
în cale. Și dacă de pe jos fura flori, pene și hârtii, de pe-o ramură luă un
cărăbuș, un cărăbuș mititel, castaniu, cu aripile fragede, cu ochișorii ca două
neghinițe. Cărăbuș de primăvară. Când l-a luat vârtejul pe sus, și-a strâns și
el piciorușele și a văzut că poate zbura fără să dea din aripi.
Vârtejul și-a făcut gustul, și-n mijlocul unui drum de țară, lângă o
curte, s-a înțepenit o clipă ca un sfredel, apoi, s-a topit deodată, lăsând tot ce
luase, baltă, la pământ. Când s-a trezit, privi împrejur: un drum prăfuit. Și
din capătul drumului, țanțoș, cu pieptul în platoșă, cu pintenii arcuiți, venea
un cocoș. „Ia! Scap de unul și dau peste altul, își zise cărăbușul; ăsta mă-
nghite!” Cocoșul s-a apropiat, s-a uitat cu un ochi la cărăbuș și a trecut
mândru înainte. „Am scăpat!” gândi cu bucurie cărăbușul, și se întoarse să
privească după cocoș.” (Emil Gârleanu, Sărăcuțul)

2. Menționați rolul semnului exclamării din finalul enunțului: „Scap de unul
și dau peste altul, își zise cărăbușul; ăsta mă-nghite!”
cuvinte: „pământ”, „unui drum” „țanțoș”, „mă-nghite”, „cu bucurie”.
4. Scrieți trei termeni care să aparțină familiei lexicale a substantivului
„floare”.
5. Construiți un enunț în care cuvântul „mă” din sintagma: „ăsta mă-nghite!”
să aibă o altă valoare morfologică decât cea din text, precizând-o.
cuvintele subliniate în secvența: „S-a înșurubat în pământ, apoi a pornit-o,
tehui, peste câmp, curți și livezi, luând cu el tot ce găsea mai ușor în cale. Și
dacă de pe jos fura flori, pene și hârtii, de pe-o ramură luă un cărăbuș, un
cărăbuș mititel, castaniu, cu aripile fragede, cu ochișorii ca două neghinițe.”
7. Alcătuiți un enunț în care substantivul „pieptul” să aibă funcția sintactică
de subiect.
subordonată, precizând felul acesteia: „Când s-a trezit, privi împrejur: un
drum prăfuit.”
50
secvențe: „Și dacă de pe jos fura flori, pene și hârtii, de pe-o ramură luă un
cărăbuș, un cărăbuș mititel, castaniu, cu aripile fragede, cu ochișorii ca două
neghinițe. Cărăbuș de primăvară. Când l-a luat vârtejul pe sus, și-a strâns și
el piciorușele și a văzut că poate zbura fără să dea din aripi.”
51
Testul 36
„În revărsat de zori, pe baltă, lumina face minuni. Pe fața apei

sclipesc, ici, sfărmături de oglinzi; colo, plăci de oțel; comori de galbeni
între trestii. În nuferi, ca-n niște potire plutitoare, curg raze de aur. Un colb
de argint dă strălucire stufărișului. Peste tot liniște neclintită, de rai.
Cocostârcul s-a sculat cu noaptea-n cap. A intrat în baltă. Pe
picioarele lungi, subțiri ca niște lujere, trupul lui se leagănă agale. Din când
în când își udă pliscul; uneori se oprește de se uită, ispititor, în fundul apei,
ca și cum ar fi dat peste ceva ce căuta de mult. E răcoare, și răcoarea îl
încântă. Nu simte nicio altă dorință decât să-și scalde picioarele în unda
rece, care-i trimite fiori până sub aripi.
Deodată se oprește; încordează gâtul și privește. Pe frunza unui
nufăr, o broscuță se bucură și ea de frumusețea și răcoarea dimineții. Când l-
a văzut, biata broscuță a încremenit pe piciorușele de dinapoi; cu ochii mari
deschiși, cată la cumplitul dușman. În spaima ei, îl vede uriaș, cu capul
atingând cerul, cu pliscul lung, larg, să soarbă dintr-o dată balta și,
dimpreună cu balta, pe ea. Inima i s-a oprit.” (Emil Gârleanu, Mărinimie)

2. Menționați rolul punctului de la finalul enunțului: „Cocostârcul s-a sculat
cu noaptea-n cap.”
3. Precizați câte un antonim potrivit pentru fiecare dintre următoarele
cuvinte: „neclintită”, „răcoare”, „rece”, „dușman”, „lung”, „spaima”,
„uriaș”.
„aur”.
5. Construiți un enunț în care cuvântul „e” („E răcoare”) să aibă o altă
valoare morfologică decât cea din text, precizând-o.
cuvintele subliniate în secvența: „Din când în când își udă pliscul; uneori
se oprește de se uită, ispititor, în fundul apei, ca și cum ar fi dat peste ceva
ce căuta de mult. E răcoare, și răcoarea îl încântă. Nu simte nicio altă
dorință decât să-și scalde picioarele în unda rece, care-i trimite fiori până
sub aripi.”
52
7. Alcătuiți un enunț în care substantivul „broscuță” să aibă funcția
sintactică de atribut substantival genitival.
subordonată, precizând felul acesteia: „Când l-a văzut, biata broscuță a
încremenit pe piciorușele de dinapoi; cu ochii mari deschiși, cată la
cumplitul dușman.”
secvențe: „Deodată se oprește; încordează gâtul și privește. Pe frunza unui
nufăr, o broscuță se bucură și ea de frumusețea și răcoarea dimineții. Când l-
a văzut, biata broscuță a încremenit pe piciorușele de dinapoi; cu ochii mari
deschiși, cată la cumplitul dușman. În spaima ei, îl vede uriaș, cu capul
atingând cerul, cu pliscul lung, larg, să soarbă dintr-o dată balta și,
dimpreună cu balta, pe ea. Inima i s-a oprit.”
53
Testul 37
„I se păru că nu mai e scăpare, se avântă, sări peste trupuri de

oameni și cai, și, în goana nebună, își duse călărețul departe, despărțindu-l
de ai lui. Un zid de săbii se înălță deodată împrejurul lui și-l opri. Atunci se
ridică în două picioare, se întoarse și se aruncă orbiș înapoi.
Simțea că pe urmele lui veneau alții, simțea zbuciumările celui de pe
el, dar nici unul nu-l ajunse. Târziu, când se opri la un adăpost, în crupă îl
ardea o usturime grozavă. O tăietură de sabie îl crestase adânc. Mâinile
stăpânului îi spălară rana ușor, o legară și-l mângâiară îndelung pe coamă.
Trecu și războiul. Întors acasă, își luă locul în grajd, mulțumit de
liniștea dimprejurul lui, de lumina ce i se revărsa pe ferestruia din față, de
fânul mirositor ce-l smulgea de deasupra capului. Dimineața mergea la
câmp, ca de obicei; serile, arareori. În grajd vara era răcoare; iarna cald. Și
vremea trecea...” (Emil Gârleanu, Calul)

1. Transcrieți, din textul dat, patru cuvinte care conțin diftongi.

3. Precizați câte un antonim pentru fiecare dintre următoarele cuvinte:
„nebună”, „aproape”, „înapoi”, „târziu”, „liniștea”, „dimineața”, „cald”.
„mână”.
5. Construiți un enunț în care cuvântul „o” („O tăietură de sabie îl crestase
adânc.”) să aibă o altă valoare morfologică decât cea din text, precizând-o.
cuvintele subliniate în secvența: „Simțea că pe urmele lui veneau alții,
simțea zbuciumările celui de pe el, dar nici unul nu-l ajunse. Târziu, când se
opri la un adăpost, în crupă îl ardea o usturime grozavă. O tăietură de
sabie îl crestase adânc. Mâinile stăpânului îi spălară rana ușor, o legară și-l
mângâiară îndelung pe coamă.”
7. Alcătuiți un enunț în care substantivul „grajd” să aibă funcția sintactică
de atribut substantival genitival.
subordonată, precizând felul acesteia: „Simțea că pe urmele lui veneau alții,
simțea zbuciumările celui de pe el, dar niciunul nu-l ajunse.”
54
secvențe: „Trecu și războiul. Întors acasă, își luă locul în grajd, mulțumit de
liniștea dimprejurul lui, de lumina ce i se revărsa pe ferestruia din față, de
fânul mirositor ce-l smulgea de deasupra capului.”
55
Testul 38
„Diamant uriaș arzând în inima țării, piatră scumpă cu lumini

schimbătoare, văpaie de rubin în faldurii nopții și floare de topaze în purpura
dimineții, flacăra lui, înaltă și dârză, în chip de morcov cu durități albastre
de metal în miez și moliciuni galbene de petală în vârf, fulgeră îndelung
atmosfera virginală din apropierea brazilor, ca o nouă impulsie arteziană și
fierbinte a geniului nostru național.
Câtă vreme să fi trecut oare de când primele sonde au sfredelit țărâna
pietroasă a Prahovei, făcând să țâșnească din bezna subsolului adânc izvoare
impetuoase de întuneric lichid? Și iată, cu ajutorul lui Dumnezeu, am izbutit
să realizăm la fața locului o mândrețe de incendiu național, înaintea căruia
toți străinii rămân cu gurile căscate.
Nimeni nu-și mai poate permite acum să spună despre noi că suntem
o țară eminamente agricolă. Am fost. Acum devenim o țară industrială și
eminamente politică... E drept că țăranii noștri tot se mai ocupă, pe ici, pe
colo, cu agricultura. Dar nu e departe ziua când ei se vor fi emancipat cu
totul - și când guvernul va trebui să vină cu o lege pentru împroprietărirea
boierilor - ca să avem ce mânca.” (George Topîrceanu, Focul de la Moreni)

cuvinte: „uriaș”, „țărâna” „din bezna”, „agricolă”.
3. Scrieți trei termeni care să aparțină familiei lexicale a adjectivului „înalt”.
4. Transcrieți, din textul dat, patru cuvinte formate prin derivare.
5. Construiți un enunț în care cuvântul „nouă” („ca o nouă impulsie
arteziană”) să aibă o altă valoare morfologică decât cea din text, precizând-
o.
subliniate din secvența: „Nimeni nu-și mai poate permite acum să spună
despre noi că suntem o țară eminamente agricolă. Am fost. Acum devenim
o țară industrială și eminamente politică... E drept că țăranii noștri tot se mai
ocupă, pe ici, pe colo, cu agricultura.”
7. Alcătuiți un enunț în care cuvântul „acum” să îndeplinească funcția
sintactică de atribut adverbial.
56
8. Transcrieți, din fraza dată, propoziția principală și propoziția subordonată,
precizând felul acesteia: „E drept că țăranii noștri tot se mai ocupă, pe ici, pe
colo, cu agricultura.”
secvențe: „Nimeni nu-și mai poate permite acum să spună despre noi că
suntem o țară eminamente agricolă. Am fost. Acum devenim o țară
industrială și eminamente politică... E drept că țăranii noștri tot se mai
ocupă, pe ici, pe colo, cu agricultura.”
57
Testul 39
„E începutul lui decembrie.

A dat Dumnezeu zăpadă nemiluită; și cade, cade puzderie măruntă și
deasă, ca făina la cernut, vânturată de un crivăț care te orbește. Mușcelele
dorm sub zăpadă de trei palme. Pădurile, în depărtare, cu tulpini fumurii, par
cercelate cu flori de zarzări și de corcoduși. Vuiet surd se încovoaie pe după
dealuri și se pierde în văi adânci. Cerul e ca leșia. Cârduri de corbi, prididite
de vânt, croncăie, căutând spre păduri. Viscolul se întețește. Vârtejele trec
dintr-un colnic într-altul. Și amurgul sărei se întinde ca un zăbranic sur.
Râul Doamnei, umflat, curge repede, cu un vâjâit mânios înecat în
glasul vântului, și izbește sloiuri mari de gheață și butuci groși de meterezele
podului.
Arar se vede pui de om trecând prin sat. Pârtia e acoperită. Abia se
zăresc poteci ca de lățimea unei lopeți. Cea mai îngrijită leagă cârciuma de
primărie.” (Barbu Ștefănescu-Delavrancea, Sultănica)

1. Transcrieți, din textul dat, două cuvinte care conțin vocale în hiat și un
cuvânt care conține un diftong.
cuvinte: „zăpadă”, „pădurile”, „amurgul”, „se întețește”, „sur”, „rapid”,
„trecând”.
3. Scrieți trei termeni care să aparțină familiei lexicale a adjectivului „mare”.
5. Construiți un enunț în care cuvântul „și” („par cercelate cu flori de zarzări
și de corcoduși”) să aibă o altă valoare morfologică decât cea din text,
precizând-o.
subliniate din secvența: „Pădurile, în depărtare, cu tulpini fumurii, par
cercelate cu flori de zarzări și de corcoduși. Vuiet surd se încovoaie pe
după dealuri și se pierde în văi adânci. Cerul e ca leșia. Cârduri de corbi,
prididite de vânt, croncăie, căutând spre păduri.”
7. Selectați, din textul dat, un atribut substantival prepozițional și un subiect.
8. Transcrieți, din fraza dată, o propoziție principală și o propoziția
subordonată, precizând felul acesteia: „A dat Dumnezeu zăpadă nemiluită; și
cade, cade puzderie măruntă și deasă, ca făina la cernut, vânturată de un
crivăț care te orbește.”
58
secvențe: „Pădurile, în depărtare, cu tulpini fumurii, par cercelate cu flori de
zarzări și de corcoduși. Vuiet surd se încovoaie pe după dealuri și se pierde
în văi adânci. Cerul e ca leșia. Cârduri de corbi, prididite de vânt, croncăie,
căutând spre păduri. Viscolul se întețește. Vârtejele trec dintr-un colnic într-
altul. Și amurgul sărei se întinde ca un zăbranic sur.”
59
Testul 40
„În cenușă stă ascunsă

Foarte-adese o scânteie
Și-o iubire nepătrunsă
Într-un suflet de femeie.
Și de patimă e arsă
Inima ce ți-am dat ție,
Dar iubirea-n ea neștearsă
A rămas pentru vecie.” (Veronica Micle, În cenușă)

1. Transcrieți, din textul dat, două cuvinte care conțin vocale în hiat și un
cuvinte: „iubire”, „suflet”, „patimă”, „vecie”.
„femeie”.
5. Construiți un enunț în care cuvântul „ce” („Inima ce ți-am dat ție”) să aibă
o altă valoare morfologică decât cea din text, precizând-o.
subliniate din secvența: „În cenușă stă ascunsă/ Foarte-adese o scânteie/ Și-
o iubire nepătrunsă/ Într-un suflet de femeie.”
7. Alcătuiți un enunț în care cuvântul „ea”să aibă funcția sintactică de
complement indirect.
8. Transcrieți, din texul dat, o propoziție principală și o propoziție
subordonată, precizând felul acesteia.
strofe: „Și de patimă e arsă/ Inima ce ți-am dat ție,/ Dar iubirea-n ea
neștearsă/A rămas pentru vecie.”
60
Testul 41
„Nu-i vorbă! Mihu și Safta știau de mult când anume vor avea să
primească oameni buni la casa lor; dar ei o știau după spuse, din câte o
glumă scăpată la timp potrivit, o știau din gura satului; acum trebuiau să li se
spuie după cum se cuvine, cu toată cinstea și omenia și fără ca să mai rămâie
îndoială dintr-o parte ori dintr-alta. Întrebarea era dar cine să dea cinstea,
cine să ducă vorba și să primească răspunsul. Trebuiau să fie oameni de
frunte, oameni din oameni, oameni care știu să zică „bună dimineața”, știu
să potrivească întrebarea și, mai ales, care știu să primească răspunsul,
oameni trebuiau să fie, care fac cinste caselor între care se pun.
Cosma dorea ca, trecând oamenii lui de-a lungul uliței, satul să
privească în urma lor și să zică: „Aceștia sunt oamenii lui Cosma Florii
Cazacului” și ca Mihu, după ce vor fi ieșit din casă, mulțumit, să le poată
grăi vecinilor: „Am avut pe cutare și pe cutare la casa mea”.” (Ioan Slavici,
Gura satului)

1. Transcrieți, din textul dat, trei cuvinte care conțin diftongi, un cuvânt care
conține vocale în hiat și un triftong.
3. Selectați din textul dat, trei cuvinte formate prin derivare.
4. Scrieți trei termeni care să aparțină familiei lexicale a cuvântului „om”.
5. Construiți un enunț în care cuvântul „o” („dar ei o știau după spuse”) să
aibă o altă valoare morfologică decât cea din text, precizând-o.
cuvintele subliniate în secvența: „Trebuiau să fie oameni de frunte, oameni
din oameni, oameni care știu să zică „bună dimineața”, știu să potrivească
întrebarea și, mai ales, care știu să primească răspunsul, oameni trebuiau să
fie, care fac cinste caselor între care se pun.”
7. Alcătuiți o frază alcătuită din două propoziții în care pronumele relativ
„care” să introducă o propoziție subordonată completivă directă.
subordonată, precizând felul acesteia: „Întrebarea era dar cine să dea
cinstea, cine să ducă vorba și să primească răspunsul.”
secvențe: „Nu-i vorbă! Mihu și Safta știau de mult când anume vor avea să
primească oameni buni la casa lor; dar ei o știau după spuse, din câte o
glumă scăpată la timp potrivit, o știau din gura satului; acum trebuiau să li se
spuie după cum se cuvine, cu toată cinstea și omenia și fără ca să mai rămâie
îndoială dintr-o parte ori dintr-alta.”
61
Testul 42
„ - Așa-i, zise dascălul, e băiat foarte înțelept și trebuie să meargă la

lucru. Pentru că să vezi d-ta: omul trebuie să învețe a munci ca să poată trăi.
Nu e școala cum ar trebui să fie, căci atunci ar învăța toți copiii la școală și
n-ar trebui să-și mai piardă vremea pe la țarină. Dar ce să-i faci? Am
grădinița ce mi-a lăsat-o satul și i-am învățat să pună sămânță, să facă altoi,
să poarte grijă de stupi, să pună cartofi, fasole, morcovi și pătrunjel, să
sădească varză și tutun, să poarte grijă de viță, ba la anul am să-i pun chiar la
prașilă, pentru ca încă de mici să știe cum se câștigă pâinea de toate zilele.
Dacă satul mi-ar da o bucată de țarină, i-aș învăța și celelalte lucruri. Pentru
că să vezi d-ta: dascălul trebuie să știe tot și, dacă nu știe, trebuie să învețe,
fiindcă sunt cărți în care stau toate aceste, și eu aș învăța copiii așa cum stă
în cărți, adică mai bine de cum se obișnuiește la prostimea noastră de astăzi.
Afară de aceste am casă grea, cinci fete, care cresc în fiecare zi, și niciun
băiat, și satul ar trebui să se gândească și la mine.” (Ioan Slavici, Budulea
Taichii)

cuvinte care conține vocale în hiat.
cuvinte: „a munci”, „trăi”, „vremea”, „dascălul”, „să învețe”.
3. Scrieți trei termeni care să aparțină familiei lexicale a cuvântului „școală”.
4. Transcrieți, din textul dat, două substantive în cazuri diferite. Indicați
cazul în dreptul fiecărui substantiv.
5. Construiți un enunț în care cuvântul „e” („- Așa-i, zise dascălul, e băiat
foarte înțelept și trebuie să meargă la lucru.”) să aibă o altă valoare
cuvintele subliniate în secvența: „Am grădinița ce mi-a lăsat-o satul și i-am
învățat să pună sămânță, să facă altoi, să poarte grijă de stupi, să pună
cartofi, fasole, morcovi și pătrunjel, să sădească varză și tutun, să poarte
grijă de viță, ba la anul am să-i pun chiar la prașilă, pentru ca încă de mici să
știe cum se câștigă pâinea de toate zilele.”
7. Selectați, din textul dat, un predicat verbal și un subiect.
8. Transcrieți, din fraza dată, o propoziție principală, o propoziție atributivă
și o completivă directă: „Am grădinița ce mi-a lăsat-o satul și i-am învățat să
62
pună sămânță, să facă altoi, să poarte grijă de stupi, să pună cartofi, fasole,
morcovi și pătrunjel, să sădească varză și tutun, să poarte grijă de viță, ba la
anul am să-i pun chiar la prașilă, pentru ca încă de mici să știe cum se
câștigă pâinea de toate zilele.
secvențe: „Pentru că să vezi d-ta: dascălul trebuie să știe tot și, dacă nu știe,
trebuie să învețe, fiindcă sunt cărți în care stau toate aceste, și eu aș învăța
copiii așa cum stă în cărți, adică mai bine de cum se obișnuiește la prostimea
noastră de astăzi.”
63
Testul 43
„Viscolul are și el farmecele lui, dar tot mai frumos decât viscolul e
revărsatul zorilor de zi după ce s-a înseninat cerul.
Iar cerul lui Ghiță era înnourat, din ce în ce mai înnourat.
De cu seară el se dusese la „Lebedă”, unde cinase, ca de obicei, cu
Găleanu, tot pantofar ca dânsul, și cu Niculiță, măcelarul, amândoi prieteni
buni ai lui. Niculiță, om rău de gură, îl necăjise mereu cu preuteasa, văduva
tânără și curățică, de a căreia vecinătate îi plăcea lui Ghiță să vorbească și
care acum era logodită cu un oarecare domn, un notar, om mai în vârstă,
văduv cu trei copii. Nu se necăjea Ghiță, căci știa că nu din răutate caută
prietenul său să-l necăjească: zâmbea așa în el și bea, bea mereu și pe tăcute,
fără ca să sâmță că i se ridică la cap. Abia într-un târziu el se ridică, așa înalt
și spătos, cu fața stricată de vărsat și cu sprâncenele groase, om greoi și
posac cum era, și grăi hotărât:
- Eu nu mai stau, ci mă duc acasă!” (Ioan Slavici, Bobocel)

1. Transcrieți, din textul dat, trei cuvinte care conțin diftongi și două cuvinte
care conțin hiat.
cuvinte: „s-a înseninat”, „să vorbească”, „prietenul”, „posac”.
3. Scrieți trei termeni care să aparțină familiei lexicale a cuvântului „a
ridica”.
4. Transcrieți, din textul dat, două substantive în cazuri diferite. Indicați
cazul în dreptul fiecărui substantiv selectat.
5. Construiți un enunț în care cuvântul „lui” („Viscolul are și el farmecele
lui”) să aibă o altă valoare morfologică decât cea din text, precizând-o.
cuvintele subliniate în secvența: „Niculiță, om rău de gură, îl necăjise
mereu cu preuteasa, văduva tânără și curățică, de a căreia vecinătate îi
plăcea lui Ghiță să vorbească și care acum era logodită cu un oarecare
domn, un notar, om mai în vârstă, văduv cu trei copii.”
7. Selectați, din textul dat, un atribut substantival apozițional, un atribut
pronominal genitival și un complement circumstanțial de loc.
subordonată, precizându-i felul: „Nu se necăjea Ghiță, căci știa că nu din
64
răutate caută prietenul său să-l necăjească: zâmbea așa în el și bea, bea
mereu și pe tăcute, fără ca să sâmță că i se ridică la cap.”
secvențe: „Viscolul are și el farmecele lui, dar tot mai frumos decât viscolul
e revărsatul zorilor de zi după ce s-a înseninat cerul.”
65
Testul 44
„Ar mai fi trăit încă bine, daca nu i se întâmpla lui Cănuță să moară.
Într-o zi, dintr-un nimic, iarăși pentru un moft - ceruse împrumut o mică
sumă unui prieten pe care l-a fost îndatorat pe vremuri cu mult mai mult, și
acesta îl refuzase - s-a iritat așa de grozav din ceartă încât i-a venit un fel de
necăciune... Rău... rău... până seara a murit. L-au îngropat a doua zi ca pe
toți morții.
La șapte ani, i-au facut după obicei parastas ca să-i scoată oasele și
să i le spele. Era de față la slujbă nevasta și câteva rude. Când au dat groparii
de coșciugul lui și i-au ridicat binișor capul putred, ce să vezi! În loc să stea
oasele lui Cănuță de-a lungul și cu fața-n sus, hârca sta-n sus cu ceafa și
țurloaiele erau pornite către grătarul coastelor.
– Asta n-a fost mort bine când l-au îngropat, a zis popa.
– Aș! a răspuns femeia. M-aș fi mirat, Dumnezeu să-l ierte, să-l
găsesc la loc... Sfinția ta nu l-ai cunoscut pe răposatul Cănuță... om sucit!”
(I. L. Caragiale, Cănuță om sucit)

1. Transcrieți, din textul dat, trei cuvinte derivate.

cuvinte: „l-au îngropat” „morții”, „coșciugul”, „popa”.
3. Scrieți trei termeni care să aparțină familiei lexicale a cuvântului
„prieten”.
5. Construiți un enunț în care cuvântul „i” („La șapte ani, i-au facut după
obicei parastas”) să aibă o altă valoare morfologică decât cea din text,
precizând-o.
cuvintele subliniate în secvența: „Era de față la slujbă nevasta și câteva
rude. Când au dat groparii de coșciugul lui și i-au ridicat binișor capul
putred, ce să vezi! În loc să stea oasele lui Cănuță de-a lungul și cu fața-n
sus, hârca sta-n sus cu ceafa și țurloaiele erau pornite către grătarul
coastelor.”
7. Selectați, din primul paragraf, un complement circumstanțial de mod, un
complement direct și un complement indirect.
66
subordonată, precizându-i felul: „La șapte ani, i-au făcut după obicei
parastas ca să-i scoată oasele și să i le spele.”
secvențe: „La șapte ani, i-au facut după obicei parastas ca să-i scoată oasele
și să i le spele. Era de față la slujbă nevasta și câteva rude. Când au dat
groparii de coșciugul lui și i-au ridicat binișor capul putred, ce să vezi! În loc
să stea oasele lui Cănuță de-a lungul și cu fața-n sus, hârca sta-n sus cu ceafa
și țurloaiele erau pornite către grătarul coastelor.”
67
Testul 45
„Albastră era noaptea și fragedă natura,

În cer plutea răzleață o pulbere opal,
Dar valuri îndârjite urca în mine ura,
Domnea Satan în mine, magnific înger pal.
Erau muiate-n aur abisurile-albastre,

Safire luminoase eliptic gravitau,
Clipeau diamantate oștirile de astre
Și-n pace să reintre zadarnic căutau.
Și valuri îndârjite urca în mine ura,

Domnea Satan în mine, magnific înger pal...
Albastră era noaptea și fragedă natura,
Și-n cer plutea răzleață o pulbere opal.” (Alexandru Macedonski, În noapte)

1. Transcrieți, din textul dat, două cuvinte derivate și un cuvânt format prin
conversiune.
cuvinte: „noaptea”, ,,ura”, „luminoase”, „fragedă”, „îndârjite”.
3. Selectați, din textul dat, trei cuvinte bisilabice.
4. Transcrieți, din textul dat, două verbe la moduri diferite. Precizați în
dreptul fiecărui verb selectat modul.
5. Construiți un enunț în care cuvântul „și” „Albastră era noaptea și fragedă
natura”, să aibă o altă valoare morfologică decât cea din text, precizând-o.
cuvintele subliniate din secvența: Și valuri îndârjite urca în mine ura,/
Domnea Satan în mine, magnific înger pal.../ Albastră era noaptea și
fragedă natura,/ Și-n cer plutea răzleață o pulbere opal.”
7. Selectați, din strofa a II-a, un subiect și un complement circumstanțial de
mod.
propoziție subordonată atributivă introdusă prin conjuncția subordonatoare
„să”.
strofe: „Albastră era noaptea și fragedă natura,/ În cer plutea răzleață o
pulbere opal,/ Dar valuri îndârjite urca în mine ura,/ Domnea Satan în mine,
magnific înger pal.”
68
Testul 46

„Atunci se mișcă din nou, și după ce trecu peste un grăunte de piatră
cât un munte și coborî dincolo, se trezi la rădăcina crinului. Se odihni o
clipă, apoi la drum, băiete! Mai întâi se rostogoli de pe tulpina lucie de
câteva ori în țărână. Văzând asta, se ridică pe piciorușele dinapoi și, fără să
știe pentru ce, cu cele dinainte își făcu, moșnegește, cruce. Pe urmă încercă
din nou și văzu că poate. Luciu i se păruse lujerul crinului, și când colo avea
atâtea adâncituri, atâtea ridicături: văi, dealuri. Dar ce mireasmă se revărsa
de sus!...
Și-a mers voinicul, a mers. Mult să fi mers. Se uită în jos și-l prinse
amețeala. Privi în sus și se cutremură. Ce, nu făcuse niciun sfert din sfertul
drumului! Puterile îi cam slăbiseră, dar nu se lăsa. Încă vreo câțiva pași, și
ici, deasupra, parcă se întruchipa o frunzișoară lătăreață, ca o prispă. Acolo o
să se odihnească. Și iar purcese la drum; și umblă, și umblă, băiete; de-abia
ajunse. Iar când a poposit, ud de sudoare, că părea o picătură de rouă,
bulgărele de aur scăpătase de amiază. Și voinicul privi iar în sus. Privea în
sus și nu-și credea ochilor: zile, săptămâni, luni avea de umblat. Și cât era de
hotărât și de vânjos drumețul, nu-și putu opri un oftat:
— Uf! că mult mai am de suit, Doamne!” (Emil Gârleanu,
Gândăcelul)

1. Transcrieți, din textul dat, trei cuvinte derivate.

2.Precizați câte un antonim potrivit pentru fiecare dintre următoarele
cuvinte: „coborî”, „dincolo”, „dinapoi”, „moșnegește”, „de umblat”,
„vânjos”.
3. Scrieți trei termeni care să aparțină familiei lexicale a cuvântului „nou”.
4. Precizați rolul cratimei în structura „și-l prinse”.
5. Construiți un enunț în care cuvântul „a” („Și-a mers voinicul”), să aibă o
altă valoare morfologică decât cea din text, precizând-o.
cuvintele subliniate din secvența: „Mai întâi se rostogoli de pe tulpina lucie
de câteva ori în țărână. Văzând asta, se ridică pe piciorușele dinapoi și, fără
să știe pentru ce, cu cele dinainte își făcu, moșnegește, cruce.”
7. Selectați, din textul dat, un atribut adjectival, un atribut substantival
prepozițional, un complement circumstanțial de timp și un cuvânt care nu
îndeplinește nicio funcție sintactică.
69
8. Transcrieți, din textul dat, două propoziții principale aflate în raport de
coordonare copulativă.
secvențe: „Atunci se mișcă din nou, și după ce trecu peste un grăunte de
piatră cât un munte și coborî dincolo, se trezi la rădăcina crinului. Se odihni
o clipă, apoi la drum, băiete! Mai întâi se rostogoli de pe tulpina lucie de
câteva ori în țărână. Văzând asta, se ridică pe piciorușele dinapoi și, fără să
știe pentru ce, cu cele dinainte își făcu, moșnegește, cruce.”
70
Testul 47
„O zi înăbușitoare ca aceasta nu mai coborâse Dumnezeu pe pământ.

Se coșcovise scoarța copacilor, se scorojiseră frunzele, iarba se măcinase,
pământul se făcuse cenușă. Izvoarele secaseră; locul bălților nici pas să se
mai cunoască. Ici, colo, câte o șuviță de apă, ca urma unei lacrimi pe un
obraz uscat de boală. Lighioanele pădurilor umblau cu limba scoasă, să
găsească unde să-și stâmpere setea. Atunci, unele din ele, o luară în sus, spre
ținuturile înzăpezite, unde nu le putea lipsi apa niciodată.
Până și buhna, cât era ea de greoaie, că nu-și întinsese niciodată încă
aripile la zbor, cu penele ei înfoiate ca și cum i-ar sufla mereu un foi în coșul
pieptului, cu capul ei buhos și nedormit, cu ochii nepotrivit de mari, ca de-
mprumut, buhna, care pe vremea aceea era pasăre de zi, ca celelalte, și-a
dezmorțit aripile și-a pornit-o la drum, să găsească un izvor, un pârâu, să bea
o picătură de apă măcar. Și cum nu era deloc deprinsă, își fâlfâi aripile,
dintru-ntâi, de la un copac la altul, apoi de la o poiană la cealaltă, până ce a
ajuns, în sfârșit, într-o altă pădure. Decât se-ntunecase de-a binelea, căzuse
noaptea, și peste o apă să deie nici gând. Atunci a poposit pe-o cracă, să
aștepte zorii zilei. Răcoarea nopții o mai învioră.” (Emil Gârleanu, Pasăre
de noapte)


cuvinte: „lighioanele”, „pădurilor” „mereu”.
3. Scrieți trei termeni care să aparțină familiei lexicale a cuvântului „gând”.
4. Precizați rolul cratimei în structura „se-ntunecase”.
5. Construiți un enunț în care cuvântul „o” („peste o apă”), să aibă o altă
valoare morfologică decât cea din text, precizând-o.
cuvintele subliniate din secvența: „Izvoarele secaseră; locul bălților nici pas
să se mai cunoască. Ici, colo, câte o șuviță de apă, ca urma unei lacrimi pe
un obraz uscat de boală.”
7. Selectați, din textul dat un adverb de timp, un adjectiv pronominal
nehotărât și un verb de conjugarea I.
8. Transcrieți, din textul dat, două propoziții subordonate, precizând tipul
subordonatelor selectate.
71
secvențe: „O zi înăbușitoare ca aceasta nu mai coborâse Dumnezeu pe
pământ. Se coșcovise scoarța copacilor, se scorojiseră frunzele, iarba se
măcinase, pământul se făcuse cenușă. Izvoarele secaseră; locul bălților nici
pas să se mai cunoască. Ici, colo, câte o șuviță de apă, ca urma unei lacrimi
pe un obraz uscat de boală. Lighioanele pădurilor umblau cu limba scoasă,
să găsească unde să-și stâmpere setea.”
72
Testul 48

„Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.
Și eu trec de-a lung de maluri,

Parc-ascult și parc-aștept
Ea din trestii să răsară
Și să-mi cadă lin pe piept;
Să sărim în luntrea mică,

Îngânați de glas de ape,
Și să scap din mână cârma,
Și lopețile să-mi scape;
Să plutim cuprinși de farmec

Sub lumina blândei lune -
Vântu-n trestii lin foșnească,
Undoioasa apă sune!
Dar nu vine... Singuratic

În zadar suspin și sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr.” (Mihai Eminescu, Lacul)

2. Scrieți trei termeni care să aparțină familiei lexicale a cuvântului „glas”.
3. Precizați rolul cratimei în structura „să-mi scape”.
5. Construiți un enunț în care cuvântul „și” („În zadar suspin și sufăr”) să
6. Transcrieți, din textul dat, trei pronume personale.
cuvintele subliniate din următoarea strofă: „Să sărim în luntrea mică/
73
Îngânați de glas de ape,/ Și să scap din mână cârma,/ Și lopețile să-mi
scape.”
8. Transcrieți, din textul dat, două propoziții principale aflate în raport de
coordonare copulativă.
strofe: „Și eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult și parc-aștept/ Ea din trestii să răsară/ Și să-mi cadă lin pe piept.”
74
Testul 49
„S-a desfăcut din mugur, într-o dimineață caldă a începutului de

primăvară. Cea dintâi rază de soare s-a împletit pe dânsa ca o sârmă de aur,
făcând-o să tremure de fericirea unei asemenea atingeri. Ziua întâi i s-a părut
scurtă, și apropierea nopții o mâhni. Lumina se stinse, răcoarea o făcu să se
zgribulească, să se vâre între celelalte și să aștepte, ațipind, până a doua zi,
venirea soarelui.
Cu ce revărsare de strălucire se ridică stăpânitorul lumii până sus, pe
cer! Raza se coborî din nou, și toată ziua, încălzită, frunza se scăldă în
albastrul văzduhului.
În scurtă vreme se desfăcu mare, verde, mai frumoasă ca toate, mai
sus decât celelalte, tocmai în vârf. De deasupra îi cădea lumina, dedesubt se
ridica, până la ea, mireasma crinilor albi, singuratici, cu potirul plin de
colbul aurului mirositor.
Un ciripit străin o miră. Și cea dintâi rândunică, venită de departe,
tăia albastrul ca o săgeată, înconjură copacul de câteva ori cu strigăte de
bucurie, apoi se așeză pe streașina casei, cântând mereu..” (Emil Gârleanu,
Frunza)

1.Transcrieți, din textul dat, trei cuvinte care conțin diftongi.

cuvinte: „dimineață”, „caldă”, „venirea”.
3. Scrieți, din textul dat, patru adjective.
cuvintele subliniate din secvența: „Lumina se stinse, răcoarea o făcu să se
zgribulească, să se vâre între celelalte și să aștepte, ațipind, până a doua zi,
venirea soarelui.”
5. Menționați cazul substantivelor subliniate din secvența: „S-a desfăcut din
mugur, într-o dimineață caldă a începutului de primăvară.”
6. Rescrieți, din textul dat, un predicat verbal, un complement circumstanțial
de loc și un atribut substantival prepozițional.
7. Transcrieți, din textul dat, două propoziții principale.
8. Precizați rolul cratimei în structura: „făcând-o (să tremure)”.
9. Explicați, într-un text de 4-6 rânduri, semnificația secvenței: „S-a desfăcut
din mugur, într-o dimineață caldă a începutului de primăvară. Cea dintâi
rază de soare s-a împletit pe dânsa ca o sârmă de aur, făcând-o să tremure de
fericirea unei asemenea atingeri.”
75
Testul 50
„Și, cum zice, bătrâna pornește la biserică, iară fata suflecă mânecile
și s-apucă de treabă. Întâi și-ntâi face lăutoare, apoi iese afară și începe a
striga:
— Copii, copii, copii! Veniți la mama să vă lăie! Și când se uită fata,
ce să vadă? Ograda se umpluse și pădurea fojgăia de-o mulțime de balauri și
de tot soiul de jivine mici și mari! Însă, tare în credință și cu nădejdea la
Dumnezeu, fata nu se sperie; ci le ia pe câte una și le lă și le îngrijește cât nu
se poate mai bine. Apoi s-apucă de făcut bucate, și când a venit Sfânta
Duminică de la biserică și a văzut copiii lăuți frumos și toate trebile bine
făcute, s-a umplut de bucurie; și după ce-a șezut la masă, a zis fetei să se
suie în pod și să-și aleagă de-acolo o ladă, care-a vrea ea, și să și-o ia ca
simbrie; dar să n-o deschidă pân-acasă, la tată-său. Fata se suie în pod și
vede acolo o mulțime de lăzi: unele mai vechi și mai urâte, altele mai noi și
mai frumoase. Ea, însă, nefiind lacomă, ș-alege pe cea mai veche și mai
urâtă dintre toate. Și când se dă cu dânsa jos, Sfânta Duminică cam
încrețește din sprâncene, dar n-are încotro. Ci binecuvântează pe fată, care
își ia lada în spate și se întoarnă spre casa părintească cu bucurie, tot pe
drumul pe unde venise.” (Ion Creangă, Fata babei și fata moșneagului)

1. Transcrieți, din textul dat, două cuvinte care conțin vocale în hiat și două
cuvinte care conțin diftongi.
2.Precizați câte un sinonim potrivit pentru fiecare dintre următoarele
cuvinte: „a striga”, „să vă laie”, „jivine”, „vechi”.
3. Scrieți, din textul dat, trei pronume diferite, precizând felul acestora.
cuvintele subliniate din secvența: „Apoi s-apucă de făcut bucate, și când a
venit Sfânta Duminică de la biserică și a văzut copiii lăuți frumos și toate
trebile bine făcute, s-a umplut de bucurie; și după ce-a șezut la masă, a zis
fetei să se suie în pod și să-și aleagă de-acolo o ladă, care-a vrea ea, și să și-
o ia ca simbrie; dar să n-o deschidă pân-acasă, la tată-său.”
5. Precizați modul și timpul pentru următoarele verbe selectate din textul de
mai sus: „veniți” „să laie”, „a văzut”.
6. Construiți un enunț în care cuvântul „dar” din structura „dar n-are
încotro” să aibă o altă valoare morfologică decât cea din text, precizând-o.
76
propoziție subordonată predicativă introdusă prin pronumele relativ „care”.
8. Transcrieți, din textul dat, o propoziție subordonată subordonată
circumstanțială de scop și o propoziție subordonată atributivă.
9. Explicați, într-un text de 40-60 de cuvinte semnificația următoarei
secvențe narative: „— Copii, copii, copii! Veniți la mama să vă lăie! Și când
se uită fata, ce să vadă? Ograda se umpluse și pădurea fojgăia de-o mulțime
de balauri și de tot soiul de jivine mici și mari! Însă, tare în credință și cu
nădejdea la Dumnezeu, fata nu se sperie; ci le ia pe câte una și le lă și le
îngrijește cât nu se poate mai bine.”
77
Testul 51

„Prin pomi e ciripit și cânt,
Văzduhu-i plin de-un roșu soare,
Și salciile-n albă floare
E pace-n cer și pe pământ.
Răsuflul cald al primăverii
Adus-a zilele-nvierii.
Și cât e de frumos în sat!

Creștinii vin tăcuți din vale
Și doi de se-ntâlnesc în cale
Își zic: Hristos a înviat!
Și râde-atâta sărbătoare
Din chipul lor cel ars de soare.
Și-un vânt de-abia clătinitor

Șoptește din văzduh cuvinte:
E glasul celor din morminte,
E zgomotul zburării lor!
Și pomii frunțile-și scoboară
Că Duhul Sfânt prin aer zboară.” (George Coșbuc, La Paști)

2. Menționați rolul cratimei din structura „frunțile-și (scoboară)”.
cuvinte: „răsuflul”, „șoptește”, „din văzduh”, „glasul”.
4. Scrieți trei termeni care să aparțină familiei lexicale a adjectivului „roșu”.
5. Construiți un enunț în care cuvântul „-i” („Văzduhu-i plin de-un roșu
soare”) să aibă o altă valoare morfologică decât cea din text, precizând-o.
cuvintele subliniate din secvența: „Creștinii vin tăcuți din vale/ Și doi de
se-ntâlnesc în cale/ Își zic: Hristos a înviat!”
7. Alcătuiți un enunț în care substantivul vânt „Și-un vânt de-abia clătinitor/
Șoptește din văzduh cuvinte” să aibă funcția sintactică de complement
circumstanțial de loc.
78
propoziție subordonată atributivă introdusă prin conjuncția subordonatoare
simplă „că”.
9. Explicați, într-un text de 30-50 de cuvinte, semnificațiile următoarelor
versuri: „Prin pomi e ciripit și cânt, - Văzduhu-i plin de-un roșu soare,/ Și
salciile-n albă floare/ E pace-n cer și pe pământ./ Răsuflul cald al primăverii/
Adus-a zilele-nvierii.”
79
Testul 52

„În fund, pe cer albastru, în zarea depărtată,
La răsărit, sub soare, un negru punt s-arată!
E cocostârcul tainic în lume călător,
Al primăverii dulce iubit prevestitor.
El vine, se înalță, în cercuri line zboară

Și, răpide ca gândul, la cuibu-i se coboară;
Iar copilașii veseli, cu peptul dezgolit,
Aleargă, sar în cale-i și-i zic: „Bine-ai sosit!”
În aer ciocârlia, pe casă rândunele,

Pe crengile pădurii un roi de păsărele
Cu-o lungă ciripire la soare se-ncălzesc
Și pe deasupra bălții nagâții se-nvârtesc.
Ah! Iată primăvara cu sânu-i de verdeață!

În lume-i veselie, amor, sperare, viață,
Și cerul și pământul preschimbă sărutări
Prin raze aurite și vesele cântări!” (Vasile Alecsandri, Oaspeții primăverii)

2. Menționați rolul cratimei din structura „se-nvârtesc.”
cuvinte: „dezgolit”, „se-ncălzesc”, „veselie”.
„lume”.
5. Construiți un enunț în care cuvântul „-i” („Ah! Iată primăvara cu sânu-i
de verdeață!”) să aibă o altă valoare morfologică decât cea din text,
precizând-o.
cuvintele subliniate din secvența: „Ah! Iată primăvara cu sânu-i de
verdeață!/ În lume-i veselie, amor, sperare, viață (...)”.
7. Alcătuiți un enunț în care pronumele el „El vine, se înalță, în cercuri line
zboară” să aibă funcția sintactică de atribut pronominal prepozițional.
80
8. Identificați în textul poetic două propoziții principale aflate în raport de
coordonare prin juxtapunere.
versuri: „El vine, se înalță, în cercuri line zboară/ Și, răpide ca gândul, la
cuibu-i se coboară;/ Iar copilașii veseli, cu peptul dezgolit,/ Aleargă, sar în
cale-i și-i zic: „Bine-ai sosit!” ”
81
Testul 53

„Văl de brumă argintie
Mi-a împodobit grădina,
Firelor de lămâiță
Li se uscă rădăcina.
Peste creștet de dumbravă

Norii suri își poartă plumbul,
Cu podoaba zdrențuită
Tremură pe câmp porumbul.
Și cum de la miazănoapte
Vine vântul fără milă,
De pe vârful șurii noastre
Smulge-n zbor câte-o șindrilă.
De vifornița păgână
Se-ndoiesc nucii, bătrânii,
Plânge-un pui de ciocârlie
Sus pe cumpăna fântânii.
Îl ascult și simt sub gene

Cum o lacrimă-mi învie:
Ni s-aseamănă povestea,
Pui golaș de ciocârlie.” (Octavian Goga, Toamna)

2. Menționați rolul cratimei din structura „smulge-n.”
cuvinte: „a împodobit”, „dumbravă”, „miazănoapte”.
4. Scrieți trei termeni care să aparțină familiei lexicale a verbului „a usca”.
5. Construiți un enunț în care cuvântul „și” („Îl ascult și simt sub gene!”) să
cuvintele subliniate din secvența: „De vifornița păgână/ Se-ndoiesc nucii,
bătrânii,/ Plânge-un pui de ciocârlie/ Sus pe cumpăna fântânii.”
82
7. Alcătuiți un enunț în care substantivul șindrilă „Smulge-n zbor câte-o
șindrilă.” să îndeplinească funcția sintactică de atibut substantival
prepozițional.
8. Identificați în textul poetic o propoziție subordonată completivă directă.
versuri: „Peste creștet de dumbravă/
Norii suri își poartă plumbul,/ Cu podoaba zdrențuită/ Tremură pe câmp
porumbul.”
83
Testul 54

„Bolta și-a cernit năframa
Ca o mamă întristată,
Floarea-soarelui pe câmpuri
Pleacă fruntea-ngândurată.
Zarea-și picură argintul

Pe ovezele de aur,
Ostenit, din aripi bate,
Ca un vis pribeag, un graur.
Codrul cântăreții-și culcă,

Doarme trestia bolnavă,
Dorm doi pui de nevăstuică
Sub o brazdă de otavă.
S-a oprit trudita moară,

Doarme apa la irugă,
Răzimat pe coate-adoarme
Un cioban întins pe glugă.
Doarme cerul și pământul

Într-o dulce-mbrățișare...
Doar izvorul mai tresaltă
Ca un sân de fată mare.” (Octavian Goga, Sara)

1. Transcrieți, din textul dat, trei cuvinte care conțin diftongi și trei cuvinte
care conțin vocale în hiat.
2. Transcrieți din textul dat trei cuvinte formate prin derivare.
cuvinte: „a cernit”, „ostenit”, „codrul”, „un cioban”.
„cioban”.
5. Construiți un enunț în care cuvântul „o” („Sub o brazdă de otavă.”) să
84
cuvintele subliniate din secvența: „S-a oprit trudita moară,/ Doarme apa la
irugă,/ Răzimat pe coate-adoarme/ Un cioban întins pe glugă.”
7. Alcătuiți un enunț în care substantivul otavă („Sub o brazdă de otavă”) să
aibă funcția sintactică de complement direct.
8. Identificați în textul poetic două propoziții principale aflate în raport de
coordonare prin juxtapunere.
versuri: „Bolta și-a cernit năframa/ Ca o mamă întristată,/ Floarea-soarelui
pe câmpuri/ Pleacă fruntea-ngândurată.”
85
Testul 55

„Uite toamna cum se stinge!
Umbra plopilor tresare.
Și amanții pe cărare
Plâng sub frunza care ninge!
Slabă, tristă, -ngălbenită,

Între vis și adevăr ,
Trece toamna despletită
Și cu frunze moarte-n păr!
Pe când umbra cade multă,

Tu, ce-ți porți alături doamna,
Lasă vorba, taci și-ascultă
Cât de dulce moare toamna!” (Cincinat Pavelescu, Toamna)

1. Transcrieți, din textul dat, două cuvinte care conțin diftongi.

2. Transcrieți din textul dat două cuvinte formate prin derivare.
cuvinte: „plâng”, „despletită”, „alături”.
4. Scrieți trei termeni care să aparțină familiei lexicale a adjectivului
„dulce”.
5. Construiți un enunț în care cuvântul „și” („Trece toamna despletită/ Și cu
frunze moarte-n păr!”) să aibă o altă valoare morfologică decât cea din text,
precizând-o.
cuvintele subliniate din secvența: „Uite toamna cum se stinge!/ Umbra
plopilor tresare./ Și amanții pe cărare/ Plâng sub frunza care ninge.”
7. Alcătuiți un enunț în care substantivul frunza „Și amanții pe cărare/ Plâng
sub frunza care ninge!” să aibă funcția sintactică de complement direct.
8. Construiți o propoziție subordonată subiectivă introdusă prin adverbul
relativ „cum”.
versuri: „Slabă, tristă, -ngălbenită,
Între vis și adevăr,/ Trece toamna despletită/ Și cu frunze moarte-n păr!”
86
Testul 56
„Cu buclele blonde și ochii adânci

Copila pribeagă se duce spre stânci.
Și toamna pictează-mprejuru-i decor,

Pădurea de aur cu frunze ce mor.
Copilă bălană, eu nu știu să-ngân

Cuvinte frumoase ce-n suflet rămân!
Dar poate, iubita, ea nici n-a știut

Cuvântul ce-n păru-i bălai s-a pierdut.
De-atunci al meu suflet aleargă spre stânci

Pe urma copilei cu ochii adânci.” (Cincinat Pavelescu, În munți)

2. Transcrieți, din textul dat, un cuvânt format prin conversiune.
cuvinte: „pribeagă”, „bălană”, „suflet”.
4. Scrieți trei termeni care să aparțină familiei lexicale a verbului „a ști”.
5. Construiți un enunț în care cuvântul „ce” (Copilă bălană, eu nu știu să-
ngân/ Cuvinte frumoase ce-n suflet rămân!”) să aibă o altă valoare
cuvintele subliniate din secvența: „Și toamna pictează-mprejuru-i decor,/
Pădurea de aur cu frunze ce mor.”
7.Alcătuiți un enunț în care substantivul toamna „Și toamna pictează-
mprejuru-i decor” să aibă funcția sintactică de atribut substantival
prepozițional.
8. Identificați în textul poetic o propoziție subordonată atributivă și realizați
contragerea ei.
versuri: „Și toamna pictează mprejuru-i decor,/ Pădurea de aur cu frunze ce
mor.”
87
Testul 57
„Apoi, sprintenă ca o copilă, face degrabă leșie, pregătește de

scăldătoare și, fiindcă știa bine treaba moșitului, lă purcelul, îl scaldă, îi
trage frumușel cu untură din opaiț pe la toate încheieturile, îl strânge de nas
și-l sumuță, ca să nu se deoache odorul. Apoi îl piaptănă și-l grijește așa de
bine, că peste câteva zile îl scoate din boală; și cu tărâțe, cu cojițe, purcelul
începe a se înfiripa și a crește văzând cu ochii, de-ți era mai mare dragul să
te uiți la el. Iară baba nu știa ce să mai facă de bucurie că are un băiat așa de
chipos, de hazliu, de gras și învelit ca un pepene. Să-i fi zis toată lumea că-i
urât și obraznic, ea ținea una și bună, că băiat ca băiatul ei nu mai este altul!
Numai de-un lucru era baba cu inima jignită: că nu putea să le zică tată și
mamă.” (Ion Creangă, Povestea porcului)

2. Transcrieți, din textul dat, un cuvânt format prin conversiune.
cuvinte: „sprintenă”, „fiindcă”, „hazliu”, „jignită”.
4. Scrieți trei termeni care să aparțină familiei lexicale a verbului „a face”.
5. Construiți un enunț în care cuvântul „și” din secvența „că are un băiat așa
de chipos, de hazliu, de gras și învelit ca un pepene” să aibă o altă valoare
cuvintele subliniate din secvența: „Să-i fi zis toată lumea că-i urât și
obraznic, ea ținea una și bună, că băiat ca băiatul ei nu mai este altul!”
7.Alcătuiți un enunț în care substantivul „băiat”: „Iară baba nu știa ce să mai
facă de bucurie că are un băiat așa de chipos” să aibă altă funcție sintactică
decât cea din text, precizând-o.
8. Transcrieți, din textul dat, o propoziție subordonată completivă directă.
9. Explicați, într-un text de 30-50 de cuvinte, semnificația următoarei
secvențe narative: „Apoi îl piaptănă și-l grijește așa de bine, că peste câteva
zile îl scoate din boală; și cu tărâțe, cu cojițe, purcelul începe a se înfiripa și
a crește văzând cu ochii, de-ți era mai mare dragul să te uiți la el. Iară baba
nu știa ce să mai facă de bucurie că are un băiat așa de chipos, de hazliu, de
gras și învelit ca un pepene.”
88
Testul 58
„Moșneagul, sătul și el de-atâta singurătate și dorit să aibă copii, se

scoală a doua zi dis-dimineață, își ia traista în băț și face cum i-a zis baba...
Pornește el și se duce tot înainte pe niște ponoare, până ce dă peste un
bulhac. Și numai iaca că vede în bulhac o scroafă cu doisprezece purcei, care
ședeau tologiți în glod și se păleau la soare. Scroafa, cum vede pe moșneag
că vine asupra ei, îndată începe a grohăi, o rupe de fugă, și purceii după
dânsa. Numai unul, care era mai ogârjit, mai răpănos și mai răpciugos,
neputând ieși din glod, rămase pe loc.
Moșneagul degrabă îl prinde, îl bagă în traistă, așa plin de glod și de
alte podoabe cum era, și pornește cu dânsul spre casă.
— Slavă ție, Doamne! zise moșneagul, că pot să duc babei mele o
mângâiere! Mai știu eu? Poate ori Dumnezeu, ori dracul i-a dat în gând ieri-
noapte de una ca asta. Și cum ajunge-acasă, zice:
— Iaca, măi băbușcă, ce odor ți-am adus eu! Numai să-ți trăiască!
Un băiat ochios, sprâncenat și frumușel de nu se mai poate. Îți seamănă ție,
ruptă bucățică!... Acum pune de lăutoare și grijește-l cum știi tu că se grijesc
băieții: că, după cum vezi, îi cam colbăit, mititelul!” (Ion Creangă, Povestea
porcului)

1. Transcrieți, din textul dat, un cuvânt care conține vocale în hiat și două
cuvinte: „singurătate”, „se scoală”, „în glod”.
3. Scrieți două locuțiuni/ expresii care conțin verbul „a da”.
4. Formulați o propoziție în care cuvântul subliniat în enunțul: „Moșneagul
degrabă îl prinde, îl bagă în traistă, așa plin de glod și de alte podoabe cum
era, și pornește cu dânsul spre casă.” să îndeplinească altă funcție sintactică
decât cea din enunțul dat, precizând-o.
5. Menționați două valori morfologice ale cuvântului „și” din textul dat,
transcriind secvența unde apare fiecare dintre cele două valori morfologice
cerute.
6. Transcrie un verb la modul infinitiv și un adjectiv format prin derivare.
cuvintele subliniate din secvența: „Slavă ție, Doamne! zise moșneagul, că
pot să duc babei mele o mângâiere!”.
89
8. Transcrieți, din textul dat, o propoziție subordonată atributivă.
secvențe narative: „Iaca, măi băbușcă, ce odor ți-am adus eu! Numai să-ți
trăiască! Un băiat ochios, sprâncenat și frumușel de nu se mai poate. Îți
seamănă ție, ruptă bucățică!... Acum pune de lăutoare și grijește-l cum știi tu
că se grijesc băieții: că, după cum vezi, îi cam colbăit, mititelul!”
90
Testul 59

„Cu părul nins, cu ochii mici
Și calzi de duioșie,
Aieve parc-o văd aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.
Torcea, torcea, fus după fus,

Din zori și până-n seară;
Cu furca-n brâu, cu gândul dus,
Era frumoasă de nespus
În portu-i de la țară...
Căta la noi așa de blând,

Senină și tăcută;
Doar suspina din când în când
La amintirea vreunui gând
Din viața ei trecută.” (Ștefan Octavian Iosif, Bunica)

cuvinte: „duioșie”, „pruncie”, „portu-”.
3. Scrieți două locuțiuni/ expresii care conțin verbul „a căuta”.
4. Formulați o propoziție în care cuvântul subliniat din secvența: „Aieve
parc-o văd aici/ Icoana firavei bunici/
Din frageda-mi pruncie.” să îndeplinească altă funcție sintactică decât cea
din enunțul dat, precizând-o.
6. Transcrie un verb la modul indicativ, timpul imperfect, un pronume
personal cu formă neaccentuată și o locuțiune adverbială de timp.
cuvintele subliniate din secvența: Aieve parc-o văd aici/ Icoana firavei
bunici/ Din frageda-mi pruncie.”
8. Construiți o propoziție subordonată subiectivă introdusă prin adverbul
relativ „cum”.
9. Explicați, într-un text de 30-50 de cuvinte, semnificația următoarei strofe:
„Cu părul nins, cu ochii mici/ Și calzi de duioșie,/ Aieve parc-o văd aici/
Icoana firavei bunici/ Din frageda-mi pruncie.”
91
Testul 60

„În crini e beția cea rară
Sunt albi, delicați, subțiratici,
Potirele lor au fanatici
Argint din a soarelui pară.
Deși, când atinși sunt de vară,

Mor pâlcuri, sau mor singuratici,
În crini e beția cea rară
Sunt albi, delicați, subțiratici.
În moartele vremi, mă-mbătară,

Când fragezi, și primăvăratici,
În ei mă sorbiră, extatici,
Și pe aripi de rai mă purtară
În crini e beția cea rară.” (Alexandru Macedonski, Rondelul crinilor)

1. Transcrieți, din textul dat, un cuvânt care conține vocale în hiat și un

cuvânt care conține doi diftongi.
cuvinte: „delicați”, „singuratici”, „vremi”, „extatici”.
3. Scrieți trei locuțiuni/ expresii care conțin verbul „a purta”.
4. Formulați o propoziție în care cuvântul subliniat din secvența: „În crini e
beția cea rară.” să îndeplinească altă funcție sintactică decât cea din enunțul
dat, precizând-o.
6. Transcrie, din textul dar, un articol genitival, o conjuncție subordonatoare
și o conjuncție coordonatoare disjunctivă.
cuvintele subliniate din secvența: „În crini e beția cea rară/ Sunt albi,
delicați, subțiratici/ Potitrele lor au fanatici/ Argint din a soarelui pară.”
8. Transcrieți, din textul dat, o propoziție subordonată circumstanțială
temporală și o propoziție principală.
„În crini e beția cea rară/ Sunt albi, delicați, subțiratici,/ Potirele lor au
fanatici/ Argint din a soarelui pară.”
92
Testul 61
„Deși pe cer e-aceeași lună -

Dar unde e cea de-altădată?
Minciuna vieții ce mă-mbată -
E azi o altfel de minciună.
Ca și atunci, duios răsună

Cavale-n noaptea înstelată,
Și-n cer zâmbește-aceeași lună,
Dar unde e cea de-altădată?
A ei lumină argintată
Cu roze albe mă-ncunună,
Și cântă tot pe vechea strună,
Dar pentru mine e schimbată,
Deși pe cer e-aceeași lună.” (Alexandru Macedonski, Rondelul lunii)

1. Transcrieți, din textul dat, un cuvânt care conține doi diftongi.

cuvinte: „duios”, „zâmbește”, „schimbată”.
3. Scrieți trei locuțiuni/ expresii care conțin substantivul „lumină”.
4. Formulați o propoziție în care cuvântul subliniat din secvența: „A ei
lumină argintată/ Cu roze albe mă-ncunună.”, să îndeplinească altă funcție
sintactică decât cea din enunțul dat, precizând-o.
5. Transcrieți, din textul dat, două cuvinte formate prin derivare, un cuvânt
format prin compunere și un cuvânt format prin conversiune.
6. Transcrie, din textul dat, o conjuncție coordonatoare adversativă, un
pronume personal precedat de prepoziție și un adverb interogativ.
cuvintele subliniate din secvența: „Ca și atunci, duios răsună/ Cavale-n
noaptea înstelată”.
8. Transcrieți, din textul dat, o propoziție subordonată circumstanțială
concesivă și o propoziție principală.
„A ei lumină argintată/ Cu roze albe mă-ncunună,/ Și cântă tot pe vechea
strună,/ Dar pentru mine e schimbată,/ Deși pe cer e-aceeași lună.”
93
Testul 62
„E vremea rozelor ce mor,

Mor în grădini și mor și-n mine
Ș-au fost atât de viață pline,
Și azi se sting așa ușor.
În tot, se simte un fior.

O jale e în orișicine.
E vremea rozelor ce mor
Mor în grădini, și mor și-n mine.
Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmășaguri de suspine,
Și-n marea noapte care vine
Duioase-și pleacă fruntea lor...
E vremea rozelor ce mor.” (Alexandru Macedonski, Rondelul rozelor ce mor)

1. Transcrieți, din textul dat, un cuvânt care conține vocale în hiat și un

cuvinte: „vremea”, „se sting”, „amurgu(l)”.
3. Scrieți trei locuțiuni/ expresii care conțin substantivul „viață”.
4. Formulați o propoziție în care cuvântul subliniat din secvența: „O jale e
în orișicine.”, să îndeplinească altă funcție sintactică decât cea din enunțul
dat, precizând-o.
format prin compunere și un cuvânt format prin conversiune.
6. Transcrieți, din textul dat, un articol nehotărât, un pronume personal și un
pronume relativ.
cuvintele subliniate din secvența: „Pe sub amurgu-ntristător,/ Curg
vălmășaguri de suspine.”
8. Transcrieți, din textul dat, propoziția subordonată atributivă.
„E vremea rozelor ce mor,/ Mor în grădini și mor și-n mine/ Ș-au fost atât de
viață pline,/ Și azi se sting așa ușor.”
94
Testul 63
„La orizont-departe-fulgere fără glas

zvâcnesc din când în când
ca niște lungi picioare de păianjen-smulse
din trupul care le purta.
Dogoare.
Pământu-ntreg e numai lan de grâu

și cântec de lăcuste.
În soare spicele își țin la sân grăunțele

ca niște prunci ce sug.
Iar timpul își întinde leneș clipele
și ațipește între flori de mac.
La ureche-i țârâie un greier.” (Lucian Blaga, Vară)


cuvinte: „trupul”, „dogoare”, „prunci”, „clipele”.
3. Transcrieți, din textul dat, două adjective.
4. Scrieți trei locuțiuni/ expresii care conțin substantivul „picior”.
5. Transcrieți, din textul dat, un cuvânt format prin derivare și un cuvânt
6. Transcrieți, din textul dat, un pronume reflexiv și o conjuncție
coordonatoare adversativă.
cuvintele subliniate din secvența: Iar timpul își întinde leneș clipele/ și
ațipește între flori de mac./ La ureche-i țârâie un greier.”
8. Transcrieți, din textul dat, două propoziții subordonate atributive.
9. Explicați, într-un text de 50-80 de cuvinte, semnificația următoarelor
versuri: „Pământu-ntreg e numai lan de grâu/ și cantec de lăcuste./ În soare
spicele își țin la sân grăunțele/ ca niște prunci ce sug./ Iar timpul își întinde
leneș clipele/ și ațipește între flori de mac./ La ureche-i țârâie un greier.”
95
Testul 64
„Copilo, pune-și mânile pe genunchii mei.

Eu cred că veșnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
și inima-ți zvâcnește mai rar,
ca și cum nu ți-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
și dacă ți-ai sângerat picioarele
te așezi pe un podmol de lut.
Uite, e seară.
Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă tăiată,
ca o cădere de fum din streșini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte.” (Lucian Blaga, Sufetul satului)

cuvinte: „veșnicia”, „gând”, „zvâcnește”, „mântuire”, „pământ”, „tăiată”.
3. Transcrieți din poezie patru adverbe și două adjective.
4. Explicați rolul cratimei în sintagma „inima-ți (zvâcnește mai rar)”.
format prin compunere.
6. Transcrieți, din textul dat, un substantiv în cazul vocativ și o conjuncție
cuvintele subliniate din secvența: „Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,/ ca
un miros sfios de iarbă tăiată.”
8. Transcrieți, din textul dat, o propoziție subordonată completivă directă și
o propoziție subordonată circumstanțială de mod.
„Uite, e seară./ Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,/ ca un miros sfios de
iarbă tăiată,/ ca o cădere de fum din streșini de paie,/ ca un joc de iezi pe
morminte înalte.”
96
Testul 65

„Frumoaso,
ți-s ochii-așa de negri încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare
că ochii tăi, adâncii, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi
și peste munți și peste seșuri
acoperind pământul
c-o mare de-ntuneric.
Așa-s de negri ochii tăi,
lumina mea.” (Lucian Blaga, Izvorul nopții)


cuvinte: „tainic”, „acoperind”, „întuneric”.
3. Transcrieți din poezie un substantiv în cazul vocativ, un adjectiv
pronominal posesiv și un adverb.
4. Explicați rolul cratimei în sintagma „de-ntuneric”.
5. Scrieți trei cuvinte care aparțin familiei lexicale a cuvântului „lumină”.
6. Scrieți trei locuțiuni/ expresii care conțin substantivul „ochi”.
cuvintele subliniate din secvența: „Frumoaso,/ ți-s ochii-așa de negri încât
seara/ când stau culcat cu capu-n poala ta/ îmi pare.”
8. Transcrieți, din textul dat, o propoziție subordonată circumstanțială de
timp și o propoziție subordonată atributivă.
secvențe lirice: „Frumoaso,/ ți-s ochii-așa de negri încât seara/ când stau
culcat cu capu-n poala ta/ îmi pare/ că ochii tăi, adâncii, sunt izvorul/ din
care tainic curge/ noaptea peste văi/ și peste munți și peste seșuri/ acoperind
pământul/ c-o mare de-ntuneric.”
97
Testul 66
„Iisus lupta cu soarta și nu primea paharul...

Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea întruna.
Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul
Și-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna.
O mână nendurată, ținând grozava cupă,

Se coboară-miindu-l și i-o ducea la gură...
Și-o sete uriașă stă sufletul să-i rupă...
Dar nu voia s-atingă infama băutură.
În apa ei verzuie jucau sterlici de miere

Și sub veninul groaznic simțea că e dulceață...
Dar fălcile-nclestându-și, cu ultima putere
Bătându-se cu moartea, uitase de viață!
Deasupra fără tihnă, se frământau măslinii,

Păreau că vor să fugă din loc, să nu-l mai vadă...
Treceau bătăi de aripi prin vraiștea grădinii
Și uliii de seară dau roate dupa pradă.” (Vasile Voiculescu, În grădina
Ghetsemani)

1. Transcrieți, din prima strofă, trei cuvinte care conțin diftongi.

cuvinte: „se-mpotrivea”, „uriașă”, „infama”.
3. Transcrieți din poezie o conjuncție coordonatoare copulativă, conjuncție
coordonatoare adversativă și un pronume reflexiv.
4. Explicați rolul cratimei în sintagma „să nu-l (mai vadă).”
6. Scrieți trei locuțiuni/ expresii care conțin substantivul „mână”.
cuvintele subliniate din secvența: „Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb
ca varul/ Și-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna.”
8. Transcrieți, din textul dat, două propoziții aflate în raport de coordonare
copulativă și o propoziție subordonată predicativă.
„Deasupra fără tihnă, se frământau măslinii,/ Păreau că vor să fugă din loc,
să nu-l mai vadă.../ Treceau bătăi de aripi prin vraiștea grădinii/ Și uliii de
seară dau roate dupa pradă.”
98
Testul 67
„Între ziduri, printre arbori ce se scutură de floare,

Cum revarsă luna plină liniștita ei splendoare!
Și din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate;
Amorțită li-i durerea, le simțim ca-n vis pe toate,
Căci în propria-ne lume ea deschide poarta-ntrării
Și ridică mii de umbre după stinsul lumânării...
Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară,
Și câți codri-ascund în umbră strălucire de izvoară!
Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,
Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate,
Și pe toți ce-n astă lume sunt supuși puterii sorții
Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții!” (Mihai Eminescu,
Scrisoarea I)


cuvinte: „ziduri”, „splendoare”, „durerea”, „singurătate”.
3. Scrieți trei locuțiuni/ expresii care conțin substantivul „lume”.
4. Explicați rolul cratimei în sintagma „ce-n”.
6. Scrieți trei termeni care fac parte din familia lexicală a substantivului
„floare”.
cuvintele subliniate din secvența: „Amorțită li-i durerea, le simțim ca-n vis
pe toate,/ Căci în propria-ne lume ea deschide poarta-ntrării”.
8. Transcrieți, din textul dat, o propoziție subordonată atributivă și o
propoziție subordonată circumstanțială de timp.
secvențe poetice: „Între ziduri, printre arbori ce se scutură de floare,/ Cum
revarsă luna plină liniștita ei splendoare!/ Și din noaptea amintirii mii de
doruri ea ne scoate;/ Amorțită li-i durerea, le simțim ca-n vis pe toate,/ Căci
în propria-ne lume ea deschide poarta-ntrării/ Și ridică mii de umbre după
stinsul lumânării...”
99
Testul 68
„Din vârf de munți amurgul suflă

cu buze roșii
în spuza unor nori
și-ațâță
jăraticul ascuns
sub valul lor subțire de cenușă.
O rază
ce vine goană din apus
și-adună aripile și se lasă tremurând
pe-o frunză:
dar prea e grea povara -
și frunza cade.
O, sufletul!
Să mi-l ascund mai bine-n piept
și mai adânc,
să nu-l ajungă nicio rază de lumină:
s-ar prăbuși.
E toamnă.” (Lucian Blag, Amurg de toamnă)


cuvinte: „amurgul”, „cade”, „sufletul”, „să nu(-l) ajungă”
3. Scrieți, din textul dat, trei prepoziții și o interjecție.
cuvintele subliniate din secvența: „Din vârf de munți amurgul suflă/ cu
buze roșii/ în spuza unor nori/ și-atâta/ jăraticul ascuns/ sub valul lor
subțire de cenușă.”
5. Alcătuiți trei termeni din familia lexicală a subsantivului „suflet”.
6. Scrieți trei locuțiuni/ expresii care conțin substantivul „piept”.
7. Explicați rolul cratimei în sintagma „mai bine-n”.
propoziție principală.
9. Explicați, într-un text de 4-6 rânduri, semnificația următoarei strofe: „Din
vârf de munți amurgul suflă/ cu buze roșii/ în spuza unor nori/ și-ațâță/
jăraticul ascuns/ sub valul lor subțire de cenușă.”
100
Testul 69
„S-a ridicat, deodată, din prăpastia întunecoasă, umedă, a munților

falnici. Și, doritor de lumină, în această dimineață scăldată de soare, a întins
aripile, ca o flamură, deasupra brazilor bătrâni. S-a înălțat mai întâi drept în
sus, ca o săgeată; a străbătut văzduhul răcoros, apoi a rămas acolo, s-a
legănat în aer, îmbătat de plăcerea să fluture la înălțime uriașă; a plecat
capul și a privit în jos. Pe câmpiile lucii, satele împrăștiate, ca grăunțele,
scoteau sclipiri repezi ca a prundișului spălat de ape. Oamenii nu se zăreau;
deasupra, dedesubtul lui, primprejur, nicio vietate. I se păru că lumea aceasta
frumoasă, încântătoare, peste care primăverile se aștern cu spuză de flori, e a
lui, a lui singur. Și, scuturându-și aripile, făcu un ocol larg, suind și
coborând prin aer. Apoi i se păru că ceva flutură mai jos, ceva mic, prea
neînsemnat pentru ca să îndrăznească să se suie până la el: se repezi și, în
ciocul gata să frângă, prinse o pană căzută chiar din aripa lui. Zbură cu
dânsa, sus, sus, apoi îi dădu drumul și urmări cu ochi strălucitori lunecarea
ușoară, ca pe o apă, a penei care cândva îl ajutase să se ridice.” (Emil
Gârleanu, Vulturul)

care conțin triftongi.
cuvinte: „văzduhul”, „prundișului”, „se zăreau”, „suind”, „strălucitori”.
3. Scrieți, din textul dat, două prepoziții și două adverbe.
cuvintele subliniate din secvența: „Zbură cu dânsa, sus, sus, apoi îi dădu
drumul și urmări cu ochi strălucitori lunecarea ușoară, ca pe o apă, a penei
care cândva îl ajutase să se ridice.”
5. Transcrieți, din textul dat, trei cuvinte formate prin derivare și două
cuvinte formate prin compunere.
6. Scrieți trei locuțiuni/ expresii care conțin substantivul „apă”.
7. Explicați rolul cratimei în sintagma „scuturându-și”.
8. Transcrieți, din textul dat, două propoziții subordonate atributive.
9. Explicați, într-un text de 4-6 rânduri, semnificația secvenței: „I se păru că
lumea aceasta frumoasă, încântătoare, peste care primăverile se aștern cu
spuză de flori, e a lui, a lui singur. Și, scuturându-și aripile, făcu un ocol
larg, suind și coborând prin aer.”
101
Testul 70
„La o margine de drum înflori un trandafir. Și a fost o minune, căci

floarea trandafirului era așa de gingașă, așa de albă, că parcă de la ea se
înviorase dimineața ceea de primăvară. Ș-avea crengile lucii, rumene ca
mărgeanul, frunzele verzi ca smaragdul. Iar mirosul florii se împrăștia îndată
peste întreg cuprinsul câmpiei; fluturii cădeau adormiți, celelalte flori se
plecară în fața adevăratei stăpâne, pe când păsările veneau din depărtări
adânci, atrase de mireasma, vrăjită, să vadă și ele tulpina măiastră care își
desfăcea frumusețea pentru întâia oară pe pământ. Și parcă și lui Dumnezeu
îi părea acuma rău că pusese într-o floare așa de minunate însușiri, — daruri
pe care nu le împărțise nici în rai. Lucrul acesta îl șoptise o ciocârlie care, la
răsăritul soarelui, ducea totdeauna lui Dumnezeu câte o sămânță din fiecare
floare ce creștea pe pământ, să o păstreze, Preasfântul, pentru răsad.
Până la amiază trandafirul se acoperi întreg cu flori. Drumeții treceau
și rămâneau locului, puneau mâinile la ochi, răsfirau nările să înghită
mireasma nemaisimțită până atunci, apoi, cu priviri lacome, rupeau câte o
floare; iar dacă aveau câte ceva în mână, aruncau să țină floarea mai bine. În
locul ei răsărea îndată alt bobocel și, cât ai clipi, se desfăcea. Și alți drumeți
treceau, și nu era unul să nu rupă câte o floare.” (Emil Gârleanu,
Trandafirul)

cuvinte: „mireasma”, „lacome”, „răsărea”, „drumeți”.
3. Scrieți, din textul dat, două prepoziții, o conjuncție coordonatoare
adversativă și un pronume reflexiv.
cuvintele subliniate din secvența: „Lucrul acesta îl șoptise o ciocârlie care,
la răsăritul soarelui, ducea totdeauna lui Dumnezeu câte o sămânță din
fiecare floare ce creștea pe pământ, să o păstreze, Preasfântul, pentru
răsad.”
5. Transcrieți, din textul dat, trei cuvinte formate prin derivare și un cuvânt
6. Scrieți trei locuțiuni/ expresii care conțin substantivul „floare”.
7. Explicați rolul cratimei în sintagma „ș-avea”.
102
propoziție subordonată condițională.
9. Explicați, într-un text de 4-6 rânduri, semnificația secvenței: „Iar mirosul
florii se împrăștia îndată peste întreg cuprinsul câmpiei; fluturii cădeau
adormiți, celelalte flori se plecară în fața adevăratei stăpâne, pe când păsările
veneau din depărtări adânci, atrase de mireasma, vrăjită, să vadă și ele
tulpina măiastră care își desfăcea frumusețea pentru întâia oară pe pământ.”
103
Testul 71
„Azi e o zi înăbușitoare. E în iulie. Aerul ondulează, pare că-i

răsufletul pământului ostenit de alergătura lui prin haos. Păsările se cobor pe
fiecare clipă să ia în gură câte o picătură de apă din izvorul rece care se
prelinge, argintiu, în ciuda arșiței.
Din pricina dogoarei, mlaștinile sunt uscate peste tot. Și bietul
viețuitor se topea; amețit de căldură, o luă într-un noroc înainte, încotro l-o
duce soarta. Și, când se credea pierdut, zări cu ochii lui mici, roșii, fără de
gene, cu ochii lui cei îngropați în grăsimea capului, pâlcul ademenitor de
salcii. Îndată și-a îndreptat râtul spre ele, cum își îndreaptă luntrea botul spre
țărm, și-o porni într-acolo. Când a ajuns și-a dat de baltă, se repezi, nebun de
bucurie, gonind păsările, care zburară înfricoșate. Se afundă, până la urechi,
în baltă, apoi închise ochii, răsuflând cu poftă aerul răcoritor. O libelulă sosi,
zburând zglobie, și, crezând că deasupra apei e o floare, se lăsă, ușoară, pe
râtul trandafiriu. O înfiorare dulce, neînțeles de plăcută, gâdili sufletul
musafirului pentru întâia dată în viața lui, și, fericit la culme, prinse a guița
lung și ascuțit. Libelula, văzând că se înșelase, zbură, înfricoșată. Iar păsările
ascultară cât ascultară zgomotul acesta, apoi, toate, într-un gând, împânziră,
care-ncotro, largul câmpiei încropite.” (Emil Gârleanu, Musafirul)

cuvinte: „înăbușitoare”, „soarta”, „zgomotul”.
3. Scrieți trei cuvinte care aparțin familiei lexicale a adjectivului „dulce”.
cuvintele subliniate din secvența: „Se afundă, până la urechi, în baltă, apoi
închise ochii, răsuflând cu poftă aerul răcoritor. O libelulă sosi, zburând
zglobie, și, crezând că deasupra apei e o floare, se lăsă, ușoară, pe râtul
trandafiriu”
5. Transcrieți, din textul dat, trei cuvinte formate prin derivare și un cuvânt
104
8. Transcrieți, din textul dat, o propoziție subordonată completivă directă, o
propoziție subordonată circumstanțială de timp și o propoziție subordonată
atributivă.
9. Explicați, într-un text de 4-6 rânduri, semnificația secvenței: „Azi e o zi
înăbușitoare. E în iulie. Aerul ondulează, pare că-i răsufletul pământului
ostenit de alergătura lui prin haos. Păsările se cobor pe fiecare clipă să ia în
gură câte o picătură de apă din izvorul rece care se prelinge, argintiu, în
ciuda arșiței.”
105
Testul 72

„- De ce m-ai prins în pumnul tău,
Copil frumos, tu nu știi oare
Ca-s mic și eu și că mă doare
De ce mă strângi așa de rău?
Copil ca tine sunt și eu,

Și-mi place să mă joc și mie,
Și milă trebuie să-ți fie
De spaima și de plânsul meu!
De ce să vrei să mă omori?
Ca am și eu părinți ca tine,
Și-ar plânge mama după mine,
Și-ar plânge bietele surori,
Și-ar plânge tata mult de tot

Căci am trăit abia trei zile,
Îndura-te de ei, copile,
Și lasă-mă, că nu mai pot!...” (Elena Farago, Gândăcelul)

cuvinte: „copil”, „să mă omori”, „abia”.
3. Scrieți trei cuvinte care aparțin familiei lexicale a cuvântului „rău”.
cuvintele subliniate din secvența:
„Copil frumos, tu nu știi oare/ Ca-s mic și eu și ca mă doare/ De ce mă
strângi așa de rău?”
5. Precizați rolul virgulelor în structura: „Îndura-te de ei, copile,/ Și lasă-mă
că nu mai pot!”
6. Scrieți trei locuțiuni/ expresii care conțin substantivul „zi”.
propoziție subordonată subiectivă introdusă prin conjuncția subordonată „să”.
8. Transcrieți, din textul dat, o propoziție subordonată subiectivă și o
propoziție subordonată completivă directă.
9. Explicați, într-un text de 4-6 rânduri, semnificația următoarei strofe: „- De
ce m-ai prins în pumnul tău,/ Copil frumos, tu nu știi oare/ Ca-s mic și eu și
ca mă doare/ De ce mă strângi așa de rău?”
106
Testul 73
„O, brad frumos, ce sfânt păreai

în altă sărbătoare.
Mă văd copil cu păr bălai
și ochii de cicoare.
Revăd un scump și drag cămin
și chipul mamei sfinte,
imagini de Crăciun senin
mi-apar și azi în minte.
Un brad cu daruri și lumini

în amintiri s-arată.
În vis zâmbește ca un crin
copilul de-altădată.
Întregul cer era deschis
deasupra frunții mele.
Azi strâng doar pulbere de vis
și numai scrum din stele.” (Radu Gyr, O, brad frumos...)

1. Transcrieți, din textul dat, un cuvânt care conține trifong și un cuvânt care
conține diftong.
cuvinte: „cămin”, „daruri”, „cerul”.
4. Formulați o propoziție în care cuvântul subliniat din secvența: „Un brad
cu daruri și lumini/ în amintiri s-arată.” să îndeplinească altă funcție
sintactică decât cea din enunțul dat, precizând-o.
5. Transcrieți, din textul dat, trei substantive în cazuri diferite, precizând
cazul în dreptul acestora.
6. Transcrie o interjecție și un adverb de timp.
cuvintele subliniate din secvența: „Revăd un scump și drag cămin/ și chipul
mamei sfinte.”
8. Transcrieți, din textul dat, o propoziție principală enunțiativă.
„Întregul cer era deschis/ deasupra frunții mele./ Azi strâng doar pulbere de
vis/ și numai scrum din stele.”
107
Testul 74

„E toamnă, e foșnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Și-i frig, și burează.
Amanții, mai bolnavi, mai triști,

Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veșnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu stau, și mă duc, și mă-ntorc,

Și-amanții profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Și-i frig, și burează.” (George Bacovia, Nervi de toamnă)


2. Menționați rolul cratimei din structura „mă-ntristează”.
cuvinte: „copacii”, „drumuri”, „ciudate”, „profund”.
4. Scrieți trei termeni care să aparțină familiei lexicale a adjectivului „trist”.
5. Construiți un enunț în care cuvântul „frunze” („Iar frunze, de veșnicul
somn,/ Cad grele, udate.”) să aibă o altă funcție sintactică decât cea din text,
precizând-o.
cuvintele subliniate din secvența: „Eu stau, și mă duc, și mă-ntorc,/ Și-
amanții profund mă-ntristează -/ Îmi vine să râd fără sens”
7. Scrieți trei locuțiuni/ expresii care conțin substantivul „drum/ drumuri”.
8. Transcrieți, din textul dat, o propoziție subordonată subiectivă.
versuri: „E toamnă, e foșnet, e somn... - Copacii, pe stradă, oftează;/ E tuse,
e plânset, e gol.../ Și-i frig, și burează.”
108
Testul 75
„Și toamna, și iarna

Coboară-amândouă;
Și plouă, și ninge -
Și ninge, și plouă.
Și noaptea se lasă
Murdară și goală;
Și galbeni trec bolnavi
Copii de la școală.
Și-s umezi pereții,

Și-un frig mă cuprinde -
Cu cei din morminte
Un gând mă deprinde...
Și toamna, și iarna
Coboară-amândouă;
Și plouă, și ninge -
Și ninge, și plouă.” (George Bacovia, Moină)


2. Menționați rolul cratimei din structura „Coboară-amândouă”.
cuvinte: „murdară”, „galbeni”, „(mă) cuprinde”.
4. Scrieți trei termeni care să aparțină familiei lexicale a adjectivului
„murdar”.
5. Construiți un enunț în care cuvântul „pereții” („Și-s umezi pereții”) să
aibă o altă funcție sintactică decât cea din text, precizând-o.
cuvintele subliniate din secvența: „Și noaptea se lasă/ Murdară și goală;/ Și
galbeni trec bolnavi/ Copii de la școală.”
7. Alcătuiți un enunț în care cuvântul „și” („Și toamna, și iarna/ Coboară-
amândouă;”) să fie pronume reflexiv.
8. Alcătuiți o frază formată din două propoziții în care să existe o propoziție
subordonată atributivă introdusă prin adverbul relativ „cum”.
versuri: „Și noaptea se lasă/ Murdară și goală;/ Și galbeni trec bolnavi/ Copii
de la școală.”
109
Testul 76
„Cât de frumoasă te-ai gătit,

Naturo, tu! Ca o virgină
Cu umblet drag, cu chip iubit!
Aș vrea să plâng de fericit,
Că simt suflarea ta divină,
Că pot să văd ce-ai plăsmuit!
Mi-e inima de lacrimi plină,
Că-n ea s-au îngropat mereu
Ai mei, și-o să mă-ngrop și eu!
O mare e, dar mare lină
Natură, în mormântul meu,
E totul cald, că e lumină!” (George Coșbuc, Vara)

care conține două vocale în hiat.
2. Menționați rolul cratimei din structura „Că-n”.
cuvinte: „umblet”, „fericit”, „aș vrea”, „mereu”.
4. Scrieți trei termeni care să aparțină familiei lexicale a verbului „a vedea”.
5. Construiți un enunț în care cuvântul „suflarea” („Că simt suflarea ta
divină”) să aibă o altă funcție sintactică decât cea din text, precizând-o.
cuvintele subliniate din secvența: „Mi-e inima de lacrimi plină,/ Că-n ea s-
au îngropat mereu/ Ai mei, și-o să mă-ngrop și eu!”
7. Alcătuiți un enunț în care cuvântul „și” („să mă-ngrop și eu!”) să fie
conjuncție coordonatoare copulativă.
8. Transcrieți, din textul dat, o propoziție principală și două propoziții
subordonate completive directe
versuri: „Cât de frumoasă te-ai gătit/ Naturo, tu! Ca o virgină/ Cu umblet
drag, cu chip iubit!/ Aș vrea să plâng de fericit,/ Că simt suflarea ta divină.”
110
Testul 77
Și atunci, odată pornesc și turturica și calul, fugind pe întrecute, când

pe sus, când pe jos, după cum cerea trebuința.
Dar turturica, fiind mai ușoară, ajunge mai înainte; și pândind tocmai
când era soarele în cruce, de se odihneau munții numai pentru o clipită, se
repede ca prin foc și ia trei smicele de măr dulce și apă vie și apă moartă, și
apoi ca fulgerul se întoarce înapoi. Și, când pe la poarta munților, calul îi
iese înainte, o propește în cale și o ia cu măgulelile, zicându-i:
— Turturică-rică, dragă păsărică, adă la mine cele trei smicele de
măr dulce, apa cea vie și cea moartă, și tu du-te înapoi de-ți ia altele și mi-i
ajunge pe drum, căci ești mai sprintenă decât mine. Hai, nu mai sta la
îndoială și dă-mi-le, căci atunci are să fie bine și de stăpânu-meu, și de
stăpână-ta, și de mine, și de tine; iară de nu mi li-i da, stăpânu-meu Harap-
Alb este în primejdie, și de noi încă n-are să fie bine.
Turturica parcă n-ar fi voit. Dar calul n-o mai întreabă de ce-i e
cojocul; se repede și-i ia apa și smicelele cu hapca și apoi fuge cu dânsele la
fata împăratului și i le dă, de față cu Harap-Alb. Atunci lui Harap-Alb i s-a
umplut inima de bucurie.
Vine ea și turturica mai pe urmă, dar ce-ți e bună?
— Alei, țolină ce-mi ești, zise fata împăratului; da' bine m-ai vândut.
Dacă e așa, hai, pornește chiar acum la împăratul Verde și vestește-i că
venim și noi în urmă.
Atunci turturica pornește. Iară fata împăratului îngenunche dinaintea
tătâne-său și zice:
— Binecuvântează-mă, tată, și rămâi sănătos! Se vede că așa mi-a
fost sortit și n-am ce face; trebuie să merg cu Harap-Alb, și pace bună! (Ion
Creangă, Povestea lui Harap-Alb)

cuvinte: „fugind”, „sprintenă”, „smicele”.
3. Scrieți două locuțiuni/ expresii care conțin verbul „a da”.
4. Formulați o propoziție în care cuvântul subliniat în enunțul: „Iară fata
împăratului îngenunche dinaintea tătâne-său și zice.” să îndeplinească altă
funcție sintactică decât cea din enunțul dat, precizând-o.
111
5. Precizați rolul cratimei în structura „n-are”.
6. Transcrie două verbe la modul gerunziu și o interjecție predicativă.
cuvintele subliniate din secvența:
„— Turturică-rică, dragă păsărică, adă la mine cele trei smicele de măr
dulce, apa cea vie și cea moartă, și tu du-te înapoi de-ți ia altele și mi-i
ajunge pe drum, căci ești mai sprintenă decât mine.”
8. Transcrieți, din textul dat, o propoziție principală, o propoziție
subordonată completivă directă și o propoziție subordonată subiectivă.
secvențe narative: „— Turturică-rică, dragă păsărică, adă la mine cele trei
smicele de măr dulce, apa cea vie și cea moartă, și tu du-te înapoi de-ți ia
altele și mi-i ajunge pe drum, căci ești mai sprintenă decât mine. Hai, nu mai
sta la îndoială și dă-mi-le, căci atunci are să fie bine și de stăpânu-meu, și de
stăpână-ta, și de mine, și de tine; iară de nu mi li-i da, stăpânu-meu Harap-
Alb este în primejdie, și de noi încă n-are să fie bine.”
112
Testul 78
„Se înduplecară și cele două, intrară cu toatele în casă; luară pe babă

de păr ș-o izbiră cu capul de pereți până i-l dogiră. Apoi cea mai tânără, fiind
mai șugubață decât cele două, trântește baba în mijlocul casei ș-o frământă
cu picioarele, ș-o ghigosește ca pe dânsa; apoi îi scoate limba afară, i-o
străpunge cu acul și i-o presură cu sare și cu piper, așa că limba îndată se
umflă, și biata soacră nu mai putu zice nici cârc! și, slabă și stâlcită cum era,
căzu la pat bolnavă de moarte. Apoi nurorile, după sfătuirea celei cu pricina,
așezară baba într-un așternut curat, ca să-și mai aducă aminte de când era
mireasă; și după aceasta începură a scoate din lada babei valuri de pânză, a-
și da ghiont una alteia și a vorbi despre stârlici, toiag, năsălie, poduri, paraua
din mâna mortului, despre găinile ori oaia de dat peste groapă, despre strigoi
și câte alte năzdrăvănii înfiorătoare, încât numai aceste erau de ajuns, ba și
de întrecut, s-o vâre în groapă pe biata babă.
Iaca fericirea visată de mai înainte cum s-a împlinit!” (Ion Creangă,
Soacra cu trei nurori)

care conțin vocale în hiat.
cuvinte: „capul”, „șugubață”, „trântește”.
3. Scrieți, din textul dat, un pronume reflexiv, un verb la modul infinitiv și o
interjecție.
cuvintele subliniate din secvența: „Apoi cea mai tânără, fiind mai șugubață
decât cele două, trântește baba în mijlocul casei ș-o frământă cu picioarele,
ș-o ghigosește ca pe dânsa; apoi îi scoate limba afară, i-o străpunge cu acul
și i-o presură cu sare și cu piper, așa că limba îndată se umflă, și biata
soacră nu mai putu zice nici cârc!.”
5. Indicați cazul pentru următoarele substantivele selectate din textul de mai
sus: „de pereți”, „în mijlocul casei” „nurorile”.
6. Construiți două enunțuri în care verbul „era” din structura „ca să-și mai
aducă aminte de când era mireasă” să aibă valoare predicativă și valoare
auxiliară.
scop și o propoziție subordonată completivă indirectă.
113
8. Precizați rolul cratimei în structura: „ș-o izbiră”.
9. Explicați, într-un text de 4-6 rânduri, semnificația următoarei secvențe
narative: „Se înduplecară și cele două, intrară cu toatele în casă; luară pe
babă de păr ș-o izbiră cu capul de pereți până i-l dogiră. Apoi cea mai tânără,
fiind mai șugubață decât cele două, trântește baba în mijlocul casei ș-o
frământă cu picioarele, ș-o ghigosește ca pe dânsa; apoi îi scoate limba
afară, i-o străpunge cu acul și i-o presură cu sare și cu piper, așa că limba
îndată se umflă, și biata soacră nu mai putu zice nici cârc! și, slabă și stâlcită
cum era, căzu la pat bolnavă de moarte.”
114
Testul 79
„Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii
mele, la casa parintească din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama
o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul
vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la
cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și
la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și
acum inima de bucurie! Și, Doamne, frumos era pe atunci, căci și părinții, și
frații și surorile îmi erau sănătoși, și casa ne era îndestulată, și copiii și
copilele megieșilor erau de-a pururea în petrecere cu noi, și toate îmi
mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era toată lumea a mea!
Și eu eram vesel ca vremea cea bună și sturlubatic și copilăros ca
vântul în tulburarea sa.
Și mama, care era vestită pentru năzdrăvăniile sale, îmi zicea cu
zâmbet uneori, când începea a se ivi soarele dintre nori după o ploaie
îndelungată: „Ieși, copile cu părul bălan, afară și râde la soare, doar s-a
îndrepta vremea” și vremea se îndrepta după râsul meu...” (Ion Creangă,
Amintiri din copilărie)

cuvinte: „mâțăle”, „megieșilor” , „sturlubatic”, „bălan”.
3. Scrieți trei locuțiuni/ expresii care conțin verbul „a ține”.
4. Scrieți patru termeni din familia lexicală a cuvântului „frate”.
cuvintele subliniate din secvența: „Și mama, care era vestită pentru
năzdrăvăniile sale, îmi zicea cu zâmbet uneori, când începea a se ivi soarele
dintre nori după o ploaie îndelungată: „Ieși, copile cu părul bălan, afară și
râde la soare, doar s-a îndrepta vremea” și vremea se îndrepta după râsul
meu...”
6. Indicați cazul următoarelor substantive selectate din textul de mai sus:
„nașterii”, „din Humulești”, „mama”, „copile”.
7. Precizați rolul cratimei în structura: „parcă-mi”.
8.Transcrieți, din textul dat, o propoziție subordonată atributivă și o
115
9. Explicați, într-un text de 4-6 rânduri, semnificația următoarei secvențe
narative: „Și, Doamne, frumos era pe atunci, căci și părinții, și frații și
surorile îmi erau sănătoși, și casa ne era îndestulată, și copiii și copilele
megieșilor erau de-a pururea în petrecere cu noi, și toate îmi mergeau după
plac, fără leac de supărare, de parcă era toată lumea a mea!”
116
Testul 80
„Și să nu-mi uit cuvântul! Petrecem noi sărbătorile frumos la părinți,

în Humulești, și după Bobotează ne întoarcem iar în Folticeni, la Pavel,
gazda noastră. Pe la școală mai dam noi așa, câteodată, de formă. Dar, drept
vorbind, nici n-aveam ce căuta, căci bucheaua poate s-o învețe și acasă cine
vrea. Iar cine nu, ferice de dânsul! Și eu, unul, eram dintr-acei fericiți: când
e vorba de credință, ce-ți mai trebuie învățătură? De la moș Bodrângă zic și
eu că aveai ce învăța: fluierul său te făcea să joci fără să vrei, și poveștile lui
nu-ți dau vreme de dormit. Afară de asta, mai aveam noi cu ce ne trece
vremea când voiam: țencușa, ba tăbăcăreasca sau concina, ba alteori,
noaptea, ne puneam la taclale până se făcea ziua albă. Iar în sărbători, o
luam hăbăuca prin cele sate, pe unde știam că se fac hore. În Rădășeni, sat
mare, frumos și bogat, am jucat la trei jocuri într-o singură zi: unul de flăcăi
tomnatici, la care venise fetele cele mai tinere; altul de flăcăi tineri, la care
venise fetele cele stătute; iar al treilea, de copilandri, la care venea cine
poftea... Flăcăii abia se legănau în joc, și hora se învârtea foarte încet. Fetele
nu se-așteptau rugate, ca pe-aiurea, ci fiecare desprindea mâinile a doi flăcăi,
unde-i venea la socoteală, spunea bună ziua! și urma jocul înainte.” (Ion
Creangă, Amintiri din copilărie)

format prin conversiune și un cuvânt format prin compunere.
3. Precizați rolul cratimei în structura: „nu-ți”.
cuvinte: „Bobotează”, „taclale”, „flăcăi”.
5. Scrieți două locuțiuni/ expresii care conțin verbul „a (se) pune”.
cuvintele subliniate din secvența: „Petrecem noi sărbătorile frumos la
părinți, în Humulești, și după Bobotează ne întoarcem iar în Folticeni, la
Pavel, gazda noastră. Pe la școală mai dam noi așa, câteodată, de formă.
Dar, drept vorbind, nici n-aveam ce căuta, căci bucheaua poate s-o învețe și
acasă cine vrea. Iar cine nu, ferice de dânsul!”
7. Formulați o propoziție în care cuvântul subliniat în enunțul: „Flăcăii abia
se legănau în joc, și hora se învârtea foarte încet.” să îndeplinească altă
funcție sintactică decât cea din enunțul dat, precizând-o.
117
mod și o propoziție principală.
9. Explicați, într-un text de 4-6 rânduri, semnificația secvenței: „Și să nu-mi
uit cuvântul! Petrecem noi sărbătorile frumos la părinți, în Humulești, și
după Bobotează ne întoarcem iar în Folticeni, la Pavel, gazda noastră. Pe la
școală mai dam noi așa, câteodată, de formă. Dar, drept vorbind, nici n-
aveam ce căuta, căci bucheaua poate s-o învețe și acasă cine vrea. Iar cine
nu, ferice de dânsul!”
118
Rezolvarea testului 1
1. cuvinte care conțin diftongi: scrisoarea, privirea, osoase, mâinile, putea,

privea, cerneală, avea, firea etc.
cuvinte care conțin vocale în hiat: apropie, voit, Păun, comedia.
2. suflarea = respirația;
privea = zărea, observa;
însemnătate = semnificație;
palidă = ștearsă.
3. În structura „s-o (ia în primire)”, cratima marchează elidarea vocalei
finale „ă” din conjuncția subordonatoare „să”. De asemenea, cratima
marchează rostirea într-o singură silabă a două cuvinte diferite din punct de
vedere morfologic: „s” = conjuncție subordonatoare simplă, „o” = pronume
personal cu formă neaccentuată.
4. cuvinte formate prin derivare: scrisoarea, despăturită, descifreze, osoase,
așteptare, suflarea, învechită, dezordonată etc.
5. În text cuvântul „dar” este conjuncție subordonatoare adversativă.
Am primit un dar frumos de la colegii mei. dar = substantiv comun simplu
6. cuminte = adverb de mod, complement circumstanțial de mod;
pe genunchi = substantiv comun simplu, complement circumstanțial de loc;
o = pronume personal cu formă neaccentuată, complement direct.
7. ei = pronume personal
8. „s-o ia în primire” = propoziție subordonată circumstanțială de scop;
„s-o descifreze în lumina vânătă a crepusculului” = propoziție subordonată
circumstanțială de scop.
9. În această secvență este portretizat personajul feminin Cristina Madolschi,
un personaj cu origini nobile, dovadă fiind sintagma „supraviețuitoarea
Movileștilor”. Portretul fizic al Cristinei Madolschi pune în evidență
sănătatea precară a acesteia, ea aflându-se la granița șubredă dintre viață și
moarte. Epitetul dublu „ochii (ei) ficși și (adânc) scufundați”, dublat de
sintagma „buzele albe și subțiri” conturează un personaj suferind care se
confruntă cu drama morții implacabile.
119
1. cuvinte care conțin diftongi: iese, podului, două, înapoi, calului, pielea,
tatei, partea, mea, lumea;
cuvinte care conțin vocale în hiat: împărăție, știe, mormăind etc.
2. „să-l ispitească” = propoziție subordonată completivă directă;
„care m-a vârtât în toți spărieții” = propoziție subordonată atributivă;
3. În structura „n-am”, cratima marchează elidarea vocalei finale „-u” din
adverbul de negație „nu”. De asemenea, cratima marchează rostirea într-o
singură silabă a două cuvinte diferite din punct de vedere morfologic: „n-” =
adverb de negație, „am” = verb.
4. cuvinte formate prin derivare: trebuitoare, bucurie, împărăție, rușinat,
moștenesc;
cuvânt format prin conversiune: săi, molcum;
5. În text cuvântul „când” are valoare de adverb relativ.
Când te întoci la bunici? când = adverb interogativ
6. atunci = adverb de timp, complement circumstanțial de timp;
de crai = substantiv comun simplu precedat de prepoziția simplă „de”,
atribut substantival prepozițional;
a sări = verb predicativ la modul infinitiv, complement direct.
7. de = conjuncție subordonatoare simplă
8. Nu se știe care va câștiga premiul cel mare.
Nu mă interesează care va veni la această petrecere.
Se vede care a învățat la examen.
9. Secvența dată surprinde ipostaza tatălui pedagog care își testează fiii ca să
se asigure că sunt suficienți de maturi pentru a fi vrednici de a conduce o
împărăție. În fragment, fiul cel mare se întoarce înapoi la curtea tatălui său,
deorece i-a ieșit în cale „un urs grozav”. Revenirea acasă foarte speriat,
ilustrativă fiind sintagma - „m-a vârtât în toți spărieții”-, confirmă ideea că
fiul cel mare nu a ajuns încă la vârsta maturității și nu este destoinic să-i
urmeze Împăratului Verde la tron.
120
1. cuvinte care conțin diftongi: foame, numai;

cuvânt care conține hiat: mijlociul.
2. cuvinte formate prin derivare: arătător, mâncare, mijlociul;
3. mij-lo-ci-ul
4. cuvinte formate prin compunere: deloc, numai
5. fărâmă = bucățică
mâncare = hrană
de făcut = de înfăptuit, de realizat
6. frate
7. se apleacă = verb predicativ, predicat verbal;
mijlociul = substantiv comun simplu, subiect;
îi = pronume personal, complement indirect.
8. În textul poetic cuvântul „de foame” îndeplinește funcția sintactică de
complement circumstanțial de cauză, prin urmare propoziția corspunzătoare
complementului circumstanțial de cauză este propoziția subordonată
circumstanțială cauzală: „de foame” = din cauză că îmi este foame.
9. În strofa a doua, precum și în toată poezia, se poate observa că degetele de
la mână sunt personificate, adică se comportă asemenea unor ființe umane
care se îngrijorează din cauza lipsei de hrană. Degetul mijlociu se adresează
arătătorului prin apelativul „frate”, scoțând în evidență apropierea dintre cele
două degete. Lipsa hranei, din versul „Nu mai sunt deloc bucate” sugerează
ideea că pentru a supraviețui trebuie să muncim, prin urmare strofa
sintetizează în manieră poetică importanța muncii în viața omului.
121
1. iazului, acestea, lui, perdea, apoi, toatele, bătaia, călătoare, deal, vedea,
paie etc.
2. cuvinte derivate: păduricea, frunzișul, răcoros, călătoare, îmbărbătare,
călătoare, repeziciunea;
cuvinte compuse: deasupra, înspre.
3. Punctul de la sfârșitul următorului enunț: „Pasărea de pradă pare că nu ia
în seamă mulțimea paserilor călătoare.” are rolul de a marca sfârșitul unei
propoziții enunțiative.
4. de bucurie = de veselie;
păduricea = dumbrăvioara, codrulețul;
repeziciunea = viteza, rapiditatea, iuțeala.
5. familia lexicală a adjectivului „limpede”: a limpezi, limpezire, limpezit,
limpezime, limpeziciune, limpezitor etc.
6. complement circumstanțial de loc = de-a lungul miriștilor, pe vârful;
complement circumstanțial de mod = ca niște săgeți.
7. de pradă = substantiv comun simplu precedat de prepoziția simplă „de”,
nu ia în seamă = locuțiune verbală, predicat verbal locuționar;
ele = pronume personal, subiect;
întreg = adjectiv propriu-zis, atribut adjectival.
8. „În aer, un popor întreg de rândunele se pregătește de plecare” =
propoziție principală;
„Pasărea de pradă pare” = propoziție principală;
„că nu ia în seamă mulțimea paserilor călătoare” = propoziție subordonată
predicativă;
„de se înșiră pe vârful șurelor de paie...” = propoziție subordonată
circumstanțială consecutivă;
9. În secvența dată este surprinsă pasărea de pradă, uliul, care se face
nevăzut dincolo de deal. Sintagma „repeziciunea vulturului” pune în
evidență viteza cu care acesta zboară. Rândunelele sunt bucuroase „vesele
de această fugă” deoarece au scăpat de pericolul de a fi prinse de pasărea
răpitoare. Prin epitetul ornant „zarea... limpede” se remarcă faptul că
rândunelele s-au oprit din zbor, ca mai apoi să se așeze „obosite” „pe vârful
șurelor de paie”.
122
1. cuvinte care conțin diftongi: ou, soare, ghemotoace, beteală, ieșit;

cuvinte care conțin hiat: puișor, puișori, speriată;
2. puișor, binișor, îndoială, speriată
3. Semnul întrebării de la sfârșitul următorului enunț: „Și se-ntreabă
speriată;/ – Nu cumva-i de ciocolată?” marchează finalul unei propoziții
interogative.
4. la-ndoială = în ezitare;
ponosit = amărât, necăjit;
speriată = uimită, înspăimântată;
5. familia lexicală a verbului „a ieși”: ieșire, ieșit, a reieși, reieșit, reieșire
etc.
6. complement circumstanțial de loc = din ou, la soare;
atribut substantival prepozițional = de beteală, de la sfârșit.
7. cel = pronume demonstrativ de depărtare, subiect;
se-ntreabă = verb predicativ, la diateza reflexică, predicat verbal;
de ciocolată = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „de”,
nume predicativ.
8. „Stă găina la-ndoială” = propoziție principală;
„Că din șapte puișori,/ Șase-s galbeni-gălbiori/ (Ghemotoace de beteală).” =
propoziție subordonată circumstanțială de cauză
9. În versurile date este surprinsă reacția găinii care rămâne uimită când
observă că din șapte puișori, șase sunt galbeni, însă unul este de culoarea
ciocolatei. Epitetul „galbeni-gălbiori” cu valoare de superlativ, care se referă
la primii șase puișori, scoate în evidență culoarea galbenă a puilor, precum și
faptul că în ochii cloștii sunt aceștia sunt cel mai de preț odor. În altă ordine
de idei, sintagma „de ciocolată” reliefează culoarea ciocolatie a ultimului
puișor.
123
1. cristalină = strălucitoare;
nemărginitul = imensul, infinitul;
o fantasmă = o nălucă, o fantomă, o arătare, o iluzie.
2. famlia lexicală a substantivului „lumină”: luminos, a lumina, luminat,
luminiță etc.
3. Semnul întrebării de la sfârșitul enunțului: „Dar ce văd?” marchează
finalul unei propoziții interogative.
4. cuvinte fomate prin derivare: înghețate, oțelit, cristalină, strălucitoare,
scânteios, nemărginitul, (î)ngrozitoare, spăimântată etc.
5. „ce scârțâie sub picioare” = propoziție subordonată atributivă.
6. complement circumstanțial de loc = în păduri, sub picioare, în văzduhul,
în atmosferă, pe zăpadă;
atribut adjectival = amar, cumplit, cristalină, strălucitoare, albe, scânteios,
înaltele, maiestuos, senină, argintii, vecinice, nemărginitul, sonoare, -
ngrozitoare, spăimântată.
7. fumuri = substantiv comun simplu, subiect;
unui templu = substantiv comun simplu, precedat de articolul nehotărât
„unui”, atribut substantival genitival;
senină = adjectiv propriu-zis, atribut adjectival;
de lumină = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „de”,
atribut substantival prepozițional.
8. Știu unde se ascunde cățelul băiatului.
9. În ultima strofă a poemului este conturat tabloul nocturn al anotimpului
hibernal care este încremenit, pustiu și tăcut: „Totul e în neclintire, fără
viață, fără glas/ Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă nici un pas”. Aspectul
naturii lipsite de orice urmă de viață și de mișcare este accentuat de repetiția
cuvintelor: „fără viață, fără glas” sau a sintagmei „niciun” accentuând
absența oricărui zbor în văzduh sau a urmelor pe zăpada înghețată: „Niciun
zbor în atmosferă pe zăpadă niciun pas”. În acest peisaj neclintit și dominat
de tăcere, eului liric uimit și neîncrezător i se dezvăluie o urmă a vieții, în
lumina lunii. Simbolul zoomorf - lupul - apare ca o fantasmă alergând după
prada înspăimântată: „Dar ce văd? în rază lunei o fantasmă se arată/ E un lup
ce se alungă după pradă-i spăimântată”. Apariția vieții și a mișcării
dinamizează tabloul nocturn, făcându-l mai puțin înspăimântător.
Sentimentul de încordare și teamă se risipește, eul liric admirând peisajul
hibernal care se animă.
124
1. plimbare = promenadă;
copil = prunc;
odaie = cameră.
2. famila lexicală a cuvântului „copil”: copilărie, a copilări, copilărit,
copiliță, copilaș, copilandru.
3. Semnul exclamării de la sfârșitul următorului enunț: „Și nu știți d-voastră
bărbații cât timp îi ia unei femei educația unui copil, mai ales când mama nu
vrea să-l lase fără educație!” marchează finalul unei propoziții exclamative.
4. cuvinte formate prin derivare: copilaș, drăguț, anișori, băiețelului,
educația;
cuvinte format prin conversiune: său, meu, acesta, încet.
5. „pe care l-am găsit îmbrăcat ca maior de roșiori în uniformă de mare
ținută” = propoziție subordonată atributivă.
6. circumstanțial de mod = ca maior, încet;
atribut substantival prepozițional = de cauciuc, de rigoare, de roșiori, de
femeie.
7. doamna = substantiv comun simplu, subiect
ei = pronume personal, atribut pronominal genitival
copiilor = substantiv comun simplu, atribut substantival genitival
8. „să merg cu mâna goală” = propoziție subordonată completivă directă;
Contragerea propoziției „să merg cu mâna goală” se poate realiza prin
complementul direct „a merge”.
9. Fragmentul surprinde contradicția dintre aparență și esență a unei mame
din mica burghezie cu privire la educația pe care i-a dat-o fiului său. Mama
tânărului Ionel se consideră a fi un bun pedagog și este de părere că i-a dat o
educație aleasă, însă realitatea este contrară spuselor sale. Doamna Maria
Popescu îi spune naratorului pesonaj că l-a educat de una singură: „de când
s-a făcut băiat mare, trebuie să mă ocup eu de el; trebuie să-i fac educația”,
deoarece soțul său se ocupă cu agricultura. Aceasta se scuză, deoarece este
clar evidentă lipsa de educație a fiului său, afirmând că educația unui copil
necestă mult timp pentru ca aceasta să se consolideze: „Și nu știți d-voastră
bărbații cât timp îi ia unei femei educația unui copil, mai ales când mama nu
vrea să-l lase fără educație!”
125
1. bărtânețe = senectute;
amărăciunea = necazul, supărarea, tristețea;
să râd = să mă amuz.
2. cuvinte formate prin derivare: bogăția, bunătății, nemulțumirile, bătrânețe,
amărăciunea, închipuiesc, cârciumăriță, copilaș etc.
3. familia lexicală a cuvântului „singur”: singurătate, a se însingura,
însingurat, însingurare, singurel, singurică;
4. să faceți = mod conjunctiv, timp prezent;
am avut = mod indicativ, timp perfect compus;
nu cunosc = mod indicativ, timp prezent;
5. „să-mi părăsesc coliba” = propoziție subordonată subiectivă;
„în care mi-am petrecut viața” = propoziție subordonată atributivă;
„(în care) mi-am crescut copiii” = propoziție subordonată atributivă.
6. atribut substantival genitival = colibei, bunătății, oamenilor;
subiect = omul, liniștea, voi, Dumnezeu, eu, Ana, Ghiță etc.
7. tânără = adjectiv propriu zis, atribut adjectival;
să râd = verb predicativ, predicat verbal;
o = pronume personal cu formă neaccentuată, complement direct.
8. Eu mai vreau o felie de pizza. În luna mai vine la noi.
Am cumpărat două care cu fân. Care va veni la noi în sat?
Te rog să vii pe la mine. Noi am descoperit două mine de cupru.
9. Citatul „Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, daca e vorba, nu
bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.” exprimă vorbele pline de
înțelepciune ale bătrânei, mama Anei și soacra lui Ghiță, din nuvela
psihologică „Moara cu noroc” de Ioan Slavici. Întreaga structură exprimată
de bătrână în incipitul operei, anticipă evenimentele tragice marcând în
același timp rolul moralizator al textului epic. Astfel, prin vorbele femeii,
care simbolizează omul compătat, dar trecut prin viață, care a văzut și a
înțeles multe de-a lungul existenței, citatul scoate în lumină că cele mai
importante bucurii care trebuie să existe în viața omului sunt familia, liniștea
și armonia dintre membri. În concepția bătrânei, valorile spirituale ale vieții
îl împlinesc pe individ, ci nu obiectele materiale sau averea.
126
1. închipuirea = imaginația;
dezamăgirea = regretul, amărăciunea;
a vorbit = a comunicat, a grăit.
2. cuvinte formate prin derivare: povățuit, adâncimi, nesimțite, închipuirea,
nemișcați, nerăbdător, dezamăgire etc.
3. În structura „să-i (spun altceva)” cratima marchează elidarea vocalei
inițiale „î” din pronumele personal „îi”. De asemenea, cratima marchează
rostirea într-o singură silabă a două cuvinte diferite din punct de vedere
morfologic: să = conjuncție subordonatoare, i = pronume personal cu formă
neaccentuată.
4. era = mod indicativ, timp imperfect;
am văzut = mod indicativ, timp perfect compus;
văzusem = mod indicativ, timp mai mult ca perfect.
5. „pe care îi văzusem acum în aievea” = propoziție subordonată atributivă;
„că Huțu e cel mai mare în școală” = propoziție subordonată completivă
directă;
„că a vorbit cu mine” = propoziție subordonată completivă directă;
„că eu stau mai bine decât toți ceilalți într-un picior.” = propoziție
subordonată completivă directă.
6. complemente circumstanțiale de loc = la școală, afară;
complemente directe = pe care, pe Huțu, -l, ne-, pe noi.
7. foarte fericit = adjectiv propriu-zis la gradul superlativ absolut, nume
predicativ;
într-un picior = substantiv comun simplu precedat de prepoziția „într-” și
articolul nehotărât „un”, complement circumstanțial de mod;
cu mine = pronume personal precedat de prepoziția simplă „cu”,
complement indirect;
8. Nu se știe când se va reprograma evenimentul.
9. Secvența dată surprinde reacția naratorului personaj care este dezamăgit
că nu-și mai zărește prietenul cu bățul „după prânz”. Epitetul „adânca
dezamăgire” scoate în evidență tristețea personajului, deoarece Huțu a fost
înlocuit cu un alt băiat pentru a-i supraveghea pe elevii mai mici: „adânca
dezamăgire ce mă cuprinsese când văzui pe un alt băiat cu vergeaua”.
127
1. cuvinte care conțin diftongi: Marea, Neagră, avea, virtutea, lumei, nouă,
noastre etc.
cuvinte care conțin vocale în hiat: comerciale, anarhie, Europa, ruinile,
eroice, Tauric, istoria, colonia, etc.
2. „încât mai nainte de a agiunge la sugetul istoriei propuse credem de folos
a da despre acea peninsulă clasică oarecare noțiuni” = propoziție
subordonată circumstanțială consecutivă;
„După ce se stânse virtutea și bărbăția antică a romanilor” = propoziție
subordonată circumstanțială de timp;
„în care popoarele petreceau mai mult o viață hoțească” = propoziție
subordonată atributivă;
3. cuvinte formate prin derivare: vechime, comerciale, bărbăția,
subgiugaseră, desființa, așezămintele, științelor, învecinate, eroice etc.
4. substantive de genul neutru: deșerturi, sugetul, popoarele, văl, haus, viții,
trimful, ordin, lucruri, veacul, statul etc.
5. Problema era care îl va înlocui pe colegul nostru la ore.
6. acestui = adjectiv pronominal demonstrativ de apropiere, atribut
adjectival;
o viață = substantiv comun simplu, precedat de articolul nehotărât „o”,
complement direct;
de lucruri = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „de”,
în provințiile = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „în”,
complement circumstanțial de loc.
7. lui = pronume personal cu formă accentuată.
8. „urmă epoha cea plină de turburări și de anarhie” = propoziție principală.
9. Secvența dată pune în evidență faptul că după căderea Romei „ruinile
Romei eroice”, aceasta se divezează în două părți, fiecare având religii și
culturi diferite. Astfel, o parte din Roma este sub sfera de influență creștină:
„trimful lui Hristos”, în timp ce „Roma nouă” - Bizantul” se află sub
dominația islamică, ideea aceasta fiind întărită de secvența: „ce se anevoia a
purta titlul de Roma nouă, cuprins de viții politice și de orbiri fanatice, se
făcu triumful lui Mahomed.”
128
1. cuvinte care conțin diftong: timpului, dai, toate, voluptoasa, noaptea,

scoate, toate, izvoară, stăpânirea, mișcătoarea, scânteiază, tău etc.
cuvinte care conțin vocale în hiat: ție, vecie.
2. „pe care însă le simțim ca-n vis pe toate” = propoziție subordonată
atributivă;
„când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate!” = propoziție subordonată
circumstanțială temporală;
3. cuvinte formate prin derivare: ostenite, amintirii, gândirilor, suferințelor,
strălucire, stăpânirea, mișcătoarea, singurătate, înflorite, străbătute etc.
4. „cu gene”, „-n lumânare”, „în odaie”, „de dureri”, „de izvoară”, „de
farmec” = substantive în cazul acuzativ;
„a timpului”, „amintirii”, „a lumii”, „mărilor” = substantive în cazul genitiv;
„gândirilor” = substantiv în cazul dativ;
„ceasornicul” = substantiv în cazul nominativ;
„lună” = substantiv în cazul vocativ.
5. Problema era când ne vom întoarce acasă.
6. peste toate = pronume nehotărât simplu, precedat de prepoziția simplă
„peste”, complement circumstanțial de loc;
amintirii = substantiv comun simplu, atribut substantival genitival;
le = pronume personal cu formă neaccentuată, complement direct;
simțim = verb predicativ, predicat verbal.
7. de = prepoziție simplă.
8. În structura „(sara) suflu-n (lumânare) cratima marchează elidarea vocalei
inițiale „î” din prepoziția simplă „în”. De asemenea, cratima marchează
morfologic: „suflu” = verb predicativ, „-n” = prepoziție simplă. Din punct de
vedere prozodic, cratima menține eufonia versului, păstrând ritmul și măsura
versului.
9. În secvența următoare, eul liric eminescian contemplă luna conferindu-i
statutul de a astru tutelar, deoarece lumina ei pătrunde în toate locurile de pe
pământ. Astfel, eul liric o personifică atribuindu-i sintagma „stăpâna-a
mării”, datorită faptului că lumina sa pătrunde și în mediul acvatic. În altă
ordine de idei, lumina lunii are un dublu rol asupra oamenilor. Pe de o parte,
lumina astrului selenar este germinativă și dătătoare de inspirație, ilustrativă
fiind în acest sens sintagma: „gândirilor dând viață”. Pe de altă parte, lumina
lunii are și o nuanță negativă, amplificând suferința oamenilor: „suferințele
întuneci.” Ulimul vers „Și câți codri-ascund în umbră strălucire de izvoară!”
sugerează că lumina puternică a lunii este oglindită și în cele mai ascunse
izvoare ale codrului, conferind spațiului silvestru o alură de mister.
129
1. cuvinte care conțin diftongi: voi, moarte, seara, mei, cartea, mea, treaptă,
căpătâi, dintâi;
cuvinte care conțin vocale în hiat: suite, fiule.
2. „care vine/ De la străbunii mei până la tine,/ Prin râpi și gropi adânci/
Suite de bătrânii mei pe brânci” = propoziție subordonată atributivă.
3. cuvinte format prin derivare: adunat, străbunii, suite, credință.
4. „după moarte”, „pe o carte”, „de la străbunii”, „de bătrânii”, „cu
credință”, „de osemintele”, „prin râpi” = substantiv în cazul acuzativ;
„fiule” = substantiv în cazul vocativ;
„al robilor” = substantiv în cazul genitiv.
5. Nu și-a adus aminte care a spart vaza de pe birou.
6. -ți = pronume personal cu formă neaccentuată, complement indirect;
după moarte = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă
„după”, complement circumstanțial de timp;
adunat = adjectiv participial, atribut adjectival;
care = pronume relativ, subiect;
mei = adjectiv pronominal posesiv, atribut adjectival;
7. În versul „Ea e hrisovul vostru cel dintâi.”, cuvântul e este verb
copulativ.
Băiatul e în clasă. e = verb predicativ;
Băiatul e ajutat la teme de părinți. e = verb auxiliar care intră în componența
verbului „a ajuta” la diateza pasivă.
8. În structura „mea-i” cratima marchează elidarea vocalei inițiale „î” din
verbul copulativ „îi”. De asemenea, cratima marchează rostirea într-o
singură silabă a două cuvinte diferite din punct de vedere morfologic: „mea”
= adjectiv pronominal posesiv, „îi” = verb copulativ. Din punct de vedere
prozodic, cratima menține eufonia versului, păstrându-i ritmul și măsura.
9. Incipitul poemului arghezian este constituit ca o adresare directă a eului
liric aflat în ipostaza creatorului de versuri către un fiu spiritual. Versurile
conțin ideea moștenirii spirituale, „un nume adunt pe-o carte”, iar în acest
sens subliniem importanța cuvântului cu valoare de simbol „carte”, care este
o metaforă a identității obținute prin cuvânt. De asemenea, condiția
creatorului de versuri este concentrată în versul: „Decât un nume adunat pe-
o carte”, iar poemul apare ca un bun spritual, ce trebuie perpetuat: „Nu-ți voi
lăsa drept bunuri după moarte”. Metafora „seara răzvrătită” face trimitere
directă la trecutul tumultuos al strămoșilor, care se leagă de generațiile
viitoare prin metafora „cărții”, aceasta reprezentând creația poetică, treaptă a
prezentului: „În seara răzvrătită care vine, de la străbunii mei până la tine.
130
1. cuvinte care conțin diftongi: dimineață, scoală, soarelui, vrei, să meargă,

toată, ziua, cuib, tei, Andrei, vuia, aveam, demâncarea etc.
2. „să te pupe cucul armenesc” = propoziție subordonată completivă directă;
„care-și făcea cuib, de mulți ani, într-un tei foarte bătrân și scorburos, pe
coasta dealului, la moș Andrei, fratele tatei cel mai mic” = propoziție
„de vuia satul” = propoziție subordonată circumstanțială consecutivă;
„ce-i aveam tocmiți prășitori, tocmai în Valea-Seacă, aproape de Topolița” =
propoziție subordonată atributivă;
3. substantive proprii: Andrei, Valea-Seacă, Topolița.
4. „mama” = substantiv în cazul caz nominativ;
„din somn”, „într-un tei”, „pe coasa”, „cu demâncare” = substantive în cazul
caz acuzativ;
„soarelui”, „tatei”, „dealului” = substantive în cazul caz genitiv;
„duglișule” = substantiv în cazul vocativ.
5. În secvența „iar vrei să te pupe cucul armenesc” cuvântul „iar” este adverb.
Băiatul se joacă în parc, iar fetița pictează. iar = conjuncție coordonatoare
adversativă.
6. ne = pronume personal cu formă neaccetuată, complement direct;
cuib = substantiv comun simplu, complement direct;
într-un tei = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția „într-” și
articolul nehotărât „un”, complement circumstanțial de loc;
pe coasta = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția „pe”,
complement circumstanțial de loc;
cel mai mic = adjectiv propriu-zis la gradul superlativ relativ de
superioritate, atribut adjectival.
7. niște = articol nehotărât
8. În structura „ce-i” cratima marchează elidarea vocalei inițiale „î” din
pronumele personal „îi”. De asemenea, cratima marchează rostirea într-o
singură silabă a două cuvinte diferite din punct de vedere morfologic: „ce” =
pronume relativ și „-i” = pronume personal cu formă neaccetuată.
9. Secvența surprinde trezirea de dimineață a personajului Nică din romanul
autobiografic „Amintiri din copilărie” scris de Ion Creangă. Mama
personajului utilizează apelativul „duglișule”, însemnând „leneș”, „trândav”,
„puturos” și verbul la modul imperativul „scoală” pentru a-l putea trezi pe
copilul somnors. În mentalitatea satului tradițional, oamenii considerau că
trebuie să se trezească devreme, „înainte de răsăritul soarelui”, deoarece
exista superstiția că în cazul în care vor dormi mai mult, cucul aremenesc îi
va spurca: „vrei să te pupe cucul armenesc” și nu le va merge bine toată
ziua: „ca să nu-ți meargă bine toată ziua?”.
131
1. ceas = oră;
iute = rapid;
omoară = ucide.
2. familia lexicală a verbului „a veni”: venit, venire, a reveni, revenire,
revenit, venitor etc.
3. baba = nominativ, găina;
de coadă, la bătaie, de milă, din mâinile, de pe la poartă, de găină, în
cuibariu, în bătaie = acuzativ
babei = genitiv
pământului = dativ
4. Părinții săi sunt darnici. I-am spun să-i cumpere și băiatului creioane
colorate.
El ia de pe masă o bucată de prăjitură. Băiatul i-a adus mingea pierdută în
curtea vecinilor.
5. În stuctura „ș-o bate” cratima marchează elidarea vocalei inițiale „-i” din
conjuncția coordonatoare copulativă „și”. De asemenea, cratima marchează
morfologic: „ș(i)” = conjuncție subordonată simplă și „o” = pronume
6. înaintea găinii = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția
„înaintea”, complement circumstanțial de loc;
iute = adverb de mod, complement circumstanțial de mod;
pe cuibariu = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „pe”,
cotcodăcind = verb la modul gerunziu, complement circumstanțial de mod.
7. Ouăle găinii sunt delicioase. Puii găinii sunt aurii. găinii = atribut
substantival genitival.
8. „Și așa, baba cea zgârcită și nebună a rămas de tot săracă, lipită
pământului.” = propoziție principală;
„când vede” = propoziție subordonată circumstanțială de timp;
„că ș-a bătut joc de dânsa” = propoziție subordonată completivă directă.
9. Fragmentul surprinde scena când baba își ucide găina deoarece aceasta s-a
simțit batjocorită când găina ei s-a întors acasă ouându-i o mărgică: „Găina
ouase o mărgică.” Din fragment este bine conturată zgârcenia și nebunia
babei, care nu a apreciat niciodată faptul că ouăle găinii sale au reprezentat
sursa ei de existență. Aceasta o omoară în bătaie pe sărmana găină
nevinovată: „o prinde ș-o bate, ș-o bate, păn-o omoară în bătaie!” Naratorul
impresionat de destinul tragic al găinii concluzionează că baba „va mânca
răbdări prăjite în loc de ouă”, pe motiv că și-a ucis găina fără a-i fi vinovată
cu nimic: „și-a ucis-o fără să-i fie vinovată cu nemica, sărmana!”.
132
1. vâră = bagă, introduce;

vreme = timp;
sărmanul = bietul;
mânia = furia.
2. familia lexicală a cuvântului „a începe”: început, începere, începător,
reîncepe, reînceput etc.
3. ursul, vulpe, apa = substantive în cazul nominativ;
la băltoaga, -n apă, din băltoagă, pe vulpe, în bătaie = substantive în cazul
acuzativ;
cozei, ursului, pădurei = substantive în cazul genitiv;
cumătre = substantiv în cazul vocativ.
4. El merge la mare. El merge la scăldat. L-a certat foarte tare.
Odată scris textul, nu trebuie să-l mai corectezi. El a încercuit o dată pe
calendar.
5. În structura „s-o ucidă” cratima marchează elidarea vocalei inițiale „-ă”
din conjuncția subordonatoare „să”. De asemenea, cratima marchează
morfologic: „s(ă)” = conjuncție subordonatoare simplă și „o” = pronume
personal cu formă neaccetuată.
6. șireata = adjectiv propriu-zis, atribut adjectival;
de mâina = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „de”,
în scorbura = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „în”,
pe urs = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „pe”,
complement direct;
a striga = verb la modul infinitiv, compement direct.
7. A striga după lumea de pe stradă este un lucru nepoliticos.
8. „cum să se ferească de mânia ursului” = propoziție subordonată
completivă directă.
9. Secvența narativă ilustrează momentul când vulpea constată cu stupoare
faptul că ursul fără coadă se întroarce pentru a se răzbuna pe aceasta din
cauză că a fost păcălit. Aceasta iese din scorbură „din bizunie” și ulterior se
ascunde „în scorbura unui copac din apropiere”. Prin adresarea directă „—
Hei, cumătre! Dar ți-au mâncat peștii coada, ori ai fost prea lacom ș-ai vrut
să nu mai rămâie pești în baltă?” se pune în evidență ironia aspră a vulpii
față de ursul care a rămas fără coadă. Substantivul în cazul vocativ
„cumetre”, denotă aceeași ironie a vulpii care se regăsește pe tot parcursul
textului epic.
133
1. cuvinte care conțin diftongi: cocoare, ușoare, sărbătoare, oare, floare etc.
2. plăpând = gingaș, firav;
crengi = ramuri;
belșug = bogăție, prosperitate.
3. În text cuvântul „de” („de ghiocel”) este prepoziție simplă.
De ai timp, vino pe la mine! Du-te de aprinde focul în sobă!
Plânge de te sperie. de = conjuncție subordonatoare simplă.
În text cuvântul „vii” este verb predicativ.
Peștii din acvariu sunt vii. vii = adjectiv propriu-zis, variabil;
Noi vom culege strugurii din vii. vii = substantiv comun simplu.
4. familia lexicală a verbului „a cânta” = cântăreț, cântare, cântecel,
cântător, a încânta, încântător, încântătoare, încântare, a descânta, descântec,
descântare, descântat etc.
5. În structura „care-aduci” cratima marchează rostirea împreună a două
cuvinte diferite din punct de vedere morfologic: „care” = pronume relativ și
„aduci” = verb predicativ. Din punct de vedere prozodic, cratima menține
eufonia versului, păstrându-i ritmul și măsura.
6. viu = adjectiv propriu-zis, atribut adjectival;
cântă = verb predicativ, predicat verbal;
la soare = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „la”,
7. de ghiocel, de copii, de păpădii, în țară, cu cântec = acuzativ;
florile = nominativ;
primăvară = vocativ.
8. Nu se știe care elevă va câștiga concursul de matematică.
Se bănuiește care băiat a spart geamul cu mingea.
9. Venirea primăverii este un prilej de bucurie atât pentru eul liric, cât și
pentru oameni deoarece întreaga natură revine la viață, căpătând astfel o
nouă înfățișare. Sosirea acestui anotimp mult așteptat aduce cu sine „belșug
în țară”, iar câmpiile sunt împodobite cu diverse flori. Metafora „bănuți de
păpădii” sugerează culoarea argintie a păpădiilor și totodată conferă
prețiozitate câmpiilor patriei. Astfel, primăvara este un anotimp al
regenerării, al belșugului, al bucuriei și al cântecului: „cântec de copii”.
134
1. codru = dumbravă, pădure, crâng;

voiosul = veselul;
chipul = fața, obrazul.
2. familia lexicală a cuvântului „înalt”: a se înălța, înălțare, înălțime,
înălțător, înălțătoare, înăltuț, înălticel, înăltișor etc.
3. cuvinte conțin diftongi: ies, voiosul, soare, călătoare, dragei;
cuvânt care conține vocale în hiat: trestia.
4. cuvinte formate prin derivare: voiosul, luminiș, aluniș, călătoare.
5. „Care-n trestia înaltă/ Legănându-se din unde,/ În adâncu-i se pătrunde/ Și
de lună și de soare/ Și de păsări călătoare,/ Și de lună și de stele/ Și de zbor
de rândunele/ Și de chipul dragei mele.” = propoziție subordonată atributivă.
6. Lumina stelelor mă încântă în fiecare seară. stelelor = atribut substantival
genitival.
7. de codru = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „de”;
des = adjectiv propriu-zis, atribut adjectival;
păsările = substantiv comun simplu, subiect;
de aluniș = substantiv comun simplu, atribut substantival prepozițional.
8. Noi nu vom afla pe care candidat l-au votat prietenii noștri.
9. Incipitul poemului reia titlul, la care eul liric eminescian adaugă un epitet
pentru a ilustra bogăția, măreția și profunzimile cadrului natural: „La mijloc
de codru des”. Spațiul silvestru este însuflețit prin simbolul avimorf -
păsărelele - care zboară prin „huceagul de aluniș”, această mișcare fiind
ilustrată printr-o imagine dinamică: „Toate păsările ies,/ Din huceag de
aluniș/ La voiosul luminiș”. Sentimentele de bucurie și de extaz ale eului
liric, care trăiește într-o perfectă comuniune cu natura, sunt conturate de
epitetul personificator inversat „voiosul luminiș” aflat în mijlocul codrului
„des” și ilustrat printr-o imagine vizuală sugestivă.
135
1. gândești = meditezi, cugeți;

foșnirea = foșnetul, zgomotul, mișunarea;
acopăr = astupă.
2. familia lexicală a substantivului „foc”: a înfoca, înfocat, înfocare, foculeț,
focușor, înfocăiune etc.
3. cuvinte care conțin diftongi: toamnă, roase, toată, tău, vrea, sloată, stai,
foșnirea, unei, moale.
4. cuvinte formate prin derivare: (î)mprăștiată, scrisori, visând, foșnirea.
5. „Afară-i toamnă, frunză 'mprăștiată,/ Iar vântul svârle'n geamuri grele
picuri;”
Raportul de coordonare adversativă este marcat prin conjuncția
coordonatoare adversativă „iar”.
6. Basmul citit este cu prinți și prințese. basmul = subiect
7. tu = pronume personal, subiect;
scrisori = substantiv comun simplu, complement direct;
roase = adjectiv provenit din verb la participiu sau adjectiv participial,
atribut adjectival;
la viața = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția „la”, complement
indirect;
toată = adjectiv pronominal nehotărât, atribut adjectival;
8. „ca nime'n ușa ta să bată” = propoziție subordonată completivă directă.
9. Textul poetic eminescian se deschide cu descrierea anotimpului toamna,
un sezon al amorțirii și al unei profunde melancolii. Cadrul natural este
ilustrat prin elementele specifice: „frunză'mprăștiată” și „vânt”, acesta din
urmă izbind pe geamuri „grele picuri”. După cum se poate observa, în
această secvență poetică se creează un dublu decor: primul este cel natural,
exterior, deschis, dominat de frunze, vânt și ploaie, iar al doilea este cel
interior, închis și afectiv, un veritabil refugiu care îndeamnă eul liric la
meditație. Sentimentul dominant este tristețea profundă, dublată de
solitudinea eului în perfectă concordanță cu anotimpul deprimant. Ipostaza
eului liric este una impersonală, el adresându-se sieși ca unui alt eu
concretizat prin persoana a doua singular: ,,Și tu citești scrisori din roase
plicuri/ Și într-un ceas gândești la viața toată”. Singur în încăperea sa, eul
liric recitește scrisori vechi, ilustrate prin epitetul ornant ,,roase plicuri” care
îi trezesc sentimente tulburătoare, astfel încât adânca meditație îl determină
să-și rememoreze ,,într-un ceas viața toată”. Epitetul „viața toată” din finalul
versului confirmă prezența în textul poetic a temei trecerii ireversibile a
timplului - fugit irreparabile tempus.
136
1. să potolească = să stingă;
bolovani = pietroaie;
omoară = ucide.
2. famila lexicală a cuvântului cap: căpos, căpușor, căpuleț, căpetenie.
3. și, cu, mai, de, tot, cei, doi, am, spus etc.
4. păgubașă a rămas, păgubașă să fie = predicate nominale;
peste dânsul, în groapă, acolo = complemente circumstanțiale de loc
5. „capra” = nominativ;
„cu iedul”, „o căpiță”, „în groapă”, „din vecinătate”, „la priveghiu”, „pe-o
căpșună”, „pe-o roată”, „povestea” = acuzativ;
„oameni” = vocativ.
6. Vecinii noștri au discutat despre acei bolovani prăvăliți de pe coastă.
despre bolovani = complement indirect în cazul acuzativ
7. din vecinătate = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția „din”,
le = pronume personal cu formă neaccentuată, complement indirect;
cu toatele = pronume nehotărât, precedat de prepoziția simplă „cu”,
complement circumstanțial de mod;
împreună = adverb de mod, complement circumstanțial de mod;
8. Problema era când va începe școala.
9. Secvența narativă surprinde faptul că priveghiul s-a transformat într-o
adevărată petrecere cu mâncare și cu băutură, acest lucru fiind nepotrvit
pentru caracterul solemn al unui priveghi, prin care se deplânge dispariția
unor ființe dragi. Caprele „din vecinătate” în loc să jelească iezișorii mâncați
de lup, se pun pe petrecere, ilustrativă fiind sintagma: „unde nu s-au așternut
pe mâncate și pe băute, veselindu-se împreună”, desacralizând astfel un
moment sacru. Caprele nu cunosc adevărata semnificație a priveghiului, ele
se bucură deoarece au scăpat de lup, punând într-un plan secund adevăratul
motiv pentru care ele se aflau acolo.
137
1. cuvinte care conțin diftongi: doi, oameni, trei, două, scoate, avea, ziua,
roagă, deie, doi, poate, goală;
2. „ce avea” = propoziție subordonată atributivă;
„ca să aibă mai mare poftă de mâncare” = propoziție suboronată
circumstanțială de scop;
„să-i deie și lui ceva de mâncare” = propoziție suboronată circumstanțială de
scop;
3. În structura „să-i deie” cratima marchează elidarea vocalei inițiale „î-” din
pronumele personal „îi”. De asemenea, cratima marchează rostirea împreună
a două cuvinte diferite din punct de vedere morfologic: „să” = conjuncție
subordonatoare și „(î)i” = pronume personal cu formă neaccentuată.
4. cuvinte formate prin derivare: pletoase, necunoscut, drumeț, udătură,
poftire etc.
cuvinte formate prin copunere: odată, fiecare, căci, tustrei etc.
5. Cuvântul „când” din textul suport „Când scoaseră pâinile din traiste (...).”
are valoare de adverb relativ.
Când te întorci acasă de la munte? când = adverb interogativ;
Când ești așa de talentat, nu te poți mulțumi cu un asemenea serviciu. când
= conjuncție subordonatoare, introduce o propoziție subordonată
circumstanțială de cauză;
„Când ar face muștele miere, ar fi toți pereții faguri.” (Proverb), când =
conjuncție subordonatoare, introduce o propoziție subordonată
circumstanțială condițională;
Te-ai supărat așa de tare pe mine, când eu nu te-am refuzat niciodată. când
= conjuncție subordonatoare, introduce o propoziție subordonată
circumstanțială concesivă.
6. se roagă = verb predicativ la diateza reflexivă, predicat verbal;
lui = pronume personal, complement indirect;
tare flămând = adjectiv propriu-zis, variabil, la gradul superlativ absolut,
nume predicativ.
7. tustrei = numeral colectiv;
până ce = locuțiune conjuncțională subordonatoare;
nemaiașteptând = verb predicativ la modul gerunziu, forma negativă.
8. Era să mă plouă.
Era să mă accidenteze.
9. Secvența narativă surprinde milostenia și omenia celor doi drumeți care îi
oferă celui de-al treilea călător pâine pentru a-și potoli foamea. Primii doi
drumeți i se adresează celui de-al treilea utilizând sintagma: „Poftim, om
bun”, sugerând amabilitatea și respectul față de oamenii necunoscuți. În
plus, cei doi călători susțin că mila lui Dumnezeu se revarsă peste toți
oamenii, considerând că „unde mănâncă doi mai poate mânca și al treilea.”
138
1. cuvinte care conțin diftongi: Domnului, credeam, meu, lui, voi, mai,
Ienăchescu, două, rânduială etc.
2. Semnul întrebării de la sfârșitul enunțului „Slavă Domnului c-am primit
vești de la tine!” marchează finalul unei propoziții interogative.
3. „un bairam” = o petrecere;
„vatra” = locuința;
„războinic” = agresiv, certăreț, belicos.
4. familia lexicală a cuvântului „noroc”: norocos, norocel, nenoroc, a
nenoroci, nenoricit, nenorocire etc.
5. În structura dată „un” are valoare morfologică de articol nehotărât.
Am mâncat un măr și trei pere. un = numeral cardinal cu valoare adjectivală;
6. cu sania = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția „cu”,
ca vrăbiile = substantiv comun simplu, precedat de adverbul comparativ
„ca”, complement circumstanțial de mod;
lui = pronume personal, atribut substantival genitival;
acum = adverb de timp, complement circumstanțial de timp;
mele = adjectiv pronominal posesiv, atribut adjectival.
7. Eu am văzut două vrăbii ciripind în fața casei. vrăbii = complement direct
8. „Eu te credeam mort” = propoziție principală;
„mă luam de dor cu amintirile” = propoziție principală;
„când erați în jurul meu, tu, Augură, cel blestemat, Conta și alții” =
propoziție subordonată atributivă;
„cari acum vă fuduliți prin căpitală, alături cu ciocoii” = propoziție
subordonată atributivă.
9. În această secvență epistolară, expeditorul scrisorii, Ionică, îi relatează lui
Mihai Eminescu cum s-a distrat el alături de prietenii săi: „adică Ienăchescu,
Răceanu și alți mușterii”. Aceștia au făcut un „bairam de cel turcesc”,
consumând „mâncărică” și „băuturică bună”. Dintre băuturile alcoolice
consumate amintește de vinul grecesc „de la Amira”. De asemenea, el îi mai
relatează că după petrecere au ieșit cu sania în afara orașului: „Apoi ne-am
dus cu sania afară din oraș, și acolo pune-te din nou masă!”, repetând același
„bairam turcesc” timp de trei zile.
139
1. cuvinte care conțin diftongi: moșneagul, nouăzeci, amândoi, iarna,

vremea, rea, noaptea, apoi, bordei, apoi, deschidea, moșneagului,
Dumnezeu, noi, lumea, oare înaintea etc.
cuvânt care conține hiat: ziulica, trăim.
2. Semnul întrebării de la sfârșitul următorului enunț: „Oare nu-i păcat de
Dumnezeu că mai trăim noi pe lumea asta?” marchează finalul unei
propoziții interogative.
3. posomorâți = triști;
bordei = cocioabă;
zise = spuse.
4. familia lexicală a cuvântului „copil”: copilărie, copilaș, copilandru,
copiliță, copilăresc, copilărește, a copilări, copilărit, copilăros etc.
5. Cuvintele „de” și „noi” din enunțul „Oare nu-i păcat de Dumnezeu că
mai trăim noi pe lumea asta?” sunt prepoziție simplă, respectiv pronume
personal;
Mi-am cumpărat haine noi. noi = adjectiv propriu-zis;
De ai timp, vino pe la mine. Du-te de aprinde focul! Plânge de te întristezi.
de = conjuncții subordonatoare simple.
6. urâtul = substantiv comun simplu, subiect;
mai tare = adverb de mod la gradul comparativ de superioritate, complement
circumstanțial de mod;
le = pronume personal, complement indirect;
bolnavi = adjectiv propriu-zis, variabil, nume predicativ.
7. Noi am intrat în bordei.
8. „Oare nu-i păcat de Dumnzeu” = propoziție principală;
„că mai trăim noi pe lumea asta?” = propoziție subordonată subiectivă.
9. Sevența narativă dată surprinde dorința celor doi bătrâni de a avea un
copil: „măcar unul”, deoarece se simțeau foarte singuri, iar un copil le-ar
mai alina din singurătatea grea a bătrâneții. Singurătatea personajelor este
întărită de sintagma „ședeau singurei ca cucul și le țiuiau urechile, de urât ce
le era”. De asemenea, naratorul surprinde condiția modestă sau mai bine
spus mizeră a celor doi bătrâni: „un bordei ca vai de el, niște țoale rupte,
așternute pe laițe, și atâta era tot.”
140
1. cuvinte care conțin diftongi: amândouă, șezătoare, seara, moșneagului,

vicleană, babei, apoi, noaptea, sărea, iute, laie, bălaie, spunea, vrea, lui,
umplea, întreacă etc.
cuvânt care conține triftong: veneau.
2. în sat, la șezătoare, de fuse, peste pârleaz, pe cap, de la casă, la slujbă, de
chip, pe fata, la casa, cu deochiul = substantive în cazul acuzativ;
fetele, moșneagul, găina, vițeii = substantive în cazul nominativ;
moșneagului, babei, mâinilor = substantive în cazul genitiv.
3. împopoțonată = înzorzonată;
gură-cască = bleag, prost;
de bogdaproste = de ocară.
4. familia lexicală a verbului „a asculta”: ascultare, neascultare, ascultător,
neascultător, ascultat etc.
5. În structura „s-o” („și că s-o alunge de la casă”), cratima marchează
elidarea vocalei finale „ă” din conjuncția subordonatoare „să”. De asemenea,
cratima marchează rostirea într-o singură silabă a două cuvinte diferite din
punct de vedere morfologic: „s(ă)”= conjuncție subordonatoare simplă, „o”
= pronume personal cu formă neaccentuată.
6. moșneagul = substantiv comun simplu, subiect;
lui = pronume personal, atribut pronominal genitival;
de la casă = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția compusă „de
la”, complement circumstanțial de loc;
să înnărăvească = verb predicativ, predicat verbal;
pe fata = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „pe”,
complement direct.
7. El a intrat în casă înaintea fetei. înaintea fetei = complement
circumstanțial de timp în cazul genitiv;
Profesoara intră în clasă după fată. după fată = complement circumstanțial
de timp în cazul acuzativ.
8. „fata babei era împopoțată și netezită pe cap” = propoziție principală;
„Când veneau duminica și sărbătorile” = propoziție subordonată
circumstanțială de timp.
9. Secvența narativă dată ilustrează faptul că fetei moșneagului îi era interzis
de către babă și de către fata ei să participe la diversele evenimente din
lumea satului cum sunt jocul sau claca: „iar fata moșneagului era oprită cu
asprime de la toate aceste”. Fata babei era nelipsită de la asemenea
evenimente, acest lucru este confirmat de enunțul: „Nu era joc, nu era clacă
în sat la care să nu se ducă fata babei”. Ori de câte ori avea ocazia, baba cea
răutăcioasă și rea de gură „gura babei umbla cum umblă melița” o critica pe
fata moșneagului: „că fata lui nu ascultă, că-i ușernică, că-i leneșă, că-i soi
rău... că-i laie, că-i bălaie”.
141
1. cuvinte care conțin diftongi: horăia, migăia, mălaiul, lua, biata, nopții,
voie, soacrei, cărăușii, scoale, dintâi etc.
cuvânt care conține vocale în hiat: găinile, trebui, neadormită.
2. conjugarea I = să n(-o) supere, (și)-și spăla, se culcase, să se scoale, să
sărute, a lucrat să arate;
conjugarea a III-a = se punea, începu;
3. înseră = se înnoptă;
s(-o) privegheze = s(-o) supravegheze;
cu noaptea-n cap = devreme.
4. cuvinte formate prin derivare: înseră, s(-o) privegheze, la strujit,
neadormita, mulțumită, alegerea, bărbățelul, mijlociu, asemănarea,
încrucișată etc.
cuvânt format prin conversiune: cel, foc.
5. În structura „s-o” („ca nu cumva s-o vadă neadormita soacră”), cratima
marchează elidarea vocalei finale „ă” din conjuncția subordonatoare „să”.
De asemenea, cratima marchează rostirea într-o singură silabă a două
cuvinte diferite din punct de vedere morfologic: „s(ă)”= conjuncție
subordonatoare simplă, „o” = pronume personal cu formă neaccentuată.
6. horăia = verb predicativ, predicat verbal;
blajina = adjectiv propriu-zis, atribut adjectival;
-l = pronume personal cu formă neaccentuată, complement direct;
se punea = verb predicativ, predicat verbal;
-i = pronume personal cu formă neaccentuată, atribut pronominal datival;
fața = substantiv comun simplu, complement direct;
neadormita = adjectiv derivat, atribut adjectival;
7. Dorința noastră era să plecăm la munte în vacanța de vară.
Ideea era să ne strângem cu toții în curtea școlii.
8. „care se culcase odată cu găinile” = propoziție subordonată atributivă;
„încât biata noră (....) trebui” = propoziție subordonată circumstanțială
consecutivă;
„să se scoale” = propoziție subordonată subiectivă;
„să sărute mâna soacrei” = propoziție subordonată subiectivă;
„să-i arate” = propoziție subordonată subiectivă;
„ce-a lucrat” = propoziție subordonată completivă directă.
9. Secvența narativă extrasă din textul suport o înfățișează pe nora cea mare
și „blajină” care muncește cu spor zi și noapte în gospodăria soacrei sale.
Naratorul obiectiv, dar implicat afectiv prin adverbul „acuși” enumeră
câteva dintre munci: strujitul penelor, pisatul mălaiului și vânturatul de buc:
„acuși la strujit pene, acuși îmbăla tortul, acuși pisa mălaiul și-l vântura de
buc” sugerând „chinurile” la care este supusă proaspăta noră la casa soacrei.
142
În cazul în care acesteia i se făcea somn „Și dacă Enachi se punea pe gene-
i”, nora cea mare se spală cu apă rece pentru a-i trece somnul: „ea îndată lua
apă rece și-și spăla fața”, confirmând în același timp și naivitatea fetei care
credea că baba o supraveghează neîntrerupt. Fata, fiind supusă, se teme ca
nu cumva soacra sa să o vadă că se odihnește, acest lucru fiind întărit de
propoziția subordonată circumstanțială de scop: „ca nu cumva s-o vadă
neadormita soacră”.
143
1. cuvinte care conțin diftongi: pui, piatră, tânguie, rău.

2. verbe de conjugarea I = să scap, ia, iartă, rog;
verbe de conjugarea a IV-a = e, nu-i, lovește, se tânguie, săriseși, să omori.
3. în cap = în creștet;
motanul = pisoiul, mâțul;
să(-i) omori = să-i ucizi.
4. familia lexicală a cuvântului „cap”: căpos, căpușor, căpuleț, căpetenie.
5. În structura „să-l” („Păcat să-l scap”), cratima marchează elidarea vocalei
inițiale „î-” din pronumele personal „îl”. De asemenea, cratima marchează
morfologic: să = conjuncție subordonatoare simplă și „(î)l” = peronume
personal cu formă neaccentuată. Din punct de vedere prozodic, cratima
menține eufonia versului, păstrându-i ritmul și măsura.
6. rândunica = substantiv comun simplu, subiect;
pentru pui = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă
„pentru”, atribut substantival prepozițional;
singurel = adjectiv derivat, nume predicativ;
nimeni = pronume negativ, subiect.
7. Mama o să ne pregătească bucate cum n-am mai mâncat.
8. „Trist se tânguie motanul” = propoziție princială;
„să-l scap” = propoziție subordoantă subiectivă.
9. Imaginea păsărilor neajutorate este conturată în poezia „Motanul
pedepsit” de Elena Farago prin comparație cu ferocitatea și viclenia
motanului. Rândunica, lăsându-și cuibul nesupravegheat, pentru a căuta
hrană pentru pui, este pândită de motan. Acesta plănuiește să mănânce puii
de rândunică, însă este pedepsit de Petrișor care îl lovește cu o piatră „drept
în cap”. Gestul copilului este justificat în versurile: „Te-am lovit, și rău îmi
pare,/ Dar de bieții puișori/ Ție cum nu ți-a fost milă,/ Când săriseși să-i
omori?”. Băiatul dorește doar să îi apere pe puii de rândunică neajutorați,
dându-i în același timp și o pedeapsă binemeritată motanului viclean.
144
1. cuvinte care conțin diftongi: scriu, meu, știu, greșeală, moi, cerneală,
noastră, bea, poate, trebuie etc.
2. pe tocul, cu penița, de pe planeta, cu penița, din cerneală, de greiere, de
creație = substantive în cazul acuzativ;
o furnică = substantiv în cazul nominativ;
3. se urcă = se suie;
o nenorocire = o catastrofă, un dezastru, o tragedie;
s(-o) omor = s(-o) ucid.
4. familia lexicală a verbului „a trebui”: a întrebuința, întrebuințare,
întrebuințat, trebuință, trebuincios, trebuitor etc.
5. În structura „s-o” („Nici s-o alung”), cratima marchează elidarea vocalei
finale „ă” din conjuncția subordonatoare „să”. De asemenea, cratima
marchează rostirea într-o singură silabă a două cuvinte diferite din punct de
vedere morfologic: „s(ă)”= conjuncție subordonatoare simplă, „o” =
pronume personal cu formă neaccentuată.
să facă = verb predicativ, predicat verbal;
cerere = substantiv comun simplu, complement direct;
de creație = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „de”,
de greiere = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „de”,
complement de agent.
7. Dorința să plec la mare mi s-a îndeplinit.
8. „Pe tocul meu/ Se urcă o furnică” = propoziție principală;
„Știe” = propoziție principală;
„știu” = propoziție principală;
„În timp ce scriu” = propoziție subordonată circumstanțială de timp;
„să facă cerere/ Și reclamație” = propoziție subordonată subiectivă;
„Să fie primită (de greiere!)/ În uniunea de creație.” = propoziție
subordonată circumstanțială de scop.
9. Versurile extrase din textul suport evidențiază unicitatea și talentul
furnicii, aceasta devenind „singura furnică poetă/ de pe planetă”. Pentru a fi
primită în uniunea de creație, furnica trebuie să redacteze anumite
documente specifice cum ar fi „cererea” și „reclamația”. Se poate observa
că, cele două necuvântătoare (furnica și greierele) sunt antropomorifizate,
aceste ființe primind însușiri și atribute umane. Putem considera că și în
rândul necuvântătoarelor există ființe talentate, iar dacă ar fi să ne raportăm
la regnul uman, furnica ar reprezenta tânăra poetă care dorește să intre în
uniunea de creație, în timp ce greierele ar reprezenta șeful acestei uniuni.
145
1. se-nalță = răsare;
glasul = ciripitul;
zburdă = saltă;
limpede = cristalin.
2. familia lexicală a cuvântului „glas”: a glăsui, glăsuit, glăsuire, glăsuitor,
glăscior, glăsuț etc.
3. câmpul lexical al florilor: „dediței”, „viorele”, „brebenei”, „toporași”.
4. se revarsă, prevestind, aurit, înverzit, se-nalță, cereasca, drăgălaș, toporaș,
muncitorii, păsărelele, buruienoase, cenușii, repejune, copiliță.
5. „El se-nalță de trei suliți pe cereasca mândră scară” = propoziție
principală;
„Ce răzbat prin frunze-uscate” = propoziție subordonată atributivă.
6. atribut substatival genitival = dimineții;
atribut substantival prepozițional = de primăvară, de muncă, de sub luncă,
din fuior, de aur.
7. a lor = pronume personal, atribut pronominal genitival;
uneltele = substantiv comun simplu, complement direct;
de muncă = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „de”,
păsărelele = substantiv comun simplu, subiect;
de sub luncă = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „de
sub”, atribut substantival prepozițional;
8. Nu se știe ce s-a întâmplat.
Se vede ce s-a întâmplat.
Ce e rău a trecut.
9. Pastelul este o creație lirică descriptivă, aparținând literaturii culte care,
prin intermediul unui peisaj, transmite sentimentele eului liric contemplator.
Modul de expunere utilizat este descrierea. Într-un pastel, dominante sunt
imaginile artistice, realizate prin figuri de stil, organizate într-o descriere de
tip tablou. Aceasta poate avea ca temă un anotimp, un colț de naturǎ, un
moment al zilei, un aspect din viața micilor viețuitoare etc. Ca specie
literară, poezia „Dimineața” de Vasile Alecsandri este un pastel, deoarece
poetul descrie un moment al zilei. Prima strofă anunță ivirea dimineții, acest
moment temporal fiind ilustrat prin versul „Zori de ziuă se revarsă peste
vesela natură”. Ziua caldă este anticipată prin epitetul „soare dulce”, astrul
solar revărsându-și căldura și lumina binefăcătoare peste câmpul înverzit:
„Prevestind un soare dulce cu lumină și căldură”. Prin epitetul cromatic
„orizontul aurit” este sugerată seninătatea văzduhului unde va răsări soarele:
„În curând și el apare”. În ultimul vers se poate observa că soarele este
antropomorifizat prin verbul la modul gerunziu „sorbind”, evidențiind în
manieră poetică venirea dimineții când roua se evaporă de pe „câmpul înverzit”.
146
1. catifelat = moale, fin;

dezmierdat = alintat, răsfățat;
fragedă = firavă, gingașă.
2. familia lexicală a cuvântului „pământ”: pământos, pământiu, a
împământeni, împământenire, împământenit, pământean, pământesc,
pământește, împământare etc.
3.cuvinte care conțin diftongi: pământului, căprioara, iedul, lui, moale,
mătăsoasă, vremea, trebuia, căprioarei etc.
4. cuvinte formate prin derivare: dezmierdat, mătăsoasă, fugarnică,
simțământ, stăruitor, îndurerați, îmbărbătează, rătăcit, înțărcatului etc.
5. „Pe mușchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos, lângă
iedul ei.” = propoziție principală;
„căreia i-a dat viață” = propoziție subordonată atributivă;
„pe care a hrănit-o cu laptele ei” = propoziție subordonată atributivă;
6. subiecte = căprioara, aceasta, mama, iedul;
predicate verbale = stă, a întins, se lasă, încolțește, a hrănit, venise, se uită,
scapă, deschide, se îmbărbătează, vrea;
atribute substantivale prepoziționale = de fugarnică, de milă, de stâncă;
7. ca o blană = substantiv comun simplu, precedat de adverbul comparativ
„ca” și articolul nehotărât „o”, complement circumstanțial de mod;
jos = adverb de loc, complement circumstanțial de loc;
aceasta = pronume demonstrativ de apropiere, subiect;
catifelat = adjectiv variabil derivat, atribut adjectival;
închiși = adjectiv provenit din verb la participiu, atribut adjectival.
8. Nu se știe care va reuși la acest examen.
9. Creația epică debutează într-o atmosferă armonioasă în care este surprinsă
relația dintre mama căprioară și iedul său. Tabloul este construit pe fondul
unei naturi grandioase: „pe mușchiul gros, cald, ca o blană a pământului,
căprioara stă jos lângă iedul ei.” Căprioara își alintă puiul, ilustrativă fiind
secvența „și-a întins capul, cu botul mic, catifelat și umed pe spatele mamei
lui, și cu ochii închiși se lasă dezmierdat.” Căprioarei îi este milă de puiul
său fiindcă trebuia să se despartă de acesta „chiar azi, căci vremea
înțărcatului venise de mult încă.” Așadar, secvența narativă surprinde
puternicul instinct matern al căprioarei care suferă din cauză că trebuie să se
despartă de puiul său.
147
1. bucurie ≠ tristețe;
lăuntrică ≠ exterioară;
strălucire ≠ obscuritate, întunecime;
deschise ≠ închise;
întunecime ≠ luminozitate, obscuritate.
2. familia lexicală a cuvântului „umbră”: a umbri, umbrire, umbrit, umbos,
umbriță etc.
3. cuvinte care conțin diftongi: dădea, seama, ocolea, frunzișoara,
răcoroasă, ploaia (în cuvântul ploaia există doi diftongi oa și ia), dezvelea,
lui, văpăi etc.
4. cuvinte formate prin derivare: durere, bucurie, piciorușele, frunzișoara,
răcoroasă, strălucire, ochișorii, umezeală etc.
5. „Cum venise pe lume” = propoziție subordonată completivă indirectă;
„nici el nu-și dădea seama” = propoziție principală.
6. subiect = el;
predicat verbal = nu simțise;
atribut substantival prepozițional = de linte, de colb.
7. al cui = pronume interogativ, nume predicativ;
o pornire = substantiv comun simplu, precedat de articolul nehotărât „o”,
complement direct;
răcoroasă = adjectiv derivat, atribut adjectival;
de lumină = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „de”,
8. Nu se știe când ne vom întoarce de la mare.
Se știe când vom primi vacanța de vară.
9. În fragmentul dat este descrisă apariția unui gândăcel într-un univers
necunoscut pentru acesta. Mica vietate se simte confuză în ceea ce privește
nașterea și identitatea sa, acest lucru fiind ilustrat prin secvența: „Și mult își
muncise gândul cum răsărise, și-al cui era?” Prin comparația „mic cât un fir
de linte” este sugerată fragilitatea gândăcelului care se aventurează timid să
exploreze necunoscutul cu piciorușele sale fragede: „mișca piciorușele
fragede și ocolea, de pe margini, frunzișoara care-l adăpostise”.
148
1. bătrân ≠ tânăr;
s-a îmbolnăvit ≠ s-a însănătoșit;
durerile ≠ plăcerile;
credincios ≠ infidel.
2. familia lexicală a cuvântului grădină: grădiniță, grădinar, grădinăreasă, a
grădinări, grădinărit, grădinăresc etc.
3. cuvinte care conțin diftongi: mângâie, douăzeci, toamnă, pătrunzătoare,
iarnă, stătea, tăia, cutreiera, toate, stăpânului, seara, piciorului, capului,
Grivei etc.
4. cuvinte formate prin derivare: îmbolnăvit, credință, pătrunzătoare,
loviturii, credincios etc.
5. „E bătrân.” = propoziție principală;
„că-i bătrân”, „că-i netrebnic” = propoziții subordonate completive directe;
„care furase mere din pomul de lângă gard!” = propoziție subordonată
atributivă;
„pe care i-o dăduse atunci în creștetul capului” = propoziție subordonată
atributivă;
„că nu e chip” = propoziție subordonată completivă directă;
„să te poți apropia de casa stăpânului” = propoziție subordonată subiectivă.
6. complemente circumstanțiale de timp = în nopțile, în seara etc.
predicate nominale = i bătrân, i netrebnic, sunt o povară;
atribute pronominale genitivale = tuturora, lui.
7. aceea = adjectiv pronominal demonstrativ de depărtare, atribut adjectival;
pe hoțul = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția „pe”,
complement direct;
de lângă gard = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția compusă
„de lângă”, atribut substantival prepozițional;
i- = pronume personal cu formă neaccentuată, complement indirect;
atunci = adverb de timp, complement circumstanțial de timp;
capului = substantiv comun simplu, atribut substantival genitival.
8. În seara când ne-am întâlnit plouase cu găleata.
9. Secvența narativă extrasă din textul suport relatează o întâmplare mai
puțin plăcută din viața câinelui credincios Grivei. În trecut, moment ilustrat
prin sintagma „în seara aceea”, câinele l-a prins pe hoțul care a furat merele
din ograda stăpânilor: „când prinsese de pulpa piciorului pe hoțul care furase
mere din pomul de lângă gard!” Acesta este lovit în cap cu ciomagul de
către hoț, iar ani la rând a simțit durerile acelei lovituri, care îi putea fi
fatală. Câinele dovedește curaj pe tot parcursul vieții sale, îndeplinindu-și cu
succes misiunea pe care trebuia să o aibă și anume aceea de a apăra bunurile
și familia din care făcea parte.
149
1. strigăt = chiot;
humă = pământ, lut;
casei = locuinței, căminului;
asfințit = apus;
vorbi = grăi, glăsui, comunica.
2. familia lexicală a cuvântului „ochi”: ochișor, ochios, ochioasă, ochiuleț,
ochire, ochit etc.
3. cuvinte care conțin diftongi: apoi, știu, au, toatele, casei, pierdut, mai,
apoi, pierdea, desmierdătoare, abia etc.
cuvânt care conține hiat: puișorii.
4. cuvinte formate prin derivare: puișorii, despărțit, dezmierdătoare,
necurmat, mânușițe, mulțimea, copilașului, fluturare.
5. „Câteva din ele s-au despărțit pentru o clipă din stol” = propoziție
principală;
„au atins ușor streșina casei”= propoziție principală;
„apoi s-au pierdut iarăși în mulțimea celorlalte” = propoziție principală;
„ce are” = propoziție subordonată completivă directă.
6. complemente circumstanțiale de loc = în mulțimea, spre asfințit,
predicate verbale = s-au odihnit, au șoptit, au scos, s-au ridicat;
atribute pronominale genitivale = celorlalte, lor.
7. s-au odihnit = verb predicativ la diateza reflexivă, predicat verbal;
deodată = adverb de mod, complement circumstanțial de mod;
casei = substantiv comun simplu, atribut substantival genitival;
copilașului = substantiv comun simplu, atribut substantival genitival;
de la el = pronume personal, precedat de prepoziția compusă „de la”,
de humă = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția sinplă „de”,
8. Mă gândesc la ce o să se întâmple azi.
9. Secvența narativă extrasă din textul suport surpinde o mamă grijulie care
își lasă treburile gospodărești pentru a-și consola fiul plângând: „Maică-sa
aruncă furca și veni în fugă de-l luă în brațe: în cuvinte desmierdătoare îl
întreabă ce are.” Acesta era foarte foarte trist, dovadă fiind sintagma: „de
atâta năvală de lacrimi”, din cauza puișorilor păsărilor călătoare care
trebuiau să zboare în țările calde.
150
1. ceasuri = ore;
ogradă = curte;
creangă = ramură;
amărât = posomorât;
bietul = săracul;
amărât = necăjit.
2. cuvinte care aparțin familiei lexicale a substantivului „om”: omuleț,
omușor, omenie, omenos, omenește, omenesc, omenit, omenire, neom etc.
3. cuvinte care conțin diftongi: stătea, unui, unei, garoafe, floare, aproape,
lui, urmărea, toate, pândea, vecinului, întâmplarea, întreagă, Cuhulea,
spuie;
cuvânte care conține hiat: vietățile, știa, găina.
4. cuvinte formate prin derivare: însângera, dușmăniei, întâmplarea etc.
5. „Stătea ceasuri întregi în fața unui trandafir sau a unei garoafe.” =
„că găina Bogheta nu se oua la un loc cu celelalte” = propoziție subordonată
completivă directă;
6. complemente circumstanțiale de loc = în fața unui trandafir, (în fața) unei
garoafe, când;
atribute adjectivale = fiecare, orice, bietul, întreagă.
7. întregi = adjectiv propriu-zis, atribut adjectival;
în fața unui trandafir = substantiv comun simplu precedat de locuțiunea
prepozițională „în fața” și articolul nehotărât „unui”, complement
circumstanțial de loc;
floare = substantiv comun simplu, complement direct;
orice = adjectiv pronominal nehotărât, atribut adjectival;
cu ochii = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „cu”,
toate = adjectiv pronominal nehotărât, atribut adjectival;
din ogradă = substantiv comun simplu, precedat de precedat de prepoziția
„din”, atribut substantival prepozițional.
8. Nu se știe cum vom rezolva exercițiul.
9. Secvența narativă extrasă din fragmentul suport îl surprinde pe moșneag,
un personaj care cunoștea în detaliu toate orătăniile din ogradă. Fiind un fin
observator a tot ce se întâmplă în curtea sa, el știa și locul în care găinile sale
ouau, dar și conflictele existente între ele: „găina Bogheta nu se oua la un
loc cu celelalte, căci o pândea Sura, o nadoleancă pestriță la pene, și o
ciupea de creastă până i-o însângera”. Pentru ca Bogheta să poată oua și să
nu fie ciupită de Sura, moșneagul o lăsa să se ouă lângă gard „lângă o trufă
de brusturi”, iar când era iarnă „în pod, după horn”. Așadar, prin fapta sa de
a păstra armonia în curte, aplanând anumite confllicte, putem evidenția prin
caracterizarea indirectă vigilența personajului.
151
1. diverse = felurite;
să (le) privim = să (le) admirăm, să (le) zărim;
ceasornicul = orologiul, deșteptătorul;
bărbăția = supremația;
moi = catifelate, fine.
2. familia lexicală a adjectivului „lung”: a (se) lungi, lungime, lungan,
lunguieț, lungit, alungit, alungire, lunguleț, lunguț etc.
3. cuvinte care conțin diftongi: curtea, mea, unei, curții, roi, toamnă, piatră,
deapână, pomușoară, dau, iederă, hai, soarele, curții, lui;
cuvinte care conțin vocale în hiat: bărbăția, găini.
4. cuvinte formate prin derivare: azvârlitură, portița, încununată, oțelii,
bărbăția, plângătoare etc.
cuvinte formate prin compunere: primăvara, rochița-rândunicii.
5. „Curtea mea e la țară, pe malul unei ape.” = propoziție principală;
„Cocoșul acela negru e ceasornicul curții mele.” = propoziție principală;
„să le privim” = propoziție subordonată circumstanțială de scop.
6. complemente directe = -l, le, cucurigul;
atribute substantivale genitivale = curții, cârdului, penelor.
7. În text cuvântul „iar” este conjuncție coordonatoare adversativă.
Iar nu ai învățat la matematică? iar = adverb de întărire.
8. soarele = substantiv comun simplu, subiect;
cocoșul = substantiv comun simplu, subiect;
ceasornicul = substantiv comun simplu, nume predicativ;
mele = adjectiv pronominal posesiv, atribut adjectival;
iată = interjecție predicativă, predicat interjecțional;
arcuiți = adjectiv derivat, atribut adjectival;
penelor = substantiv comun simplu, atribut substantival genitival.
9. Secvența dată îl suprinde pe cocoșul negru care dă deșteptarea în fiecare
dimineață: „Cocoșul acela negru e ceasornicul curții mele.” Supremația și
curajul acestei păsări de curte este conturată prin enunțul: „Iată-l pe culme,
țanțoș, cu pintenii arcuiți, cu platoșa penelor oțelii, gata ca de luptă.”
Cocoșul cel negu să-și arate „bărbăția” în fața claponului și în fața găinilor
care nu se ouă.
152
1. prietenoase = binevoitoare, amicale; groază = spaimă; puterile = forțele;

crengile = ramurile; sufletul = duhul; trupul = corpul.
2. familia lexicală a verbului „a face”: facere, făcut, a desface, desfacere,
desfăcut, făcător, făcutură, făcător, desfăcător, desfăcătoare etc.
3. cuvinte care conțin diftongi: curtea, îndreptau, groază, toate, marginea, îi,
seară, picioarele, lui, oară, câine etc.
cuvânt care conține hiat: ecoul.
4. cuvinte compuse: niciodată, înspre, de pe, rămas-bun;
cuvinte derivate: prietenoase, stufiș, culcușul, puterile, vederea.
5. „intră în cel dintâi stufiș” = propoziție principală;
„care nu se mai îndreptau spre el prietenoase” = propoziție subordonată
atributivă;
„care îi ascundeau vederea” = propoziție subordonată atributivă;
„în care-și dete sufletul” = propoziție subordonată atributivă;
„care-l chema din depărtari” = propoziție subordonată atributivă.
6. complemente circumstanțiale de timp = niciodată, înspre pădure, spre el,
spre curte, din depărtări;
complement direct = îl, -l, sufletul.
7. astăzi = adverb de timp, complement circumstanțial de timp;
să închidă = verb predicativ, predicat verbal;
în care = pronume relativ precedat de prepoziția „în”, complement
spre el = pronume personal precedat de prepoziția „spre”, complement
acela = adjectiv pronominal demonstrativ de depărtare, atribut adjectival;
îl = pronume personal, complement direct.
8. Problema era care va rezolva corect exercițiul la matematică.
9. Secvența narativă extrasă din textul suport ilustrează chinurile prin care
trece câinele Grivei înainte de a muri. Fiorii chinuitori ai morții îi răscolesc
trupul, până ce acesta își dă duhul: „Și-ncă unul, cel de pe urmă. Și-n clipa
în care-și dete sufletul”. Moartea cățelului este conturată într-un mod
dramatic, iar ultimul urlet al acestuia ar reprezenta strigătul de adio: „se
ridică pe picioarele de dinainte și, cu capul întors spre curte, urlă, ca și cum
și-ar fi luat un rămas bun.” Urletul de moarte al câinelui formează un ecou,
iar răspunsul ecolului este imaginat de către câinele muribund „ca un alt
câine care-l chema din depărtari”.
153
1. cuvinte care conțin diftongi: castaniu, două, dea, apoi, drumului;

cuvinte care conțin hiat: prăfuit, înainte, apropiat, bucurie.
2. Semnul exclamării din finalul enunțului: „Scap de unul și dau peste altul,
își zise cărăbușul; ăsta mă-nghite!” marchează finalul unei propoziții
exclamative.
3. pământ = lut, humă;
unui drum = unei ulițe;
țanțoș = mândru, semeț;
mă-nghite = mă înhață, mă mănâncă;
cu bucurie = cu veselie.
4. familia lexicală a termenului „floare”: a înflori, înflorit, înflorire, floricică,
florărie, florar, florăreasă, înfloritor etc.
5. În sintagma „ăsta mă-nghite” cuvântul „mă” este pronume personal.
Mă spăl pe mâini. mă = pronume reflexiv;
Mă, ce tot faci acolo? mă = interjecție de adresare.
6. în pământ = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „în”,
peste câmp = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă
„peste”, complement circumstanțial de loc;
flori = substantiv comun simplu, complement direct;
luă = verb predicativ, predicat verbal;
mititel = adjectiv derivat, atribut adjectival;
două = numeral cardinal cu valoare adjectivală, atribut adjectival.
7. Pieptul de pui a fost delicios. Mă doare pieptul de la atâta efort.
8. „Când s-a trezit” = propoziție subordonată circumstanțială de timp;
„privi împrejur: un drum prăfuit” = propoziție principală.
9. Secvența extrasă din textul suport surprinde un cărăbuș care este luat pe
sus de forța vântului. Vântul este antropomorfizat prin verbul la modul
indicativ, timpul imperfect „fura”. Acesta ia în zbor „de pe jos flori, pene și
hârtii, de pe-o ramură luă un cărăbuș”. Mica necuvântătoare este portretizată
astfel: „un cărăbuș castaniu, cu aripile fragede, cu ochișori ca două
neghinițe”. Insecta, fiind luată de vânt, rămâne uimită când observă că
„poate zbura fără să dea din aripi”.
154
1. cuvinte care conțin diftongi: apei, plutitoare, stufărișului, rai, picioarele,

apei, răcoare, răcoarea, frumusețea, dinapoi, spaima, soarbă etc.
cuvinte care conțin hiat: aur, fiori.
2. Punctul de la finalul enunțului: „Cocostârcul s-a sculat cu noaptea-n cap.”
marchează finalul unei propoziții enunțiative.
3. neclintită ≠ clintită; răcore ≠ căldură; rece ≠ caldă; dușman ≠ prieten; lung
≠ scurt; spaima ≠ curajul; uriaș ≠ mic.
4. familia lexicală a cuvântului „aur”: a auri, aurit, aurar, auraș, aurărie,
aurire, a înauri, înaurit etc.
5. În propoziția „E răcoare.” cuvântul „e” are valoare morfologică de verb
predicativ.
Fetița e harnică. e = verb copulativ;
Băiatul e ajutat de părinți la teme. e = verb auxiliar, ajută la formarea
verbului la diateza pasivă.
6. din când în când = locuțiune adverbială de timp, circumstanțial de timp;
pliscul = substantiv comun simplu, complement direct;
se uită = verb predicativ la diateza reflexivă, predicat verbal;
răcoarea = substantiv comun simplu, subiect;
picioarele = substantiv comun simplu, complement direct;
rece = adjectiv propriu-zis, atribut adjectival.
7. Cântecelul broscuței este drăguț! broscuței = atribut substantival genitival
8. „biata broscuță a încremenit pe piciorușele de dinapoi = propoziție
principală;
„cu ochii mari deschiși, cată la cumplitul dușman.” = propoziție principală;
„Când l-a văzut” = propoziție subordonată circumstanțială de timp.
9. Secvența narativă surprinde cocosârcul zărind o broscuță „pe frunza unui
nufăr”. Aceasta trăiește plenar atmosfera plăcută a dimineții: „o broscuță se
bucură și ea de frumusețea și răcoarea dimineții.” Liniștea este întreruptă
brusc când aceasta îl vede pe cocostârc și simte că pasărea o va înghiți.
Spaima broscuței este ilustrată în propoziția „biata broscuță a încremenit pe
piciorușele de dinapoi”. În viziunea broscuței, cocosârcul are proporții
colosale: „îl vede uriaș, cu capul atingând cerul, cu pliscul lung, larg, să
soarbă dintr-o dată balta și, dimpreună cu balta, pe ea”, prin urmare, ea nu
are nicio șansă de a scăpa de „piscul lung, lung”. Spaima micii vietăți atinge
cote maxime în finalul fragmentului, ilustrativă fiind în acest sens
propoziția: „Inima i s-a oprit.”
155
1. cuvinte care conțin diftongi: cai, goana, ai, lui, două, picioare, înapoi,
ardea, mâinile, stăpânului, înapoi, târziu, tăietură, coamă, liniștea, capului,
dimineața, iarna, vremea etc.
2. peste trupuri, de oameni, (de) cai, de săbii, în picioare, pe urmele,
zbuciumările, la un adăpost, de sabie, rana, pe coamă, de liniștea, pe
ferestruia, de fânul, în grajd = substantive în cazul acuzativ;
o usturime, o tăietură, mâinile, războiul, vremea = substantive în cazul
nominativ;
stăpânului, deasupra capului = substantive în cazul genitiv.
3. nebună ≠ normală; aproape ≠ departe; înapoi ≠ înainte; târziu ≠
devreme; liniștea ≠ zgomotul, larma, gălăgia; dimineața ≠ seara; cald ≠
frig, răcoare.
4. familia lexicală a substantivului „mână”: a înmâna, înmânare, înmânat,
mânuță, îndemânatic, neîndemânatic, neîndemânare, a mânui, mânuire etc.
5. În enunțul „O tăietură de sabie îl crestase adânc” cuvântul „o” este articol
nehotărât.
O să vină la noi. o = verb auxiliar care ajută la formarea modului indicativ,
viitor popular;
Am văzut-o în parc. o = pronume personal cu formă neaccentuată;
A luat-o la fugă prin parc. o = pronume personal cu valoare neutră, fără
funcție sintactică;
Am cumpărat o pară și două mere. o = numeral cardinal cu valoare
adjectivală;
O elevă scrie, iar altă elevă studiază. o = adjectiv pronominal nehotrât;
O! Ce brad frumos ai împodobit! o = interjecție.
6. simțea = verb predicativ, predicat verbal;
alții = pronume nehotărât simplu, subiect;
la un adăpost = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „la”
și articolul nehotărât „un”, complement circumstanțial de loc;
grozavă = adjectiv propriu-zis, variabil, atribut adjectival;
de sabie = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „de”,
adânc = adverb de mod, complement circumstanțial de mod;
o = pronume personal cu formă neaccentuată, complement direct;
mângâiară = verb predicativ, predicat verbal.
7. Podelele grajdului sunt noi. grajdului = atribut substantival genitival;
8. „Simțea” = propoziție principală;
„că pe urmele lui veneau alții” = propoziție subordonată completivă directă.
156
9. Secvența extrasă din textul suport prezintă viața tihnită a unui cal.
Naratorul obiectiv relatează că acel cal a fost în război, iar acum s-a întors
înapoi în grajd și la muncile sale obișnuite: „Trecu și războiul. Întors acasă,
își luă locul în grajd, mulțumit de liniștea dimprejurul lui”. Calul era fericit
și își smulgea „fânul mirositor” deasupra capului. Naratorul prezintă sumar
activitatea calului. Acesta mergea dimineața la câmp, iar seara mai rar.
157
1. cuvinte care conțin diftongi: schimbătoare, floare, apropierea, oare,

pietroasă, iată, Dumnezeu, poate, locului, căruia, împroprietărirea etc.
cuvinte care conțin hiat: diamant, uriaș, impulsie, apropierea,
împroprietărirea.
2. uriaș = enorm, gigantic;
țărâna = pământul, solul, huma;
din bezna = din întunericul, din întunecimea;
agricolă = agrară.
3. familia lexicală a adjectivului „înalt”: a (se) înălța, înălțime, înălțare,
înălțat, înălțător, înălțătoare, înăltuț etc.
4. cuvinte formate prin derivare: schimbătoare, durități, moliciuni, virginală,
apropierea, pietroasă, căscate, împroprietărirea etc.
5. Cuvântul „nouă” din structura: „ca o nouă impulsie arteziană” este
adjectiv propriu-zis.
Nouă sunt în clasă. nouă = numeral cardinal cu valoare substantivală;
Nouă copii s-au adunat în curtea școlii. nouă = numeral cardinal cu valoare
adjectivală;
Nouă să nu ne mai aduci nimic! nouă = pronume personal cu formă
accentualtă, în cazul dativ.
6. nimeni = pronume negativ, subiect;
permite = verb predicativ la modul infinitiv, complement direct;
agricolă = adjectiv propriu-zis, atribut adjectival;
acum = adverb de loc, complement circumstanțial de loc;
noștri = adjectiv pronominal posesiv, atribut adjectival;
cu agricultura = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă
„cu”, complement indirect.
7. Proiectele de acum sunt dificile. de acum = atribut adverbial.
8. „E drept” = propoziție principală;
„că țăranii noștri tot se mai ocupă, pe ici, pe colo, cu agricultura.” =
propoziție subordonată subiectivă.
9. Fragmentul citat surprinde ideea că țara noastră este o țară care începe să
se dezvolte din punct de vedere industrial, trecând astfel de la statutul de țară
agrară, la statutul de țară industrială: „Nimeni nu-și mai poate permite acum
să spună despre noi că suntem o țară eminamente agricolă. Am fost. Acum
devenim o țară industrială și eminamente politică.” Autorul textului afirmă
că în ciuda faptului că am devenit o țară industrială, țăranii încă mai au
îndeletniciri agricole: „E drept că țăranii noștri tot se mai ocupă, pe ici, pe
colo, cu agricultura.”
158
1. cuvinte care conțin vocale în hiat: decembrie, leșia, mânios, vâjâit, pârtia,
primărie;
cuvinte care conțin diftongi: Dumnezeu, trei, pierde, văi, croncăie, sărei,
Doamne, vântului, podului, pui, lățimea, sloiuri etc.
2. zăpadă = nea, omăt;
pădurile = codrii, dumbrăvile;
se întețește = se intensifică, se înăsprește;
amurgul = asfințitul, crepusculul;
sur = gri;
rapid = repede, iute;
trecând = mergând.
3. familia lexicală a adjectivului: „mare”: măreț, măreție, măricel, mărișor,
mărime, a mări, mărire, mărit etc.
4. cuvinte derivate: nemiluită, cernut, acoperită, lățimea, îngrijită, primărie.
5. Cuvântul „și” din sintagma „par cercelate cu flori de zarzări și de
corcoduși” are valoare de conjuncție coordonatoare copulativă.
Ei și-au scris tema corect. și = pronume reflexiv;
A venit și copilul cu noi la teatru. și = adverb de întărire;
Băiatul a notat pe hârtie un „și”. și = substantiv comun simplu.
6. în depărtare = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă
„în”, complement circumstanțial de loc;
cercelate = adjectiv derivat, nume predicativ;
surd = adjectiv propriu-zis, atribut adjectival;
ca leșia = substantiv comun simplu, precedat de adverbul comparativ „ca”,
nume predicativ;
de corbi = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „de”,
spre păduri = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă
„spre”, complement circumstanțial de loc.
7. atribute substantivale prepoziționale = cu tulpini, de zarzări, de corcoduși,
de corbi, de gheață, de om etc.
subiecte = Dumnezeu, mușcatele, vuiet, cerul, cârduri, amurgul, Râul
Doamnei, pârtia, poteci.
8. „A dat Dumnezeu zăpadă nemiluită” = propoziție principală;
„cade” = propoziție principală;
„cade puzderie măruntă și deasă, ca făina la cernut, vânturată de un crivăț” =
„care te orbește.” = propoziție subordonată atributivă.
9. În secvența dată este descris un peisaj hibernal. Tabloul de iarnă este
zugărvit într-o manieră poetică, autorul utilizând o gamă largă de procedee
159
artistice. Epitetul cromatic „tulpini fumurii” evidențiază tulpinile copacilor
acoperite de un strat subțire de zăpadă. Neaua depusă pe crengile arborilor
amintește de anotimpul primăvara, deoarece zăpada depusă pe crengi
seamănă „cu flori de zarzări și de corcoduși”. Epitetul și imaginea auditivă
„vuiet surd” ilustrează zgomotul produs de furtuna de zăpadă, care într-un
final se potolește, pierzându-se „în văi adânci”. După zugrăvirea planului
terestru, se trece la zugrăvirea planului cosmic. Prin comparația „cerul e ca
leșia” se evidențiază culoarea cenușie a văzduhului posomorât. Corbii sunt
singurele vietăți care animă tabloul hibernal prin croncănitul lor
înspăimântător. Viscolul se intensifică, acest lucru fiind ilustrat de enunțul:
„Vârtejele trec dintr-un colnic într-altul”. Finalul secvenței anunță
instaurarea treptată a regimului nocturn: „amurgul sărei se întinde ca un
zăbranic sur”.
160
1. cuvinte care conțin vocale în hiat: vecie, ție;

cuvinte care conțin diftongi: foarte, scânteie, iubire, femeie, iubirea,
neștearsă.
2. iubire = dragoste;
suflet = inimă, spirit;
patimă = pasiune;
vecie = eternitate, veșnicie.
3. famila lexicală a substantivului „femeie”: femeiușcă, femeiesc, femeiește
etc.
4. cuvinte formate prin derivare: ascunsă, nepătrunsă, iubirea, neștearsă.
5. Cuvântul „ce” din sintagma: „Inima ce ți-am dat ție” este pronume relativ.
Ce ai cumpărat de la magazin? ce = pronume interogativ;
Ce culoare preferi? ce = adjectiv pronume interogativ;
Nu știu ce cadou să-ți cumpăr. ce = adjectiv pronominal relativ;
6. în cenușă = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția „în”,
o scânteie = substantiv comun simplu, precedat de articolul nehotărât „o”,
subiect;
nepătrunsă = adjectiv derivat, adjectiv propriu-zis;
de femeie = substantiv comun simplu, de prepoziția simplă „de”, atribut
7. M-am întâlnit cu ea la restaurant. Vorbesc despre ea. cu ea, despre ea =
complemente indirecte.
8. „(Și) de patimă e arsă/ Inima” = propoziție principală;
„ce ți-am dat ție” = propoziție subordonată atributivă.
9. Ultimul catren al poeziei ilustrează suferințele eului liric trăite în iubire:
„Și de patimă e arsă/ Inima ce ți-am dat ție”. În concepția eului liric, erosul
este un sentiment profund care provocă suferință pentru eternitate. Iubirea
rămâne impegnată în inimă, inima fiind în viziunea acestuia sălajul în care
se adăpostește „pentru vecie” acest fior erotic: „Dar iubirea-n ea neștearsă/A
rămas pentru vecie.”
161
1. cuvinte care conțin diftongi: aveam, știau, satului, cinstea, îndoială, deal,
întrebrea, dimineața, dorea, Cazacului, ieșit, mea etc.
cuvinte care conțin vocale în hiat: știau, omenia, fie, grăi;
cuvânt care conțin triftong: trebuiau.
2. Mihu, Safta, Cosma, aceștia, întrebarea = substantive în cazul nominativ;
la casa, din gura, cu cinstea, (cu) omenia, din oameni, din oameni, răspunsul,
din casă, întrebarea = acuzativ;
satului, de-a lungul uliței = genitiv;
vecinului, caselor = dativ.
3. cuvinte formate prin derivare: întrebarea, îndoială, mulțumit etc.
4. familia lexicală a cuvântului „om”: omenos, omenie, omuleț, omușor, a
omeni, omenesc, omenește, neomenesc, neomenos, neomenit, omenire etc.
5. Cuvântul „o” din structura „dar ei o știau după spuse” este pronume
viitor popular;
Am mâncat o portocală. o = articol nehotărât;
adjectivală;
O elevă scrie, iar altă elevă studiază. o = adjectiv pronominal nehotărât;
6. de frunte = locuțiune adjectivală, atribut adjectival;
să primească = verb predicativ, predicat verbal;
caselor = substantiv comun simplu, complement indirect.
7. Nu știu care l-a văzut pe băiat. Am întrebat care este orarul clasei.
8. „Întrebarea era” = propoziție principală;
„cine să dea cinstea” = propoziție subordonată predicativă;
„cine să ducă vorba” = propoziție subordonată predicativă;
„(cine)să primească răspunsul” = propoziție subordonată predicativă.
9. Fragmentul dat pune în evidență faptul că cele două personaje trăiesc
după legile nescrise ale satului, aceastea ascultând și de zvonurile auzite în
comunitatea rurală: „dar ei o știau după spuse, din câte o glumă scăpată la
timp potrivit, o știau din gura satului”. Personajele doresc să primească în
casa lor doar oameni buni, cinstiți și omenoși.
162
1. cuvinte care conțin diftongi: băiat, foarte, meargă, poată, poarte, vremea,
altoi, pâinea, toate, grea, mai, prostimea, noastră etc.
cuvinte care conțin vocale în hiat: știe, trebui etc.
2. dascălul = profesorul, învățătorul; a munci = a lucra; trăi = supraviețui,
viețui; vremea = timpul; să învețe = să studieze.
3. familia lexicală a cuvântului „școală”: școlar, școlăresc, școlărește, a
școli, școlit, școlărime, a școlariza, școlarizare, școlarizat, școlărel, școlăriță
etc.
4. dascălul, omul, satul = substantive în cazul nominativ;
cartofi, fasole, morcovi, pătrunjel, la prostimea, de țarină = substantive în
cazul acuzativ;
5. Cuvântul „e” din enunțul; „- Așa-i, zise dascălul, e băiat foarte înțelept și
trebuie să meargă la lucru.” este verb copulativ.
Băiatul e în casă. e = verb predicativ; El e ajutat de părinții săi la
matematică. e = verb auxiliar; Am învățat litera „e”. e = substantiv comun
simplu.
6. grădinița = substantiv comun simplu, complement direct;
mi- = pronume personal cu formă neaccentuată, complement indirect;
-i = pronume personal cu formă neaccentuată, complement direct;
sămânță = substantiv comun simplu, complement direct;
de mici = adjectiv propriu-zis, precedat de precedat de prepoziția simplă
„de”, complement circumstanțial de timp;
toate = adjectiv pronominal nehotărât, atribut adjectival.
7. predicate verbale = zise, să învețe, să poată, trebuie, să știe etc.
subiecte = dascălul, omul, satul.
8. „Am grădinița” = propoziție principală;
„ce mi-a lăsat-o satul” = propoziție subordonată atributivă;
„i-am învățat” = propoziție principală;
„să pună sămânță”, „să facă altoi”, „să poarte grijă de stupi”, „să pună
cartofi, fasole, morcovi și pătrunjel”, „să sădească varză și tutun”, „să poarte
grijă de viță” = propoziții subordonate completive directe.
9. Citatul scoate în evidență condiția dascălului. Pe tot parcursul vieții, el
trebuie să se perfecționeze și să fie autodidact „dascălul trebuie să știe tot și,
dacă nu știe, trebuie să învețe, fiindcă sunt cărți în care stau toate aceste”,
pentru a-i putea învăța într-un mod eficient pe ceilalți, adaptându-și stilul de
predare pentru fiecare elev din clasa respectivă. Personajul este de părere că
pentru a-i putea învăța pe alții, profesorul trebuie să se pregătească el însuși
mai întâi.
163
1. cuvinte care conțin diftongi: lui, Găleanu, mereu, căreia, lui, zâmbea,
oarecare, trei, zâmbea, bea, mereu, groase, necăjea etc.
cuvinte care conțin hiat: preuteasa, răutate, știa, grăi, greoi, prietenul.
2. s-a înseninat = s-a luminat, s-a răzbunat;
să vorbească = să grăiască;
prietenul = amicul;
posac = morocănos, necomunicativ.
3. familia lexicală a cuvântului „a ridica”: ridicare, ridicătură, ridicat etc.
4. viscolul, cerul = substantive în cazul nominativ;
farmecele, cu Niculiță, cu copii, din răutate, cu sprâncenele = substantive în
cazul acuzativ;
zorilor, lui Ghiță = substantive în cazul genitiv.
5. Cuvântul „lui” din enunțul „Viscolul are și el farmecele lui” este pronume
personal.
Lui Mihai Eminescu îi plăceau plimbările în natură. lui = articol hotărât.
6. rău de gură = locuțiune adjectivală, atribut adjectival;
îl = pronume personal, complement direct;
să vorbească = verb predicativ, predicat verbal;
mereu = adverb de timp, complement circumstanțial de timp;
să vorbească = verb predicativ, predicat verbal;
logodită = adjectiv propriu-zis, nume predicativ;
cu un domn = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „cu”
și articolul nehotărât „un”, funcție sintactică de complement indirect;
trei = numeral cardinal cu valoare adjectivală, atribut adjectival.
7. atribute substantivale apoziționale = măcelarul, om, un notar;
atribut pronominal genitival = lui;
complemente circumstanțiale de loc = la „Lebădă”, acasă.
8. „Nu se necăjea Ghiță” = propoziție principală;
„căci știa” = propoziție subordonată circumstanțială de cauză;
„că nu din răutate caută prietenul său” = propoziție subordonată completivă
directă;
„zâmbea așa în el și bea ”= propoziție principală;
„bea mereu și pe tăcute” = propoziție principală;
„fără ca să sâmță” = propoziție subordonată circumstanțială de mod;
„că i se ridică la cap” = propoziție subordonată completivă directă;
9. Sevența extrasă din textul suport ilustrează faptul că și un fenomen
meterologic cum este viscolul poate fi deosebit, având farmecul său:
„viscolul are și el farmecele lui”. Naratorul afirmă că mai frumos decât
viscolul este momentul când se face ziuă: „revărsatul zorilor de zi” după ce
văzduhul se ca însenina: „după ce s-a înseninat cerul”.
164
1. cuvinte derivate: îndatorat, îngropat, groparii, binișor, sfinția, sucit etc.

2. l-au îngropat = l-au înhumat, l-au înmormântat;
morții = răposații, decedații;
coșciugul = sicriul;
popa = preotul.
3. familia lexicală a cuvântului „prieten”: prietenie, prietenesc, prietenește, a
se împrieteni, împrietenire, împrietenit etc.
4. nevasta, rude, groparii, popa, Dumnezeu = substantive în cazul nominativ;
pentru un moft, ca pe morți, de coșciugul, către grătarul, cu ceafa, pe
răposatul, la slujbă = substantive în cazul acuzativ;
unui prieten, lui Cănuță („nu i se întâmpla lui Cănuță”) = substantive în
cazul dativ;
coastelor, lui Cănuță („oasele lui Cănuță”) = substantive în cazul genitiv.
5. Cuvântul „i” („La șapte ani, i-au facut după obicei parastas”) este
pronume personal cu formă neaccetuată.
El nu-i acasă. i = verb predicativ;
Dacă-i să pleci, anunță-mă urgent! i = verb predicativ impersonal;
Băiatu-i frumos ca soarele de mai. i = verb copulativ;
Elevu-i ajutat la teme de părinții săi. i = verb auxiliar;
6. nevasta = substantiv comun simplu, subiect;
câteva = adjectiv pronominal nehotărât compus, atribut adjectival;
de coșciugul = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „de”,
putred = adjectiv propriu-zis, atribut adjectival;
lui Cănuță = substantiv propriu, precedat de articolul hotărât proclitic „lui”,
atribut substantival genitival;
coastelor = substantiv comun simplu, atribut substantival genitival.
7. complement circumstanțial de mod = bine, ca pe morții;
complement direct = l, o sumă, îl;
complement indirect = unui prieten, lui Cănuță, i.
8. „La șapte ani, i-au facut după obicei parastas” = propoziție principală;
„ca să-i scoată oasele” = propoziție subordonată circumstanțială de scop;
„să i le spele.” = propoziție subordonată circumstanțială de scop.
9. Secvența extrasă din textul suport prezintă obiceiul exhumării corpului
lui Cănuță. Acest obicei s-a făcut după șapte ani de la deces cu scopul
spălării oaselui defunctului: „ca să-i scoată oasele și să i le spele.” La acest
ritual iau parte câteva dintre rudele defunctului și soția acestuia. Groparii
rămân uimiți când constată poziția în care se află corpul lui Cănuță. În loc să
fie cu fața în sus, acesta este găsit „cu ceafa și țurloaiele erau pornite către
grătarul coastelor”, ceea ce confirmă faptul că el era încă viu când a fost
îngropat și s-a trezit după ce a fost înhumat. Poziția în care a fost descoperit
Cănuță ilustrează faptul că el s-a zbătut în sicriu, dar nemaiputând respira a
murit în acea poziție.
165
1. cuvinte formate prin derivare: îndârjite, luminoase, răzleață;

cuvinte formate prin conversiune: eliptic, zadarnic;
2. noaptea ≠ ziua;
ura ≠ iubirea;
luminoase ≠ obscure;
fragedă ≠ sălbatică, crudă;
îndârjite ≠ liniștite, potolite.
3. cuvinte bisilabice: era, plutea, valuri, urca, mine, ura, Satan, mine, înger
etc.
4. era = modul indicativ;
să reintre = modul conjunctiv;
5. Cuvântul „și” din versul „Albastră era noaptea și fragedă natura” are
valoare de conjuncție coordonatoare copulativă.
6. îndârjite = adjectiv derivat, atribut adjectival;
domnea = verb predicativ, predicat verbal;
albastră = adjectiv propriu-zis, nume predicativ;
plutea = verb predicativ, predicat verbal;
o pulbere = substantiv comun simplu, precedat de articolul nehotărât „o”,
subiect.
7. subiecte = abisurile, safire, diamante;
complemente circumstanțiale de mod = eliptic, zadarnic.
8. Dorința să plec la mare mi s-a îndeplinit.
9. Prima strofă a poemului macedonskian pune în evidență atmosfera calmă
a nopții, acest lucru fiind sugerat prin epitetele „albastră era noaptea” și
„fragedă natura”. Epitetul „pulbere opal” din versul al doilea ilustrează
luminozitatea și claritatea nopții. Următoarele două versuri scot în evidență
latura negativă și satanică a eului liric: „Dar valuri îndârjite urca în mine
ura,/ Domnea Satan în mine, magnific înger pal.” care este în contradicție cu
atmosfera nocturnă creată în primele două versuri, creându-se astfel o
antiteză dintre atmosfera calmă a nopții și natura interioară a eului liric
dominat de forțe negative.
166
1. cuvinte formate prin derivare: se rostogoli, piciorușele, moșnegește,

adâncituri, ridicături, slăbiseră, întruchipa, frunzișoară, odihnească, drumețul etc.
2. coborî ≠ urcă;
dincolo ≠ dincoace;
dinapoi ≠ dinainte;
moșnegește ≠ feciorește, tinerește;
de umblat ≠ de stat;
vânjos ≠ firav.
3. familia lexicală a cuvântului „nou”: nouț, înnoi, înnoit, înnoire, a reînnoi,
reînnoit, reînnoire, noutate etc.
4. În structura „și-l prinse” cratima marchează elidarea vocalei inițiale „î-”
din pronumele personal „îl”. De asemenea, cratima marchează rostirea într-o
singură silabă a două cuvinte diferite din punct de vedere morfologic: „și” =
conjuncție coordonatoare copulativă și „-l” = pronume personal cu formă
neaccentuată.
5. Cuvântul „a” din structura „Și-a mers voinicul” este verb auxiliar care
ajută la formarea modului indicativ, timpul perfect compus.
O carte a fetei este ruptă. a = articol genitival;
A bătrână e cam bolnavă. a = articol demonstrativ;
A învăța e o datorie. a = prepoziție, marcă a modului infinitiv;
A! Bine că mi-am adus aminte. a = interjecție.
6. se rostogoli = verb predicativ la diateza reflexivă, predicat verbal;
lucie = adjectiv propriu-zis, atribut adjectival;
în țărână = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „în”,
dinpoi = adverb de loc, atribut adverbial;
moșnegește = adverb de mod, complement circumstanțial de mod;
cruce = substantiv comun simplu, complement direct;
7. atribute adjectivale = lătăreață, atâtea;
atribute substantivale prepoziționale = de piatră, de aur;
complemente circumstanțiale de timp = când, zile, săptămâni, luni;
cuvânt care nu îndeplinește nicio funcție sintactică = băiete, uf!, Doamne!.
8. „Se uită în jos și-l prinse amețeala.”
„Se uită în jos”, „-l prinse amețeala” = propoziții principale aflate în raport
de coordonare prin conjuncția coordonatoare copulativă „și”.
9. Sevența narativă extrasă din textul suport ilustrează modalitatea de
deplasare a unei insecte. Datorită faptului că acel gândăcel este foarte mic, o
simplă pietricică i se pare cât un munte: „după ce trecu peste un grăunte de
piatră cât un munte și coborî dincolo, se trezi la rădăcina crinului”. După ce
se odihnește, pleacă mai departe la drum rostogolindu-se „de pe tulpina lucie
de câteva ori în țărână”. De asemenea, naratorul surprinde ideea că și micile
viețuitoare își manifestă credința față de Dumnezeu: „Văzând asta, se ridică
pe piciorușele dinapoi și, fără să știe pentru ce, cu cele dinainte își făcu,
moșnegește, cruce.”
167
1. cuvinte care conțin diftongi: înăbușitoare, Dumnezeu, iarba, izvoarele,

scoasă, setea, greoaie, vremea, apoi, poiană, binelea, răcoarea etc.
2. lighioanele = fiarele;
pădurilor = codrilor, dumbrăvilor;
mereu = întotdeauna.
3. famila lexicală a cuvântului „gând”: gândire, gânditor, gânditoare, gândit,
a se îngândura, îngândurare, îngândurat, a regândi, regândit etc.
4. În structura „se-ntunecase” cratima marchează elidarea vocalei inițiale „î-
” din verbul predicativ „întunecase”. De asemenea, cratima marchează
rostirea într-un singur cuvânt a două cuvinte diferite din punct de vedere
gramatical: se = pronume reflexiv și (î)ntunecase = verb predicativ.
5. Cuvântul „o” din structura „peste o apă” este articol nehotărât.
viitor popular;
A văzut-o în parc cu prietenii săi. o = pronume personal cu formă
neaccentuată;
adjectivală;
6. izvoarele = substantiv comun simplu, subiect;
de apă = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „de”,
unei lacrimi = substantiv comun simplu, precedat de articolul nehotărât
„unei”, atribut substantival genitival;
uscat = adjectiv propriu-zis, atribut adjectival.
7. adverbe de timp = mereu, atunci;
adjectiv pronominal nehotărât = altă;
verbe de conjugarea I = secaseră, ar sufla.
8. „unde să-și stâmpere setea” = propoziție subordonată completivă directă;
„care pe vremea aceea era pasăre de zi, ca celelalte” = propoziție
„să găsească un izvor, un pârâu” = propoziție subordonată circumstanțială de
scop;
„să bea o picătură de apă măcar” = propoziție subordonată circumstanțială
de scop;
9. Sevența extrasă din fragmentul citat surprinde o zi caniculară de vară.
Canicula a provoacat diverse stricăciuni în natură: „Se coșcovise scoarța
168
copacilor, se scorojiseră frunzele, iarba se măcinase, pământul se făcuse
cenușă. Izvoarele secaseră”. Comparația „o șuviță de apă, ca urma unei
lacrimi pe un obraz” confirmă ideea de secetă, relevând faptul că apa se
găsea din ce în ce mai greu în pădure. Animalele din spațiul silvestru
sufereau din cauza lipsei de apă și „umblau cu limba scoasă” căutând
lichidul vital pentru a-și potoli setea: „Lighioanele pădurilor umblau cu
limba scoasă, să găsească unde să-și stâmpere setea.”
169
1. cuvinte care conțin diftongi: luntrea, blândei, foșească;

cuvânt care conține triftong: unduioasa.
2. familia lexicală a cuvântului „glas”: a glăsui, glăsuire, glăsuit, glăscior,
glăsuleț;
3. În structura „să-mi” cratima marchează elidarea vocalei inițiale „î-” din
pronumele personal „îmi” și rostirea împreună a două cuvinte diferite din
punct de vedere morfologic: „să” = conjuncție subordonatoare și „scape” =
verb predicativ. Din punct de vedere prozodic, cratima menține eufonia
versului, păstrându-i ritmul și măsura.
4. cuvinte formate prin derivare: îngânați, singuratic;
cuvânt format prin conversiune: lin.
5. Cuvântul „și” din versul „În zadar suspin și sufăr” are valoare de
conjuncție coordonatoare copulativă.
6. pronume personale: îl, eu, ea, -mi.
7. în luntrea = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „în”,
mică = adjectiv propriu-zis, variabil, atribut adjectival;
de ape = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „de”,
cârma = substantiv comun simplu, complement direct;
-mi = pronume personal cu formă neaccentuată, complement indirect.
8. „Parc-ascult și parc-aștept”
„Parc-ascult”, „parc-aștept” = propoziții principale aflate în raport de
coordonare prin conjuncția coordonatoare copulativă „și”.
9. Strofa a doua a poemului compune spațiul interior al trăirii, al visării eului
liric eminescian la o iubire ideală. Motivul romantic al așteptării este
conturat prin verbe ce exprimă nesiguranța și incertitudinea „parcă-ascult”,
„parc-aștept”, stare accentuată și de repetiția acestora. Nerăbdarea
îndrăgostitului de a-și întâlni iubita este ilustrată încă din primul vers: „Și eu
trec de-a lung de maluri”. Utilizarea verbelor la modul conjunctiv, timpul
prezent sugerează speranța, visul de împlinire în eros, posibila fericire fiind
redată prin gesturile tandre, mângâietoare: „să răsară”, „să-mi cadă”.
Eventualitatea împlinirii visului de iubire este în concordanță cu posibilul
cuplu, realizat de poet prin două pronume personale, „eu” și „ea”, care
sugerează, pe de o parte, confesiunea poetului, iar pe de altă parte, unicitatea
iubitei, pronumele fiind grafiat înclinat. Iubita este, așadar, „ea”, unică și
singura care ar putea să-l facă fericit pe eul liric care caută o iubire ideală.
170
1. cuvinte care conțin diftongi: dimineață, dintâi, soare, fericirea, ziua,

apropierea, răcoarea, doua, venirea, soarelui, mireasma, casei, mereu etc.
2. dimineață ≠ seară;
caldă ≠ răcoroasă, rece;
venirea ≠ plecarea.
3. adjective: caldă, toată, albi, singuratici, străin etc.
4. răcoarea = substantiv comun simplu, subiect;
între celelalte = pronume demonstrativ de diferențiere, compement
ațipind = verb predicativ la modul gerunziu, complement circumstanțial de
mod;
venirea = substantiv comun simplu, complement direct;
soarelui = substantiv comun simplu, atribut substantival genitival;
5. din mugur = caz acuzativ;
într-o dimineață = caz acuzativ;
a începutului = caz genitiv.
6. predicat verbal = s-a desfăcut, s-a împletit, să tremure etc.
complement circumstanțial de loc = pe dânsa, între celelalte, în vârf etc.
atribut substantival prepozițional = de primăvară, de soare, de strălucire, de
bucurie.
7. „Ziua întâi i s-a părut scurtă” = propoziție principală;
„Un ciripit străin o miră.” = propoziție principală;
8. În structura „făcând-o (să tremure)” cratima marchează rostirea împreună
a două cuvinte diferite din punct de vedere morfologic: „făcând” = verb la
modul gerunziu și „-o” = pronume personal cu formă neaccentuată.
9. Secvența selectată din fragmentul suport surprinde momentul trezirii la
viață a naturii. Natura este într-o continuă metamorfoză, iar în contextul de
față este ilustrată desfacerea unei frunze din mugurul său, autorul
surprinzând puterea regeneratoare a vegetației. Metafora „sârmă de aur”
creionează spațiul cosmic care se reflectă asupra celui terestru, reînnoind și
aduncând la viață vegetația. Lumina caldă a primăverii are un efect
binefăcător pentru plante și determină înfrunzirea: „făcând-o să tremure de
fericirea unei asemenea atingeri.”
171
1. cuvinte care conțin diftongi: treabă, lăutoare, nădejdea, Dumnezeu, ia,

poate, aleagă, frumoasă, toate, întoarnă, părintească etc.
cuvinte care conțin vocale în hiat: lăutoare, lăuți, bucurie, simbrie.
2. a striga = a chema;
să vă laie = să vă pieptene;
jivine = fiare, lighioane, dihănii, monștri;
vechi = ponosite;
3. s-, se, își = pronume reflexive;
vă, le, ea, cu dânsa = pronume personale;
care = pronume relativ;
4. Sfânta Duminică = substantiv propriu compus, subiect;
frumos = adverb de mod, complement circumstanțial de mod;
s-a umplut = verb predicativ la diateza reflexivă, predicat verbal;
fetei = substantiv comun simplu, complement indirect;
-și = pronume reflexiv, complement indirect;
de-acolo = adverb de loc, precedat de prepoziția simplă „de”, complement
-o = pronume personal cu formă neaccentuată, complement direct;
5. veniți = mod imperativ, nu are timp verbal;
să laie = mod conjunctiv, timp prezent;
a văzut = mod indicativ, timp perfect compus.
6. Cuvântul „dar” din structura „dar n-are încotro” este conjuncție
Am cumpărat un dar pentru mama mea. Dar = substantiv comun simplu.
7. Problema era care va participa la acest concurs important.
8. „să vă laie” = propoziție subordonată circumstanțială de scop;
„care-a vrea ea” = propoziție subordonată atributivă.
9. Secvența narativă extrasă din textul „Fata babei și fata moșneagului”
surprinde bunătatea și curajul fetei moșneagului care trebuia să îngrijească
„o mulțime de balauri și de tot soiul de jivine mici și mari” în timp ce Sfânta
Duminică era dusă la biserică. Fata moșneagului având credință în
Dumnezeu și fiind bună la suflet, nu se sperie de aceste jivine și reușește să-
și îndeplinească cu bine proba impusă de Sfânta Dumnică: „Însă, tare în
credință și cu nădejdea la Dumnezeu, fata nu se sperie; ci le ia pe câte una și
le lă și le îngrijește cât nu se poate mai bine.”
172
1. cuvinte care conțin vocale în hiat: (î)nvierii, înviat, sălciile, aer;

cuvinte care conțin diftongi: soare, floare, doi, sărbătoare, abia, scoboară, zboară.
2. În structura „frunțile-și (coboară)” cratima marchează elidarea vocalei
inițiale „î-” din pronumele reflexiv „își”. De asemenea, cratima marchează
rostirea împreună a două cuvinte diferite din punct de vedere morfologic:
„frunțile” = substantiv comun simplu și „-și” = pronume reflexiv. Din punct
de vedere prozodic, cratima menține eufonia versului, păstrându-i ritmul și
măsura.
3. răsuflul = răsuflarea, respirația;
șoptește = murmură;
din văzduh = din cer;
glasul = vocea, graiul.
4. familia lexicală a cuvântului „roșu”: a înroși, înroșire, înroșit, roșiatic,
roșeață etc.
5. Cuvântul „-i” din versul „Văzduhu-i plin de-un roșu soare” este verb copulativ.
I-am văzut în parc. i = pronume personal cu formă neaccentuată.
Dă-i cu bere, dă-i cu vin! i = pronume personal în cazul dativ cu valoare
neutră, fără funcție sintactică;
Băiatul nu-i acasă. i = verb predicativ personal;
Dacă-i să pleci la bunica, anunță-mă. i = verb predicativ impersonal;
Nu-i bine ce faci. i = verb copulativ impersonal;
Băiatu-i ajutat de prinți la acest exercițiu. i = verb auxiliar, ajută la fomarea
verbului „a ajuta”, la diateza pasivă;
Băiatul a scris pe tablă litera „i” de tipar. i = substantiv comun.
I! ce rău m-am lovit la deget. i = interjecție.
6. creștinii = substantiv comun simplu, subiect;
din vale = substantiv comun simplu precedat de prepoziția simplă „din”,
doi = numeral cardinal cu valoare substantivală, subiect;
a înviat = verb predicativ, predicat verbal.
7. Licuricii serii dansau prin vânt. prin vânt = complement circumstanțial de loc;
8. Mă bucură gândul că vei veni.
Gândul că vei pleca departe de casă mă întristează teribil.
9. Prima strofă a poemului evidențiază bucuria învierii Mântuitorului Iisus
Cristos care se manifestă și la nivelul vegetației. Învierea și regenerarea
naturii corespunde în plan simbolic cu învierea lui Iisus Cristos. Prin
imaginea vizuală „ciripit și cânt” se conturează cadrul natural, dominat de
ciripitul vesel al păsărilor. Epitetul în inversiune „roșu soare” sugerează că
soarele trimite pe pământ mai multă căldură, dând astfel vegetației
posibilitatea de a se regenera: „Și salciile-n albă floare”.
173
1. cuvinte care conțin vocale în hiat: ciocârlia, veselie, aurite;

cuvinte care conțin diftongi: zarea, soare, tainic, iubit, cuibu, aleargă, roi,
verdeață.
2. În structura „se-nvârtesc” cratima marchează elidarea vocalei inițiale „î-”
din verbul „învârtesc”. De asemenea, cratima marchează rostirea împreună a
două cuvinte diferite din punct de vedere morfologic: se = pronume reflexiv
și (î)nvârtesc = verb predicativ. Din punct de vedere prozodic, cratima
menține eufonia versului, păstrând ritmul și măsura versului.
3. dezgolit ≠ acoperit; se-ncălzesc ≠ se încălzesc; veselie ≠ tristețe.
4. famila lexicală a cuvântului „lume”: lumesc, lumește, lumean, nelumesc,
a lumi, etc.
5. Cuvântul „-i” din versul „Ah! Iată primăvara cu sânu-i de verdeață!” este
un pronume personal cu formă neaccentuată și are funcția sintactică de
atribut pronominal datival.
Dă-i cu bere, dă-i cu vin! i = pronume personal în cazul dativ cu valoare
neutră, fără funcție sintactică;
Băiatul nu-i acasă. i = verb predicativ personal;
Dacă-i să pleci la bunica, anunță-mă. i = verb predicativ impersonal;
Nu-i bine ce faci. i = verb copulativ impersonal;
Băiatu-i ajutat de prinți la acest exercițiu. i = verb auxiliar, ajută la fomarea
verbului „a ajuta”, la diateza pasivă;
Băiatul a scris pe tablă litera „i” de tipar. i = substantiv comun.
6. iată = interjecție predicativă, predicat interjecțional;
de verdeață = substantiv comun simplu precedat de prepoziția simplă „de”,
în lume = substantiv comun simplu precedat de prepoziția simplă „în”,
7. Cărțile de la el sunt foarte frumoase. de la el = atribut pronominal
prepozițional
8. „El vine”, „se înalță” = propoziții principale aflate în raport de
juxtapunere;
„Aleargă”, „sar în cale-i” = propoziții principale aflate în raport de
juxtapunere.
9. În strofa a doua a pastelului este ilustrată bucuria sosirii primăverii,
aceasta fiind redată prin imaginea cinetică, realizată prin intermediul
enumerației: „El vine, se înalță, în cercuri line zboară”. Nerabdarea
cocostârcului de a-și revedea locurile dragi, părăsite la sosirea anotimpului
toamna este ilustrată sugestiv prin comparația „răpide ca gândul, la cuibu-i
se coboară”. Sosirea primăverii constituie un prilej de bucurie, de încântare,
de exuberanță, toate aceste stări fiind relevate prin imaginile cinetice
„Aleargă” și „sar”. Epitetele: „copilașii veseli”, cu „peptul dezgolit”,
caracterizează copiii fericiți care se adresează primăverii personificate cu
apelativul „Bine-ai venit!”
174
1. cuvinte care conțin vocale în hiat: argintie, lămâiță, ciocârlie, zdrențuită,

învie;
cuvinte care conțin diftongi: podoaba, miazănoapte, noastre, povestea.
2. În structura „smulge-n” cratima marchează elidarea vocalei inițiale „î-”
din prepoziția simplă „în”. De asemenea, cratima marchează rostirea
împreună a două cuvinte diferite din punct de vedere morfologic: „smulge”
= verb predicativ și „(î)n” = prepoziție simplă. Din punct de vedere
prozodic, cratima menține eufonia versului, păstrând-i ritmul și măsura.
3. a împodobit = a decorat;
dumbravă = codru, pădure;
mizănoapte = nord.
4. familia lexicală a cuvântului „a usca”: uscare, uscat, uscățiv, uscățel,
uscătură etc.
5.Cuvântul „și” din versul: „Îl ascult și simt sub gene!” este conjuncție
coordonatoare copulativă.
6. de vifornița = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă
„de”, complement circumstanțial de cauză;
nucii = substantiv comun simplu, subiect;
de ciorcârlie = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „de”,
sus = adverb de loc, complement circumstanțial de loc;
fântânii = substantiv comun simplu, atribut substantival genitival.
7. Scândura pentru șindrilă nu trebuie lăsată în ploaie. pentru șindrilă =
8. „Cum o lacrimă-mi învie” = propoziție subordonată directă
9. În strofa a doua a poemului este suprinsă începerea unei furtuni, ilustrativ
fiind versul: „Norii suri își poartă plumbul”. Prin prezența cuvântului cu
valoare de simbol „plumbul” este sugerată cromatica închisă a norilor și
faptul că aceștia sunt aducători de furtună și de vreme urâtă. Epitetul
„podoaba zdrențuită” scoate în evidență faptul că porumbul a ajuns la
maturitate, iar „podoaba” acestuia „tremură” din cauza vremii neprielnice și
a temperaturilor scăzute.
175
1. cuvinte care conțin diftongi: floarea-soarelui, fruntea, pribeag, doarme,

pui, nevăstuică, moară;
cuvinte care conțin vocale în hiat: aur, graur, trestia.
2. cuvinte formate prin derivare: întristată, (î)ngândurată, ostenit,
(î)mbrățișare etc.
3. a cernit = a înnegrit, a întunecat;
ostenit = obosit;
codrul = pădurea, dumbrava;
un cioban = un oier, un păcurar, un baci.
4. familia lexicală a cuvântului „cioban”: a ciobăni, ciobănit, ciobănesc,
ciobănească, ciobănește, ciobănie, ciobănaș, ciobănel.
5. Cuvântul „o” din versul „Sub o brazdă de otavă” este articol nehotărât.
viitor popular;
A văzut-o în parc cu prietenii săi. o = pronume personal cu formă neaccentuată;
adjectivală;
6. trudita = adjectiv derivat, atribut adjectival;
moară = substantiv comun simplu, subiect;
la irugă = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „la”,
un cioban = substantiv comun simplu, precedat de articolul nehotărât „un”,
subiect.
7. Noi am cosit niște otavă pentru purcei. otavă = complement direct
8. „Bolta și-a cernit năframa/ Ca o mamă întristată” = propoziție principală;
„Floarea-soarelui pe câmpuri/ Pleacă fruntea-ngândurată.” = propoziție
principală;
Între propoziția nr. 1 și propoziția nr. 2 există un raport de coordonare prin
juxtapunere (prin virgulă).
9. Strofa debutează cu instaurarea regimului nocturn, acest moment temporal
fiind sugerat prin imaginea cromatică „Bolta și-a cernit năframa”.
Comparația „bolta (...) ca o mamă întristată” evidențiază monotonia și
tristețea planului cosmic. Tristețea planului cosmic este reflectată și în
planul terestru, acest fapt fiind ilustrat prin personificarea „floarea-soarelui
(...) pleacă fruntea-ngândurată” sugerând în același timp lăsarea serii, cât și o
stare de tristețe plenară.
176
1. cuvinte care conțin diftongi: uite, toamna, moarte, moare.

2. cuvinte formate prin derivare: despletită, (î)ngălbenită.
3. plâng ≠ râd;
despletită ≠ împletită;
alături ≠ departe.
4. familia lexicală a adjectivului „dulce” = a îndulci, îndulcit, îndulcire,
dulceag, dulcegărie, dulcuț, dulcișor etc.
5. Cuvântul „și” din versurile „Trece toamna despletită/ Și cu frunze moarte-
n păr!” este conjuncție coordonatoare copulativă.
6. uite = interjecție predicativă, predicat interjecțional;
plopilor = substantiv comun simplu, atribut substantival genitival;
amanții = substantiv comun simplu, subiect;
pe cărare = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „de”,
7. Noi am pus la presat frunza de stejar. frunza = complement direct
8. Nu se știe cum vom rezolva exercițiul la matematică.
E de mirare cum am ajuns la cabana din mijlocul pădurii.
9. Strofa a doua a poemului ilustrează anotimpul toamna personificat.
Aceasta are atributele unei persoane îmbătrânite „Slabă, tristă,-ngălbenită”,
transmițând o stare profundă de tristețe. Portretul acesteia este zugrăvit
sumar, toamna fiind asemenea „unei doamne” ce poartă „frunze moarte-n
păr” și trece despletită „Între vis și adevăr”.
177
1. cuvinte care conțin vocale în hiat: aur, știut;

cuvinte care conțin diftongi: pribeagă, toamna, frumoase, iubita, bălai, meu,
copilăriei.
2. meu
3. pribeagă = hoinară;
bălană = blondă;
suflet = inimă.
4. familia lexicală a cuvântului „a ști”: știință, neștiință, știre, știut, știutor,
știutoare, neștiutor, neștiutoare, neștire etc.
5. Cuvântul „ce” din versurile „Copilă bălană, eu nu știu să-ngân/ Cuvinte
frumoase ce-n suflet rămân!” este pronume relativ.
Ce faci acolo? ce = pronume interogativ;
Ce culoare preferi la geacă? ce = adjectiv pronominal interogativ;
Nu știu ce cadou să-i cumpăr de ziua sa. ce = adjectiv pronominal relativ.
6. toamna = substantiv comun simplu, subiect;
de aur = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „de”,
ce = pronume relativ, subiect.
7. Florile de toamnă sunt rezistente la frig. de toamnă = atribut substantival
prepozițional
8. „ce-n păru-i bălai s-a pierdut” = propoziție subordonată atributivă;
Propoziția subordonată atributivă „ce-n păru-i bălai s-a pierdut” se poate
contrage în atributul adjectival „pierdut”.
„ce mor” = propoziție subordonată atributivă;
Propoziția subordonată atributivă „ce mor”se poate contrage în atributul
adjectival „moarte”.
9. Distihul aparținând poetului Cincinat Pavelescu exemplifică sugestiv
binecunoscuta temă a trecerii ireversibile a timpului - fugit irreparabile
tempus. Transformările din natură sunt îmbrăcate în optimism, deoarece
„toamna pictează împrejuru-i decor”, nesesizând-se astfel această nemiloasă
și indolentă trecere a timpului. Metafora „pădurea de aur” din versul al
doilea ilustrează talentul remarcabil al toamnei ce se manifestă la nivelul
vegetațional, transformând culoarea verde a frunzelor în auriu, conferind
astfel cadrului silvestru o nuanță de prețiozitate: „Pădurea de aur cu frunze
ce mor.”
178
1. cuvinte care conțin vocale în hiat: știa, bucurie;

cuvinte care conțin diftongi: apoi, scăldătoare, moșitului, toate, deoache,
scoate, boală, toată, lumea, ținea, băiat, putea etc.
2. cuvinte formate prin conversiune: fumușel, toate, toată;
3. sprintenă = iute, vioaie; fiindcă = deoarece; hazliu = amuzant; jignită =
rănită.
4. familia lexicală a cuvântului „a face”: a reface, a desface, refăcut,
desfăcut, desfăcător, a preface, prefacere, prefăcut, prefăcător, făcătură etc.
5. Cuvântul „și” din secvența „că are un băiat așa de chipos, de hazliu, de
gras și învelit ca un pepene” este conjuncție coordonatoare copulativă.
6. i = pronume personal cu formă neaccentuată, compement indirect;
toată = adjectiv pronominal nehotărât, atribut adjectival;
obraznic = adjectiv propriu-zis, nume predicativ.
7. Substantivul „băiat”: „Iară baba nu știa ce să mai facă de bucurie că are
un băiat așa de chipos” îndeplinește funcția sintactică de complement direct.
Băiatul are o familie numeroasă. băiatul = subiect;
El este un băiat deștept. băiat = nume predicativ;
Am vorbit despre băiatul Mariei. despre băiatul = complement indirect;
Am fost dat afară din cauza unui băiat gălăgios. din cauza unui băiat =
complement circumstanțial de cauză;
Se comportă ca un băiat. ca un băiat = cumplement circumstanțial de mod.
8. „că-i urât și obraznic” = propoziție subordonată completivă directă;
9. Secvența narativă extrasă din textul „Povestea porcului” de Ion Creangă o
prezintă pe babă îngrijind-se de purcelușul pricăjit adus de moșeag acasă.
Cunoscând diverse remedii populare, baba „îl scoate din boală”, „cu tărâțe,
cu cojițe”, purcelul a început să se însănătoșească și să crească: „începe a se
înfiripa și a crește văzând cu ochii, de-ți era mai mare dragul să te uiți la el”.
Baba era veselă deoarece eforturile sale de a-l îngriji cât mai bine pe
purceluș au dat roade, iar purcelușul cel pricăjit s-a transformat într-un „un
băiat așa de chipos, de hazliu, de gras și învelit ca un pepene”.
179
1. cuvinte care conțin vocale în hiat: grohăi, înainte, ție, lăutoare, colbăit etc.
cuvinte care conțin diftongi: scoală, două, ponoare, numai, scroafa,
moșneag, grohăie, lăutoare, numai etc.
2. singurătate = solitudine;
se scoală = se trezește;
în glod = în noroi.
3. expresii/ locuțiuni care conțin verbul „a da”: a da la ziar, a se da în vânt
după ceva, a da înapoi (îndărăt), a da ortul popii, a da în cărți, a da pe gât, a
da în judecată, a-și da cuvântul, a da apă la moară etc.
4. Mi-am cumpărat o nouă traistă de la târg. o traistă = complement direct;
Traista este plină cu ciuperci. traista = subiect.
5. și = adverb de întărire, „stătu și el”;
și = conjuncție coordonatoare copulativă, „își ia traista în băț și face cum i-a
zis baba”, „era mai ogârjit, mai răpănos și mai răpciugos”.
6. verbe la modul infinitiv = a grohări, ieși;
adjective formate prin derivare = colbăit, frumușel, sprâncenat etc.
7. moșneagul = substantiv comun simplu, subiect;
babei = substantiv comun simplu, complement indirect;
mele = adjectiv pronominal posesiv, atribut adjectival;
o mângâiere = substantiv comun simplu, precedat de articolul nehotărât „o”,
complement direct;
8. „care ședeau tologiți în glod” = propoziție subordonată atributivă;
„(care) se păleau la soare” = propoziție subordonată atributivă;
„care era mai ogârjit, mai răpănos și mai răpciugos” = propoziție
9. Sevența narativă surprinde momentul în care moșneagul îi aduce babei un
purceluș: „Iaca, măi băbușcă, ce odor ți-am adus eu! Numai să-ți trăiască!”
Moșneagul, fiind ironic, afirmă că i-a adus „Un băiat ochios, sprâncenat și
frumușel de nu se mai poate”, însă băiatul se dovedește a fi un purceluș
pricăjit și murdar, urmând să fie la fel de ironic și cu baba, zicându-i că
seamănă perfect cu ea: „Îți seamănă ție, ruptă bucățică!” În finalul secvenței
moșneagul îi indică babei să-l îngrijească și să-l spele pe noul său băiat,
deoarece era murdar: „Acum pune de lăutoare și grijește-l cum știi tu că se
grijesc băieții: că, după cum vezi, îi cam colbăit, mititelul!”
180
1. cuvinte care conțin vocale în hiat: pruncie, duioșie, viața;

cuvânt care conțin diftongi: duioșie, firavei, icoana, frumoasă, doar,
amintirea.
2. duioșie = gingășie, blândețe;
pruncie = copilărie;
portu- = straiul, îmbrăcămintea, veșmântul;
3. expresii/ locuțiuni care conțin verbul „a căuta”: a-și căuta de sănătate, a
căuta de ou (pe cineva), a-și căuta în ochi, a-l căuta pe cineva de lindină, a
căuta în coarne pe cineva, a căuta rău cuiva, a căuta de ceartă, a căuta unui
mort de suflet, a-și căuta de treabă etc.
4. Grădina de aici este cea mai întinsă. de aici = atribut adverbial.
5. cuvinte formate prin derivare: duioșie, pruncie, amintirea, nespus, trecută
etc.
6. verbe la modul indicativ, timpul imperfect = era, suspina, suspina;
pronume personale cu formă neaccentuată = -o, -mi, -i;
locuțiune adverbială de timp = din când în când.
7. aieve = adverb de mod, complement circumstanțial de mod;
o = pronume personal cu formă neaccentuată, complement direct;
văd = verb predicativ, predicat verbal;
firavei = adjectiv propriu-zis, atribut adjectival;
-mi = pronume personal cu formă neaccentuată, atribut pronominal datival;
8. Nu se știe cum voi rezolva acest exercițiu dificil.
Nu mă interesează cum s-a procedat.
9. Prin aceste stihuri poetul creează un portret literar cu accente de odă în
care își exprimă dragostea, admirația și respectul față de calitățile deosebite
ale bunicii: „Cu părul nins, cu ochii mici
Și calzi de duioșie.” Imaginea bunicii rămâne vie în memoria afectivă a
eului liric, acest lucru fiind întărit prin adverbul „aieve”. Deși bunica a trecut
în alt plan existențial, ea devine un personaj sacru, marcând întreaga
existență a eului liric: „Icoana firavei bunici/ Din frageda-mi pruncie.”
181
1. cuvânt care conțin vocale în hiat: beția,

cuvânt care conține doi diftongi: soarelui.
2. delicați = firavi, delicați;
singuratici = solitari, sihaștri;
vremi = timpuri;
extatici = fermecați, încântați.
3. locuțiuni/ expresii care conțin verbul „a purta”: a purta pe cineva cu
vorba, a purta în minciuni, a purta de grijă, a purta sufletul în traistă, a purta
de la Ana la Caiafa, a purta numele cuiva, a-i purta cuiva un dinte etc.
4. Cuvântul subliniat din secvența: „În crini e beția cea rară.” este subiect.
Am vorbit despre beția de aseară. despre beția = complement indirect;
Mi-a fost rău de la beția de aseară. de la beția = complement indirect.
5. cuvinte formate prin derivare: beția, singuratici, subțiratici, primăvăratici,
(î)mbătară.
6. articol genitival = a;
conjuncție subordonatoare = deși;
conjuncție coordonatoare disjunctivă = sau.
7. cea rară = adjectiv propriu-zis, precedat de articolul demonstrativ „cea”,
atribut adjectival;
delicați = adjectiv propriu-zis, nume predicativ;
potirele = substantiv comun simplu, subiect;
lor = pronume personal, atribut pronominal genitival;
a soarelui = substantiv comun simplu, precedat de articolul genitival „a”,
8. „În crini e beția cea rară” = propoziție principală;
„când sunt atinși de vară” = o propoziție subordonată circumstanțială
temporală.
9. Versurile extrase din textul suport pun în lumină imaginea deosebită a
crinilor înfloriți. Prin epitetul „beția cea rară” este sugerată mireasma
încântătoare a acestor flori gingașe. Epitetul triplu „albi, delicați, subțiratici”
conturează particularitățile acestor crini, iar versurile „Potitele lor au
fanatici/ Argint din a soarelui pară” sugerează strălucirea florilor când
lumina soarelui se oglindește în petalele lor albe. De asemenea, culoarea
albă a crinilor sugerează puritatea, gingășia, transmițând în același timp și o
stare profundă de liniște.
182
1. cuvânt care conține doi diftongi: noaptea;

2. duios = mângâietor, blând;
zâmbește = strălucește, râde, surâde;
schimbată = transformată, metamorfozată.
3. locuțiuni/ expresii care conțin substantivul „lumină”: a nu mai vedea
lumina, a vedea lumina tiparului, a pune în lumină, a ieși la lumină, a se face
lumină (în mintea cuiva), a vedea lumina zilei, a vorbi de un lucru ca orbul
de lumină, a-i stinge cuiva lumina, a fi limpede ca lumina zilei, a-i fi drag ca
lumina ochilor etc.
4. La școală am învățat lucruri interesante despre lumină. despre lumină =
Nu vede textul din cauza luminii puternice. din cauza luminii =
complement circumstanțial de cauză;
5. cuvinte formate prin derivare: înstelată, schimbată, argintată, (î)ncunună;
cuvânt format prin compunere: altădată;
cuvinte formate prin conversiune: duios, aceeași
6. conjuncție coordonatoare adversativă = dar;
pronume personal precedat de prepoziție = pentru mine;
un adverb interogativ = unde.
duios = adverb de mod, complement circumstanțial de mod;
-n noaptea = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „(î)n”,
complement circumstanțial de timp;
înstelată = adjectiv derivat, atribut adjectival.
8. „Deși pe cer e-aceeași lună” = propoziție subrdonată circumstanțială concesivă;
„A ei lumină argintată/ Cu roze albe mă-ncunună” = propoziție principală.
9. În ultima strofă se conturează tema poemului, punându-se accent pe
antiteza dintre trecut și prezent, eternitate și efemeritate. Eul liric, aflat în
ipostaza artistului, sesizează, impresionat, această trecere ireversibilă a
timpului - fugit irreparabile tempus, care-i amplifică tristețea și melancolia
pentru condiția sa de muritor. Deși astrul cosmic - luna - pare să aibă aceeași
lumină „argintată” (epitet cromatic) și „cântă tot pe vechea strună”,
personificare, eul liric sesizează o schimbare esențială, determinată de
timpul ireversibil. Simetria poemului macedonskian ilustrată prin versul
repetat „Deși pe cer e-aceeași lună”, poziționat în incipit și în final constituie
și laitmotivul discursului liric, sugerându-se astfel eternitatea spațiului
cosmic. Prezentul etern, cunoscut și sub denumirea de prezent gnomic, al
verbelor „mă-ncunună”, „e schimbată”, „e-aceeași” sugerează
permanentizarea sentimentelor de deziluzie, fără să se întrevadă vreo
finalitate a acestei stări interioare a eului poetic macedonskian.
183
1. cuvinte care conțin vocale în hiat: viață, fior;

cuvinte care conțin diftongi: vremea, marea, noapte, pleacă, fruntea.
2. vremea = timpul;
se sting = mor, se veștejesc, se ofilesc;
amurgu(l) = asfințitul, apusul, înserarea.
3. expresii/ locuțiuni care conțin substantivul „viață”: a înceta din viață, a se
juca cu viața, a se stinge din viață, a-și trăi viața, de-o viață, a-și împlini
viața, a da viață cuiva, a-și da viața pentru cineva etc.
4. Au stat multă vreme în ploaie, ascultând doina de jale. de jale = atribut
substantival prepozițional;
5. cuvinte formate prin derivare: (î)ntristător, vălmășaguri;
cuvânt format prin compunere: orișicare, orișicine;
cuvânt format prin conversiune: ușor.
6. articole nehotărâte = un, o;
pronume personale = lor, -n mine;
pronume relative = ce, care.
7. -ntristător = adjectiv derivat, atribut adjectival;
vălmășaguri = substantiv comun simplu, subiect;
curg = verb predicativ, predicat verbal;
de suspine = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „de”,
8. „ce mor” = propoziție subordonată atributivă;
„care vine” = propoziție subordonată atributivă.
9. Versul refren: „E vremea rozelor ce mor,/ Mor în grădini și mor în mine”,
fixează un anume moment existențial, când elementul natural - moartea - îi
dictează eului liric contemplativ o anume stare interioară. Poetul utilizează
substantivul „vremea” cu sugestii temporale vag precizate, dar și cu intenția
de a transmite ideea de repetabilitate. Realmene, tot ceea ceea ce este efemer
nu dispare în totalitate pentru că perpetuarea, repetarea în timp și spațiu îi dă
o oarecare șansă de a se menține și de a trăi iluzia eternității. Antiteza viață-
moarte, specifică oricărui spațiu existențal, este regăsită și în universul
floral: „Și-au fost atât de viață pline,/ Și azi se sting așa ușor”. În acest
context intră în antiteză două momente temporale: trecutul, marcat de verbul
la modul indicativ, timpul perfect compus „au fost”, care a însemnat gloria,
frumusețea florii și prezentul marcat prin verbul „se sting”, care reflectă
degradarea fizică și implicit moartea.
184
1. cuvinte care conțin diftongi: picioare, dogoare, grâu, soare, țârâie, greier;
2. trupul = corpul;
dogoare = arșiță, caniculă;
prunci = copii;
clipele = momentele, secundele.
3. adjective: lungi, întreg, smulse.
4. trei locuțiuni/ expresii care conțin substantivul „picior”: a-și picioarele
fuse, a pune pe picioare, a-și băga piciorul, a se pune în cap și în picioare,
din cap până în picioare, a sta cu picioarele pe pereți, pe picior de egalitate, a
pune piciorul în prag, a-și bate picioarele, cu coada între picioare, a lua pe
cineva peste picior, a fi pe picior de pace, a fi într-un picior etc.
5. cuvânt format prin derivare: zvâcnesc, smulse, cântec, țârâie.
cuvânt format prin conversiune: leneș.
6. pronume reflexiv: își;
conjuncție coordonatoare adversativă: iar.
7. timpul = substantiv comun simplu, subiect;
leneș = adverb de mod provenit din adjectiv, complement circumstanțial de
mod.
între flori = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „între”,
de mac = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „de”,
un greier = substantiv comun simplu, precedat de articolul nehotărât „un”,
subiect;
8. „care le purta” = propoziție subordonată atributivă;
„ce sug” = propoziție subordonată atributivă;
9. În strofele a doua și a treia este evocat spațiul teluric caracteristic cadrului
rural care ilustrează totodată munca asiduă a țăranilor. Seria de substantive
„pământul”, „lan de grâu”, „grăunțele”, „flori de mac” denumesc elementele
concrete ale spațiului teluric, care este nemărginit, deoarece se extinde până
„la orizont”. Imensitatea spațiului este întărită și de versul „Pământu-ntreg e
numai lan de grâu”, care exprimă, în același timp, admirația eului liric
blagian pentru strădania și munca oamenilor simpli de la țară. Versurile: „În
soare spicele își țin la sân grăunțele/ ca niște prunci ce sug” sugerează
armonizarea planului cosmic cu planul teluric, realizată printr-o amplă
comparație personificatoare, implicând omul, care simte o stare de
beatitudine. Imaginile vizuale, exprimate printr-o comparație cu rol de
metaforă, se armonizează cu imagini cinetice realizate prin verbe care au
sens de mișcare bruscă și neașteptată: „fulgere fără glas/ zvâcnesc din când
în când/ ca niște lungi picioare de păianjen - smulse/ din trupul care le
185
purta”. În concepția blagiană, cronosul curge încet spre eternitate și este
definit printr-o personificare: „Iar timpul își întinde leneș clipele/ și ațipeşte
între flori de mac”. Imaginile auditive sunt ilustrate de cântecul lăcustelor:
„cântec de lăcuste” și de țârâitul greierilor: „La ureche-i țârâie un greier”, ce
se constituie într-o muzică ancestrală, cosmică specifică spațiului rural care
nu cunoaște această trecere ireversibilă a timpului. Lăcustele și greierii cântă
pământului întreg și timpului oprit în somn din curgerea lui, amplificând
astfel starea de meditație profundă și reflecție a eului liric care încearcă să
amplifice misterul existențial.
186
1. cuvânte care conțin vocale în hiat: veșnicia, mântuire;

cuvinte care conțin diftongi: mei, setea, picioarele, seară, fâlfâie, tăiată, noi,
paie, iezi.
2. veșnicia = eternitatea; gând = cuget; zvâcnește = bate, saltă; mântuire =
salvare; pământ = lut, humă, țârână, tăiată = cosită.
3. adverbe: aici, mai rar, adânc, undeva;
adjective: sfios, tăiată.
4. .În structura „inima-ți” cratima marchează elidarea vocalei inițiale „î-” din
pronumele personal „îți”. De asemenea, cratima marchează rostirea
împreună a două cuvinte diferite din punct de vedere morfologic: „inima” =
substantiv comun simplu și „(î)ți” = pronume personal.
5. cuvinte formate prin derivare: veșnicia, zvâcnește, mântuire, sângerat;
cuvinte format prin compunere: undeva, pe lângă.
6. substantiv în cazul vocativ: copilo;
conjuncție coordonatoare adversativă: ci.
7. satului = substantiv comun simplu, atribut substantival genitival;
pe lângă noi = pronume personal, precedat de prepoziția compusă „pe
lângă”, complement circumstanțial de loc;
ca un miros = substantiv comun simplu, precedat de adverbul comparativ
„ca” și de articolul nehotărât „un”, complement circumstanțial de mod;
sfios = adjectiv propriu-zis, atribut adjectival;
de iarbă = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „de”,
8. „că veșnicia s-a născut la sat” = propoziție subordonată completivă
directă;
„ca și cum nu ți-ar bate în piept” = propoziție subordonată circumstanțială
de mod;
9. Strofa a doua este alcătuită din cinci versuri, dintre care, ultimele patru
definesc acel „suflet al satului” prin intermediul a trei comparații ample.
Prima dintre acestea este conținută în versurile „Sufletul satului fâlfăie pe
lângă noi, că un miros sfios de iarbă tăiată” și marchează puritatea și
prospețimea acestui spirit - „miros de iarbă” - venit parcă din altă lume,
conferind sacralitate spațiului rural. În următorul vers, sufletul satului este
comparat cu „o cădere de fum din streșini de paie”, învăluind ritualic, în
ceasul de taină al serii, pe omul întors la vatra sa de la muncile agrare.
Ultima comparație „că un joc de iezi pe morminte înalte” ilustrează că
„sufletul satului” reunește viața și moartea într-o eternă îngemănare, iar prin
intermediul cuvântului cu valoare de simbol „morminte” se evidențiază clar
legătura omului cu strămoșii, manifestându-se astfel și respectul pentru
cultul celor dispăruți.
187
1. cuvinte care conțin diftongi: frumoaso, seara, poala, tăi, noaptea, mea.
2. tainic = misterios, enigmatic;
acoperind = învăluind;
întuneric = întunecime, beznă, obscuritate.
3. substantive în cazul vocativ: frumoaso, lumina;
adjective pronominale posesiv: ta, tăi, mea;
adverbe: tainic, când.
4. În structura „de-ntuneric” cratima marchează elidarea vocalei inițiale „î-”
din substantivul comun simplu „întuneric”. De asemenea, cratima
marchează rostirea împreună a două cuvinte diferite din punct de vedere
morfologic: „de” = prepoziție simplă și (î)ntuneric = substantiv comun
simplu.
5. familia lexicală a cuvântului „lumină”: a lumina, luminiță, luminos,
luminoasă, luminare, luminat, iluminat, Luminație, luminiș etc.
6. locuțiuni/ expresii care conțin substantivul „ochi” = a sta cu ochii în patru,
a sta cu ochii pe cineva, a avea ochi la spate, a privi pe cineva cu ochi răi, a-i
curge ochii cuiva, a face un lucru de ochii lumii, a-l pierde din ochi, a-și
scoate ochii cu ceva, a-i crăpa ochii de rușine, a se uita cu un ochi la slănină
și cu altul la făină etc.
7. ochii = substantiv comun simplu, subiect;
seara = adverb de timp, complement circumstanțial de timp;
când = adverb relativ, complement circumstanțial de timp;
-n poala = substantiv comun simplu, precedat de precedat de prepoziția
simplă „(î)n”, complement circumstanțial de loc;
ta = adjectiv pronominal posesiv, atribut adjectival.
8. „când stau culcat cu capu-n poala ta” = propoziție subordonată
circumstanțială de timp;
„din care tainic curge noaptea peste văi/ și peste munți și peste seșuri/
acoperind pământul/ c-o mare de-ntuneric.” = propoziție subordonată
atributivă.
9. În prima secvență lirică, se conturează ipostaza meditativă a eului liric
blagian, care descoperă în negrul intens al ochiilor iubitei, punctul în care se
manifestă geneza nopții și a naturii. Fenomenul demiurgic accentuează
atmosfera de mister în care se desfășoară prin gesturi simple și tandre,
ceremonialul erotic („stau culcat cu capu-n poala ta”). Negrul intens al
ochilor iubitei semnifică unul din marile mistere ale universului, deoarece se
identifică în acest context cu emoționantul cadru nocturn care acoperă
„văile”, „munții”, „șesurile”, și „întreg pământul”, ca o taină fascinantă:
„ochii tăi, adancii, sunt izvorul/ din care tainic curge noaptea peste vai/ și
peste munți și peste șesuri,/ acoperind pământul/c-o mare de-ntuneric.”
188
Negrul intens al ochilor iubitei este ilustrat sugestiv de superlativul absolut
exprimat prin formula adverbială „așa de”, alăturat adjectivului „negri” și de
apoziția simplă „adâncii”, un adjectiv substantivizat, care amplifică
profunzimea sentimentului erotic. Epitetul adverbial „tainic” care exprimă
trăsătura verbului „curge”, precum și metafora „o mare de-ntuneric”
confirmă ideea că sentimentul iubirii constituie unul dintre marile mistere
ale universului.
189
1. cuvinte care conțin diftongi: seara, (î)mpotrivea, stârnea, miere, moartea,

deasupra, frământau, bătăi, vraiștea, seară, roate etc.
2. se-mpotrivea = se opunea;
uriașă = puternică;
infama = groaznica, oribila.
3. conjuncție coordonatoare copulativă: și;
conjuncție coordonatoare adversativă: dar;
pronume reflexive: și din structura: „fărcile-ncleștându-și”; se din structura
„Bătându-se”.
4. În structura „să nu-l (mai vadă)” cratima marchează elidarea vocalei
inițiale „î-” din pronumele personal „îl”. De asemenea, cratima marchează
„nu” = adverb de negație și „(î)l” = pronume personal. Din punct de vedere
prozodic, cratima menține eufonia versului, păstrându-i măsura și ritmul.
5. cuvinte formate prin derivare: amarnica, strigare, nendurată, băutură,
verzuie, (î)ncleștându, putere, dulceață etc.
cuvinte format prin compunere: întruna, deasupra.
6. expresii/ locuțiuni care conțin substantivul „mână”: a fi slobod la mână, a
muri cu zilele în mână, a duce de mână pe cineva, a-și pune mâna pe inimă,
cu mâna pe inimă, a întinde mâna cuiva, a bate mâna, a cere mâna cuiva, cu
mâinile-n șolduri, a rindica mâna asupra cuiva, a lua cu o mână și a da cu
alta etc.
7. de sânge = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „de”,
alb = adjectiv propriu-zis, variabil, atribut adjectival;
ca varul = substantiv comun simplu, precedat de adverbul comparativ „ca”,
complement circumstanțial de mod;
strigare = substantiv comun simplu, subiect;
în slăvi = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „în”,
furtuna = substantiv comun simplu, complement direct.
8. „În apa ei verzuie jucau sterlici de miere/ Și sub veninul groaznic simțea”
= propoziții principale aflate în raport de coordonare copulativă; În apa ei
verzuie jucau sterlici de miere = propoziție principală; „sub veninul groaznic
simțea” = propoziție principală;
„că vor să fugă din loc” = propoziție subordonată predicativă;
9. Ultima strofă reprezintă un mic pastel, reprezentând imaginea naturii
răvășite, în concordanță cu zbuciumul christic. Elementul vegetal, măslinii,
simbol al păcii, sunt personificați și anticipează faptele rușinoase pe care le
vor comite oamenii asupra Mântuitorului Iisus Cristos. Se poate observa că
190
în această strofă se face trecerea de la planul interior la cel exterior. Natura
preia zbuciumul și frământările lui Iisus, iar tragismul sporește în intensitate:
„fără tihnă se frământau măslinii/ Păreau că vor să nu-l mai vadă...”.
Metafora „bătăi(lor) de aripi” din penultimul vers sugerează în plan simbolic
sufletul nevinovat al lui Iisus Cristos care se va înălța la ceruri. În „vrariștea
grădinii”, replică telurică a Edenului din care a fost izgonit Adam, apare
sugestia morții (thanatosului): „ulii de seară” care „dau roate după pradă”.
191
1. cuvinte care conțin diftongi: floare, splendoare, noaptea, durerea, toate,

izvoară, mișcătoarea etc.
2. ziduri = muri, pereți;
splendoare = frumusețe, grandoare, strălucire etc.
durerea = suferința, chinul, supliciul;
singurătate = pustietate.
3. locuțiuni/ expresii care conțin substantivul „lume”: cât e lumea și
pământul, în fundul lumii, a-și lua lumea în cap, a ajunge de râsul lumii, a
purta lumea pe degete, a aduce pe lume, a veni pe lume, a se duce din lumea
aceasta, de ochii lumii, a lua lumea de-a lungul și de-a latul etc.
4. În structura „ce-n” cratima marchează elidarea vocalei inițiale „î-” din
prepoziția simplă „în”. De asemenea, cratima marchează rostirea împreună a
două cuvinte diferite din punct de vedere morfologic: „ce” = pronume relativ
și „(î)n” = prepoziție simplă. Din punct de vedere prozodic, cratima menține
eufonia versului, păstrându-i măsura și ritmul.
5. cuvinte formate prin derivare: amintirii, amorțită, liniștita, durerea,
scânteiază, stăpânire, străbate, mișcătoarea, singurătate, stăpânește etc.
cuvânt format prin conversiune: ta, astă.
6. familia lexicală a substantivului „floare”: floricică, a înflori, înflorire,
înflorit, florar, florăreasă, florărie, înfloritor, înfloritoare etc.
7. durerea = substantiv comun simplu, subiect;
le = pronume personal, complement direct;
pe toate = pronume nehotărât, precedat de prepoziția simplă „pe”,
complement direct;
deschide = verb predicativ, predicat verbal;
-ntrării = substantiv comun simplu, atribut substantival genitival.
8. „ce se scutură de floare” = propoziție subordonată atributivă;
„Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate” = propoziție subordonată
circumstanțială de timp.
9. Ultima parte a poeziei aduce în prim-plan imaginea lunii „Între ziduri,
printre arbori ce se scutură de floare/ Cum revarsă luna plină liniștita ei
splendoare!”, un simbol recurent în lirica eminesciană. Astrul selenar
reprezintă un simbol al eternității și veghează umanitatea perisabilă, fiind
martoră la tot ceea ce se petrece în cadrul teluric.
192
1. cuvinte care conțin diftongi: goană, grea, toamna, mai;

2. amurgul = asfințitul, apusul, înserarea; cade = pică; sufletul = spiritul,
duhul; să nu(-l) ajungă = să nu(-l) găsească.
3. prepoziții: din, cu, în, sub, de, pe, din;
interjecție: o!
4. amurgul = substativ comun simplu, subiect;
roșii = adjectiv propriu-zis, atribut adjectival;
unor nori = substantiv comun simplu, precedat de articolul nehotărât „unor”,
sub valul = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „sub”,
lor = pronume personal, atribut pronominal genitival;
de cenușă = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „de”,
5. familia lexicală a subsantivului „suflet”: a însufleți, însuflețit, însuflețire,
neînsuflețit, sufletist, suflețel, sufletește, sufletesc.
6. locuțiuni/ expresii care conțin substantivul „piept” = a strânge (pe
cineva) la piept, a pune mâinile pe piept, a lua (ceva) în piept, a se lua (sau a
se apuca, a se prinde) de piept cu cineva, a-și sparge pieptul (strigând,
vorbind etc.), a-și lua viața în piept, a se bate cu punii în piept etc.
7. În structura „mai bine-n” cratima marchează elidarea vocalei inițiale „î-”
din prepoziția simplă „în”. De asemenea, cratima marchează rostirea
împreună a două cuvinte diferite din punct de vedere morfologic: „mai bine”
= adverb de mod la gradul comparativ de superioritate și „(î)n” = prepoziție
simplă.
8. „ce vine goană din apus” = propoziție subordonată atributivă;
„Din vârf de munți amurgul suflă/ cu buze roșii/ în spuza unor nori” =
propoziție principală.
„frunza cade” = propoziție principală.
9. În prima strofă a poemului sunt configurate elementele concrete ale lumii
exterioare. După cum se poate observa, acestea sunt domniant cosmice:
„amurgul”, „nori”, „jăraticul”, în timp ce spațiul teluric este redat prin
sintagma „vârf de munți”. Lumina amurgului sugereză apusul din sufletul
eului liric, care a fost odinioară pe cumile fericirii, „din vârf de munți”. În
momentul de față, nu mai există decât cenușa - „vălul lor de cenușă” - sub
care arde mocnit acel jăratic al pasiunilor din trecut.
193
1. cuvinte care conțin diftongi: dimineață, soare, prundișului, lumea,

îndrăznească, suie, lui, apoi, ușoară, penei etc.
cuvinte care conține triftongi: scoteau, zăreau.
2. văzduhul = cerul; prundișului = nisipului; se zăreau = se vedeau, se
observau; suind = urcând; strălucitori = scânteioși, luminoși, eclatanți.
3. prepoziții: din, de, în, cu, pe;
adverbe: deodată, acolo, în jos, sus, apoi, primprejur, cândva, ca.
4. cu dânsa = pronume personal precedat de prepoziția simplă „cu”,
strălucitori = adjectiv derivat, atribut adjectival;
a penei = substantiv comun simplu, precedat de articolul genitival „a”,
cândva = adverb nehotărât de timp, complement circumstanțial de timp;
îl = pronume personal, complement direct.
5. cuvinte formate prin derivare: întunecoasă, doritor, îmbătat, prundișului,
neînsemnat, lunecarea, strălucitori etc.
cuvinte formate prin compunere: deodată, deasupra, dedesubtul, cândva,
primprejur.
6. locuțiuni/ expresii care conțin cuvântul „apă”: a duce apă cu ciurul, a nu fi
în apele sale, a se duce pe apa sâmbetei, a lăsa cuiva gura apă, a bate apa în
piuă, a scoate apă din piatră seacă, a da apă la șoareci etc.
7. În structura „scuturându-și” cratima marchează elidarea vocalei inițiale „î-
” din pronumele relativ „își”. De asemenea, cratima marchează rostirea
împreună a două cuvinte diferite din punct de vedere morfologic:
„scuturând” = verb la modul gerunziu și „(î)și” = pronume reflexiv.
8. „să fluture la înălțime uriașă” = propoziție subordonată atributivă;
„peste care primăverile se aștern cu spuză de flori” = propoziție subordonată
atributivă;
„care cândva îl ajutase” = propoziție subordonată atributivă.
9. Secvența extrasă din fragmentul suport ilustrează măreția vulturului care
se aventurează în largul văzduhului, explorându-l. Pasărea răpitoare admiră
din înaltul cerului frumusețea lumii pământene, considerând-o frumoasă și
încântătoare: „I se păru că lumea aceasta frumoasă, încântătoare, peste care
primăverile se aștern cu spuză de flori”. Prin sintagma „e a lui, a lui singur”
se scoate în evidență superioritatea vulturului și faptul că din înălțimile
văzduhului se consideră a fi stăpânul întregii lumi. De asemenea, prin
enunțul „Și, scuturându-și aripile, făcu un ocol larg, suind și coborând prin
aer.” se arată felul cum zbura vulturul, ilustrând totodată și bucuria acestuia
de a explora zarea.
194
1. cuvinte care conțin diftongi: floarea, tandafirului, dimineața, adevăratei,

mireasma, Dumnezeu, rău, rai, soarelui, creștea, floare, mâinile, răsărea etc.
cuvinte care conțin triftongi: cădeau, veneau, rămâneau, puneau.
2. mireasma = fragranța, parfumul;
lacome = avide, hapsâne;
răsărea = ieșea, creștea;
drumeți = călători.
3. prepoziții: la, de, în, cu, peste, pentru, de la, până la etc.
conjuncție coordonatoare adversativă: iar;
pronume reflexive: se, își.
4. aceasta = adjectiv pronominal demonstativ de apropiere, atribut adjectival;
soarelui = substantiv comun simplu, atribut substantival genitival;
lui Dumnezeu = substantiv propriu simplu, precedat de articolul hotărât
proclitic „lui”, complement indirect;
fiecare = adjectiv pronominal nehotărât compus, atribut adjectival;
creștea = verb predicativ, predicat verbal;
o = pronume personal cu formă neaccentată, complement direct.
5. cuvinte formate prin derivare: adormiți, vrăjită, frumusețea, desfăcea,
drumeți etc.
cuvinte format prin compunere: primăvară, totdeauna, îndată.
6. locuțiuni/ expresii care conțin substantivul „floare”: a da în floare, a fi în
floarea vârstei, floare la ureche, flori de cuc etc.
7. În structura „ș-avea” cratima marchează elidarea vocalei finale „i-” din
conjuncția coordonatoare copulativă „și”. De asemenea, cratima marchează
„ș(i)” = conjuncție coordonatoare copulativă și „avea” = verb predicativ.
8. „pe care nu le împărțise nici în rai” = propoziție subordonată atributivă;
„care își desfăcea frumusețea pentru întâia oară pe pământ.” = propoziție
„ce creștea pe pământ” = propoziție subordonată atributivă;
„dacă aveau câte ceva în mână” = propoziție subordonată circumstanțială
condițională.
9. Secvența extrasă din textul suport ilustrează înflorirea trandafirului.
Deschiderea bobocului de trandafir reprezintă un moment așteptat de micile
viețuitoare din împrejurimi, care vin să admire frumusețea acestei flori și să
îi simtă mireasma încântătoare: „mirosul florii se împrăștia îndată peste
întreg cuprinsul câmpiei.” De pilidă, fluturii rămân hipnotizați de fragranța
trandafirului, ilustrativă fiind sintagma: „fluturii cădeau adormiți”. De
asemenea, și păsările sunt atrase de fragranța și frumusețea bobocului de
trandafir care se deschide prima dată: „păsările veneau din depărtări adânci,
atrase de mireasma, vrăjită, să vadă și ele tulpina măiastră care își desfăcea
frumusețea pentru întâia oară pe pământ.”
195
1. cuvinte conțin diftongi: înăbușitoare, pământului, arșiței, dogoarei, topea,

soarta, credea, grosimea, lui, apei, floare, ușoară, musafirului, apoi, toate,
întâia etc.
cuvinte care conțin vocale în hiat: aerul, haos, bucurie, înfiorare, aerul,
zglobie, guița.
2. înăbușitoare = dogoritoare, sufocantă;
soarta = destinul;
zgomotul = gălăgia, vacarmul, larma, vuietul.
3. familia lexicală a adjectivului „dulce”: dulceag, a îndulci, îndulcit,
îndulcire, îndulcitor, neîndulcit, dulcuț, dulcioșor, dulceață etc.
4. se afundă = verb predicativ la diateza reflexivă, predicat verbal;
ochii = substantiv comun simplu, complement direct;
răcoritor = adjectiv derivat, atribut adjectival;
deasupra apei = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția „deasupra”,
pe râtul = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „pe”,
trandafiriu = adjectiv derivat, atribut adjectival;
5. cuvinte formate prin derivare: înăbușitoare, ostenit, alergătura, argintiu,
îngropați, ademenitor, răcoritor, trandafiriu, înfiorare, înfricoșate, înfricoșată.
cuvinte formate prin compunere: fără de, deasupra.
6. locuțiuni/ expresii care conțin substantivul „ochi”: a fi cu ochii în patru,
încotro vede cu ochii, cât te-ai șterge la ochi, a da ca din ochii lui, a pierde
pe cineva din ochi, cât poate cuprinde ochiul, a privi cu ochi răi pe cineva etc.
7. Nu se știe care va reuși la acest examen.
Nu mă interesează care va participa la concurs.
8. „că deasupra apei e o floare”= propoziție subordonată completivă directă;
„că se înșelase” = propoziție subordonată completivă directă;
„când se credea pierdu” = propoziție subordonată circumstanțială de timp;
„când a ajuns” = propoziție subordonată circumstanțială de timp;
„(când) a dat de baltă” = propoziție subordonată circumstanțială de timp;
„care se prelinge, argintiu, în ciuda arșiței” = propoziție subordonată atributivă;
„care zburară înfricoșate” = propoziție subordonată atributivă.
9. Secvența extrasă din fragmentul suport ilustrează o zi caniculară de vară:
„Azi e o zi înăbușitoare. E în iulie.” Datorită temperaturilor ridicate se
produce un fenomen optic rar: „aerul ondulează”, autorul remarcând cu
fantezia și naturalețea unui poet faptul că acestă mișcare ondulatorie a
aerului cald pare a fi răsuflarea pământului „ostenit de alergătura lui prin
haos”. Păsările sunt afectate de caniculă și simt mereu nevoia să bea apă:
„Păsările se cobor pe fiecare clipă să ia în gură câte o picătură de apă.”
pentru a-și potoli setea.
196
1. cuvinte care conțin diftongi: tău, oare, doare, rău, spaima, meu, trei etc.
cuvinte care conține vocale în hiat: mie, ție.
2. copil = prunc;
să mă omori = să mă ucizi;
abia = numai, doar.
3. familiei lexicale a cuvântului „rău”: răutate, a se înrăutăți, înrăutățit,
răutăcios, înrăutățire, răuț;
4. frumos = adjectiv propriu-zis, atribut adjectival;
mă = pronume personal, complement direct;
strângi = verb predicativ, predicat verbal.
5. Virgulele din structura: „Îndura-te de ei, copile,/ Și lasă-mă că nu mai
pot!” are rolul de a izola substantivul comun în cazul vocativ „copile”, de
restul enunțului.
6. expresii care conțin cuvântul „zi”: la zi, la zile mari, a da cuiva ziua bună,
ca lumina zilei, de la o zi la alta, a lăsat loc de ziua bună, a vedea lumina
zilei, a se îngâna ziua cu noaptea, a căuta ziua de ieri, a face zile fripte cuiva
etc.
7. E bine să ne întâlnim mai des.
E posibil să plecăm mai devreme la școală.
Nu-i rău să știi mai mai multe limbi străine.
8. „să mă joc și mie” = propoziție subordonată subiectivă;
„că-s mic și eu” = propoziție subordonată completivă directă;
„că mă doare” = propoziție subordonată completivă directă;
9. Versurile extrase din textul suport surprind un gândăcel antropomorfizat
care se adresează copilului când îl strânge în pumn. Acesta utilizează
apelativul cu valoare de epitet „copil frumos”, pentru a-l înduioșa pe copilul
care nu cunoaște că strângându-l în pumn, îi poate curma viața. Mica
viețuitoare se autocaracterizează prin sintagma: „Că-s mic și eu și ca mă
doare”, poetul scoțând în evidență fragilitatea gâzei. Din aceste versuri, se
poate ilustra ideea că și insectele sau alte animale au sentimente și simt
durerea fizică ori sufletească. Așadar, raportându-ne atât la strofa dată, cât și
la întreaga poezie, putem evidenția faptul că autoarea îndeamnă oamenii, fie
mici, fie mari, să protejeze insectele și pe celelalte viețuitoare.
197
1. cuvânt care conține triftong: păreai;

cuvinte care conțin diftongi: sărbătoare, bălai, cicoare, mamei, numai.
2. cămin = vatră;
daruri = cadouri;
cerul = văzduhul, orizontul.
3. locuțiuni/ expresii care conțin cuvântul „ochi”: a-i sări în ochi ceva, a-i
scoate ochii pentru ceva, a avea ochi la spate, a i se întoarece ochii din cap,
cât te-ai șterge la ochi, a fi cu ochii în patru, a lua pe cineva la ochi, cât
poate cuprinde cu ochiul, a fi ochi și urechi, a-i face ochi dulci cuiva etc.
4. De Crăciun noi am cumpărat un brad artificial. un brad = complement
direct;
Ursul s-a așezat lângă un brad înalt. lângă un brad = complement
I-am pus bradului globulețe noi. bradului = complement indirect.
5. brad = substantiv în cazul vocativ;
cu păr, de cicoare, de Crăciun, cu daruri, în aminiri, în vis, de stele =
substantive în cazul acuzativ;
mamei, deasupra frunții = substantive în cazul genitiv.
un brad, cer = substantive în cazul nominativ;
6. o interjecție = o („O, brad frumos, ce sfânt păreai”);
adverbe de timp = azi, de-altădată.
7. scump = adjectiv propriu-zis, atribut adjectival;
mamei = substantiv comun simplu, atribut substantival genitival;
sfinte = adjectiv propriu-zis, atribut adjectival.
8. „Mă văd copil cu păr bălai/ și ochii de cicoare. ” = propoziție principală
enunțiativă.
9. Versurile extrase din textul suport ilustrează faptul că în copilăria eului
liric sărbătoarea de Crăciun avea o încărcătură magică, acesta trăind intens
fiecare moment al sărbătorii. Prin verbul la modul indicativ, timpul
imperfect „era” se rememorează clipele fericite din copilărie: „Întregul cer
era deschis/ deasupra frunții mele.”, iar prin epitetul „întregul cer (...)
deschis” se sugerează protecția divină. Ajuns la vârsta maturității, moment
temporal marcat prin adverbul de timp „azi”, eul liric nu mai resimte magia
sărbătorilor, iar singura legătură cu trecutul și cu magia sărbătorilor de
odinioară se poate face prin intermediul amintirilor. De asemenea, cu
ajutorul metaforelor „pulbere de vis” și „scrum de stele” se conturează
deznădejdea și nostalgia eului liric.
198
1. cuvinte care conțin diftongi: toamnă, oftează, burează, stau, (î)ntristează;

2. În structura „mă-ntristează” cratima marchează elidarea vocalei inițiale „î-
” din verbul predicativ „întristează”. De asemenea, cratima marchează
„mă” = pronume personal și „(î)ntristează” = verb predicativ. Din punct de
vedere prozodic, cratima menține eufonia versului, păstrându-i ritmul și
măsura.
3. copacii = arborii;
drumuri = străzi, dumuri, cărări;
ciudate = stranii, bizare;
profund = intens, adânc.
4. familia lexicală a cuvântului „trist”: a se întrista, întristare, întristat,
tristețe etc.
5. În secvența „Iar frunze, de veșnicul somn,/ Cad grele, udate” cuvântul
„frunze” îndeplinește funcția sintactică de subiect.
Pe alee s-a format un covor de frunze. de frunze = atribut substantival
prepozițional;
Noi am adunat frunze. frunze = complement direct;
Cărarea nu se zărește din cauza frunzelor. din cauza frunzelor =
complement circumstanțial de cauză.
6. eu = pronume personal, subiect;
profund = adverb de mod, complement circumstanțial de mod;
fără sens = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția fără,
complement circumstanțial de mod.
7. locuțiuni/ expresii care conțin substantivul „drum/ drumuri”: a-și face un
drum în viață, a pune pe drumuri, a rămâne pe drumuri, a sta în drumul
cuiva, a-și da drumul, a aduna pe cineva de pe drumuri, a-și croi drum etc.
8. „să râd fără sens” = propoziție subordonată subiectivă;
9. În strofa selectată din textul suport se ilustrează un spațiu degradant în
care eul liric bacovian simte ostilitatea naturii reci: „Și-i frig și burează”. În
concepția lui George Bacovia, toamna reprezintă un anotimp al disoluției
materiei, iar imaginile auditive „e foșnet”, „oftează”, „e plânset”, „e tuse”
sugerează că natura devine un topos propice bolilor, suferinței și morții: „E
tuse, e plânset, e gol...”.
199
1. cuvinte care conțin diftongi: toamna, amândouă, noaptea, goală, școală,

iarna;
2. În structura „coboară-amândouă” cratima marchează rostirea împreună a
două cuvinte diferite din punct de vedere morfologic: „coboară” = verb
predicativ și „amândouă” = numeral colectiv cu valoare substantivală. Din
punct de vedere prozodic, cratima menține eufonia versului, păstrându-i
ritmul și măsura.
3. murdară = mizeră, insalubră;
galbeni = palizi;
(mă) cuprinde = (mă) apucă.
4. familia lexicală a adjectivului „murdar”: a murdări, murdărire, murdărit,
murdărie, murdărel etc.
5. În structura „Și-s umezi pereții”cuvântul „pereții” îndeplinește funcția
sintactică de subiect.
Părinții noștri au vopsit pereții. pereții = complement direct.
6. noaptea = substantiv comun simplu, subiect;
trec = verb predicativ, predicat verbal;
bolnavi = substantiv comun simplu, subiect.
7. Văzându-și copilul premiant, părinții s-au emoționat. și = pronume
reflexiv
8. Bunica o să ne pregătească bucate cum n-am mai mâncat.
Mama a cumpărat o bluză cum n-am mai văzut.
9. Strofa a doua a poeziei ilustrează cadrul temporal, caracterizat prin
aceeași mizerie existențială specifică universului bacovian aflat în
dezagregare: „noaptea se lasă/ Murdară și goală”. De asemenea, cuvântul
„galbeni” din versul „Și galbeni trec bolnavi” este un cuvânt cu valoare de
simbol care ilustrează boala ce macină copiii de la școală: „Copii de la
școală.”
200
1. cuvinte care conțin diftongi: frumoasă, iubit, suflarea, mereu, meu, ai,
mei;
cuvânt care conține vocale în hiat: plăsmuit;
2. În structura „că-n” cratima marchează elidarea vocalei inițiale „î-” din
prepoziția simplă „în”. De asemenea, cratima marchează rostirea împreună a
două cuvinte diferite din punct de vedere morfologic: „că” = conjuncție
subordonatoare simplă și „(î)n” = prepoziție simplă. Din punct de vedere
prozodic, cratima menține eufonia versului, păstrându-i ritmul și măsura.
3. umblet = mers;
fericit = vesel, entuziasmat;
aș vrea = aș dori;
mereu = întotdeauna.
4. familia lexicală a verbului „a vedea”: vedere, văzut, a revedea, revăzut,
revedere, văzător, nevăzător etc.
5. Cuvântul „suflarea” din versul „Că simt suflarea ta divină” este
complement direct.
Suflarea vântului este liniștitoare pentru trup și minte. suflarea = subiect
6. inima = substantiv comun simplu, subiect;
de lacrimi = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „de”,
mereu = adverb de timp, complement circumstanțial de timp;
ai mei = pronume posesiv, subiect;
7. Băiețelul și fetița se jucau în parcul școlii. și = conjuncție coordonatoare
copulativă
8. „Mi-e inima de lacrimi plină.” = propoziție principală;
„să plâng de fericit” = propoziție subordonată completivă directă;
„ce-ai plăsmuit” = propoziție subordonată completivă directă;
9. În versurile extrase din textul liric suport eul poetic se confesează naturii
personificate: „Cât de frumoasă te-ai gătit/ Naturo, tu! Ca o virgină”,
admirând frumusețea cadrului natural. De asemenea, în viziunea poetului
natura este asemenea unei divinități în fața căreia eul liric, aflat în ipostază
contemplativă, rămâne extaziat în fața splendorii naturii. Tot în aceste
versuri este zugrăvită și tema comuniunii omului cu natura.
201
1. cuvinte care conțin vocale în hiat: primejdie, vie, bucurie;

cuvinte care conțin diftongi: ușoară, soarele, numai, trei, poarta, îndoială,
moartă, îndoială, împăratului, dinaintea, rămâi.
2. fugind = alergând;
sprintenă = ageră, rapidă;
smicele = ramuri.
3. locuțiuni/ expresii care conțin verbul „a da”: a da gură cuiva, a da țâță
cuiva, a-i da cuiva papucii, a da în folosință, a da uitării, a se da în
spectacol, a da apă la șoareci, a da în judecată, a-și da ochii peste cap, a da în
bobi, a da sfoară în țară etc.
4. În enunțul: „Iară fata împăratului îngenunche dinaintea tătâne-său și
zice.” cuvântul „împăratului” îndeplinește funcția sintactică de atribut
substantival genitival.
Harap-Alb i-a adus împăratului sălățile cele delicioase. împăratului =
complement indirect în cazul dativ.
5. În structura „n-are să fie bine” cratima marchează elidarea vocalei finale
„-u” din adverbul de negație „nu”. De asemenea, cratima marchează rostirea
împreună a două cuvinte diferite din punct de vedere morfologic: „nu” =
adverb de negație și „are” = verb auxiliar care ajută la formarea modului
indicativ, timpul viitor popular.
6. verbe la gerunziu: fugind, pândind;
interjecție predicativă: hai.
7. smicele = substantiv comun simplu, complement direct;
dulce = adjectiv propriu-zis, atribut adjectival;
mai sprintenă = adjectiv propriu zis, grad comparativ de superioritate, nume
predicativ.
8. „Atunci turturica pornește.” = propoziție principală;
„că venim și noi din urmă” = propoziție subordonată completivă directă;
„că așa mi-a fost sortit” = propoziție subordonată subiectivă.
9. Secvența narativă selectată din textul suport ilustrează ultima probă
impusă de fiica Împăratului Roș. Fata însăși, fiind farmazoană și având
puteri supranaturale, impune o nouă probă: calul lui Harap-Alb și turturica ei
trebuie să aducă trei smicele de măr dulce și apă vie și apă moartă. Turturica
fiind mai rapidă decât calul aduce cele trei smicele și apa vie și apa moartă,
însă calul o roagă să i le dea lui pentru a câștiga proba, deoarece Harap-Alb
era în mare pericol: „Hai, nu mai sta la îndoială și dă-mi-le, căci atunci are
să fie bine și de stăpânu-meu, și de stăpână-ta, și de mine, și de tine; iară de
nu mi li-i da, stăpânu-meu Harap-Alb este în primejdie, și de noi încă n-are
să fie bine.”
202
1. cuvinte care conțin diftongi: două, casei, scoate, moarte, sfătuirea, apoi,
mireasă, babei, paraua, mortului, înfiorătoare, fericirea, groapă, toiag etc.
cuvinte care conțin vocale în hiat: năsălie, găinile, înfiorătoare;
2. capul = creșterul;
șugubață = poznașă, sprintenă;
trântește = împinge, aruncă;
3. pronume reflexiv = s-, -și;
verb la modul infinitiv = zice, a scoate;
interjecție = cârc!
4. mai șugubață = adjectiv propriu-zis la gradul comparativ de superioritate,
nume predicativ;
cu picioarele = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția simplă „cu”,
limba = substantiv comun simplu, complement direct;
afară = adverb de loc, complement circumstanțial de loc;
cu piper = substantiv comun simplu, precedat de prepoziția „cu”,
i- = pronume personal cu formă neaccentuată, complement indirect;
zice = verb predicativ la modul infinitiv, complement direct;
biata = adjectiv propriu-zis, atribut adjectival.
5. de pereți = acuzativ;
în mijlocul casei = genitiv;
nurorile = nominativ.
6. În structura „ca să-și mai aducă aminte de când era mireasă”, verbul „era”
are valoare copulativă.
Băiatul era în casă. era = verb predicativ;
Copilul era ajutat la teme de mama sa. era = verb auxiliar.
7. „ca să-și mai aducă aminte” = propoziție subordonată circumstanțială de scop;
„de când era mireasă” = propoziție subordonată completivă indirectă.
8. În structura „și-o izbiră” cratima marchează rostirea împreună a două
cuvinte diferite din punct de vedere morfologic: „și” = conjuncție
coordonatoare copulativă și „o” = pronume personal cu formă neaccentuată.
9. Secvența selectată din textul suport ilustrează torturile la care este supusă
baba de către cele trei nurori. Soacra este izbită cu capul de pereți de către
nurorile mai mari „până i-l dogiră”. Nora cea mică este caracterizată în mod
direct de către narator ca „fiind mai șugubață decât cele două”, ea supunând
baba la alte chinuri înfiorătoare: o frământă cu picioarele, îi scoate limba și
i-o străpunge cu acul. Epitetul „șugubață”, utilizat în contextul de față nu are
sensul de poznașă, hazlie sau glumeață, ci are sensul de „primejdioasă”.
Ulterior, nora îi presară pe limbă sare și piper până i se umflă: „i-o străpunge
cu acul și i-o presură cu sare și cu piper, așa că limba îndată se umflă.” După
supliciile la care este supusă baba nu mai putea nici să vorbească „și biata
soacră nu mai putu zice nici cârc!” și cade „la pat bolnavă de moarte”,
găsindu-și în cele din urmă sfârșitul.
203
1.cuvânt care conțin vocale în hiat: bucurie;

cuvinte care conțin diftongi: părintească, hornului, crăpau, mijoarca, vetrei,
ascundeam, Doamne, noi, toate, leac, toată, mea, începea, soare, meu,
tulburarea etc.
2. mâțele = pisicile;
megieșilor = vecinilor;
sturlubatic = neastâmpărat, zvăpaiat, nebunatic;
bălan = blond.
3. locuțiuni/ expresii care conțin verbul „a ține” = a ține lumânarea cuiva, a
ține frânele țării, a ține pâinea și cuțitul, a-și ține inima în dinți, a-și ține
sufletul în buze, a ține pe dracul de coadă, a nu-l mai ține pământul, a se ține
de poalele cuiva, a ține de vorbă pe cineva, a-și ține răsuflarea, a ține
socoteala, a ține seama etc.
4. familia lexicală a cuvântului „frate”: frăție, frățesc, frățește, a se înfrăți,
înfrățire, înfrățit etc.
5. sale = adjectiv pronominal posesiv, atribut adjectival;
uneori = adverb de timp, complement circumstanțial de timp;
a se ivi = verb la modul infinitiv, complement direct;
îndelungată = adjectiv derivat, atribut adjectival;
vremea = substantiv comun simplu, subiect;
meu = adjectiv pronominal posesiv, atribut adjectival;
6. nașterii = caz genitiv;
din Humulești = caz acuzativ;
mama = caz nominativ;
copile = caz vocativ.
7. În structura „parcă-mi” cratima marchează elidarea vocalei inițiale „î-”
din pronumele personal „îmi”. De asemenea, cratima marchează rostirea
împreună a două cuvinte diferite din punct de vedere morfologic: „parcă” =
adverb, și „-mi” = pronume personal cu formă neaccentuată.
8. „pe care mă ascundeam” = propoziție subordonată atributivă;
„care era vestită pentru năzdrăvăniile sale” = propoziție subordonată
atributivă;
„când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de
hazul și farmecul copilăresc” = propoziție subordonată circumstanțială de
timp;
„când începea a se ivi soarele dintre nori după o ploaie îndelungată” =
9. Sevența narativă extrasă din textul suport ilustrează copilăria fericită a
naratorului personaj, momentul copilăriei fiind marcat prin adverbul de timp
„pe atunci” și verbul la modul indicativ, timpul imperfect „era”. Naratorul
204
confirmă că frumusețea copilăriei consta în faptul că toți membrii familiei
erau sănătoși: „și părinții, și frații și surorile îmi erau sănătoși, și casa ne era
îndestulată.” De asemenea, naratorul personaj își amintește cu o ușoară
nostalgie și de copiii vecinilor cu care se juca „erau de-a pururea în petrecere
cu noi”. După cum se poate observa, Ion Creangă zugrăvește prototipul
copilului universal care nu cunoaște necazurile și problemele vieții, acesta
situând copilul în centrul universului: „de parcă era toată lumea a mea!”
205
1. cuvinte formate prin derivare: învățătură, credință, tomnatici, copilandri

etc.
cuvânt format prin conversiune: noastră;
cuvinte formate prin compunere: câteodată, deodată, fiecare.
2. cuvinte care conțin diftongi: noi, Boboteaza, noastră, școală, vrea, vrei,
lui, dau, noaptea, doi, flăcăi, trei, treilea, spunea, ziua etc.
3. În structura „nu-ți” cratima marchează elidarea vocalei inițiale „î-” din
pronumele personal „îți”. De asemenea, cratima marchează rostirea
împreună a două cuvinte diferite din punct de vedere morfologic: „nu” =
adverb de negație și „(î)ți” = pronume personal cu formă neaccentuată.
4. Bobotează = Epifanie, Teofanie;
taclale = discuții, taifasuri;
flăcăi = feciori.
5. locuțiuni/ expresii care conțin verbul „a (se) pune”: a pune piciorul în
prag, a pune ochii la pământ, a pune în lumină, a pune la dispoziție, a-și
pune marama, a-și pune cenușă în cap, a-și pune lacăt la gură, a pune pe
picioare, a pune la cale, a se pune de-a curmezișul, a pune punctul pe i, a se
pune pe gânduri, a pune în grabă, a-și pune nădejdea în ceva, a pune la
îndoială, a pune la socoteală, a se pune cu gura pe cineva, a pune o vorbă
bună pentru cineva etc.
6. sărbătorile = substantiv comun simplu, complement direct;
frumos = adverb de mod, complement circumstanțial de mod;
după Bobotează = substantiv propriu simplu, precedat de prepoziția simplă
„după”, complement circumstanțial de timp;
noastră = adjectiv pronominal posesiv, atribut adjectival;
acasă = adverb de loc, complement circumstanțial de loc;
de dânsul = peronume personal, precedat de prepoziția simplă „de”,
7. Cuvântul subliniat în enunțul: „Flăcăii abia se legănau în joc, și hora se
învârtea foarte încet.” îndeplinește funcția sintactică de subiect.
Noi am am admirat din public hora tinerilor din satul nostru. hora =
complement direct;
Am discutat despre hora de aseară. despre hora = complement indirect;
8. „fără să vrei” = propoziție subordonată circumstanțială de mod;
„Și să nu-mi uit cuvântul!” = propoziție principală;
„Petrecem noi sărbătorile frumos la părinți, în Humulești” = propoziție
principală;
„fiecare desprindea mâinile a doi flăcăi” = propoziție principală.
9. În secvența narativă selectată din fragmentul suport naratorul personaj
rememorează cum își petrecea sărbătorile de iarnă în satul natal: „Petrecem
206
noi sărbătorile frumos la părinți, în Humulești”. După încheierea tuturor
sărbătorilor de iarnă, moment temporal marcat prin sărbătoarea de
Bobotează, personajul narator se întoarce alături de colegii săi înapoi la
Fălticeni în gazdă: „și după Bobotează ne întoarcem iar în Folticeni, la
Pavel, gazda noastră.” Naratorul mărtrisește cu sinceritate și cu o doză de
autoironie că mai chiulea de la școală „Pe la școală mai dam noi așa,
câteodată, de formă”. De asemenea, naratorul opinează că putea să studieze
și acasă: „căci bucheaua poate s-o învețe și acasă cine vrea. Iar cine nu,
ferice de dânsul!”
207
PREFAȚĂ ......................................................... 3
Testul 1 ............................................................... 4
Testul 2 ............................................................... 5
Testul 3 ............................................................... 7
Testul 4 ............................................................... 8
Testul 5 ............................................................... 9
Testul 6 ............................................................. 10
Testul 7 ............................................................. 12
Testul 8 ............................................................. 14
Testul 9 ............................................................. 15
Testul 10 ........................................................... 17
Testul 11 ........................................................... 19
Testul 12 ........................................................... 20
Testul 13 ........................................................... 21
Testul 14 ........................................................... 22
Testul 15 ........................................................... 23
Testul 16 ........................................................... 24
Testul 17 ........................................................... 25
Testul 18 ........................................................... 26
Testul 19 ........................................................... 27
Testul 20 ........................................................... 28
Testul 21 ........................................................... 29
Testul 22 ........................................................... 31
Testul 23 ........................................................... 33
Testul 24 ........................................................... 35
Testul 25 ........................................................... 37
Testul 26 ........................................................... 38
Testul 27 ........................................................... 40
Testul 28 ........................................................... 42
Testul 30 ........................................................... 44
Testul 31 ........................................................... 45
Testul 32 ........................................................... 46
Testul 33 ........................................................... 47
Testul 34 ........................................................... 49
Testul 35 ........................................................... 50
Testul 36 ........................................................... 52
Testul 37 ........................................................... 54
Testul 38 ........................................................... 56
Testul 39 ........................................................... 58
Testul 40 ........................................................... 60
208
Testul 41 ........................................................... 61
Testul 42 ........................................................... 62
Testul 43 ........................................................... 64
Testul 44 ........................................................... 66
Testul 45 ........................................................... 68
Testul 46 ........................................................... 69
Testul 47 ........................................................... 71
Testul 48 ........................................................... 73
Testul 49 ........................................................... 75
Testul 50 ........................................................... 76
Testul 51 ........................................................... 78
Testul 52 ........................................................... 80
Testul 53 ........................................................... 82
Testul 54 ........................................................... 84
Testul 55 ........................................................... 86
Testul 56 ........................................................... 87
Testul 57 ........................................................... 88
Testul 58 ........................................................... 89
Testul 59 ........................................................... 91
Testul 60 ........................................................... 92
Testul 61 ........................................................... 93
Testul 62 ........................................................... 94
Testul 63 ........................................................... 95
Testul 64 ........................................................... 96
Testul 65 ........................................................... 97
Testul 66 ........................................................... 98
Testul 67 ........................................................... 99
Testul 68 ......................................................... 100
Testul 69 ......................................................... 101
Testul 70 ......................................................... 102
Testul 71 ......................................................... 104
Testul 72 ......................................................... 106
Testul 73 ......................................................... 107
Testul 74 ......................................................... 108
Testul 75 ......................................................... 109
Testul 76 ......................................................... 110
Testul 77 ......................................................... 111
Testul 78 ......................................................... 113
Testul 79 ......................................................... 115
Testul 80 ......................................................... 117
209
Rezolvarea testului 1 ...................................... 119
Rezolvarea testului 10 .................................... 128
210
211
212

Hotca Marian Carte Teste Gramaticale Finala Ok

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Hotca Marian Carte Teste Gramaticale Finala Ok

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Marian Hotca

Teste de gramatică rezolvate

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Stimați dascăli, dragi colegi,

Asist. univ.dr. Alina-Maria Nechita

Citiți cu atenție textul de mai jos:

„Cristina Madolschi întinse scrisoarea despăturită, fluturând-o de un

Scrieți pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele

Citiți cu atenție textul de mai jos:

„Atunci feciorul craiului își ia cele trebuitoare, sărută mâna tătâne-

Scrieți pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele

Citiți cu atenție textul de mai jos:

Spune, către mijlociul,

Scrieți pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele

Citiți cu atenție textul de mai jos:

„În aer, un popor întreg de rândunele se pregătește de plecare; s-au

Scrieți pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele

1. Transcrieți, din textul dat, trei cuvinte care conțin diftongi.

Citiți cu atenție textul de mai jos:

„A ieșit din ou, la soare,

Stă găina la-ndoială,

Numai cel de la sfârșit

Scrieți pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele

Citiți cu atenție textul de mai jos:

„În păduri trosnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!

Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios

O! tablou măreț, fantastic! ... Mii de stele argintii

Totul e în neclintire, fără viață, fără glas;

Scrieți pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele

1. Menționați câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelelor:

Citiți cu atenție textul de mai jos:

„M-am dus de Sf. Ion să fac o vizită doamnei Maria Popescu, o

Scrieți pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele

1. Menționați câte un sinonim pentru următoarele cuvinte din text:

Citiți cu atenție textul de mai jos:

„— Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu

Scrieți pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele

1. Menționați câte un sinonim pentru următoarele cuvinte din text:

Citiți cu atenție textul de mai jos:

„Povățuit de mâna lui am trecut aceste adâncimi pe nesimțite.

Scrieți pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele

1. Menționați câte un sinonim pentru următoarele cuvinte din text:

Citiți cu atenție textul de mai jos:

„Moldova, deși este despărțită prin deșerturi țărmurale și prin Marea

Scrieți pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele

Citiți cu atenție textul de mai jos:

„Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare,

Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci

Scrieți pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele

Citiți cu atenție textul de mai jos:

„Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte,

Așeaz-o cu credință căpătâi.

Scrieți pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele

Citiți cu atenție textul de mai jos:

„Mă trezește mama într-o dimineață din somn, cu vai-nevoie,

Scrieți pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele

1. Transcrieți, din textul dat, trei cuvinte care conțin diftongi.

Citiți cu atenție textul de mai jos:

„Atunci baba se duce în poiată, găbuiește găina, o apucă de coadă și

Scrieți pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele

1. Menționați câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor: „ceas”,

Citiți cu atenție textul de mai jos:

„Ursul, nemaizicând nicio vorbă, aleargă-n fuga mare la băltoaga din

Scrieți pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele