NORME DE PROTECŢIA MUNCII ȊN LABORATORUL DE CHIMIE

ORGANICÃ

Activitatea în laboratorul de chimie organică, datorită unui grad ridicat de

periculozitate, necesită cunoașterea și respectarea unor norme stricte de protecție.

Principalele cauze ale accidentelor din laboratorul de chimie organică pot fi:

1. De natură mecanică:

Cele mai frecvențe accidente de acest tip sunt tăieturile cu sticlă provocate de
manipularea necorespunzătoare a aparaturii din sticlă:

- strângerea prea puternică în cleme;

- lipsa izolației de azbest sau plută a clemelor care fixează vasele de sticlă;
- montarea și demontarea forțată a sticlăriei cu șlifuri;
- lovirea vaselor de sticlă.

Un alt pericol îl reprezintă manipularea aparaturii cu agitatoare mecanice. În acest caz

se recomandă buna fixare a pieselor și păstrarea unei distanţe suficiente față de aceste piese.

Primul ajutor în cazul tăieturilor și lovirilor constă în eliminarea cioburilor sau a

murdăriilor din rană, urmată de spălarea și pansarea rănii cu dezinfectant. În cazul
hemoragiilor arteriale sau venoase se aplică imediat garoul, dar nu mai mult de o oră. În cazul
fracturilor, membrele se imobilizează cu atele.

2. De natură electrică:

Datorită utilizării intense a aparatelor electrice, există pericolul real al electrocutărilor.

Pentru evitarea lui se recomandă împământarea imediată a tuturor aparatelor electrice
neizolate. Conductorii electrici nu vor fi atinși niciodată simultan cu ambele mâini.

Primul ajutor în cazul electrocutărilor constă în întreruperea curentului și îndepărtarea

accidentatului de sursa de tensiune (salvatorul va purta mănuși de cauciuc) și în efectuarea
respirației artificiale. În acest caz este necesară chemarea medicului.

3. De natură chimică:
a) Intoxicații

1
 Majoritatea substanțelor organice folosite în laborator sunt toxice și de aceea
persoanele care lucrează cu ele pot suferi intoxicații acute sau cronice.

Intoxicațiile se pot produce pe cale respiratorie datorită gazelor sau vaporilor toxici. De
aceea, cu aceste substanțe se va lucra în nișe bine ventilate.

Intoxicațiile prin atingere pe piele sunt, în general, cronice și provoacă alergii. De

aceea, se recomandă manipularea atentă a reactivilor sau purtarea mănușilor de protecție.

Intoxicațiile pe cale orală sunt mai rare, dar în acest caz se vor administra vomitive,
spălături gastrice și intestinale, antidoturi, lapte.

b) Arsuri

Majoritatea substanțelor organice și anorganice, la contactul cu pielea, produc arsuri.

Cele mai frecvente sunt cu: acizi (acid sulfuric, acid clorhidric, acid azotic, acid formic, acid
monocloracetic, acid clorosulfonic), baze, fenol, brom. Se recomandă manipularea lor atentă
și folosirea mănușilor chirurgicale.

În cazul contactului lor cu pielea trebuie îndepărtate imediat cu o cârpă uscată și

spălarea din abundență cu apă, urmată de aplicarea agenților neutralizanți. Ex. împotriva
acizilor se spăla locul cu carbonat acid de sodiu, soluție 3%, iar împotriva bazelor, cu acid
acetic 1%.

Pentru evitarea oricăror confuzii, se vor citi cu atenție etichetele de pe sticle.

Amestecarea greșită a unor substanțe poate avea efecte grave.

Pipetarea se va face obligatoriu cu pere de cauciuc și niciodată cu gura.

Substanţe toxice frecvent ȋntâlnite ȋn laborator

Clorul, Cl2, este un gaz galben-verzui, cu miros sufocant, mai greu decât aerul, de aceea se
acumulează la partea inferioară a încăperilor. Produce iritații ale mucoaselor, răgușeală și
bronșită. Atacă ochii.

Primul ajutor: În cazuri mai puțin grave se vor inhala vapori de alcool etilic care liniștesc
accesul de tușe. În cazuri grave, accidentatul va fi culcat și i se va administra oxigen, fiind
interzisă respirația artificială.

2
Bromul, Br2, este un lichid roșu-brun. Este toxic puternic pentru respirație. În contact cu
pielea produce vezicații, iar după un timp mai îndelungat chiar ulcerații greu vindecabile.

Primul ajutor: Se spală bine pielea cu alcool, apoi cu apă și cu o soluție apoasă diluată de
hidroxid de sodiu. În cazul inhalării, se procedează ca la clor.

Amoniacul, NH3, este un gaz incolor, cu miros înțepător și iritant. Atacă ochii și căile
respiratorii superioare. În cantități mari provoacă consulvii. Soluțiile concentrate de amoniac
(25%) au acțiune corozivă asupra pielii.

Primul ajutor: Accidentatul este scos la aer curat și inhalează vapori de apă cu oțet. În cazuri
grave i se administrează oxigen trecut prin acid acetic 5-7% (30 minute, fără respirație
artificială). Dacă sunt afectați ochii, se spăla 15 minute cu apă, apoi cu o soluție de NaCl
0,9%.

Acidul clorhidric, HCl, afectează căile respiratorii, ochii și mucoasele, are acțiune corozivă
și iritantă asupra pielii.

Primul ajutor: În cazul ochilor se spală cu multă apă aproximativ un sfert de oră. În cazul
inhalării, se duce accidentatul la aer și se ține liniștit.

Acid sulfuric, H2SO4, este un coroziv puternic, acționând asupra pielii. Ceaţa de acid sulfuric
este iritantă pentru ochi și căi respiratorii, provocând tuse și sufocații.

Acidul azotic, HNO3, este un lichid foarte caustic. Vărsat nu se șterge cu cârpe sau hârtie
deoarece este ușor inflamabil. Se diluează cu apă și se neutralizează.

Acidul bromhidric, HBr, este un lichid cu efect caustic, în special asupra ochilor și
mucoaselor. Irită plămânii și mucoasele.

Primul ajutor: În cazul afectării ochilor se spală cu apă din abundență, iar în cazul inhalării se
duce la aer curat și se ține liniștit.

Acidul cianhidric, HCN, este extrem de toxic. Blochează respirația intracelulară, iar în
cantități mai mari provoacă moartea în câteva secunde. În cantități mai mici produce iritația
gâtului, senzație de căldură și amețeală, tulburări de vedere, vărsături și tulburări cardiace.
Poate fi absorbit și prin piele.

3
Primul ajutor: Trebuie acordat imediat. Intoxicatul trebuie dus la aer, iar dacă este conștient i
se administrează spre inhalare izoamilnitrit (3-6 picături/10 secunde, la intervale de 2 minute,
dar nu mai mult de 6 ori deoarece se poate produce scăderea bruscă a tensiunii arteriale).
Accidentatul se ține în poziție orizontală.

În toate cazurile se cheamă imediat medicul.

Oxizii azotului sunt gaze sub formă de amestec de culoare brun-roșiatică, foarte toxici chiar
și în cantități mici. Produc iritația ochilor și a căilor respiratorii, tuse, cefalee. În aceste cazuri
trebuie chemat medicul.

Primul ajutor: Accidentatul este transportat culcat la aer curat, i se administrează oxigen, fiind
interzisă respirația artificială. Se învelește în pături pentru a evita subrăcirea.

Benzenul este un lichid foarte volatil și inflamabil. Este un toxic sangvin deosebit de
puternic, care poate fi absorbit și prin piele. Intoxicațiile cronice afectează sistemul sangvin și
sistemul nervos (amețeli, dureri de cap).

Primul ajutor: Se scot hainele contaminate, se spăla pielea cu apă și săpun. Ochii se spală sub
apă curgătoare circa 15 minute. În cazul ingerării, se induce voma sau se administrează ulei de
parafină (purgativ farmaceutic). Nu se administrează ulei de ricin, lapte sau alcool. În cazuri
grave se administrează oxigen.

Alcoolii. Cel mai toxic este metanolul care pătrunde în organism prin plămâni și piele. Are
acțiune narcotică și afectează funcțiile intestinale și urinare. Produce tulburări de vedere și, în
cantități mai mari, moartea.

Cloroformul, CHCl3, este un lichid cu miros pătrunzător, utilizat în medicină ca narcotic. În

cantități mari produce cefalee, eczeme, leziuni ale ficatului și rinichilor. Cu sodiul produce un
amestec exploziv.

Tetraclorură de carbon, CCl4, este foarte toxică, având acțiune narcotică. Provoacă cefalee,
crampe, eczeme, leziuni ale ficatului și rinichilor. În contact cu sodiul provoacă explozii.

Diclormetanul, CH2Cl2, este un lichid incolor, cu miros de cloroform, nemiscibil cu apa.

Vaporii irită ochii și sistemul respirator, poate provoca migrene și greață; în concentrații mari
poate provocă leșinul. Lichidul irită ochii. Este otrăvitor. Amestecurile cu Li, Na, N2O4, HNO3
sunt explozive.

4
Hidrogenul sulfurat, H2S, este un gaz incolor, cu miros neplăcut, pătrunzător. În cantități
mici produce amețeli, grețuri, cefalee. În cantități mari provoacă leșinul instantaneu.
Afectează simțul olfactiv.

Primul ajutor: Transportul la aer curat și respirație artificială.

Acidul acetic, CH3COOH, este un lichid incolor cu miros înțepător. Produce vezicații pe
piele.

Primul ajutor: se spăla cu multă apă, iar în cazul afectării ochilor se spală cu apă din
abundență.

Anhidridă acetică, este un lichid incolor, cu miros înțepător. Produce iritații ale pielii, are
efect lacrimogen.

Dietileterul este un lichid incolor, foarte volatil, cu miros caracteristic. Cu aerul formează
peroxizi explozivi. Inhalarea vaporilor poate provoca amețeală, confuzie psihică, slăbiciune
și, în cantități mari, pierderea cunoștinței. Inhalarea continuă în cantități mici provoacă
pierderea apetitului, amețeală, oboseală și greață.

Reacționează violent cu clorura de sulfuril. Se stinge cu dioxid de carbon.

4. Accidente prin explozii

În laboratorul de chimie organică se utilizează frecvent compuși cu grad mare de

inflamabilitate: eter etilic, benzen, toluen, alcooli inferiori, nitroderivați aromatici,
nitrozoderivaţi, agenți oxidanți anorganici, etc. Pentru prevenirea unor incendii în timpul
lucrului se vor respecta mai multe reguli:

- nu se vor depozita în laborator cantități mari de solvenți inflamabili. Sodiul metalic se

păstrează în petrol, în ambalaje metalice. Fosforul alb se păstrează în apă;
- deșeurile inflamabile trebuie neutralizate înainte de aruncare sau recuperare (Na și K
se dizolvă în alcool);
- este interzisă manipularea solvenților inflamabili lângă sursele de foc;
- încălzirea și fierberea substanțelor inflamabile se face în instalații de refluxare și nu
direct pe flacără;
- distilarea substanțelor inflamabile se face în instalații prevăzute cu balon Würtz de
culegere;

5
 - dacă se vărsa pe masă substanțe inflamabile, se închid imediat sursele de foc, se șterge
locul cu cârpe sau se acoperă cu site de azbest și se aerisește bine camera.

Un pericol deosebit îl reprezintă substanțele care se aprind în absența flăcării: sulfura de

carbon, sodiul și potasiul metalic (reacție violentă cu apa), care se păstrează sub petrol,
catalizatori metalici uscați, fosforul alb (se păstrează sub apă).

Dacă totuși se produc incendii, acestea trebuie combătute imediat. În cazul incendiilor mici se
stinge imediat sursa de foc și se acoperă locul cu cârpe, azbest sau nisip. În cazul incendiilor
mari se folosesc extinctoare.

APARATURA UZUALÃ NECESARÃ ȊN LABORATORUL DE CHIMIE

ORGANICÃ

Fig.1. Pahare cilindrice utilizate ȋn laborator

6
Fig.2. Vase de sticlă conice şi baloane utilizate ȋn laborator

7
8
9
10
11