MODUL II – MATERII PRIME ÎN INDUSTRIA TEXTILĂ ;I PIELĂRIE

URÎ 2. Identificaiea şi selectarea materiilor prime din textile pielărie

Unități de competență / Competențe profesionale din standardele ocupaționale propuse de

angajatori
 Descrierea materiilor prime din textile-pielărie
 Pregătirea și aprovizionarea locului de muncă în mod corespunzător
 Selectarea materiilor prime pentru realizarea produselor specifice din domeniul textile-pielărie
 Identificarea materiilorr necesare folosind documentația tehnică

Cunoștințe Abilităti Atitudini

2.1.1. Materii prime specifice proceselor 2.2.1. Identificarea materiilor prime specifice 2.3.1. Asumarea responsabilității in
tehnologice din filatură proceselor tehnologice din filatură selectarea materiilor prime
 Proprietățile fibrelor textile 2.2.2. Selectarea materiilor prime specifice din 2.3.2. Identificarea independentă a
 Domenii de întrebuințare ale fibrelor filatură materiilor prime
textile 2.2.3. Identificarea organoleptică a defectelor 2.3.3. Identificarea independentă a
 Defecte ale fibrelor textile, instrumente fibrelor textile defectelor constatate organoleptic
utilizate pentru 2.3.4. Colaborarea cu meinbrii echipei de
 identificare/ observare lucru, in scopul i‘ndeplinirii sarcinilor de
2.1.2. Materii prime specifice proceselor 2.2.4. Identificarea materiilor prime specifice din la locul de inuncă
tehnologice din țesãtorii si tricotaje țesătorii şi tricotaje 2.3.5. Asuinarea, in cadrul echipei de la
 Proprietățile firelor textile 2.2.5. Selectarea materiilor prime specifice din locul de muncă, a responsabilftÕții
 Domenii de întrebuințare ale firelor țesătorii şi tricotaje pentru sarcina de lucru primită
textile 2.2.6. Identificarea organoleptică a defectelor
 Defecte ale firelor textile, instrumente firelor textil
utilizate pentru
 identificare/ observare
2.1.3. Materii prime specifice proceselor
tehnologice din industria de confecții 2.2.7. Identificarea materiilor prime specifice din
textile industria de confecții textile
 Proprietatile țesăturilor si tricoturilor 2.2.8. Selectarea materiilor prime specifice din
 Domenii de întrebuințare ale industria de confecții textile
țesăturilor si tricoturilor 2.2.9. Identificarea organoleptică a defectelor
 Defecte ale țesãturilor şi tricoturilor, țesăturilor şi tricoturilor
instrumente uti[izate pentru
 identificare/ obserrare
2.1.4. Materii prime specifice proceselor
tehnologice din industria pielăriei 2.2.10. Identificarea materiilor prime specifice din
 Proprietă{ile pieiloȘnaturale si ale industria pielăriei
înlócuitorilor de piële 2.2.11. Selectarea materiilor prime specifice din
industtia pielăriei
 Domenii de întrebuințàre ale pieilör
2.2.12. Identificarea organoleptică a defectelor
naturale si ale înlocíiitòrilor de piele
pieilor şi înlocuitorilor de piele
 Defecte ale pieilor naturale si ale
2.2.13. Identificarea materialelor auxiliare
înlocuitorilor de piele, instrumente
specifice confecțiilor textile şi din piele
utilizate pentru i
 dentificare/ observare
2.1.5. Materiale auxiliare pentru confecțiile
2.2.14. Selectarea materialelor auxiliare specifice
textile si din piele.
confecțiilor textile şi din piele
2.2.15. Utiłizarea corectă ïn comunicare a
vocabularului coinun şi a celui de specialitate
2.2.16. Comunicarea/Raportarea rezultatelor
activită¡ilor profesionale desfăşurate
2.2.17. Prelucrarea informa¡iilor dobándfte din
docuinentația tehnică
MODUL II – MATERII PRIME ÎN INDUSTRIA TEXTILĂ ;I PIELĂRIE
URÎ 2. Identificaiea şi selectarea materiilor prime din textile pielărie
Unitatea de învățare: Materii prime specifice proceselor tehnologice din filatură.

Lectii Abilități Atitudini

Fibre textile 2.2.1. Identificarea materiilor prime specifice 2.3.1. Asumarea responsabilității in selectarea
 Clasificare proceselor tehnologice din filatură materiilor prime
 Structură 2.2.2. Selectarea materiilor prime specifice 2.3.2. Identificarea independentă a materiilor
 Proprietăți din filatură prime
 Fibre textile naturale vegetale: Propiietäți, domenii de întrebuințare, delecte, identiltcrte 2.2.3. Identificarea organoleptică a 2.3.3. Identificarea independentă a defectelor
organoleptică; defectelor fibrelor textile constatate organoleptic
 Fibre textile naturale animale: Propiietäți, domenii de întrebuințare, delecte, identiltcrte 2.3.4. Colaborarea cu meinbrii echipei de lucru, in
organoleptică; 2.2.15. Utiłizarea corectă ïn comunicare a scopul i‘ndeplinirii sarcinilor de la locul de inuncă
 Fibtr trxtile naturale minerale: Propiietäți, domenii de întrebuințare, delecte, identiltcrte vocabularului coinun şi a celui de specialitate Asuinarea, in cadrul echipei de la locul de muncă, a
organoleptică; 2.2.16. Comunicarea/Raportarea rezultatelor responsabilftÕții pentru sarcina de lucru primită
 Fibre cjimice obtinute din polimeri naturali: Propiietäți, domenii de întrebuințare, delecte, activită¡ilor profesionale desfăşurate
identiltcrte organoleptică; 2.2.17. Prelucrarea informa¡iilor dobándfte din
 Fibre chimice obținute din polimeri sintetici: Propiietäți, domenii de întrebuințare, delecte, docuinentația tehnică
identiltcrte organoleptică;
Materii prime specifice in filatura de bumbac: - Selectarea materiilor prime specifice
Materii prime specifice în filatura de lână - Selectarea materiilor prime specifice
Materii prime în filatura de liceriene Selectarea materiilor prime specifice
Materii prime în filatura de mătase - Selectarea materiilor prime specifice
MODUL II – MATERII PRIME ÎN INDUSTRIA TEXTILĂ ;I PIELĂRIE
URÎ 2. Identificaiea şi selectarea materiilor prime din textile pielărie
Unitatea de învățare: Materii prime specifice proceselor tehnologice din filatură.

CLASIFICAREA FIBRELOR TETILE

Fibrele textile reprezintă elemente cu structură filiformă (lungimea mult mai mare decât dimensiunea
transversală) şi proprietăţi fizico-mecanice, chimice şi tehnologice care permit transformarea lor în produse textile
(fire, ţesături, materiale nețesute, etc.).
Fibrele textile prezintă o gamă largă de tipuri şi sortimente cu structură şi proprietăţi specifice.
Clasificarea fibrelor textile după criteriul originii, evidenţiază existenţa a două categorii principale:
fibre naturale şi fibre chimice.
Fibrele naturale sunt fibre din polimeri naturali, de origine vegetală, animală şi minerală.
Dintre acestea cea mai largă utilizare o au fibrele de bumbac, lână, in, cânepă, iută, mătase.
Fibrele chimice sunt fibrele obţinute prin modificarea sau sinteza unor polimeri şi se împart în
fibre artificiale şi fibre sintetice.
Fibrele artificiale (obţinute din polimeri naturali) cele mai utilizate sunt viscoza şi acetat.
Fibrele sintetice (obţinute din polimeri sintetici) cele mai utilizate sunt fibrele poliamidice, poliesterice,
poliacrilonitrilice, polipropilenice şi policlorvinilice.
Principalele proprietăţi ale fibrelor care influenţează valoarea lor de întrebuinţare sunt: dimensiunile
(lungimea şi grosimea), masa specifică, rezistenţa la tracţiune, higroscopicitatea, culoarea, luciul şi netezimea,
ondulaţiile, capacitatea de formare a pillingului, proprietăţile termice şi electrice, comportarea faţă de lumină şi
radiaţii. 17 Inginerie generală în textile –
Clasificarea fibrelor textile

de pe semințe bumbac

in, iută, cânepă,

din tulpini
ramie, chenaf

Vegetale

din frunze manila, sisal

din fructe cocos

lâna, păruri de capră,

Fibre textie naturale păruri
cămilă, iepure

Animale

produse de glande mătasea

naturale azbest

Minerale
fibre de sticlă, ,
prelucrate zgură, cuarț,
ceramice, metalice

celofibră.
celulozice cuproamoniacale,
acetat

din materii prime

proteice zeina, soia
vegetale

obținute din polimeri

altele cauciuc
naturali

din materii prime

proteice cazeină, colagen
animale
Fibre chimice

heterocatenare Poliamidă.poliester

obținute din polimeri

sintetici poliacrilonitril
polivinilice
policlorură de vinil
carbocatenare
polipropilene
poliolefinice
polietilene
ELEMENTE DE STRUCTURĂ MACROMOLECULARĂ ŞI
SUPRAMOLECULARĂ A FIBRELOR TEXTILE

Fibrele destinate industriei textile sunt structuri polimere, al căror mod de organizare la nivel macromolecular
şi/sau supramolecular necesită o construcţie specială, detaşându-se din acest punct de vedere de alte structuri
polimere.
Condiţiile impuse unui polimer, pentru a satisface exigenţele unei fibre textile, sunt multiple şi ele se referă la:
– gradul de polimerizare, respectiv masa moleculară, trebuie să fie suficient de ridicat, dar nu excesiv, deoarece
acesta influenţează anumite proprietăţi;
 forma macromoleculelor trebuie să fie liniară (unidimensională), fără ramificaţii laterale, sau acestea să fie
de volum mic (cazul lânii sau al mătăsii). Forma liniară permite o împachetare compactă a catenelor
macromoleculare şi implicit se realizează puternice forţe de coeziune intercatenare;
 flexibilitatea catenelor favorizează, în anumite condiţii, rotaţii limitate ale unităţii structurale sau ale unor
segmente de catene în jurul legăturilor chimice. Proprietăţile elastice ale fibrelor sunt determinate tocmai de
aceste relative mişcări de rotaţie şi oscilaţie a unităţilor structurale. Limitarea acestor mişcări, din diferite
cauze, conduce la creşterea rigidităţii polimerului;
 existenţa în structura catenei a unor grupe funcţionale favorizează atât capacitatea de vopsire şi
proprietăţile igienice, cât şi realizarea forţelor de coeziune intercatenare (de tip Van der Waals şi a
legăturilor de hidrogen);
 capacitatea de orientare şi cristalizare a polimerilor filabili (din soluţii sau topituri polimere), prin procesul
de etirare, se realizează astfel, structuri cu orientare şi ordonare dirijate şi controlabile în raport cu domeniul
de utilizare a fibrelor obţinute.
Elementele de structură macromoleculară se definesc prin anumite niveluri, bine determinate, care particularizează
o etapă în evoluţia agregării superioare. În mare, în cazul fibrelor textile, există următoarele niveluri semnificative de
agregare supramoleculară: macromolecula, ansambluri de macromolecule (microfibrila), asocieri de microfibrile
(macrofibrila) şi, în sfârşit, fibra propriu-zisă. Toate aceste elemente, particularizate de modul de formare a fibrei,
influenţează şi determină proprietăţile fundamentale ale fibrei.
Aceste etape sunt caracterizate însă prin două niveluri structurale principale şi anume: microstructura catenei şi
structura supramoleculară (microfibrilară)

Microstructura catenelor macromoleculare

Microstructura catenelor macromoleculare specifică fibrelor textile este definită, în primul rând, de: „elementul
fundamental de repetare“ (unitatea structurală) de-a lungul catenei.
Aceste unităţi diferă ca mărime, structură şi compoziţie, în funcţie de natura substanţelorutilizate la obţinerea
polimerului. Înlănţuirea acestor unităţi se poate realiza prin reacţii de polimerizare, policondensare şi poliadiţie.
Exemple de astfel de unităţi structurale în cazul fibrelor sintetice pot fi date în funcţie de tipul de reacţie şi anume:
– în urma reacţiei de polimerizare:

în care, R poate fi: H, CH3, Cl, OH, –CN etc.; în grupa monosubstituitelor se încadrează: poli (vinilii) şi poliolefinele, iar
în grupa disubstituitelor: poli (vinilidenele);
– în urma reacţiei de policondensare:
• poliamidele, a căror unitate structurală este de forma:
HO–[–OC–R1–CO–HN–R2–NH–]n–H,
n care R1 şi R2 reprezintă grupe metilenice: −(CH2)x, ale celor două componente bifuncţionale care participă la
reacţia de policondensare;
• diacizii şi diaminele, din care rezultă grupa specifică amidelor: –CO–NH–;
• poliesterii, a căror unitate structurală este de forma:
HO–[–OC–R1–CO–O–R2–O–]n–H,
în care R1 şi R2 pot fi grupări alifatice, (−CH2)x şi/sau grupări aromatice, ale celor două componente bifuncţionale:
diacizii şi dialcoolii, care participă la reacţia de policondensare şi
din care rezultă grupa specifică poliesterilor: –CO–O–;
• poliuretanii, care rezultă în urma reacţiei de poliadiţie dintre diizocianaţi şi diamine, obţinându-se forma:
–[–CO–NH–R–NH–CO–O–R'–O–]n–.
În cazul polimerilor naturali, celuloza constituie componenta principală a fibrelor vegetale, iar proteina reprezintă
componenta definitorie a fibrelor animale.
În cazul acestor doi polimeri, reacţiile de formare a catenelor macromoleculare sunt
determinate, în afara compoziţiei chimice, şi de factori specifici materiei vii şi a mecanismelor
biologice.
Astfel, celuloza are următoarea unitate structurală:

în care, elementele structurale sunt legate unele de altele, în cadrul unei catene, prin punţi de oxigen, în poziţia 1–4,
rotite una faţă de alta cu 180°.
În cazul proteinelor (lâna, păruri, mătase), elementul de repetare are următoarea formă generală:

]n care: a reprezintă un rest aminoacid; b – două resturi aminoacide unite între ele prin legătura amidică -CO-NH- şi
alternanţa catenelor laterale: R1… Ri.
În al doilea rând, microstructura catenei se referă şi la configuraţia şi conformaţia acesteia.
Configuraţia catenei se referă la modul de aşezare sterică de-a lungul catenei a atomilor sau grupelor de atomi
constituienţi, pentru a cărei modificare este necesară ruperea
legăturilor chimice. Configuraţia poate fi:
– izotactică, în cazul în care substituienţii sunt dispuşi de-o singură parte a catenei; sindiotactică, atunci când aceştia
sunt dispuşi în mod regulat de-o parte şi de alta a catenei;
– atactică, în cazul în care substituienţii sunt dispuşi în mod neregulat faţă de axa catenei. Un astfel de exemplu de
dispunere a substiţuienţilor îl reprezintă polipropilena:

Conformaţia catenei se referă la dispunerea geometrică (fizică) a atomilor care

efectuează mişcări de rotaţie în jurul legăturii chimice. Transformările conformaţionale, fără ca molecula să-şi piardă
identitatea, nu necesită ruperea legăturilor chimice, ele se realizează prin rotirea anumitor substituienţi în raport cu
catena principală, pe seama energiei cinetice a moleculei. Teoretic, macromolecula poate lua un număr infinit de
conformaţii, în realitate însă rotaţia în jurul legăturii chimice nu este liberă, ea este frânată de prezenţa forţelor van
de Waals dintre atomii învecinaţi, care constituie o barieră energetică a rotirii. În aceste condiţii numărul
conformaţiilor moleculare este limitat.
În cazul fibrelor, cele mai reprezentative structuri conformaţionale sunt cele de tip: zigzag şi de spirale (elice)
Structura supramoleculară (microfibrilară) a fibrelor textile

Structura supramoleculară a fibrelor reprezintă modul de organizare a catenelor macromoleculare în formaţiuni

morfologice specifice fibrelor textile.
Prin această structură supramoleculară s-au putut explica, prin noi concepţii şi teorii, ordinea tridimensională,
cristalinitatea, orientarea, dimensiunile şi imperfecţiunile cristalitelor, precum şi diferitele morfologii ale
formaţiunilor supramoleculare, ca de exemplu, cristalitul (micela), microfibrila, fibrila (macrofibrila) cu structurile
specifice, lamela, sferolitul etc.
Toate aceste elemente de bază influenţează în sensuri diferite proprietăţile fizice, mecano-elastice şi chimice ale
fibrelor textile.
O asemenea organizare supramoleculară, cu caracter general, poate fi acceptată atât pentru fibrele naturale cât şi
pentru cele sintetice, dar pentru fibrele sintetice aceasta s-ar reduce la următoarele niveluri: macromolecula,
microfibrila (asocieri de catene macromoleculare) şi fibra sau filamentul sintetic, care este constituit dintr-o
asociere mare de microfibrile [4].
Aceste formaţiuni, şi dimensiunile lor, depind de mecanismul şi tehnologia de formare a filamentului sintetic

ångström
1 Å = 100 pm = 10−1 nm = 10−4 μm = 10−7 mm = 10−8 cm = 10−10 m
d c m µ n Å p f a z y
deci centi mili micro nano ångström pico femto atto zepto yokto
10-1 10-2 10-3 10-6 10-9 10-10 10-12 10-15 10-18 10-2 10-24

eci centi mili micro nano pico femto atto zepto yokto
Dimensiunile orientative ale acestor formaţiuni sunt:
– lungimea catenelor macromoleculare variază de la câteva sute de Å la câteva milioane de Å, iar grosimea fiind de
circa 2–5 Å;
– grosimea microfibrilei variază de la câteva zeci de Å la câteva sute de Å;
– macrofibrila (fibrila), formaţiune prezentă în cazul fibrelor naturale, are o grosime care variază în limite foarte largi,
de la câteva sute la câteva mii de Å;
– fibra propriu-zisă are o grosime variind de la câţiva µm, la zeci sau chiar sute de µm.
Pentru înţelegerea acestei complexităţi de probleme este necesar să se definească unele elemente fundamentale
care se găsesc în fibra textilă, cu scopul de a organiza, controla şi dirija proprietăţile dorite şi impuse de domeniul de
utilizare. Între aceste elemente de suprastructură se menţionează:
– stările de agregare şi de fază ale polimerilor;
– agregarea supramoleculară (microfibrilară);
– morfologia structurilor fibrilar-cristaline ale polimerilor;
– corelaţia structură–proprietăţi.
Vom defini aceste elemente, în accepţiunile moderne ale specialiştilor din domeniul fibrelor.

a) Stările de agregare şi de fază ale polimerilor.

Polimerii se caracterizează numaiprin cele două stări de condensare, lichidă şi solidă, starea de gaz
neexistând, deoarece temperatura de fierbere la polimeri este foarte ridicată, peste cea de descompunere,
care face ca starea de gaz să nu se realizeze.
 starea solidă de agregare se caracterizează prin faptul că moleculele au numai mişcări de vibraţie în jurul
poziţiilor de echilibru, ceea ce face ca mobilitatea să fie mică şi împachetarea densă, elemente care explică
rezistenţa mare la modificarea formei (deformare),
 starea lichidă de agregare se caracterizează prin mobilitate mare a moleculelor, ceea ce explică modificarea
rapidă a formei şi curgerea sub acţiunea unor tensiuni mici.
Faza, din punct de vedere termodinamic, se defineşte ca un domeniu omogen al sistemului, cu anumite proprietăţi
termodinamice, delimitat prin suprafeţe de separaţie şi care se diferenţiază de restul sistemului. Din punct de vedere
structural, faza se caracterizează prin modul şi ordinea de aranjare a moleculelor (monodirecţional, bi- sau
tridimensional). În funcţie de gradul de ordonare, la polimeri se disting două faze:
– cristalină – caracterizată printr-o ordine tridimensională la „mare distanţă“ a catenelor;
– amorfă – caracterizată printr-o „ordine apropiată“, asemănătoare lichidelor.
Substanţelor macromoleculare, respectiv şi fibrelor textile, le sunt specifice cele două stări de fază, amorfă (sticloasă)
– specifică lichidelor şi cristalină – specifică solidelor. Pe lângă
elastică (supraelastică), fluid–vâscoasă şi cea „lichid–cristalină“ (mezomorfă), cunoscute în literatura de specialitate
sub denumirea de cristale lichide (CL).
O prezentare sumară a stărilor de fază se impune, în ideea înţelegerii unor fenomene care au loc în structura fibrei,
în procesele mecanice şi/sau chimice de prelucrare tehnologică textilă. Fiecare dintre stările fizice ale polimerilor
este legată de un complex de proprietăţi.
Determinarea acestor proprietăţi permite identificarea stărilor de fază şi structura polimerului studiat.
Starea de fază amorfă. Una dintre grupele importante de proprietăţi ale polimerilor este cea a caracteristicilor
mecanice. De aceea, aprecierea stării unei fibre polimere se realizează prin structura deformaţiei sale, sub acţiunea
unei forţe exterioare. Mărimea modificării este determinată de structura polimerului.

Pentru a caracteriza comportarea polimerului la diferite temperaturi, măsurătorile de deformaţie trebuie să se facă
într-un interval larg de temperatură.
În cursul prelucrărilor tehnologice ale polimerilor este necesar ca aceştia să fie aduşi în diferite stări fizice,
corespunzătoare temperaturii de prelucrare. Astfel, pentru exploatarea fibrelor textile sintetice esnecesar ca
polimerul să se găsească într-o fază amorfă, înalt-elastică sau cristalină. Uneori este necesară şi starea fluidă de
prelucrare, în cazul filării acestora din masa topită.
De aceea, pentru evaluarea calităţii tehnologice, trebuie cunoscute valorile a două temperaturi specifice şi anume:
temperatura de vitrifiere (Tv) şi temperatura de curgere (Tcu).
Identificarea celor două temperaturi se realizează prin curbele „termomecanice“ ale unui polimer cu structură liniară
în stare amorfă supus unei forţe exterioare constante, urmărindu-se deformarea în raport cu creşterea temperaturii
(fig. I.1.5).

Curbe termomecanice:
a – polimer amorf; b – polimer „cristalin amorf“.

Se observă că sub temperatura de vitrifiere (sticloasă), polimerul suferă deformaţii elastice mici, care se datoresc
mişcărilor de vibraţie ale grupelor de atomi din catenele laterale sau ale unor segmente mici de lanţ.
Deformaţia elastică, în acest caz, se explică prin energia forţelor intra şi intermoleculare.
În cazul unui polimer bifazic cristalin – amorf, cazul fibrelor textile, deformaţia acestuia variază în raport cu
temperatura în mod diferit . Astfel,
 până la temperatura de cristalizare (Tcr = Tt), fracţia cristalină din polimer se află în stare solidă şi se
comportă diferit de fracţia amorfă, în funcţie de rigiditatea sau flexibilitatea catenelor.
o Dacă gradul de cristalinitate este redus, atunci polimerul se deformează ca unul necristalin,
 o iar dacă cristalinitatea este ridicată, atunci intervalul Tv – Tt (deformaţia înalt-elastică) va fi
proporţional cu fracţia amorfă, iar în intervalul Tt – Tcu, proba întreagă se va comporta ca un
polimer amorf.

Cunoaşterea temperaturii de vitrifiere (Tv), specifică fiecărui polimer, are o importanţă,deosebită pentru
realizarea procesului de etirare, dar şi al unor prelucrări termomecanice ale produselor textile.

Temperatura de vitrifiere (Tv) - Temperatura de tranziție afibrelor sintetice de la starea vâscoasă / sticloasă,
friailă, la starea înalt elastică
 este de fapt un domeniu îngust de temperatură şi se caracterizează prin variaţia în salt a
proprietăţilor
 Valoarea acestei temperaturi depinde de structura polimerului şi de metoda de determinare.
o In cazul fibrelor acrilice, relaxarea structurii fibrei începe la 80 °C,
o la fibrele poliesterice la 125–130 °C.
 Un compus macromolecular sub temperatura de vitrifiere este dur, casant şi sticlos. Deasupra
acestui punct componenta amorfă a fibrei trece din starea sticloasă în zona de deformări înalt
elastice în care fibra are proprietăţi asemănătoare cu ale cauciucului. In starea sticloasă fibra este
greu accesibilă coloranţilor, ar necesita un timp foarte mare de vopsire, cu totul necorespunzător
cerinţelor tehnologiei practice.
 Vopsirea devine posibilă numai la temperaturi mai mari decât cea de vitrifiere.
Starea de fază înalt-elastică.
 Se manifestă între temperatura de vitrifiere şi cea de curgere iar apariţia acestei stări se produce printr-o
creştere rapidă a deformaţiei, care apoi se menţine în limite aproximativ constante până la temperatura de
curgere.

Starea de fază fluid-vâscoasă.

 La polimerii amorfi, această stare are ca limită inferioară temperatura de curgere pentru mase moleculare
mari şi ca limită superioară, temperatura de descompunere (Td).
 Peste temperatura de curgere polimerul se comportă ca un fluid, ca rezultat al învingerii forţelor de coeziune
de către energia termică.
 Trecerea din starea înalt-elastică în cea fluidă se desfăşoară într-un interval mai larg, denumit şi „zonă de
tranziţie difuză“, ca efect al trecerii progresive de la mişcarea segmentelor la mişcarea întregii catene, făcând
posibilă deplasarea (alunecarea) relativă a macromoleculelor.
 Deformaţiile ireversibile sunt determinate de creşterea mobilităţii segmentelor sau catenelor în întregime,
prin reducerea energiei de coeziune.
 Temperatura de curgere creşte o dată cu masa moleculară a polimerilor liniari, precum şi cu polaritatea
grupelor funcţionale, responsabilă de valoarea energetică a coeziunii.
 Cunoaşterea temperaturii de curgere prezintă importanţă pentru procesele de filare a polimerilor.

Starea de fază cristalină. Aceasta se realizează la polimeri dacă sunt îndeplinite atât condiţiile de structură
referitoare la regularitatea intramoleculară şi conformaţională, cât şi la cele de prelucrare tehnologică de filare şi
etirare.
Realizarea ordinii tridimensionale este posibilă atunci când, pe lângă condiţiile de structură impuse, există şi
posibilitatea aranjării paralele a catenelor la distanţe fixe în cele trei direcţii ale spaţiului.
O reprezentare schematică a unor posibile împachetări ale catenelor este sugestiv reprezentată în fig. I.1.6.
  Împachetarea de tip a) corespunde ordinii la mare distanţă în toate direcţiile, atât în privinţa aşezării
lanţurilor, cât şi a unităţilor structurale. – corespunde unei structuri cristaline
 Împachetarea de tip b) corespunde ordinii la mare distanţă doar în privinţa aşezării catenelor, pe când
orientarea secţiunilor unităţilor structurale este întâmplătoare. - corespunde unei structuri cristaline cu
defecte
 Împachetarea de tip c) corespunde ordinii la mică distanţă, atât în privinţa aranjamentului catenelor, cât şi a
unităţilor structurale. corespunde unei structuri amorfe
.
Starea lichid–cristalină (mezomorfă).
Această satre ocupă o poziţie intermediară între stările de fază lichidă şi solidă.
Aceste structuri polimere – cristale lichide – prezintă un interes deosebit pentru realizarea fibrelor sintetice de mare
rezistenţă şi cu modul ridicat de elasticitate. - , de exemplu, poliamidele aromatice (aramidele) şi multe altele.

b) Agregarea supramoleculară (microfibrilară).

Agregarea supramoleculară constă în organizarea complexă a macromoleculelor în domenii cristaline şi necristaline , cu
posibilitatea de asociere în formaţiuni morfologice bine definite, ca: microfibrile, şi, în final, fibra propriu-zis ă.
Toate acestea reprezintă fazele agregării supramoleculare, în care se urmăresc legi arhitectonice specifice, dar greu de
sesizat uneori, din cauza variabilelor complexe care intervin în fazele de agregare, în mod deosebit la fibrele naturale.
Structura supramoleculară a polimerilor, în general, şi a fibrelor textile, în special,
reprezintă un proces treptat şi complex, specific pentru fiecare tip de fibră textilă.
Primul element morfologic identificat prin studii de microscopie electronică este microfibrila.
Microfibrila, ca entitate fundamentală în morfologia fibrelor, este constituită dintr-un anumit num ăr de catene
macromoleculare flexibile, dispuse, în general, paralel cu axa longitudinală a fibrei şi care posedă diferite grade de
ordonare pe toată lungimea acesteia, cum ar fi: ordinea tridimensională (cristalină) dezordonată–întâmpl ătoare (amorf ă),
precum şi/sau faze intermediare (paracristaline).
Cum lungimea catenelor dintr-o microfibrilă este diferită, unele capete ale acestora ies din ansamblul microfibrilar sub
formă de „franjuri“ care, la rândul lor, se interţes cu altele de la formaţiunile alăturate, formând în punctele de contact
acele „noduri“. Astfel, se realizează o coeziune interfibrilară care contribuie la stabilitatea sistemului. Acest gen de
coeziune este specific fibrelor artificiale şi sintetice, precum celor de m ătase natural ă. La fibrele naturale pe baz ă de
celuloză sau la cele de lână, coeziunea dintre formaţiunile morfologice se realizează prin intermediul unor membrane sau
a unei matrice cu structură amorfă.
O microfibrilă se caracterizează prin diferite grade de ordonare, de la cristalin la amorf, şi este reprezentat ă în mod
schematic;

Microfibrila, cu fazele:
a – perfect cristalină; b – paracristalină; c – amorf-intermediară; d – perfect amorfă
Un alt element de organizare supramoleculară îl reprezintă macrofibrila (fibrila), care reprezintă o asociere a unor
elemente inferioare (ca, de exemplu, microfibrile sau alte elemente submicrofibrilare) în formaţiuni bine definite, ca
în cazul fibrelor naturale celulozice sau al lânii.
În general, fibrele reprezintă o anizotropie periferico-axială, în care se disting:
 cuticula – element de protecţie a cortexului lânii;
 membrana primară – îmbracă formaţiunile peretelui secundar, în cazul bumbacului;
 mantaua – îmbracă miezul, în cazul fibrelor artificiale şi sintetice.
Elementele specifice de structură determină şi influenţează proprietăţile fiecărui tip de fibră textilă

c) Morfologia structurilor fibrilar–cristaline ale polimerilor.

Legat de structura cristalin–fibrilară“ a fibrelor textile, au existat diferite ipoteze şi teorii pentru a
explica proprietăţile mecano-elastice ale acestora.
  STRUCTURA MICELARĂ, fibra fiind considerată ca un microcristal înglobat într-o membrană amorfă, în care
lungimea catenelor ar fi egală cu lungimea micelei, a cărei dimensiune nu ar depăşi 600 Å. Teoria a fost
infirmată, deoarece s-a dovedit că lungimea unei catene este cu mult mai mare, ea trecând prin mai multe
faze de organizare a unei microfibrile şi coeziunea dintre aceste formaţiuni se realizează în alte moduri.

 Modelul de structură fibrilar- franjuată,propus de J.W.S.Hearle , în care se observă că

unele catene ieşite din cristalit se pot reîntoarce, participând la faza cristalină a unei
alte fibrile sau a fibrilei din care s-a desprins.

Modelul structural fibrilar cristalin, cu faze amorfe distincte - Prevorsec -

evidenţiază o structură microfibrilară mai complexă, în care se găsesc două tipuri de
fază
 Faza amorfă, una cu mare capacitate de deformare (A2), care se află în
cristalitele consecutive (C)
 Fază cu deformabilitate redusă (A1), care joacă rolul de „ciment“ între
fibrilele adiacente (F)

 Structura fibrilar lamelară - A.Keller, pentru fibrele chimice. Structurile complexe care se formează din
soluţii sau topituri de polimeri pot fi realizate atât din structuri lamelare cât şi din structuri fibrilar–cristaline,
numite SHISH–KEBAB (fibrile acoperite cu lamele). O astfel de structură „fibrilar-lamelară“ se poate obţine în
funcţie de condiţiile în care se realizează filarea.
Explicaţia acestei structuri este următoarea: dacă un lanţ cu o conformaţie oarecare este lăsat liber, acesta va
cristaliza prin pliere; dacă lanţurile sunt supuse întinderii, cristalizarea va avea loc în această stare, realizându-se
cristalitele-fibroase. Orientarea catenelor prin curgere (la filare) favorizează formarea
cristalitelor fibroase (SHISH), acoperite cu structurile lamelare (KEBAB).

Acest gen de structură se datoreşte faptului că forţele de orientare, la trecerea prin filiere, nu acţionează în mod egal
şi uniform pe întregul sistem, ceea ce face ca unele lanţuri să fie complet întinse, altele mai puţin sau chiar deloc.
Combinarea a două tipuri de formaţiuni fibrilare şi lamelare măreşte complexitatea structurii morfologice a fibrelor,
influenţând proprietăţile acestora.
În funcţie de condiţiile de cristalizare a polimerilor (din soluţie sau topitură, de temperatura şi viteza de cristalizare),
aceştia pot cristaliza şi în alte structuri morfologice, cum ar fi sferolitele şi monocristalele.
Sferolitele. Acestea apar ca rezultat al creşterii radiale a entităţilor „cristalin-fibrilare“ dintr-un centru de nucleaţie
(germene de cristalizare), în jurul cărora se dispun fibrilele, prin ramificări la intervale regulate în trei ramuri, una
fiind dispusă în continuare (principală), iar celelalte două se dispun de-o parte şi de alta sub un unghi de 30°.
O reprezentare schematică este dată în fig. I.1.11.

Structura sferolitică:
a – secţiune într-un sferolit; b – structura schematică a unui sferolit.

Structura unui sferolit este variabilă atât din punct de vedere morfologic cât şi dimensional. Astfel, include un
material cu diferite grade de ordonare şi densitate, precum şi defecte de structură.
Se remarcă
 nucleul de cristalizare (2),
 material interfibrilar amorf(3),
 fibrile cu ramificaţii la unghiuri mici (4)
 , cristalite-fibrilare principale (5) şi
 fibrile cu defecte.(6)

Monocristalele. În condiţii speciale de cristalizare, polimerii pot genera formaţiuni mari de tip monocristal.
Condiţia fundamentală a creşterii unui monocristal de polimer constă în asigurarea unui proces lent de cristalizare
liberă. Acestea se deosebesc de sferolite, prin absenţa simetriei sferice şi ele pot avea cele mai variate forme şi nu se
întâlnesc la fibrele sintetice.
Structura finală a cristalelor se definitivează, în cazul fibrelor sintetice, după etirare şi fixare. În unele cazuri, fibrele
neetirate sunt necristalizate, dar prin etirare se realizează orientarea catenelor şi a unităţilor structurale, urmată de
cristalizare.
Orientarea însă nu presupune în mod obligatoriu şi cristalizarea. Se cunosc şi polimeri fibroşi cu orientare foarte
mare şi fără a fi cristalini. Alte fibre, după filare (neetirate), posedă cristalite. În acest caz pot avea loc în timpul
etirării două mecanisme: a – structura cristalină iniţială este complet distrusă şi apare, ca formă intermediară, o
structură orientată dar necristalină; b – structura cristalină iniţială este orientată şi cristalinitatea creşte. În acest
mecanism se includ în structură şi o serie de defecte, goluri, microcavităţi etc.
Aceste două mecanisme vor duce la apariţia a două structuri diferite.
Cunoaşterea mecanismelor de formare a structurilor morfologice ale polimerilor filabili, precum şi studiul structurii
acestora, constituie una dintre problemele fundamentale ale teoriei şi practicii în formarea fibrelor chimice.
Elucidând aceste probleme, se poate explica felul în care proprietăţile structuralmorfologice ale fibrelor sunt
determinate de procesele tehnologice de obţinere a acestora.
Corelând aceste probleme, se pot dirija tehnologiile de fabricaţie, în scopul realizării unor fibre cu proprietăţi
prestabilite în raport cu domeniul de utilizare.
d) Corelaţia „structură–proprietăţi“. Performanţele fibrelor, înţelegând prin acestea capacitatea lor de a rezista la
solicitări mecanice, termice şi chimice, la prelucrarea şi utilizarea lor, sunt determinate de proprietăţile lor intrinseci.
Dacă proprietăţile intrinseci ale fibrei sunt dependente de structura chimică şi morfologică, proprietăţile produsului
finit (cele de exploatare) se constituie ca un rezultat firesc al interacţiunilor anumitor proprietăţi intrinseci cu cele
dobândite în procesele de prelucrare
tehnologică.
Proprietăţile fundamentale ale fibrelor sunt influenţate în mod hotărâtor de procedeele de sinteză şi fabricare ale
acestora, iar proprietăţile tehnologice, înţelegând prin acestea toate etapele de prelucrare a fibrelor, mecanice
şi/sau chimice, pentru a fi transformate în produse textile, sunt influenţate de condiţiile de solicitare (tipul de
solicitare şi intensitate), care pot modifica într-o măsură variabilă proprietăţile iniţiale ale fibrei, cu implicaţii
corespunzătoare în durate de viaţă a produsului, respectiv calitatea lui.

Structura fibrei, ca rezultat al procedeelor de fabricare şi prelucrare.

Proprietăţile (performanţele) fibreiConsideraţii generale asupra structurii fibrelor textile 21

Marea diversitate a proprietăţilor fibrelor textile este o consecinţă directă a structurii moleculare şi supramoleculare
a polimerului care le constituie. Astfel, cunoaşterea proprietăţilor fibrelor nu este posibilă, mai ales în etapa actuală,
când în industria textilă se prelucrează, pe lângă fibrele naturale clasice, o foarte mare varietate de fibre chimice,
fără a cunoaşte, în primul rând, microstructura acestora. Astfel, structura chimică a fibrelor explică o serie de
proprietăţi chimice, cum ar fi: comportarea faţă de agenţii chimici, lumina solară sau agenţii atmosferici, afinitatea
faţa de coloranţi etc.
Existenţa grupelor polare în structura macromoleculară are implicaţii importante, în special în aspectele legate de
capacitatea de a absorbi sau ceda vaporii de apă din atmosferă sau de transportul apei lichide (transpiraţie, soluţiilor
de colorant) printre capilare, fapt care conduce la proprietăţi igienico-funcţionale şi de confort sporite, în raport cu
cele care nu posedă asemenea grupe (polimerii hidrofobi). De asemenea, prin sorbţia lichidelor se produce o umflare
a fibrelor, care modifică stabilitatea dimensională, conductibilitatea termică şi electrică, precum şi proprietăţile
mecano-elastice.
Referitor la capacitatea fibrelor de a se vopsi, aceasta depinde de prezenţa şi natura grupelor funcţionale. În funcţie
de natura grupelor polare se pot lega coloranţii din clase diferite (direcţi, acizi, bazici, de dispersie etc.). Dacă fibrele
sunt realizate din polimeri fără grupe polare, acestea nu se pot vopsi prin procedeele clasice, ci prin tehnologii
speciale, de vopsire „în masă“.
Structura chimică îşi pune amprenta şi asupra comportării fibrelor faţă de agenţii atmosferici şi lumina solară. Prin
expunerea fibrelor acţiunii factorilor atmosferici se produce fenomenul de îmbătrânire, care constă într-un proces de
degradare complexă în timp, cu modificarea în sens negativ a ansamblului de proprietăţi fizico-chimice şi mecanice.
Procesul fotodegradării constă, în esenţă, în ruperea unor legături chimice, cu formarea de macroradicali liberi, în
raport cu intensitatea iradierii, prezenţa sau absenţa oxigenului, poziţia legăturilor (în catena principală sau laterală)
şi care se pot recombina, formând reticulări, sau se saturează, prin combinare cu oxigenul. Prin ruperea catenei
scade gradul de polimerizare şi deci se modifică şi proprietăţile mecanice, termice şi chimice.
Structura fizică, supramoleculară, este influenţată în primul rând de microstructura catenei, dar proprietăţile
mecano-elastice sunt condiţionate de valoarea energetică a legăturilor intercatenare, de flexibilitatea şi gradul de
ordonare a catenelor în faza amorfă, precum şi de gradul de cristalinitate şi morfologia cristalelor.
Prin creşterea cristalinităţii, creşte rezistenţa fibrelor şi, în acelaşi timp, scade elasticitatea, cu consecinţe negative
asupra prelucrării textile.
În cazul fibrelor chimice se pot realiza fibre cu rezistenţă şi elasticitate – corespunzătoare destinaţiei – în funcţie de
modul în care se realizează, în principal, etirarea. Creşterea gradului de cristalinitate pesteîn anumite limite conduce
şi la alte inconveniente, cum ar fi: diminuarea higroscopicităţii şi a capacităţii de vopsire, chiar la fibrele cu grupe
polare, din cauza exercitării forţelor de coeziune în sistem tridimensional şi astfel nu mai rămân grupe polare libere,
care de obicei se află în zonele neordonate, pentru a mai lega moleculele de apă sau de colorant.
Proprietăţile fibrelor sunt deci o funcţie complexă a variabilelor multiple, ca: structura chimică, gradul de
polimerizare, coeziunea intercatenară, gradul de cristalinitate, orientarea. Un alt factor deosebit de important, care
se adaugă tuturor celorlalţi, este şi comportarea faţa de căldură.
Se ştie că în procesele tehnologice de prelucrare, precum şi în cele de utilizare, fibrele textile sunt supuse unor
tratamente termice (uscare, texturare) şi hidrotermice (spălare, vopsire, termofixare), faţă de care ele trebuie să fie
stabile din punct de vedere dimensional şi structural.
Structura supramoleculară, la rândul ei, este influenţată şi de condiţiile tehnologice de prelucrare a acestor polimeri
(de exemplu, în procesul de filare a fibrelor chimice o influenţă majoră o au temperatura, viteza de filare – de
extrudere a topiturii) şi de condiţiile de solidificare a filamentelor, iar în procesul de etirare, o influenţă deosebită o
are corelarea raportului de etirare cu temperatura de vitrifiere.
În acelaşi timp, structura supramoleculară poate fi modificată şi ulterior producerii ei, în procesele de prelucrare
textilă mecanică (bobinare, răsucire, urzire, tricotare) sau chimic (spălare, vopsire, imprimare, termofixare,
tratamente speciale etc.).
Toate aceste aspecte conduc continuu la modificări în structura fibrelor, cu implicaţii corespunzătoare în
proprietăţile şi calitatea produsului finit.
PROPRIETĂŢILE GENERALE ALE FIBRELOR TEXTILE

ROPRIETĂŢI FIZICE
1.1 Proprietăţi geometrice
Proprietăţile geometrice (transversale şi longitudinale) influenţează modul de întrebuin-ţare a fibrelor textile şi unii
indicatori de calitate. Filabilitatea, elasticitatea fibrelor şi ţesă-turilor sau tricoturilor, capacitatea de drapare,
contracţia, tuşeul, moliciunea produselor textile depind de proprietăţile geometrice ale fibrelor. Ele intră în seria
primelor caracteristici de calitate care se au în vedere la tranzacţii şi recepţii [15].
a) Fineţea.
Multe fibre prezintă o variaţie a secţiunii transversale, atât de la o fibră la alta, cât şi pe lungimea aceleiaşi fibre

BUMBAC LÂNA VÂSCOZA POLIAMIDĂ

JN ANGORA DIACETAT POLIESTER SECT CIRCULARP

CÂNEPĂ CUPROAMONIACALE POLIESTER SECT TRIUNGHIULARA

IUTA MĂTASE POLIACRILONITRIL

Dimensiunea transversală a fibrelor poate fi apreciată prin următoarele mărimi:

• diametru – se determină la acele fibre care au secţiunea circulară, cum ar fi: lâna fină, lâna semifină şi fibrele sintetice cu secţiunea circulară;
lăţimea – se determină la fibrele aplatizate (fibrele de bumbac);
aria secţiunii – se poate calcula în funcţie de diametru A=π d2/4 sau din planimetrarea ariei secţiunilor (pentru fibrele care au secţiune diferită de cerc).
Aria secţiunii serveşte la determinarea altor mărimi, ca rezistenţa specifică, modulul de elasticitate ş.a.;
perimetrul – este util pentru tehnolog ca mărime de legătură între alte dimensiuni;
 suprafaţa specifică – poate fi definită ca suprafaţa laterală pe unitatea de volum (S/V) sau ca suprafaţa laterală pe unitatea de masă (S/M);
 grosimea pereţilor – este o mărime care are relevanţă numai pentru fibre cu pereţi şi lumen, în special pentru bumbac şi celule liberiene, iar
maturitatea în acest caz se calculează cafiind raportul dintre aria secţiunii transversale şi aria cercului cu acelaşi perimetru;
 densitatea lineară (de lungime) – reprezintă masa unităţii de lungime şi este sistemul general de exprimare a fineţii fibrelor textile.
Indicii de fineţe.

Indicii de fineţe pot fi exprimaţi prin raportul direct sau indirect dintre masă şi lungime, definindu-se astfel două
categorii de indici, şi anume: indici direcţi (titlu) şi indici indirecţi (numărul metric).

Densitatea liniară – Titlul ân tex Tden=9xTtex

M ( g)
Tex este definit ca masa (în grame) Ttex= =A×δ Tden
corespunzătoare unei lungimi de 1000 m de fibră sau fir L(1000 m) Ttex=
9
Densitatea liniară – Titlul în denier Nm ×Ttex =1000
M ( g)
Tden este definit ca masa (în grame) corespunzătoare Tden= 1000
unei lungimi de 9000 m de fibră sau fir L(9000 m) Nm=
Ttex
Numărul metric (Nm) este un indice indirect de apreciere Nm ×Tden=1000
a fineţii şi se defineşte prin raportul dintre lungime şi
L(m) 1
Nm= = =
masă, unde masa, în acest caz, este constantă şi M (g) A × δ
9000
lungimea variabilă. Semnificaţia este dată de numărul de 4 × 106❑ Nm=
metri de fibră sau fir cuprins într-un gram; de aici şi 2
Tden
denumirea indicelui de număr metric (Nm)
π d ❑ ×δ

MULTIPLII SUBMULTIPLII
ktex htex datex TEX dtex ctex mtex
103tex 102tex 10tex 10-1tex -2
10 tex 10-3tex

Fineţea fibrelor constituie o caracteristică de o deosebită importanţă, atât pentru alegerea tehnologiei
corespunzătoare de prelucrare, cât şi pentru destinaţia firelor realizate.

Fibre fine Fire subțiri, uniforme, mai rezistente, utuilizate pentru materiale de calitate superioară
Fibre groase Fire groase, cu neuniformittate mare, cu pilozitate, cu capacitate mare de izolare temică

Fineţea fibrelor variază în limite largi, atât de la un tip de fibră la altul, cât şi în cadrul aceleiaşi categorii.
Valori ale diametrului și ale indicilor de Limitele între care variază fineţea la unele categorii
finețe pentru diferite fibre textile defibre şi fire filamentare

Lungimea fibrelor.
Lungimea fibrelor, fiind una dintre caracteristicile importante pentru tehnologia de prelucrare, devine şi un
criteriu de clasificare a fibrelor textile. Astfel, fibrele pot fi clasificate în:
– fibre cu lungime determinată:
a) fibre scurte: fibre de bumbac, celule liberiene, fibre chimice tip bumbac – B;
b) fibre medii: lână, păruri, fibre chimice tip lână – L;
c) fibre lungi: fibre liberiene tehnice;
– fibre cu lungime continuă (sau infinită), numite şi filamentare: mătase naturală, filamente chimice.
În cadrul fiecărei grupe se fac şi alte clasificări de lungime. De exemplu, fibrele de bumbac sunt: scurte, medii şi
lungi; fibrele liberiene tehnice pot fi lungi (fuior) şi scurte (câlţi).
 Lungimea fibrelor naturale este determinată de o serie de factori specifici. Pentru fibrele naturale vegetale
lungimea este condiţionată de varietatea plantelor, condiţiile de cultivare, calitatea solului, iar la fibrele naturale
animale, lungimea depinde de rasa animalului, condiţiile
de întreţinere, climă, perioada dintre tunderi.

Limitele lungimilor pentru fibre naturale.

entru fibrele chimice,
 lungimea este determinată de tipul fibrelor naturale
cu care urmează să se amestece şi să se prelucreze
tehnologic. Ele pot fi tăiate la lungimi
corespunzătoare, obţinându-se fibre: tip B, tip L, tip I
(in), tip C (covor).
 lungimea egală cu a formatuluide înfășurare

Densitatea (masa specifică)

Această caracteristică a fibrelor textile se
defineşte prin masa unităţii de volum
M
δ= ;Kg/m3, g/cm3
V

Volumul specific (Vs) este inversul

densităţii,
1 3
Vs= cm
δ

Densitatea fibrelor variază cu umiditatea,

mai mult la fibrele higroscopice (fig. Aceste
variaţii sunt în corelaţie cu umflarea
fibrelor în apă.

Masa specifică este o constantă cu ajutorul căreia se obţin indicaţii asupra purităţii, se calculează secţiunea
transversală a fibrelor şi, de asemenea, se poate identifica natura polimerului.
in punct de vedere al valorilor densităţii, fibrele textile se grupează în 4 categorii: cu
 densitate mică (0,8–1,2 g/cm3);
 cu densitate mijlocie (1,21–1,34 g/cm3);
 cu densitate mare (1,35–2,0 g/cm3);
 cu densitate foarte mare (> 2,0 g/cm3)
Higroscopicitatea
Higroscopicitatea reprezintă capacitatea fibrelor (a materialelor textile) de a absorbi sau ceda vaporii de apă din şi în
atmosferă, în raport cu conţinutul de umiditate din atmosferă.
Această capacitate de a absorbi vaporii de apă din atmosferă este o consecinţa directă a structurii chimice şi a
morfologiei fibrei.
Capacitatea de sorbţie a apei este de o importanţă deosebită în aprecierea posibilităţilor de utilizare şi prelucrare a
fibrelor. De această însuşire depind calităţile igienice şi de confort ale confecţiilor textile, care impun un minimum de
absorbţie de 5–6%, în condiţii de umiditate relativă a aerului de 65%, pentru a putea îndepărta normal transpiraţia
organismului şi pentru a favoriza schimbul de căldură între corp şi mediu [7]. În acelaşi timp, conţinutul de apă din
fibre influenţează proprietăţile termice, electrice, mecanice, stabilitatea dimensională etc. şi de asemenea ridică
probleme legate de recepţia cantitativă a materialelor.
Higroscopicitatea fibrelor trebuie abordată în corelaţie cu umiditatea mediului, ştiut
fiind faptul că, la o umiditate atmosferică crescută, fibrele absorb o cantitate apreciabilă de apă,
iar la o umiditate atmosferică scăzută, fibrele cedează mediului o parte din apa absorbită.
Umiditatea relativă a aerului se defineşte ca raport între masa vaporilor de apă (x) conţinuţi într-un metru cub de
aer umed şi masa lor maximă posibilă la punctul de saturaţie (xs) pentru aceeaşi temperatură şi presiune

Atmosfera standard (de climatizare) are următoarele caracteristici:

 ρ = 65% ± 5%;,
 t = 20°C ± 2°C;
 p = 760 mm col.Hg + 40, respectiv – 100 mm col. Hg.
 Durata de climatizare a produselor, necesară atingerii echilibrului soluţiei, este de 24–48 ore,
situaţie în care moleculele de apă absorbite oscilează, astfel că unele din ele se desprind şi se reîntorc în atmosferă,
iar altele le iau locul, stabilindu-se un echilibru de mişcare în dublu sens, când numărul moleculelor de apă care se
desprind de pe suprafaţa fibrelor şi se pierd devine aproximativ egal cu numărul moleculelor absorbite. În acest caz
se realizează o „umiditate de echilibru.

Un strat de material umed are la suprafaţă o anumită presiune a vaporilor (pm), iar în atmosferă există o altă
presiune a vaporilor (pa), diferită de cea de la suprafaţa materialului. În funcţie de raportul acestor mărimi, putem
avea următoarele situaţii:
 pa > pm – materialul capătă umiditate (umidificare);
 pa < pm – materialul pierde umiditate (uscare);
 pa = pm – umiditate de echilibru.
Interacţiunea de la suprafaţă a moleculelor unui gaz sau lichid cu o fază solidă se numeşte adsorbţie, iar prin
pătrunderea particulelor mobile în interiorul celeilalte faze se numeşte absorbţie. Ambele procese constituie sorbţia.
Mecanismul legării moleculelor de apă la moleculele polare ale polimerului este reprezentat sugestiv în fig

Din modelul prezentat reiese că moleculele polare libere ale polimerului

atrag moleculele de apă, pe care le leagă prin legături de hidrogen în mod
direct. Această apă constituie apa de hidratare.
În a doua etapă, la moleculele de apă fixate direct se ataşează alte
molecule, care se fixează tot prin legături de hidrogen, dar acestea sunt mai
slabe decât primele, deoarece grupele –OH ale apei fixate direct de grupele
polare ale polimerului sunt mai stabile decât grupele polare „apă–apă“. Această apă este apa de umflare sau de
capilaritate, deoarece ocupă spaţiile libere din fibră (capilare, fisuri, microgoluri etc.)
La polimerii hidrofili (celuloza, proteinele), fiecare grupă polară formează legături de hidrogen cu o singură moleculă
de apă, iar dacă grupele funcţionale sunt angajate în punţi de hidrogen (inter sau intracatenar), fixarea apei se face
în proporţie mai redusă. La nivel supramolecular, pătrunderea apei în fibră este dependentă de gradul de orientare şi
cristalinitate. De exemplu, fibrele celulozice artificiale vor reţine apa în cantitate variabilă, în funcţie de raportul
cristalin-amorf“, în acest caz viscoza clasică, cu o pondere mare de fază amorfă, reţine circa 13–14% apă, în timp ce
o fibră polinozică (puternic orientată şi cu o cristalinitate mai mare) reţine doar 11–12% (în condiţii de climă
standard). De asemenea, histereza (diferenţa dintre cantitatea de apă absorbită în procesul de umidificare şi cea
desorbită la uscare) este mai mare la viscoza clasică, de 2,28% şi mai mică la polinoză, de 1,8% .
Fibrele celulozice naturale au cristalinitatea apreciabil superioară celor artificiale regenerate; de exemplu:
higroscopicitatea la bumbac este de 8%.
Fibrele sintetice, poliamide sau poliesteri, deşi au grupe polare, absorb foarte puţină apă, din cauza cristalinităţii
avansate. Dacă aceleaşi fibre se găsesc după filare (înainte de etirare), higroscopicitatea este mai mare decât a celor
etirate.
Din punct de vedere al sorbţiei umidităţii, proprietăţile fibrelor variază de la cele puternic hidrofile la cele hidrofobe
(fibre fără grupe funcţionale). În cazul fibrelor hidrofobe, sorbţia este superficială, nu se formează legături stabile,
fapt care explică uscarea rapidă a acestora.
Izotermele de sorbţie ale fibrelor textile se diferenţiază între ele prin procentul de apă legat pentru aceeaşi valoare a
umidităţii aerului la temperatură constantă. Această diferenţă, măsurată în condiţii de climă standard, este mare la
fibrele higroscopice şi foarte mică sau inexistentă la produsele hidrofobe .
O astfel de izotermă, pentru câteva tipuri de fibre, se prezintă în fig.

n cazul lânii, datorită structurii catenei principale, cu ramificaţii în care se găsesc grupe polare, apa se leagă în trei
faze şi anume, moleculele de apă se leagă în primul rând la moleculele polare din catenele laterale, apoi la cele din
catena principală (–CO–NH–) şi, în sfârşit, apa se leagă indirect, provocând umflarea fibrei.

Umiditatea bumbacului matur este de 8–9%, iar a celui imatur este de 11–13%.
În procesul de umflare a fibrelor, acestea îşi modifică dimensiunile diferenţiat în cele două direcţii (transversal şi
longitudinal), ca rezultat al unei anizotropii structurale, fapt care modifică şi aria secţiunii transversale şi volumul
fibrei.

Prin higroscopicitate se înţelege proprietatea fibrelor de acumula şi de a ceda din şi respectiv în atmosferă vapori
de apă. În general, se spune despre un corp că este higroscopic, dacă reţine cu uşurinţă vapori de apă din mediu
înconjurător.
Cunoaşterea higroscopicităţii pentru fiecare tip de fibră prezintă importanţă, atât pentru procesele tehnologice
de prelucrare, cât şi pentru stabilirea celor mai adecvate domenii de utilizare, deoarece de această însuşire depind
calităţile igienice şi de confort ale confecţiilor textile. Astfel, în halele de producţie trebuie să se asigure un anumit
microclimat în funcţie de higroscopicitatea fibrelor prelucrate.
De regulă, în cazul prelucrării fibrelor sintetice, care au o higroscopicitate redusă, se recomandă ca umiditatea
relativă a aerului din halele de producţie să fie mai mare comparativ cu cea utilizată la prelucrarea fibrelor naturale.
Există numeroase domenii de utilizare care impun restricţii în ceea ce priveşte higroscopicitatea fibrelor.
 pentru lenjerie de corp se recomandă fibre higroscopice, care să confere produselor proprietăţi igenico-
funcţionale corespunzătoare.
 Se consideră că, pentru articolele de îmbrăcăminte cele mai indicate fibre sunt cele care în condiţii
standard de microclimat reţin cel puţin 6 % umiditate,
 pentru articole tehnice utilizate ca izolatori electrici se recomandă fibre cu higroscopicitate foarte mică,
sau chiar nulă.
Fenomenul fizic complex, cunoscut sub denumirea de sorbţie, care are ca efect acumularea vaporilor de apă de
către fibre, este rezultatul proceselor de adsorbţie şi absorbţie.
 Adsorbţia este procesul fizic prin care moleculele de apă sunt reţinute pe suprafaţa fibrelor.
Cantitatea vaporilor adsorbiţi este dependentă, în principal de:
o structura şi proprietăţile polimrului fibrei,
o suprafaţa fibrelor
o parametrii mediului în care sunt păstrate fibrele.
o se produce foarte repede, echilibru dintre umiditatea adsorbită de fibre şi umeditatea mediul
se atinge în câteva secunde.
 Absorbţia este procesul fizic prin care moleculele de apă pătrund, prin difuzie, în interiorul fibrei.
o Acest proces decurge lent, echilibru atingându-se după câteva ore. De asemenea, decurge lent
şi fenomenul invers, de cedare a moleculelor absorbite.
o Cantitatea de apă reţinută de fibre prin absorţie este dependentă de mai mulţi factori, dar în
primul rând de
 proprietăţile polimerului constituent
 umiditatea relativă a aerului.
 Reţinerea moleculelor de apă în capilarele existente în structura unor fibre
este un proces de durată şi se produce, cu precădere, la umidităţi relative mari
ale aerului. Vaporii de apă din atmosferă condensează numai în aceste zone
structurale. Procesul este declanşat de umezirea pereţilor capilarelor, unde se
formează un menisc concav. Deşi vaporii din atmosferă, în raport cu
suprafeţele plane nu au presiunea corespunzătoare saturaţiei, în zona
capilarelor presiunea vaporilor atinge sau chiar depăşeşte presiunea de
saturaţie, ca urmare în aceste zone se crează condiţiile necesare condensării
vaporilor.

Din cele expuse rezultă că higroscopicitatea fibrelor depinde de o multitudine de factori, dintre care se
menţionează:
 compoziţia chimică a polimerului (cu cât vor exista în polimer mai multe grupe polare libere, cu atât
higroscopicitatea va fi mai mare);
 cristalinitatea (un indice de cristalinitate mare determină o higroscopicitate redusă);
 structura supramoleculară (prezenţa unor cavităţi, porozităţi sau fisuri);
  conţinutul de substanţe însoţitoare.
 parametrii mediului ambiant

Umiditatea relativă a aerului reprezintă umiditatea absolută a aerului (masa vaporilor de apă existentă în unitatea
de volum de aer) exprimată în procente în raport cu umiditatea corespunzătoare saturaţiei (masa vaporilor de apă
existentă în unitatea de volum de aer saturat). Umiditatea relativă a aerului este definită de relaţia:

Ua φ - Umiditatea relativă a aerulei

φ= ×100(%) Ua – umiditatea absolută, g/m3;
US
Us – umiditatea corespunzătoare saturaţiei, g/m3

. Umiditatea relativă a aerului se poate determina cu următoarele aparate: psihrometrul, higrometrul, higrograful,,
termohigrograful.

Psihrometrele sunt alcătuite din
două termometre, care măsoară
temperatura aerului la un
moment dat (termometru uscat)
şi temperatura aerului
corespunzătoare mediului
saturat (termometru umed). Pe
baza celor două temperaturi, din
diagramele, sau din tabele
psihrometrice se stabileşte
umiditatea relativă a aerului
pentru mediul în care s-au
efectuat măsurătorile
Higrometrele indică direct Higrografele sunt higrometre Termohigrografele sunt aparate
umiditatea relativă a aerului. prevăzute cu sisteme de care înregistrează variaţia în
oPrincipiul unui higrometru se înregistrare automată a variaţiei timp atât a umidităţii cât şi a
bazeaza pe modificarea lungimii în timp a umidităţii relative a temperaturii aerului.
unui fir de par, in functie de aerului
umiditatea existenta in aer.
Higrometrul ne informeaza in
legatura cu temperatura si
umiditatea relativă a aerului
dintr-o anumita camera

Atmosfera de condiţionare este mediu ambiant în care se păstrează probele reprezentative înainte de a fi supuse
încercărilor. Probele se menţin cel puţin 24 ore în această atmosferă, timp în care sunt aduse la o anumită
umiditate. Pentru aceasta se folosesc dulapuri de climatizare – termohigrostate –, sau probele sunt ţinute în
laboratoare cu aer condiţionat.
Atmosfera de încercare este mediu ambiant în care trebuie să se efectueze încercările. Pentru cele două atmosfere,
în standarde, se prevăd aceeşi parametri şi anume, temperatura 20 0 C şi umiditatea relativă a aerului 65 %.
Sunt admise şi abaterii:
– restrânse, respectiv pentru temperatură ± 10 C, iar pentru umiditate ± 2%;
– obişnuite, respectiv pentru temperatură ± 20 C, iar pentru umiditate ± 5%;

Atmosfera de referinţă este atmosfera la care se raportează rezultatele măsurătorilor în cazul în care acestea au fost
efectuate în alte condiţii decât cele prevăzute în standarde. Această atmosferă are următorii parametrii:
temperatura 200 C, umiditatea relativă a aerului 65 %, iar presiunea atmosferică 750 mm coloană de mercur.
Dacă se cunosc parametrii mediului ambiant, pe baza unor relaţii empirice se poate calcula umiditatea fibrelor
Umiditatea fibrelor (Uf) reprezintă conţinutul de apă (Ma) exprimat în procente faţă de masa uscată a fibrelor (Muf):

relaţie în care Mf reprezintă masa fibrelor la un moment dat.

Cantitatea de apă reţinută de fibre este dependentă de compoziţia chimică şi structura acestora, precum şi de
parametrii microclimatului în care sunt păstrate (temperatura şi umiditatea aerului).
Fibrele textile au capacitatea de a reţine sau de a ceda în mediu ambiant molecule de apă, fenomen ce se manifestă
până la atingrea echilibrului dintre umiditatea fibrelor şi umiditatea aerului.
Umiditatea fibrelor corespunzătoare stării de echilibru poartă denumirea de umiditate de echilibru.
Umiditatea normală (Un) sau umiditatea condiţionată este umiditatea de echilibru a fibrelor corespunzătoare
condiţiilor standard de microclimat ( = 65%; ϕ aer t C 0 = 20 ).
Umiditatea reală (Ur ) este umiditatea fibrelor la un moment dat, fără să se ţină cont de echilibru, deci reprezintă
cantitatea de apă conţinută de fibre la un momemt dat, exprimată în procente faţă de masa uscată a acestora şi se
calculează cu relaţ

în care: Mf - masa iniţială (la un moment dat) a probei de fibre, g;

Muf - masa uscată a probei, g.
Umiditatea legală Ul sau repriza este valoarea standardizată a umidităţii fibrelor şi reprezintă procentul de umiditate
legal admis în tranzacţiile comerciale, fiind folosit la calculul masei condiţionate sau masei comerciale. În tabelul V.1.
este prezentată umiditatea legală a principalelor fibre textile.

Variaţiile de umiditate determină variaţia unor proprietăţi ale fibrelor precum şi variaţii de masă a loturilor. Din acest
motiv investigarea caracteristicilor fibrelor trebuie să se realizeze asupra probelor condiţionate (menţinute 24 – 72
ore în condiţii standard de climă, respectiv în dulapuri de climatizare sau laboratoare cu aer condiţionat), iar în
tranzacţiile comerciale facturarea loturilor să se realizeze după masa comercială.

Masa Mc=Muf+Maf Masa comercială a unui lot de fibre reprezintă masa acelui lot,
comercială dar a cărui umiditate corespunde umidităţii legale.
(Mc) a unui lot de fibre reprezintă
 masa uscată a fibrelor (Muf) la care se adaugă c
 antitatea de apă legal admisă (Mal):
Maf MC – masa comercială a lotului de fibre, în kg;
Ul= ×100(%) Mr – masa reală (netto) a lotului de fibre, în kg; -
Muf
Ul – umiditatea legală (repriza), în %;
Ur – umiditatea reală a fibrelor, calculată cu relaţia (2).
Ul × Muf
Maf = Deci recepţia cantitativă presupune determinarea masei lotului şi a
100 umidităţii reale conţinută de fibre în momentul cântăririi.
În tranzacţiile comerciale se pot întâlni trei cazuri distincte:
Ul × Muf 100+ Ul 1. Ur < Ul , atunci Mc > Mr
Mc−Muf + =Muf
100 100 2. Ur = Ul , atunci Mc = Mr
3. Ur > Ul , atunci Mc < Mr
100+Ur
Mr =Muf
100

Mc 100+Ul
=
Mr 100+Ur
 100+Ur
Mc=Mr
100+Ul

Metoda pentru determinarea umidităţii fibrelor

Schema de principiu a
aparatului de condiţionare

Metoda cea mai precisă şi mai răspândită este metoda uscării (evaporării apei).
Această metodă este deservită de aparate de condiţionare de diverse tipuri constructive şi constă în cântărirea
fibrelor ce constituie proba iniţială, uscarea acestora sub acţiunea unei surse de încălzire (curent electric, radiaţii
infraroşii, curenţi de înaltă frecvenţă etc.), iar în final stabilirea masei fibrelor uscate.
Masa uscată a probei se stabileşte prin cântăriri succesive (din 10 în 10 minute) până la obţinerea masei constante.
Aparatul de condiţionare, a cărui schema de principiu este prezentată în figura se compune din:
etuvă şi un coş în care se intorduce proba de fibre;
un sistem de încălzire şi insuflare a aerului cald;
un termostat ce serveşte la reglarea şi menţinerea constantă a temperaturii din etuvă (105oC -110oC)
o balanţă pentru determinarea masei probei.
Pentru reducerea timpului de analiză au fost concepute aparate de condiţinare prevăzute cu etuve în care se
introduc simultan mai multe probe, precum şi aparate prevăzute cu camere (etuve) de preuscare, în care se introduc
unul sau mai multe coşuri cu probe a căror masa iniţială a fost stabilită în prealabil.
Influenţa conţinutului de umiditate asupra caracteristicilor fibrelor
Datorită higroscopicităţii, odată cu variaţia umidităţii aerului se modifică conţinutul de umiditate al fibrelor, ceea ce
determină modificarea masei şi caracteristicilor acestora. Acest fenomen a fost sesizat încă din secolul XIV de către
producătorii de fibre, care au observat variaţii de masă ale aceloraşi loturi de fibre. La cererea lor, în anul 1452,
Leonardo da Vinci a inventat un aparat pentru determinarea conţinutului de umiditate al fibrelor de bumbac, iar mai
târziu Cusa a conceput şi construit un aparat pentru determinarea conţinutului de umiditate al fibrelor de lână.
Treptat, s-a constatat că în funcţie de conţinutul de apă se modifică foarte multe caracteristici ale fibrelor, cu ar fi:
 dimensiunile,
 proprietăţile mecanice,
 proprietăţile electrice etc.
Din acest motiv este strict necesar ca investigarea proprietăţilor fibrelor să se realizeze asupra probelor
climatizate, iar tranzacţiile comerciale să se efectueze în conformitate cu masa comercială.
Majoritatea fibrelor textile sunt higroscopice, adică sunt capabile să absoarbă umezeală din atmosferă. Odată cu
acumularea vaporilor de apă, volumul, repectiv dimensiunile fibrelor se modifică. La marea majoritate a fibrelor, se
constată o creştere mai accentuată a dimensiunilor transversale comparativ cu cele
longitudinale, adică se produce fenomenul de umflare. Iniţial, acest fenomen era
considerat ca un aspect negativ al fibrelor, dar mai târziu a fost luat în considerare
pentru obţinerea ţesăturilor autoimpermeabile. Asemenea ţesături se realizează cu o
desime foarte mare, din fire cu conţinut redus de umiditate, dar cu o capacitate de
umflare mare. În contact cu apa fibrele se umflă, îşi măresc dimensiunile, ceea ce are
ca efect micşorarea spaţiilor dintre fire şi dintre fibre, deci se produce
autoimpermeabilizarea ţesăturii.. Acumularea de către fibre a vaporilor de apă are ca
efect modificarea dimensiunilor acestora , modificări ce se pot aprecia prin
creşterile absolute (Δ) ale lungimii (Δl), grosimii (Δd), ariei secţiunii transversale (ΔA),
volumului (ΔV):

Creșteri absolute

Creșteri relative

Fibrele se carcterizează prin anizotropie structurală, din care cauză modificarea dimensiunilor nu se produce cu
aceleaşi valori pe toate direcţiile. La toate fibrele se constată o creştere mult mai accentuată a grosimii comparativ
cu lungimea acestora. Cu cât diferenţele sunt mai mari cu atât gradul de anizotropie este mai mare.
Anizotropia de umflare Anizotropia de umflare este definită ca raportul
între creşterea diametrului şi alungimii fibrelor, şi
se calculează cu relaţia:

Anizotropia de umflare ∆d este creşterea în grosime a fibre

Sd d 1−d 0
S= Sd= ×100 (%)
Sl d0 do şi lo sunt grosimea şi lungimea iniţială,
∆l – creşterea în lungime d1 şi l1 – grosimea şi lungimea fibrei umflate
l 1−l 0
Sd= ×100(% )
l0
Gradul de umflare a ariei S 1−S 0
şi a volumului U A= × 100(%)
A0 S0și V0 - aria și volumul inițial
V 1−V 0 F1, V1 – aria și volumul fibrei după umflare
UV = ×100 (%)
V0
Anizotropia de umflare a fibrelor apare ca o consecinţa a gradului de orientare şi cristalinitate din fibră. Apa de
umflare trebuie considerată ca o măsură a accesibilităţii apei şi soluţiilor apoase de coloranţi şi agenţi chimici în fibră.
Modul în care variază umflarea în diferite fibre se prezintă în tabel
Anizotropia de umflare este specifică fiecărui tip de fibră, valorile mai mari înregistrându-se la fibrele naturale şi cele
artificilale şi mai mici la cele sintetice.

Influenţa umidităţii fibrelor asupra caracteristicilor tensionale

Rezistenţa la tracţiune a fibrelor variază în funcţie de conţinutul de apă, dar nu după o lege general valabilă.
La unele fibre, odată cu creşterea umidităţii se înregistrează o creştere a rezistenţei la tracţiune, la altele o scădere,
dar există şi fibre care nu-şi modifică această proprietate.

rezistenţa crește odată cu
creşterea umidităţii
rezistenţa scade odată cu
creşterea umidităţii
nu-şi modifică rezistenţa în
mediu umed
BUMBAC +12% Acest fenomen se explică prin faptul că e apa pătrunde uşor între elementele
structurale ale fibrelor, provocând ruperea legăturilor intermoleculare şi
IN +23% interfibrilare, ceea ce are ca efect o scădere pronunţată a rezistenţei concomitent
cu o creştere accentuată a alungirii.
LÂNĂ -23-25% Acest fenomen se explică prin faptul că structura acestor fibre este compactă, iar
moleculele de apă care pătrund în interiorul fibrei determină reorientarea
VÂSCOZĂ -6 %
elementelor structurale, ceea ce conduce la formarea unor noi forţe de coeziune
şi implicit la creşterea rezistenţei
fibrele sintetice higroscopicitate redusă

Variaţia rezistenţei la tracţiune a fibrelor în funcţie de umiditatea aerului

1 – in; 2 – bumbac; 3- perlon;4 – lână; 5 – vâscoză

Alungirea a fibrelor în mediu umed se modifică în sensul creşterii, sau nu

se modifică. Nu există fibre la care să se înregistreze o scădere a alungirii
odată cu creşterea conţinutului de umiditate. În general, fibrele sintetice
care nu-şi modifică rezistenţa, nu suferă nici modificări ale alungirii

Modificarea alungirii fibrelor

+ crestere constant
Vâscoză, lână, mătase, PA Fibrele sintetice
.
PROPRIETĂŢILE TERMICE

Fibrele textile polimere se comportă diferit faţa de căldură, în funcţie de natura chimică a acestora, precum
şi de structura morfologică. Aprecierea modului în care influenţează temperaturile specifice polimerului
(temperatura de vitrifiere, tranziţie, topire şi descompunere); conductibilitatea termică (λ); căldura specifică (Cs),
precum şi efectele temperaturii aprindere şi de extindere a arderii ş.a.
La nivelul structurii macromoleculare şi supramoleculare temperatura provoacă modificări mai mult sau mai
puţin importante în funcţie de valoarea temperaturii şi eventual a asocierii acesteia cu apa sau oxigenul din aer.
Efectul se transferă asupra proprietăţilor mecanice (rezistenţă şi alungirea la rupere, capacitatrevenire
elastică), chimice (degradări, descompuneri, reticulări etc.), fizice (solubilitate, temperaturi de tranziţie ş.a.).
Măsura în care apar aceste modificări se datorează, în principal, structurii chimice şi a valorii energetice din
sistem, care definesc termostabilitatea produsului textil. Astfel, rezistenţa fibrei scade o dată cu creşterea
temperaturii, ca rezultat al scindării forţelor intercatenare şi a creşterii energiei cinetice şi a mobilităţii structurale, ia
alungirea la rupere creşte ca urmare a relaxării macromoleculelor. În anumite cazuri, la temperaturi mai ridicate
poate să aibă loc o creştere a rezistenţei, ca efect al unui proces termo-reactiv de reticulare, condiţii în care fibra se
rigidizează.
Termostabilitatea se defineşte ca rezistenţa fibrelor la temperatură şi în asociere cu diferite medii, în
timp. Astfel, dacă tratamentul termic se realizează în vid sau mediu inert, distrucţia sau descompunerea este exclusiv
termică, iar dacă tratamentul are loc în prezenţa oxigenului din aer, atunci distrucţia este termoxidativă.
Determinarea termostabilităţii este importantă pentru toate clasele de polimeri, atât pentru alegerea
regimului termic de prelucrare (Tv şi Tt) cât şi pentru stabilirea temperaturii optime de prelucrare în tehnologiile
textile [54]. În cazul fibrelor textile, termostabilitatea constituie o proprietate deosebit de importantă pentru
valoarea lor de întrebuinţare, atât pentru procesele de fabricaţie (spălare, vopsire, uscare, fixare, călcare etc.) cât şi
pentru condiţiile de exploatare (purtare, întreţinere). Unele fire utilizate în scopuri tehnice sunt supuse simultan
unor solicitări mecanice asociate cu cele termice, cumulând efectele de obosire şi degradare, care conduc la
modificări substanţiale în structura firului şi implicit asupra duratei de viaţă a produs • fibre cu termostabilitate
redusă ului, a fiabilităţii lor (cord, cabluri, fibre etc..
Termostabilitatea fibrelor reprezintă proprietatea acestora de a nu-şi modifica semnificativ însuşirile într-un
anumit interval de temperatură.
În practică, limita inferioară a intervalului prezintă o mai mică importanţă, deoarece fibrele textile rezistă bine la
temperaturi joase obişnuite (– 40 0 C până la –700 C), în schimb limita superioară prezintă o deosebită importanţă atât
pentru operaţiile din procesele de fabricaţie (spălare, vopsire, uscare etc) cât şi pentru condiţiile de exploatere şi
întreţinere.
Există numeroase categorii de produse textile, cum ar fi curelele de transmisie, filtrele, reţelele cord din anvelope,
care în timpul utilizării sunt supuse la solicitări termice permanente. Pentru asemenea produse se recomandă fibre
cu o bună stabilitate termică.
Toate fibrele textile, odată cu ridicarea temperaturii peste o anumită limită, suferă modificări fizice sau chimice, care
se reflectă în proprietăţile fibrelor, respectiv se înregistrează modificări ale caracteristicilor.
Din punct de vedere al termostabilităţii, fibrele textile pot fi grupate în două categorii:

fibre cu termostabilitate redusă policlorvinilice,

70-900C poliofinele

fibrele acrilice,
fibre u termostabilitate rnormală - nu poliamidele
Termostabilitat suferă modificări esențiale până la ă aromatice,
e 120-1500C poliesterul,
teflonul
natura chimică a
polimerului fibre cu termostabilitate ridicată,
coeziunea intercatenară ale căror caracteristici se păstrează fibre de carbon
gradul de orientare, etc până la 200-2500C 200--2500Că
 Există o categorie de fibre, caracterizate printr-o termostabilitate deosebită, care pot fi exploatate la
temperaturi foarte mari, de peste 2000 0C, fără să-şi modifice proprietăţile de utilizare.Asemenea fibre de
mare performanţă (fibrele carbon, ş.a.) sunt foarte scumpe, se obţin prin tehologii costisitoare şi sunt
destinate domeniilor speciale de utilizare (aeronautică, cosmonautică etc).
Sub acţiunea temperaturii unele fibre devin termoplastice, adică se înmoaie înainte de
descompunere, iar altele se descompun fără a trece prin faza de înmuiere.

TERMOPLASTICE acetat
se înmoaie, se topesc fibrele sintetice

Comportarea la
temperatură
NETERMOPLASTICE fibrele celulozice.
la temperaturi ridicate se desco,pun proteice
„Temperatura de înmuiere scăzută a unor fibre (polietilenice, policlorvinilice, polipropolenice etc) le limitează
domeniile de utilizare, dar face posibilă folosirea lor în sectorul neţesutelor, unde sunt folosite ca fibre termoadezive.
Unul din procedeele de realizare a materialelor textile neţesute presupune formarea unui strat fibros numai
din fibre termoadezive, sau din amestecuri cu conţinut de fibre termoadezive (5 % – 60 %) şi termoconsolidarea
stratului. Termoconsolidare este un tratament termic care are ca efect formarea punctelor de legare (de sudare)
între fibrele termoadezive şi între fibrele termoadezive şi celelalte fibre.

onductibilitatea termică şi izolaţia termică reprezintă caracteristici importante pentru stabilirea

destinaţiei produselor textile.
Conductibilitatea termică se referă la capacitatea fibrelor de a transmite căldura din zonele mai calde către cele mai
reci, proces urmat de egalizarea temperaturii..

cantitatea de căldură ce trece în
unitatea de timp prin unitatea de
conductivitate
suprafaţ
este o constantă a fiecărui material
este invers proporţională cu
conductivitatea termică
Izolare termică
Este deoendentă de cantitatea de
aer staţionar din fibre şi dintre fibre.
conductivitatea fibrelor este mai mare decât
cea a aerului de
 lână de 7,3 ori
 acetat de 9,6 ori,
Sunt influențate de:caracteristicile
materialului fibros:  vâscoza şi cupro de 11 ori, bumbac
de 17,5 ori.
 densitate,
De menţionat că, conductivitatea termică a
 porozitate,
apei este de peste 20 de ori mai mare decât
 umiditate,
cea aerului, fiind totodată mai mare decât
 temperatură etc.
conductivitatea majorităţii fibrelor textile, din
care cauză capacitatea de izolare termică a
produselor textile scade odată cu creşterea
gradului de umidificare.

Capacitatea de izolare termică a fibrelor, va fi cu atât mai mare, cu cât structura şi starea de suprafaţă a acestora
(prezenţa cavităţilor, porozităţilor etc.) va permite înglobarea unei cantităţi mari de aer staţionar. Acelaşi
raţionament este valabil şi pentru produsele textile. Capacitatea de izolare termică a produselor este dependentă de
conductivitatea fibrelor utilizate, dar influenţa hotărâtoare o are modul de aranjare al fibrelor în produs, respectiv
cantitatea de aer staţionar existentă printre fibrele ce alcătuiesc produsul. Pentru mărirea capacităţii de izolare
termică, produsele textile (ţesăturile, tricoturile) se supun unor operaţii speciale de finisare, sau se realizează articole
stratificate, în care cel puţin un strat de material are o structură afânată, voluminoasă cu un conţinut mare de aer.
Operaţia de finisare, frecvent întâlnită în practica industrială, care are ca scop principal mărirea capacităţii de izolare
termică, este cea de scămoşare.

Comportarea termică a unor fibre textile

Fibra Comportare
După 5 ore de încălzire la 120°C începe să se descompună şi la t >155°C îşi pierde rezistenţa
Bumbac

La 100°C devine aspră; la 130°C începe să se descompună şi la 204°C se distruge

Lâna

Viscoza, Cupro La t >150°C îşi pierd din rezistenţă; la 176...194°C se distrug fără topire
Acetat La 90°C rezistenţa începe să scadă
PA 6,6 După 5 ore, la 150°C începe a se îngălbeni, de la 260°C începe să se topească
PA 6 După 5 ore, la 150°C începe a se îngălbeni, de la 215°C începe să se topească
PES Se înmoaie la 235°C, iar la 248...255°C se topeşte
PAN La 140°C se înmoaie şi la 300°C se descompune
PVC La 175°C începe să se înmoaie şi la 180...190°C se topeşte
PCVd La 115°C se înmoaie, la 138°C se topeşte
PE La 74°C se contractă cu 5% şi la 110...120°C se topeşte
PP La 149...154°C se înmoaie
Fibre de sticlă La 320°C pierd rezistenţa şi la 815°C se înmoaie

Comportarea unui material faţă de radiaţiile

calorice se caracterizează prin coeficientul de
emisie (ε), care depinde de proprietăţile
materialului, de lungimea de undă a radiaţiei şi
de temperatura corpului care emite radiaţiile.
În tabel se poate observa că
 cel mai puternic efect de reflectare (de
respingere a radiaţiilor calorice) îl
prezintă folia de aluminiu
 capacitatea de emi (absorbţie);este
mare în caazul corpurilor - materialelor
de culoare neagrî
•Comportarea la aprindere şi ardere

Rezistenţa la aprindere a fibrelor se apreciază prin capacitatea acestora de a se opune arderii atunci când vin în
contact direct cu flacăra.
(fibrele celulozice naturale
se aprind uşor şi propagă
şi artificiale,
continuu flacăra,
poliacrilinitrilice
inflamabile
se aprind, dar nu întreţin
animale, poliesterice,
arderea, se sting de la sine
poliamidice
Rezistența la aprindere după îndepărtarea flăcării

nu se aprind şi nu întreţin azbest, stică,

neinflamabile
ardere policlorvinilidenice

La ardere, fiecare tip de fibră are un comportament specific.

Din acest motiv arderea este folosită ca metodă de identificare a fibrelor.
 Fibrele celulozice (naturale şi artificiale) se aprind uşor, ard continuu, iar în urma arderii rezultă o cenuşă fină, excepţie face acetatul,
care prin combustie se topeşte, lasând un rezidiu cărbunos. Bumbacul prin ardere degajă un miros specific (de hârtie arsă), iar în
stare presată are proprietatea de a arde mocnit, fără flacără. Arderea fără flacără poate dura câteva zeci de ore. Dacă arderea
mocnită ajunge într-o zonă mai afânată, atunci pot izbucni flăcările.
 Fibrele animale (părurile şi mătasea) se aprid uşor în contact direct cu flacăra, dar nu întreţin arderea, se sting de la sine după
îndepărtarea flăcării, din care cauză unii autori consideră că aceste fibre fac parte din categoria fibrelor neinflamabile. Prin ardere
degajă un miros specific (de păr ars) şi lasă un rezidiu spongios, sfărâmicios aderent la fibră. Majoritatea fibrelor sintetice se aprind
dar nu întreţin arderea. Prin ardere se topesc lăsând o bilă (topitură) aderentă la fibră.
Există domenii de folosire în care se impune utilizarea articolelor textile neinflamabile – ignifuge, care nu se aprind sau se aprind
greu, împiedicând propagarea focului. Asemenea articole sunt: stofele de mobilă şi draperiile destinate sălilor de spectacol,
spitalelor, etc; haine de protecţie pentru pompieri, oţelari etc.
Pentru astfel de domenii este strict necesar să se utilizeze fibre ignifuge
. Ignifugarea presupune acoperirea sau impregnarea materialelor cu substanţe ignifuge, în vederea reducerii vitezei de
propagare a flăcării şi a reducerii vitezei de propagare a arderii fără flacără.

Comportarea materialului textil la Temperatura de

Fibra Aprinzibilitatea ardere aprindere (°C)
Azbest Nu arde Nu se topesc; se încing până la
roşu şi după îndepărtarea flăcării
revine la starea iniţială
Sticlă Nu arde Se înmoaie, se înroşesc, trec în
culoare oranj şi formează, în final,
sfere albe, prin răcire
Se aprind şi se sting de la sine
Poliesterice (PET) Formează topitură neagră 485
Capacitatea moderată de aprindere: Ard cu şuierătură
Poliamidice se sting de la sine 425
Copolimere Capacitatea moderată de aprindere: Ard topindu-se
se sting de la sine
Se aprinde repede şi se stinge de la sine Ard uniform, şi lasă un rezi- duu de
Mătase naturală cărbune sfărâmicios –
Lână Arde mai greu cu miros specific şi 570
Se aprinde uşor şi se stinge de la sine lasă un reziduu sfărâmicios
Bumbac şi liberiene Se aprind uşor, nu se sting de la sine
Ard uniform, cu flacără 255
PAN Se aprind uşor, nu se sting de la sine Se înmoaie, formează o bilă 465
neagră care arde, lăsând o sferă
sfărâmicioasă
Se aprind uşor, nu se sting de la sine
Acetat –
Efectele căldurii asupra dimensiunilor fibrelor - Contracția și termofixarea.

Fibrele textile, supuse unui tratament termic, chiar la temperaturi inferioare celor de înmuiere sau distrugere,
suferă o serie de modificări structurale, care se pot aprecia prin contracţie.
Contracţia, ca efect al temperaturii, reprezintă modificarea dimensiunilor fibrelor, respectiv micşorarea lungimii
concomitent cu creşterea grosimii.
l0−l1
C= × 100(% )
l0
Cu cât tratamentul termic se realizează la temperaturi mai mari cu atât modificările ireversibile ale dimensiunilor
vor fi mai accentuate.
De asemenea, modificările sunt mai accentuate dacă tratamentul termic decurge în prezenţa unor agenţi de
umflare, cum ar fi de exemplu apa, sau aburul. Din acest motiv, atunci când se indică o anumită valoare a contracţiei
trebuie să se specifice şi tratamentul la care a fost supusă proba analizată.
Se consideră că produsele textile şi fibrele textile au o bună stabilitate dimensională, dacă contracţia este mai
mică de 2 %.
În funcţie de destinaţie, fibrele chimice se produc cu diferite valori ale contracţiei.
Diminuarea, sau chiar eliminarea efectului de contracţie la fibrele chimice se realizează printr-un tratament
termic, care poartă denumirea de termofixare sau fixare.

Termofixarea filamentelor încreţite (cablurilor destinate obţinerii fibrelor scurte, sau a firelor texturate) are ca
scop stabilizarea ondulaţiilor. Efectul termofixării asupra caracteristicilor fibrelor depinde atât de parametrii
tratamentului termic (durată, temperatură, prezenţa aburului) cât şi starea relaxată, sau tensionată a fibrelor în
timpul tratamentului.
De exemplu, în cazul tratării cu abur a fibrelor de lână în stare tensionată, efectele obţinute depind de durata
tratamentului.
 S-a constatat, că, o fibră de lână în stare tensionată tratată cu abur timp de 2 – 3 minute suferă o
contracţie de până la 30 %, fenomenul purtând denumirea de supracontracţie.
 Dacă durata aceluiaşi tratamnetul se prelungeşte la 25 - 30 minute, atunci structura fibrei se fixează la
lungimea corespunzătoare stării tensionate, fenomenul purtând denumirea de fixare.
Acţiunea aburului şi a forţei de tensionare, timp de 2 – 3 minute, determină ruperea legăturilor intercatenare.
Dacă, după durata menţionată, tratamentul se întrerupe, atunci catenele se ondulează, apare fenomenul de
supracontracţie, fibra pierzând cca. 30 % din lungimea iniţială.
Dacă, însă, după ruperea legăturilor intercatenare, fibra se menţine în stare tensionată încă 25 minute, atunci în
acest interval de timp se formează alte legături, corespunzătoare noilor poziţii, astfel apare fenomenul de fixare,
fibra păstrându-şi permanent lungimea la care a fost deformată.
De regulă, efectele obţinute prin tratamente termice, sau hidrotermice rămând stabile până la nivelul
temperaturilor folosite în procesul respectiv.
Cunoşterea efectelor temperaturii asupra fiecărui tip de fibră permite conducerea corespunzătoare a proceselor
de finisare chimică textilă şi totodată facilitează indicarea condiţiilor de exploatare şi de întreţinere a produselor
textile.
PROPRIETĂŢI ELECTRICE SPECIFICE FIBRELOR TEXTILE

Fibrele textile fac parte din clasa dielectricilor, a căror proprităţi electrice sunt puternic influenţate de:

compoziţia chimică,
numărul şi desimea punctelor de contact,
de frecvenţă,
de temperatură
conţinutul de apă din fibre,
umiditatea aerului,
de mărimea forţelor de tracţiune,
viteza de mişcare

Cunoaşterea proprietăţilor electrice ale fibrelor textile prezintă importanţă deosebită pentru stabilirea
domeniilor de folosire şi pentru adoptarea condiţiilor optime de prelucrare.
 Pentru izolatori electrici pot fi utilizate fibrele a căror conductivitate electrică este scăzută, în speţă a
celor cu higroscopicitate redusă, sau chiar nulă.
 În procesele de prelucrare a fibrelor, care au o capacitate mare de acumulare a sarcinilor electrostatice,
trebuiesc luate măsuri de prevenire a acestui fenomen, sau de creare a condiţiilor care să permită
descărcarea sarcinilor acumulate de fibre.
 În procesele de prelucrare mecanică, fibrele se încarcă cu sarcini electrostatice, în special datorită
frecărilor dintre fibre şi datorită frecărilor dintre fibre şi suprafeţele organele de lucru ale maşinilor.
Sarcinile acumulate pot fi negative sau pozitive. O acumulare excesivă de sarcini electrice perturbă buna
funcţionare a procesului tehnologic.
 Fibrele încărcate cu sarcini electrice de acelaşi semn se resping, iar cele încărcate cu sarcini electrice de
semn contrar se atrag, deci vor avea tendinţa de a părăsi poziţia lor paralelă cu axa înşiruirii, ceea ce va
determina obţinerea unor semifabricate neuniforme.
 O acumulare excesivă de sarcini electrice, duce deasemenea la lipirea fibrelor de organele de lucru ale
maşinilor, producând înfăşurări ale acesora pe organele de lucru la înfundarea cardelor, etc., şi deci
întreruperea proceselor tehnologice.

În ţesătorie apar defecte sub forma înfăşurării defectoase a firelor pe canete, sau pe sulurile de urzeală, iar la
ţesere, datorită atracţie, sau respingerii firelor, apar defecte sub formă de rărituri care alternează cu desimi prea
mari.
De asemenea, materialele textile electrizate atrag şi reţin particulele de praf, de scame, murdărindu-se foarte
repede.
Pentru a preîntâmpina efectele negative menţionate, în practică, se iau o serie de măsuri menite să prevină
încărcarea, precum şi măsuri care să favorizeze descărcarea sarcinilor acumulate. Asemenea măsuri sunt strict
necesare în cazul prelucrării fibrelor sintetice, care, comparativ cu alte fibre, au mare capacitate de încărcare cu
sarcini electrostatice. Dintre aceste măsuri se menţionează:
– folosirea amestecurilor de fibre ce se încarcă cu sarcini de semn contrar, producându-se astfel
neutralizarea;
– introducerea în amestec a unui procent redus de fibre metalice, care să favorizeze descărcarea fibrelor
de bază ale amestecului de sarcinilor acumulate;
– antistatizarea fibrelor în procesele de obţinere, sau înaintea introducerii lor în procesele tehnologice
specifice sectorului textil; subtanţele antistatice se încarcă cu sarcini electrice de semn contrar cu cele
reţinute de fibre;
– antistatizarea manşoanelor cu care se îmbracă unele organe de lucru ale maşinilor, cum ar fi
cilindrii superiori ai trenurilor de laminat;
 –
– avivarea fibrelor, adică depunerea pe suprafaţa aceastora a unei pelicule care ca scop reducerea
coeficientul de frecare, creşterea higroscopicităţii superficiale şi prin acesta creşterea conductivităţii
electrice;
– umidificarea aerului din halele de fabricaţie;
– legarea la pământ a maşinilor;
– ionizarea aerului în zona în care apar perturbaţii, cum ar fi de exemplu înaintea înfăşurării firelor pe sulul
de urzeală;
Măsurile se adoptă în funcţie de materialul prelucrat, procesul tehnologic utilizat şi efectele dorite a se
obţine.

La contactul a două corpuri cel mai important factor rămâne natura materialului, aşa cum se observă din scara
tensiunii electrostatice a lui Cohen. Această scară ordonează fibrele textile în raport cu un reper de oţel, în raport cu
umiditatea relativă a aerului. Prin frecarea unui corp situat la un anumit nivel în scara triboelectrică cu un alt corp
situat la un nivel inferior primului, acesta din urmă se încarcă negativ, iar primul se încarcă pozitiv.

Scara tensiunilor electrostatice în funcţie de umiditatea relativă

PROPRIETĂŢI OPTICE SPECIFICE FIBRELOR TEXTILE

LUCIUL FIBRELOR este determinat de starea de suprafaţă. Cu cât suprafaţa laterală este mai omogenă şi
mai netedă cu atât luciul este mai pronunţat.
Din punct de vedere al luciului fibrele textile se împart în următoarele categorii:
bumbacul scurt şi de lungime
medie, dar cu densitate de
MAT lungime mare;
lâna groasă şi semigroasă;
fibrele liberiene aspre;

bumbacul lung;
LUCIU SLAB inul, cânepa şi ramia cotonizate;
lâna fină

CATEGORII DE LUCIU bumbacul mercerizat;

LUCIU PRONUNȚAT
mătasea nedegomată (borangicul);

mătasea degomatăm fibrele

LUCIU PUTERNIC
chimice matisate

LUCIU FOARTE PUTERNIC fibrele chimice

Luciul fibrelor textile poate fi modificat prin diferite tratamente fizice sau chimice.
– prin tratarea bumbacului cu hidroxid de natriu (mercerizare), fibrele, devin cilindrice cu suprafaţa
laterală netedă, dispar răsuciturile, ceea ce are ca efect creşterea pronunţată a luciului.
– La unele fibre naturale creşterea luciului presupune îndepărtarea substanţelor însoţitoare. Astfel,
îndepărtarea sericinei din borangic, tratament cunoscut sub denumirea de degomare, are ca efect
îndepărtarea sericinei, obţinerea filamentelor singulare de mătase (filamentele de fibroină), care se
caracterizează printr-un luciu mult mai accentuat comparativ cu luciul borangicului.
– cotonizarea fibrelor tehnice de in şi cânepă, tratament care presupune divizarea avansată a fibrelor
concomitent cu îndepărtarea unei cantităţi însemnate de substanţe însoţitoare are ca efect creşterea
luciului.
– Polimerii din care se fabrică fibrelor chimice se caracterizează prin luciul foarte pronunţat. Scăderea
luciului la fibrele chimice se realizează prin matisare, adică includerea superficială, sau în întreaga masă
a polimerului a particulelor de matisant. Matisarea se poate face înainte de operaţia de filare chimică,
respectiv înainte de transformarea polimerului în filamente, prin dispersia particulelor fine de matisant
în masa polimerului adus în stare de mobilitate, sau după filare prin dispersia particulelor în straturile de
la suprafaţa filamentelor. Ca matisant, aproape în exclusivitate, se utilizează particule foarte fine (2μm)
de bioxidul de titan (TiO2). Se recomandă ca dimensiunile particulelor să fie de 10 până la 40 de ori mai
mici decât orificiile filierelor. Efectul maxim de matisare se obţine prin includerea în polimer a unei
cantităţi de 2 % de matisant.
– Luciul fibrelor se mai poate diminua şi prin modificarea structurii de suprafaţă. Fibrele cu suprafaţa
laterală denivelată prezintă un luciu mai atenuat comparativ cu cele cu suprafaţă netedă.
– Luciul produselor textile este influenţat de luciul şi grosimea fibrelor, precum şi de structura produsului
respectiv.
o Produsele obţinute din fibre subţiri au un luciu mai redus comparativ cu cele realizate din fibre
similare, dar de grosime mai mare.
 o Luciul produselor textile poate fi redus prin creşterea torsiunii firelor şi prin mărirea frecveţei
punctelor de legare din ţesături sau tricoturi.
CULOAREA FIBRELOR
Culoarea fibrelor, atât a celor naturale cât şi a celor care se fabrică pe cale chimică, este predominan t albă, dar
gradul de alb nu este acelaşi pentru toate categoriile de fibră .
La fibrele naturale culoarea şi nuanţa culorii este determinată de varietate, soi, sau rasă, dar şi de starea
generală a fibrelor. Orice abatere de la nuanţa normală indică o degradare a fibrelor, deci o calitate inferioară.
Din acest motiv, în special pentru fibrele naturale vegetale, culoare constituie unul din criteriile de apreciere a
calităţii.

Culoarea bumbacului, din punct de vedere

biologic, depinde specia şi soiurile de provenienţă, de
zona de cultură, de condiţiile atmosferice din perioada de
vegetaţie şi de coacere. Culoarea naturală a fibrelor de
bumbac variază de la alb intens până la brun roşcat,
culorile intermediare fiind alb-lăptos, alb-gris, crem,
crem-brun, brun deschis, brun închis.
Marea majoritate a varietăţilor de bumbac, care se cultivă pentru fibre, produc fibre albe. Soiurile de bumbac
colorat produc fibre cu caracteristici mecanice necorespunzătoare, iar plantele necesită condiţii pedoclimatice
deosebite. În industrie se preferă fibrele albe, deoarece din acestea se pot obţine produse într-o vastă gamă
coloristică.
Celuloza – principalul component al fibrei de bumbac este de culoare albă. Modificarea culorii normale a
celulozei se datorează substanţelor secundare care o însoţesc şi de gradul de pigmentare naturală, din care cauză
culoarea normală a fibrelor, pentru marea majoritate a varietăţilor de bumbac este alb, alb-gălbui.
Alterarea culorii normale a fribrelor se datorează unor influenţe exterioare (frigul, bruma, roua, diverşi paraziţi
etc.), care pot interveni în perioada de coacere.
De asemenea, ambalarea, transportul şi depozitarea necorespunzătoare pot conduce la apariţia unor pete
datorate acţiunii unor microorganisme.
De nuanţa culorii, respectiv de gradul de alb, se ţine seama atât la recoltarea şi egrenarea bumbacului, unde
se formează loturi cât mai omogene, cât şi industria de prelucrare a acestor fibre. Se recomandă ca loturile cu grad
de alb diferit să se prelucreze separat în filaturi, ţesătorii şi tricotaje, pentru a se asigura condiţiile necesare unei
vopsiri cât mai uniforme şi a se evita apariţia nuanţărilor în produsele finisate. Gradul de alb al fibrelor de bumbac se
apreciază organoleptic, prin compararea probelor cu mostre etalon, sau cu ajutorul unor aparate numite
leucometre.

Culoarea normală a principalelor fibre liberiene cum ar fi inul, cânepa şi iuta este
cenuşiu-verzui şi tinde spre alb-gălbui, albargintiu. Culoarea alb-argintie indică o
bună calitate a fibrelor. Din acest motiv, în unele ţări, la clasaficarea fuiorului se ţine
seama şi de culoarea acestuia.

Culoarea fibrelor de lână, produsă de marea majoritate a raselor de oi, este alb, alb-
gălbui, dar există şi rase de oi care produc fibre colorate în diferite culori şi nuanţe (negru,
maron, gris). Culoarea şi nuaţa este determinată de cantitatea şi natura pigmenţilor care
se găsesc în structura fibrei.
La unele fibre, cum este cazul borangicului, pigmenţii se găsesc
în substanţele însoţitoare. În funcţie de natura pigmenţilor
existenţi în sericină, borangicul poate avea diferite culori, alb,
crem, galben-verzui. Filamentele de fibroină, care se obţin după
eliminarea sericinei, au culoarea alb-strălucitor. În general, în
industrie, culoarea naturală a fibrelor se poate modifica prin
finisarea chimică a produselor. Astfel, gradul de alb de poate
îmbunătăţii prin folosirea unor agenţi chimici cu ajutorul cărora se îndepărtează pigmenţii şi substanţele însoţitoare,
sau prin albire optică.
Fibrele chimice, în marea lor majoritate, sunt albe, dar se pot realiza şi fibre colorate. Şi cazul acestor fibre
gradul de alb nu este acelaşi pentru toate categoriile. Gradul de alb al fibrelor chimice depinde de foarte mulţi
factori, dintre care se menţionează: natura şi puritate polimerului, parametrii tehnologici din procesele de fabricaţie
etc.
Fibrele chimice colorate se obţin fie prin vopsirea în masă a polimerului (dispersarea colorantului în masa
polimerului înainte de filare), fie prin introducerea în fluxul tehnologic de fabricaţie a fazelor specifice vopsirii. Cel de
al doilea caz este frecvent utilizat în tehnologiile de obţinere a firelor filamentare.
Culoarea fibrelor chimice se apreciază organoleptic, prin compararea
mostrelor cu atlasuri de culori, ce cuprind diferite clase de culori, sau cu
ajutorul colorimetrelor sau fotometrelor. La aprecierea culorilor trebuie să
se ţină seama de o serie de factori, cum ar fi sursa de lumină şi fondul pe
care se cercetează culoarea, factori care pot influenţa nuaţa culorii
analizate. Astfel, lumina emisă de un bec incandescent, fiind bogată în
radiaţii galbene, determină o deschidere a culorilor roşu şi portocaliu şi o
închidere a culorilor albastre, lumina solară puternică reduce intensitatea
tuturor culorilor, iar lumina solară slabă determină o deschidere a culorilor
albastre şi o închidere a culorilor roşu şi galben. Analizate pe un fond
deschis, culorile apar mai accentuate, iar pe un fond închis apar mai atenuate. Culoarea roşu analizată pe un fond
albastru tinde spre nuaţa galben-portocaliu, iar pe un fond verde apare cu nuanţa spre violet.

Comportarea fibrelor faţă de microorganisme şi insecte

Microorganismele de tipul ciupercilor şi al bacteriilor pot provoca degradări în fibre, cu excepţia celor
sintetice.
Condiţiile favorizante de apariţie a microorganismelor sunt determinate în principal de umiditatea crescută a
aerului şi de temperatură, la care se asociază şi lipsa de lumină şi aer.
Acest gen de degradare biochimică este specifică pentru fiecare categorie de fibre în parte.
Fibrele celulozice încep să de degradeze sub acţiunea microorganismelor, care se dezvoltă la umidităţi ale
aerului peste 80% şi temperaturi cuprinse între 20 şi 25°C.
Mecanismul degradării celulozei este cel al hidrolizei enzimatice cu diminuarea gradului de polimerizare, până
la glucoză şi apoi fermentarea acesteia, până la substanţe, cum ar fi: acid acetic, acid butiric, acid lactic, gaze etc.
Prezenţa pe ţesăturile de bumbac a unor medii de cultură (cum ar fi amidonul) accelerează procesul degradării
biochimice. Viteza de degradare de către microorganisme a fibrelor celulozice este determinată de raportul
„cristalin-amorf“. Astfel, în comparaţie cu bumbacul, inul, ramia ş.a., cu grad de cristalinitate şi orientare superioare,
sunt mai stabile la acţiunea enzimelor. Fibrele din celuloză regenerată (viscoza, cupro) sunt degradate mai uşor decât
bumbacul. Fibrele acetat sunt însă rezistente la acţiunea microorganismelor. Atacarea fibrelor celulozice de către
ciuperci duce la apariţia unor pete colorate (galben-verzui, cafenii, cenuşii, negre etc.), generatoare de
neuniformităţi în vopsire.
Microorganismele care provoacă degradarea lânii şi altor fibre animale sunt mai puţin numeroase, în
comparaţie cu cele care acţionează asupra celulozei. Degradarea lânii se produce prin acţiunea ciupercilor care
descompun cheratina, cu diminuarea corespunzătoare a proprietăţilor chimice şi fizico-mecanice.
Impurităţile lânii (substanţele naturale care însoţesc lâna) sau unele substanţe, ca săpunuri, uleiuri, în condiţii
de căldură şi umezeală, favorizează formarea bacteriilor sau a ciupercilor, care provoacă degradarea lânii. Enzimele
secretate de bacterii hidrolizează legăturile polipeptidice. Endocuticula este mai rezistentă la acţiunea enzimelor, în
schimb, exocuticula şi cortexul sunt relativ sensibile.
Fibrele sintetice sunt rezistente la acţiunea bacteriilor şi ciupercilor.
Unele insecte, ca moliile, gândacii şi furnicile pot acţiona distructiv asupra fibrelor, cu excepţia celor sintetice.
Fibrele de lână şi părurile sunt degradate în special de molii, care au o acţiune mult mai distructivă decât
microorganismele. Cheratina lânii constituie hrană pentru larvele moliilor. Mătasea naturală şi fibrele proteice
artificiale nu sunt atacate de molii.
 Pagubele pe care le pot provoca larvele moliilor asupra fibrelor de lână sunt foarte mari, motiv entru care,
protecţia lânii şi a blănurilor împotriva moliilor are o deosebită importanţă economică şi, de aceea, i se acordă, atât
în cercetarea ştiinţifică, cât şi în practică industrială, o atenţie corespunzătoare

PROPRIETĂŢI MECANICE

Solicitări de tracţiune
Dacă pentru caracterizarea din punct de vedere mecanic a fibrelor, de cele mai multe ori, ne mulţumim cu
datele experimentale ale valorilor de rupere ale forţei şi deformaţiei (alungirii), pentru controlul producţiei
aprecierea proprietăţilor fibrelor este mult mai complexă.
Descrierea proprietăţilor fibrei este întregită de forma curbelor efort – alungire, până în momentul ruperii,
care reprezintă „cartea de identitate a fibrei“, în sensul că acestea conţin de tracţiune, în prezenţa temperaturii şi a
mediului uscat sau umed.
Indici specifici de rezistenţă.

REZISTENȚA DE RPERE Forţa de rupere a unei fibre solicitată axial la FR - (cN/fibră)

tracţiune reprezintă efortul necesar pentru
ruperea ei,
REZISTENŢA SPECIFICĂ reprezintă efortul maxim suportat de o Fr
σ = (cN/mm2, daN/mm4)
(ΣO), unitate de arie Type equation here .ână în A
momentul ruperii
TENACITATEA Reprezintă raportul dintre forța de rupere și Fr
densitatea liniară exprimată în tex sau
Te= , , cN/tex)
Ttex
denieri
Fr
Te= Tden (cN/den)

LUNGIMEA E RUPERE reprezintă lungimea ipotetică de

fibră sau fir sub a cărei masă Lr-FrxNm (km)
proprie aceasta se rupe Fr
Lr= Ttex (km

ndici specifici de deformaţie.

:
În timpul solicitării la tracţiune a fibrelor, cu forţe crescătoare pân ă la rupere, acestea î şi modific ă dimensiunea
longitudinală, alungindu-se, ca efect al faptului că fibrele fac parte din categoria corpurilor deformabile.mDeforma ţia de lungime
(alungire) se exprimă prin:

ALUNGIREA ABSOLUTĂ este lungimea iniţială a fibrei

(nesolicitată), în mm; ∆ l=L1-L0
l1 – lungimea fibrei în momentul
ruperii, în mm
AKUNGIREA SPECIFICĂ ❑ ∆l
as =
l0
ALUNGIREA RELATIVĂ Reprezintă raportul dintre alungirea ∆l
ε r= ❑ x 100 (%)
absolută și lungimea inițială a l0
fibrelor
MODULUL DE EASTICITATE Modulul de elasticitate (E), numit şi
iniţial, deoarece se calculează în
partea iniţială a curbei efort–
alungire reprezintă efortul unitar
necesar pentru o deformaţie egală unde: σc şi σe reprezintă efortul
cu lungimea iniţială a probei, specific limitei de curgere, respectiv
respectiv de 100% limitei elastice, în cN/tex;
εc şi εe – deformaţiile
corespunzătoare limitei de curgere
şi elastice, în %
 Curba efort-alungire

 Zona I, delimitată de porţiunea de curbă OB, se numeşte şi zona elastică, deoarece, până în punctul
B, deformaţiile sunt elastice;
 zona a II-a, cuprinsă între punctele B şi C de pe curbă, se caracterizează printr-o mare deformare la
eforturi relativ mici, motiv pentru care se numeşte şi zona de curgere
 zona a III-a se caracterizează prin fenomene de ruperi accelerate, finalizate cu ruperea fibrei.
De pe curba efort–alungire pot fi cuantificate următoarele caracteristici:
– limita de proporţionalitate, marcată de porţiunea de curbă OA şi coordonatele σp–εp,în care se
manifestă proporţionalitatea dintre efortul specific (σp) şi deformaţia corespunzătoare (εp), în
conformitate cu legea lui Hooke: σ = ε ⋅ E;
– limita de elasticitate, marcată de punctul B de pe curbă şi coordonatele σe–εe, în care
deformaţiile încă se menţin elastice;
– limita de curgere, delimitată de punctul C de pe curbă şi coordonatele σc–εc. Între punctele B şi
C deformaţiile sunt asociate şi se referă la deformaţiile întârziate şi remanente;
– limita de rupere, marcată prin punctul final de pe curbă D şi de coordonate σr–εr;

Cu cât valoarea modulului vâscoelastic este mai mare, cu atât fibrele vor suporta mai
bine eforturile superioare limitei de elasticitate şi deci deformaţiile corespunzătoare
vor fi mai mici
Curbei efort–alungire reprezintă efectele modificărilor de structură în domeniile
necrista
zona I este considerată zonă elastică–specifică solidelor, în care deformările sunt
cvasielastice până la limita de elasticitate (σe – εe), unde moleculele de legătură din
zonele necristaline, care fac legătura cu zonele cristaline, sunt supuse efortului
crescător, provocând alungirea acestora.
– A II-a zonă însumează solicitarea în continuare a moleculelor de legătură încă intacte, care se
orientează şi la care se asociază şi orientarea domeniilor cristaline. ărimea acestei zone
depinde de „mobilitatea“ sau „rigiditatea“ structurilor chimice ale fibrelor.
În zona a III-a apar şi se desfăşoară procese de alunecare ireversibile, care au loc atât între zonele
cristaline şi necristaline cât şi între moleculele de legătură interfibrilare. Aşadar, parametrii specifici
curbelor efort–alungire, până la limita elastică, depind, în mod dominant, de orientare, iar ce este peste
această limită depinde şi de orientarea cristalitelor
[