Sunteți pe pagina 1din 11

“ Tehnologii de obținere a firelor, țesăturilor și tricoturilor.

1. NOTĂ DE PREZENTARE

Calificarea profesională: tehnician in industria textilă


NIVELUL DE PREGĂTIRE: 4
Număr de ore alocate: 132 ore/an; 33 săpt x 4 ore.
Scopul modulului:
 dobândirea, de către absolvenţi, a rezultatelor învăţării necesare pentru adaptarea în
prezent şi mai ales în viitor la cerinţele unei pieţe a muncii aflate într-o continuă şi
rapidă schimbare;
   dobândirea, de către absolvenţi, a acelor rezultate ale învăţării transferabile
(domenii de competenţe-cheie) necesare atât pentru integrarea socială, cât şi pentru
integrarea rapidă şi cu succes pe piaţa muncii.

Rolul CDL-ului în pregătirea de specialitate a elevului şi argumentarea


parcurgerii sale în anul de studiu, în unitatea de învăţământ respectivă, în
zona/localitatea respectivă:
 crearea de oportunităţi pentru aprofundarea/extinderea rezultatelor învăţării prevăzute
în standardul de pregătire profesională (SPP) în scopul adaptării la tehnologiile
specifice din unităţile în care elevii desfăşoară pregătirea practică şi/sau rezultate ale
învăţării care sunt solicitate de piaţa muncii locală şi/sau regională şi care nu sunt
oferite prin componenta naţională a curriculumului;
 crearea situaţiilor de învăţare necesare pentru dobândirea rezultatelor învăţării
corespunzătoare domeniilor de competenţe-cheie, adaptate cerinţelor locale, în
contexte legate de formarea profesională.

Situaţiile de învăţare care răspund nevoilor de formare identificate împreună cu


operatorul economic/instituţia publică parteneră a unităţii de învăţământ

 Realizarea operațiilor specifice domeniului textile pielărie respectând legislația


privind sănătatea și securitatea în muncă, de protecție impotriva incendiilor și de
protecția mediului
 Participarea la instructaje privind aplicarea normelor de protecție a muncii, PSI și de
protecție a mediului pentru industria textilă și pielărie
 Participarea la simulări pentru acordarea primului ajutor, conform procedurii
specifice locului de muncă
 Analizarea materiilor prime (fibre, fire, țesături, tricoturi) din textile pielărie prin
diferite metode de laborator. Interpretarea documentației tehnice specifice.
 Intocmirea documentației de execuție a produsului.
 Selectarea materiilor prime și a materialelor necesare realizării unui produs cu o
anumită destinație.
 Prelucrarea materiilor prime și a materialelor ținând cont de natura și proprietățile
acestora.
 Proiectarea firelor, țesăturilor și tricoturilor.

Scurtă descriere a nevoilor de formare cărora le răspunde CDL-ul şi a rezultatelor


învăţării suplimentare şi/sau aprofundate/extinse propuse a fi dobândite, precum şi lista
unităţii/unităţilor de rezultate ale învăţării din SPP*1) vizate căreia/cărora le sunt
integrate rezultate ale învăţării propuse spre aprofundare
“ Tehnologii de obținere a firelor, țesăturilor și tricoturilor.”

Curriculum-ul pentru modulul CDL “ Tehnologii de obținere a firelor, țesăturilor și


tricoturilor.” se adresează elevilor din clasa a XII-a seral, domeniul Industrie textilă și
pielărie, având alocate 132 ore/an; 33 săpt x 4 ore.
Curriculumul în dezvoltare locală (CDL) constituie oferta curriculară specifică
LICEUL TEHNOLOGIC LUPENI şi este realizat în parteneriat AUTOCOM AMICII GLC
S.R.L., Lupeni . Prin această ofertă curriculară se asigură cadrul necesar adaptării pregătirii
profesionale a elevilor la cerinţele pieţei muncii locale.
   Avantaje/Beneficii ale curriculumului în dezvoltare locală
  a) contribuie la creşterea flexibilităţii, adaptabilităţii şi în perspectivă a angajabilităţii
absolvenţilor învăţământului profesional şi tehnic şi astfel:
  - facilitează tranziţia elevilor de la şcoală la viaţa activă prin adaptarea pregătirii
profesionale a elevilor la nevoile pieţei muncii la nivel local;
  – contribuie la creşterea ratei de inserţie socioprofesională;
  b) extinde oportunităţile ocupaţionale ale elevilor;
  c) permite aprofundarea competenţelor-cheie, alături de unităţile de rezultate ale învăţării
tehnice generale şi specializate, în contexte reale de muncă;
  d) contribuie la creşterea flexibilităţii ofertei educaţionale a unităţilor de învăţământ;
  e) oferă oportunităţi de dezvoltare durabilă la nivelul comunităţii locale prin contribuţia
activă a partenerilor sociali la dezvoltarea resursei umane la nivel local;
  f) contribuie la o mai mare receptivitate a şcolilor cu privire la nevoile comunităţii
locale;
  g) oferă condiţii pentru furnizarea de formare profesională la nivel local, valorificând
standardele formulate la nivel naţional;
h) creează oportunităţi pentru dezvoltarea relaţiilor dintre şcoală şi piaţa muncii locală
   Curriculumul în dezvoltare locală este parte a planurilor de învăţământ şi a programelor
şcolare atât ale învăţământului liceal tehnologic, cât şi ale învăţământului profesional,
conform reglementărilor în vigoare. Rezultatele învăţării propuse sunt în concordanţă cu
specificul profilului de formare, respectiv al calificării profesionale confecționer produse
textile, conform ofertei unităţii de învăţământ, cu nivelul anului de studii şi corelate cu
curriculumul diferenţiat.
Curriculumului în dezvoltare locală (CDL) a fost elaborat identificându-se nevoile
locale ale calificării profesionale, pe baza investigațiilor realizate cu sprijinul a AUTOCOM
AMICII GLC S.R.L., Lupeni , pe baza analizei documentelor de planificare educaţională pe
termen scurt şi mediu (PLAI, PAS, agenda locală, alte planuri de dezvoltare socio-economică
locale şi zonale) și a rezultatele studiilor de piaţa muncii.
Cererea pieţei şi necesitatea formării profesionale la nivel european au reprezentat
motivele esenţiale pentru includerea acestui curriculum. Tinerilor trebuie să li se ofere
posibilitatea de a dobândi acele competenţe de bază care sunt importante pe piaţa muncii.
Din acest considerent, programa a fost concepută astfel încât să dezvolte o arie extinsă
de competențe: utilizarea limbajului specific activității pe care o desfășoară şi desfășurarea
activității specifice procesului tehnologic în condiții de siguranță, efectuarea tuturor lucrărilor
respectând cerințele impuse de tehnologia de lucru specifică locului de muncă și planificarea
sarcinilor și a timpului de lucru. Acestea sunt competențe de care tinerii au nevoie pentru
ocuparea unui loc de muncă în industria textilă, pentru asumarea rolului în societate ca
persoane responsabile, care se instruiesc pe tot parcursul vieţii.
Propunerea a pornit de la constatarea că dobândirea abilităţilor practice necesită un
număr mai mare de ore şi că acest modul poate constitui o modalitate eficientă de corelare a
conţinuturilor modulelor din cultura de specialitate și chiar extinderea lor.
Scopul curriculumului de dezvoltare locală poate fi sintetizat în următoarele:
“ Tehnologii de obținere a firelor, țesăturilor și tricoturilor.”

 dobândirea de către elevi a unor competenţe suplimentare faţă de cele propuse prin
curriculum-ul diferenţiat necesare formării abilităţilor practice necesare la viitorul loc
de muncă şi, ţine cont de calificarea care va fi dobândită la sfârşitul studiilor liceale.
 lărgirea domeniului ocupaţional, dar şi adâncirea competenţelor propuse de angajatori,
alături de competenţele personale şi cele sociale: comunicarea, lucrul în echipă,
gândirea critică, asumarea responsabilităţilor, creativitatea şi sprijinul antreprenorial;

2. TABEL DE CORELARE DINTRE REZULTATELE ÎNVĂŢĂRII ŞI


CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII
“ Tehnologii de obținere a firelor, țesăturilor și tricoturilor.”
1. EFECTUAREA ANALIZELOR DE LABORATOR PENTRU MATERII PRIME ȘI
MATERIALE
Rezultate ale învățării suplimentare/ Rezultate ale Conținuturile învățării Situații de învățare
învățării propuse spre aprofundare/extindere
Cunoștințe Abilități Atitudini Metoda organoleptică pentru determinarea 1: Exerciții practice de aplicare a normelor de
următoarelor caracteristici: sănătate și securitatea muncii și a normelor de
- fibre textile: culoare, luciu, ondulații. protecție și stingere a incendiilor în laboratorul
- 7.1.2 7.2.2 7.3.1 Proba arderii pentru identificarea fibrelor in funcție de textile pielărie
- 7.1.3 7.2.3. 7.3.2 de comportarea la ardere. 2: Exerciții de identificare a fibrelor textile
- 7.1.18 7.2.14 7.3.3. Metoda microscopică unde se determină diferite folosind metode organoleptice.
7.2.15 7.3.4. tipuri de fibre textile. 2. Exerciții de identificare a pieilor, folosind
7.2.16 7.3.5. Metoda micrometrului, gravimetrului și a cântăririi. metode organoleptice .
3. Exerciții de identificare a inlocuitorilor din
7.2.17 7.3.6. piele, folosind metode organoleptice.
7.2.18 7.3.7. 4. Studiu de caz privind comportarea fibrelor
7.2.19 7.3.9. textile la acțiunea substanțelor alcaline, acide,
. oxidante.
5. Studiu de caz privind aspectul la microscop
a fibrelor textile.
6. Determinarea fineții și a masei fibrelor
textile.
7. Determinarea umidității, fineții, torsiunii,
rezistenței și a masei specifice afirelor.
8. Determinarea grosimii, lungimii, lățimii și
desimii țesăturilor și tricoturilor.
9. Exerciții de stabilire a rolului fiecărui
material auxiliar in structura peoduselor.
10. Determinarea de analiza de laborator pentru
căptușeli, întărituri și ața de cusut.

3.PROCESE TEHNOLOGICE PENTRU OBȚINEREA PRODUSELOR TEXTILE


Rezultate ale învățării suplimentare/ Rezultate ale învățării propuse spre aprofundare/extindere Conținuturil Situații de
e învățării învățare
“ Tehnologii de obținere a firelor, țesăturilor și tricoturilor.”
Cunoștințe Abilităț Atitudin - Cusături 1. Execută
Exerciții aplicative de identificare a condițiilor de depozitare și conservarea meteriilor prime, materialelor auxiliare i i mecanice operații de
și a produselor. - Operații de infilare la
Exerciții aplicative de ordonare a operațiilor specifice proceselor de producție pentru obținerea firelor, țesăturilor și coasere pentru mașina simplă
tricoturilor. prelucrarea de cusut.
Exerciții de calcul cinematic, tehnologic la cardă/laminor/mașina de pieptănat/flaier/mașina de filat. reperelor 2. Realizeaz
Exerciții de identificare a principalelor mecanisme de la mașina de bobinat/mașina de răsucit/urzitor/sistem de - Operații de ă buzunarul
năvădire//mașina de țesut. prelucrare aplicat simplu,
Exerciții de calcul cinematic, tehnologic la mașina de bobinat/mașina de răsucit/urzitor/sistem de năvădire/mașina - Efectuarea cu burduf, cu
de țesut. tuturor clapă, dublat
Exerciții de alimentare a mașinilor rectilinii de tricotat lucrărilor, cu căptuțeală
“ Tehnologii de obținere a firelor, țesăturilor și tricoturilor.”
respectând 3. Realizeaz
cerinţele impuse ă buzunarul
de tehnologia de lateral
lucru specifică 4. Realizeaz
locului de muncă ă buzunarul
- Descrierea interior cu un
principiului de refilet, cu doi
funcţionare a refileți și cu
utilajelor clapă de
specifice din închidere
textile pielárie 5. Execută
- Descrierea operațiile de
procesului prelucrare și
tehnologic de montare prin
obţinere a unui coasere a
produs finit din manșetei
textile pielārie 6. Execută
- Respectarea răscroiala
parametrilor de gâtului
funcţionare (decolteu in
optimă a Vși rotund)
utilajelor 7. Execută
operațiile de
prelucrare și
montare prin
coasere a
gulerului.
8. Execută
cordonul dublu
și simplu
detașabil
pentru rochie
9. Execută
mâneca
simplă, dreaptă
10. Execută
mâneca cu
manșetă
11. Activităţi
practice de
confectionare a
“ Tehnologii de obținere a firelor, țesăturilor și tricoturilor.”
unor produse
de
complexitate
redusa
(manușa de
bucătărie,
servetul de
bucatarie, fata
de perinuta,
șorțul de
bucătărie,
etc.);
12. Activităţi
practice de
confectionare a
unor produse
de
complexitate
medie (fusta
dreaptă,
pantalonul de
pajama, etc.);
“ Tehnologii de obținere a firelor, țesăturilor și tricoturilor.”

LISTA MINIMĂ DE RESURSE MATERIALE

- echipamente, unelte şi instrumente, machete, materii prime şi materiale, documentaţii


tehnice, economice, juridice etc., necesare dobândirii rezultatelor învăţării (existente în
şcoală sau la operatorul economic)

UNITĂȚI DE REZULTATE ALE


INVĂȚĂRII RESURSE MATERIALE

1. Aplicarea normelor de sănătatea şi Legislaţia privind sănătatea şi securitatea în


securitatea muncii (NSSM) şi de protecţie muncă, de protecţie pentru situaţii de urgenţa şi
a mediului în industria textilă şi pielărie protecţie a mediului.
Norme de protecția muncii: norme generale de
protecția muncii, NSSM pentru industria
confecțiilor textile.
Norme generale de prevenire și stingere a
incendiilor.
2. Utilizarea elementelor de design Produse de îmbrăcăminte.
pentru realizarea produselor specifice din Repere prelucrate ale produselor de
domeniul textile pielarie imbrăcăminte.
Reviste de modă.
Planșe cu nuanțe și game de culori.
Planșe cu compozitii decorative.
Schițe ale produselor vestimentare. Crochiuri pe
diferite teme.
Mostre de materiale textile de bază și auxiliare.
Instrumente de lucru: truse de desen artistic.
2. Efectuarea operațiilor tehnologice Utilaje din confecții textile: mașina de croit,
pentru realizarea unui produs specific mașina simplă de cusut, mașina de cusut triplok
domeniului textile pielărie Materii prime și materiale: țesături, tricoturi,
materiale auxiliare pentru confecții din piele.
Instrumente de lucru: foarfeci, centimetru de
croitorie, ace cu gămălie, pensetă, ace de cust

11. SUGESTII METODOLOGICE


   
Tipurile de activităţi de învăţare şi alegerea tehnicilor de instruire practică revine
maistrului instructor şi agentului economic, care au sarcina de a individualiza şi de a adapta
activitatea practică la particularităţile elevilor.
Maistrul instructor şi agentul economic alege metodele şi tehnicile de învăţare activă
şi propune noi activităţi de învăţare, în măsură să asigure formarea competenţelor prevăzute în
programă. Se aplică metodele centrate pe elev, care asigură un caracter formativ procesului de
învăţământ. Se are în vedere şi utilizarea metodelor specifice pentru dezvoltarea
competenţelor elevilor care prezintă deficienţe integrabile, prin adaptarea acestora la
specificul condiţiilor de învăţare şi de comportament.
“ Tehnologii de obținere a firelor, țesăturilor și tricoturilor.”

Portofoliul de practică conţine:


 fişe individuale de observaţie în care elevul să urmărească diferite aspecte ale
procesului tehnologic,
 lucrări practice
 documentaţii tehnice care pot fi accesibile elevului,
 fişe de lucru şi fişe de evaluare concepute de profesor sau maistru pentru
această activitate.
Conţinutul acestui portofoliu va constitui un element important în procesul de
evaluare. De asemenea, maistrul instructor va avea pentru fiecare elev o fişă individuală de
control, care va urmări atingerea competenţelor prin efectuarea activităţilor descrise în
cadrul fiecărei teme.
Cadrele didactice, maiştri instructori, au posibilitatea de a decide asupra numărului de
ore alocat fiecărei teme, în funcţie de:
· dificultatea temelor
· nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit
· complexitatea şi varietatea materialului didactic utilizat
· ritmul de asimilare a cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor proprii grupului
instruit.
Parcurgerea conţinuturilor se va realiza în integralitatea lor. Pentru atingerea
rezultatelor învăţării stabilite prin modul, maistrul instructor are libertatea de a dezvolta
anumite conţinuturi, de a le eşalona în timp, de a utiliza activităţi variate de învăţare, cu
accentuare pe cele cu caracter aplicativ, centrate pe elev.
Stagiul de instruirea practică se recomandă să se desfăşoare în ateliere de specialitate,
dotate cu materiale didactice specifice: masini simple de cusut, masini de calcat, masini de
cusut butoniere, nasturi, bibliografie tehnică ş.a.
Se consideră că nivelul de pregătire este realizat corespunzător, dacă poate fi
demonstrat fiecare dintre rezultatele învăţării.
Prin parcurgerea conţinuturilor folosind strategii didactice adecvate se dezvoltă valori
şi atitudini care vor înlesni adaptarea elevilor la cerinţele pieţei muncii şi la dinamica evoluţiei
tehnologice precum şi accesul la niveluri superioare de pregătire:
· dezvoltarea imaginaţiei şi creativităţii tehnice
· respectarea standardelor internaţionale privind calitatea produselor
· asigurarea motivaţiei necesare studierii disciplinelor tehnice
În elaborarea strategiei didactice, maistrul instructor va trebui să ţină seama de
următoarele principii ale educaţiei:
 Elevii învaţă cel mai bine atunci când consideră că învăţarea răspunde nevoilor lor.
 Elevii învaţă când fac ceva şi când sunt implicaţi activ în procesul de învăţare.
 Elevii au stiluri proprii de învăţare. Ei învaţă în moduri diferite, cu viteze diferite şi
din experienţe diferite.
 Participanţii contribuie cu cunoştinţe semnificative şi importante la procesul de
învăţare.
 Elevii învaţă mai bine atunci când li se acordă timp pentru a “ordona” informaţiile noi
şi a le asocia cu “cunoştinţele vechi”.
Pentru dobândirea de către elevi a deprinderilor prevăzute, activităţile de învăţare -
predare utilizate de cadrele didactice vor avea un caracter interactiv şi centrat pe elev, cu
pondere sporită pe activităţile de învăţare şi nu pe cele de predare.
 Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat, prin:
 gradarea sarcinilor de la uşor la dificil, utilizând în acest sens fişe de lucru;
 fixarea unor sarcini deschise, pe care elevii să le abordeze în ritmuri şi la niveluri
diferite;
“ Tehnologii de obținere a firelor, țesăturilor și tricoturilor.”

 fixarea de sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, în funcţie de


abilităţi;
 abordarea temelor din perspectiva tuturor stilurilor de învăţare;
 formarea de perechi de elevi cu aptitudini diferite care se pot ajuta reciproc;

4. SUGESTII PRIVIND EVALUAREA

Există trei tipuri de evaluare: iniţială, formativă şi sumativă


Evaluarea iniţială are rolul de a verifica dacă elevul deţine cunoştinţele şi abilităţile
necesare pentru a putea parcurge cu succes programul de formare.
Evaluarea formativă asigură profesorului/formatorului feedback-ul procesului de
predare şi învăţare. Prin această evaluare profesorul cunoaşte nivelul de dobândire a noilor
cunoştinţe şi abilităţi de către elev şi dacă acesta este pregătit pentru a învăţa noi subiecte.
Evaluarea finală a modulului sau evaluarea sumativă verifică dacă au fost
dobândite toate rezultatele învăţării asociate modulului. Evaluarea va cuprinde şi activităţi
practice în care se va urmări dacă elevul este capabil să lucreze în echipă, să rezolve o
problemă, să facă o prezentare să scrie un raport. Funcţie de specificul modulului, această
evaluare poate fi făcută printr-un portofoliu sau miniproiect/proiect.
Autoevaluarea şi evaluarea în perechi
Profesorul va explica întotdeauna ce se aşteaptă de la evaluarea sumativă şi va discuta
şi agrea cu elevii criteriile de evaluare pentru o încheiere cu succes a modulului. Profesorul îi
va încuraja pe elevi să se autoevalueze sau să se evalueze unul pe celălalt.
Profesorul va păstra toate evidenţele evaluării pentru a putea dovedi atingerea
rezultatelor învăţării şi a criteriilor din standardul de pregătire şi curriculum.
Instrumente de evaluare recomandate
 observarea sistematică, pe baza unei fişe de observare;
 fişe de lucru
 lucrări practice;
 miniproiectul prin care se evaluează metodele de lucru folosite de elev, utilizarea
eficientă a bibliografiei, materialelor şi echipamentelor din dotare, modul de
organizare a ideilor şi resurselor materiale, acurateţea tehnică a execuţiei.
 studiul de caz
 Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o
modalitate de înregistrare a performanţelor elevilor pe o anumită durată de timp
Pentru a promova modulul, elevii trebuie să demonstreze că pot întruni toate
criteriile asociate cu toate rezultatele. Elevii vor duce la îndeplinire lucrări practice,
proiecte, teme de lucru şi/sau probleme care constituie evaluarea modulului.

5. BIBLIOGRAFIE

1. Romita Tiglea Lupascu, Felicia Iliesiu, Daniela Elisabeta Costache.- Industrie textila
si pielarie, Manual filiera tehnologica, Editura CD Press 2011.
2. Romita Tiglea Lupascu, Costache Elisabeta Daniela – Lucrator in tricotaje confectii-
Produse textile, piele si inlocuitori din piele, Editura Oscar Print, Bucuresti 2006.
3. Gheorghe Ciontea - Lucrator in tricotaje confectii- Tehnologii de confectionare a
produselor din tesaturi si tricoturi, Editura Oscar Print, Bucuresti 2006.
4. Romita Tiglea Lupascu - Lucrator in tricotaje confectii-Procese de obtinere a
tricoturilor simple, Editura Oscar Print, Bucuresti 2006.
5. Auxiliar curricular – Confecționarea produselor de îmbrăcăminte - martie 2009
“ Tehnologii de obținere a firelor, țesăturilor și tricoturilor.”

S-ar putea să vă placă și