Cum îți împarți timpul între serviciu și familie?

Există însă și părinți care reușesc să își crească micuţii frumos și să aibă o carieră cu care se
mândresc. Care sunt oare secretele lor? Mai jos, sunt prezentate câteva idei care duc la creșterea
stării interioare de bine cu sine.
1. Mai întâi de toate, renuntarea la perfecționismul care-i caracterizează pe mulți
oameni. Vrem să fim cei mai buni părinți, copiii să doarmă la ore fixe, să meargă la sport, să
cânte la un instrument, să avem o relație minunată cu ei, iar în același timp să muncim mult,
pentru a obține o promovare, un bonus sau aprecierea colegilor. Ei bine, nu poți avea toate aceste
lucruri. Relaxează-te în rolul de părinte și acceptă că este imposibil să ai un copil care cântă la
pian, face fotbal și înot, ia note mari și mai are și timp de joacă, după ce petrece o vreme la
computer. Iar în rolul de angajat va trebui să înveți să nu te simți inferior, dacă promovarea într-o
nouă funcție întârzie jumătate de an, pentru că, în această perioadă, ai ales să te dedici mai mult
familiei, unde era nevoie de tine.
2. Renunțarea la mândria de a cere ajutor. Așa cum spun toate cărțile de parenting, e nevoie
de un întreg sat pentru a crește un copil. Astfel, poți cere ajutorul prietenilor sau familiei în seri
în care ai nevoie să stai peste program la job. Eventual, roagă-i pe părinții colegilor copiilor tăi
să-ți ducă ei micuții la școală în anumite zile. Când simți că ai lăsat copilul pe mâini bune, ești
mai puțin anxios și mai performant la locul de muncă.
3. Renunțarea la ideea că trebuie să îți împarți timpul în mod egal între serviciu și familie.
Există momente în care familia are mai multă nevoie de atenție și conectare, după cum există
clipe în care serviciul are nevoie de energie sporită din partea ta. În acest fel, nu mai pui atâta
presiune pe tine și îți menții flexibilitatea, una dintre calitățile importante care măresc gradul de
fericire.
4. Convingerea că pentru a fi performant și la job, și în meseria de părinte şi că trebuie să
te sacrifici te împiedică să atingi echilibrul muncă–familie. Patty Wipfler, fondatoarea
organizației internaționale Hand in Hand Parenting, spunea că, așa cum în avion părintele trebuie
să-și pună mai întâi lui masca de oxigen și abia apoi copilului, și în viața reală el va trebui să aibă
mai întâi grijă de sine, pentru a oferi atenție micuțului. Astfel, ai nevoie de timp pentru tine, un
timp în care să faci sport sau în care să te preocupe hobby-ul tău – artă, desen, filme, citit etc.
5. Renunțarea la presiunea că trebuie să-ți faci copiii fericiți tot timpul. Este imposibil să-ți
ferești copiii de frustrări, fiindcă nu ești tu responsabil pentru toate. La școală, la locul de joacă,
în parc, în interacțiunile cu frații sau cu prietenii, copiii vor trăi dramele și suferințele lor, pe care
tu nu le poți preveni sau repara mereu. Tot ce poți să le oferi sunt brațele tale deschise în care ei
își pot găsi liniștea, înțelegerea și ascultarea de care au nevoie. Uneori, după ce îi asculți, le oferi
idei de strategii pentru o viață mai bună, iar alteori aștepți ca ei să găsească soluții la problemele
pe care le întâmpină.
6. Vinovăția că lucrezi te împiedică să fii un părinte mai bun. Adeseori, părinții (mai ales
mămicile) se simt vinovați că lucrează full-time și nu petrec suficient timp cu copiii. Vinovăția
este ca un bolovan care stă în calea relației autentice cu copilul tău, pentru că el detectează
sentimentul acesta complicat. El are senzația că părinții îl au din cauza lui și se simte vinovat de
povara lor. Așadar, încearcă să te debarasezi de vinovăție fie cu ajutorul terapiei, fie prin
conversații cu cei dragi. Odată ce simți mai puțină vinovăție, găsești soluții. Fie vei lucra în
intervale orare flexibile, fie vei accepta ideea că pentru a avea grijă de copilul tău e nevoie să
lucrezi full-time, altfel nu ai cum să susții dezvoltarea acestuia.
Deci, este posibil ca părinții care lucrează să fie conectați profund la copiii lor. Un timp special
petrecut cu aceștia, o dată la două–trei zile, le face relația mai frumoasă. Îi răsfață pe copii cu o
porție de atenție – de care ei au nevoie pentru a funcționa bine – și le dă părinților sentimentul că
fac bine ceea ce fac.