“ Un strop din timpul tău este cel

mai preţios dar pentru copil ! ”

Propunător: Motelică Elena,

prof. de l.lt română,
dir. adj.instruire

Gimnaziul Alexeevca
27 octombrie 2011
 “Cine-l vede pe copil cum creşte? Nimeni!
Numai cei ce vin din altă parte spun: “Vai, ce-
a crescut!” Dar nici mama, nici tata nu l-au
văzut cum creşte. El a devenit în timp. Şi în
fiecare clipă a fost ceea ce urma să fie.
(A.Saint-Exupery)
 CUPRINS
 1. Introducere
 2. Ce trebuie să cunoaştem ?
 3. Reguli de bază
 Introducere
Trăim în secolul vitezei, în vremuri în care timpul înseamnă
bani, în care femeile s-au monitorizat şi emancipat. Sîntem acum
aproape la fel de preocupate ca şi bărbaţii de asigurarea bunăstării
financiare a familiei.
Într-o lume mereu pe fugă, într-o lume care nu se opreşte
niciodată, o lume în care zi de zi reprezintă o nouă provocare, o
lume în care nimic nu e simplu, pînă şi meseria de a fi părinte a
devenit foarte complicat.
E ştiut faptul, că cei mai mulţi dintre noi petrecem cea mai
mare parte a timpului la serviciu. Venim acasă şi ne afundăm în
activităţi casnice, cumpărături, iar printre picături, mai reuşim să
petrecem timp cu copiii noştri, care sînt din ce în ce mai mult
educaţi de grădiniţă, de şcoală, bunici sau bone.
A petrece timp cu copiii este o necesitate pentru buna
dezvoltare a acestora. Deşi, credinţa comună spune că un copil
creşte şi singur, acesta, totuşi, are nevoie de prezenţa părinţilor
săi. Menirea lor este de a-i da siguranţă, oferindu-i atît un cadru
de viaţă optim dezvoltării, cît şi modele de urmat.
Secolul XXI, însă, este secolul în care grija de a oferi copiilor
cele mai bune condiţii îi determină pe părinţi să se
îndepărteze de aceştia, comunicarea devenind elementul
lipsă în relaţia părinte-copil. Pentru a creşte mari, frumoşi şi
sănătoşi, toţi copiii au nevoie de atenţia şi îngrijirea părinţilor.
În toată nebunia asta legată de probleme de serviciu,
scumpiri peste scumpiri, lipsa uneori a banilor, uităm de copiii
noştri, îi trimitem de la unul la altul, sau îi lăsăm în faţa
televizorului şi ne mirăm de comportamentul sau vocabularul
lor. Timpul pe care îl petrecem alături de copil, arătîndu-le şi
descoperind lucruri împreună, reprezentă momente de
nepreţuit din viaţa oricărei familii.
 Ce trebuie să cunoaştem?
-Ce înseamnă să acordăm importanţă calităţii,
cantităţii timpului petrecut cu copiii?
Cînd vine vorba de copiii noştri nu contează doar calitatea, ci şi
cantitatea de timp pe care o oferim. Un exemplu concret este relevant:
timpul petrecut cu copiii este centrat mai ales în weekenduri şi vacanţe.
În fond este firesc să fie aşa. Mai ales în cazul cînd avem un serviciu
solicitant weekendul este cel mai des perioada în care încercăm să
compensăm prin calitate cele cinci zile din ale săptămînii în care ţi-ai
văzut copilul pe fugă seara. Acele cinci zile din viaţa copilului tău sînt
pierdute pentru totdeauna. Anume atunci ne străduim să le facem pe
plac, îi răsfăţăm creîndu-ne falsul sentiment că asta compensează
faptul că în timpul săptămînii copiii stau singuri acasă sau că seara
avem prea puţin timp şi sîntem prea obosiţi ca să ne concentrăm atenţia
asupra celor ce vor să ni le împărtăşească copiii. Faptul că petrecem
timp de calitate cu ei na face să ne simţim bine şi să ignorăm celălalt
aspect, care ar trebui să fie la fel de important: cantitatea de timp. Un
studiu a demonstrat că 1 din 4 copii petrece mai mult de 5 ore alături de
părinţi în weekend, iar de cele mai multe ori discuţiile se axează pe
şcoală şi mai puţin pe sentimente, dorinţe sau neliniştile copilului.
- Calitate sau cantitate, care contează
mai mult?
Răspunsul este firesc: ambele. Cantitatea de timp
pe care o petrecem cu propriii copii este la fel de
importantă ca şi calitatea acestuia. Este bine că în
weekend şi în vacanţe să ne răsfăţăm mai mult copiii,
însă asta nu ne transformă în mai buni părinţi şi nici nu
înlocuieşte faptul că în restul timpului le acordăm prea
puţin din programul nostru. Pentru copii e important ca
părinţii să fie martori la propriile vieţi în devenire. El
trebuie să aibă siguranţă că orice ar face, i s-ar
întîmpla părinţii sînt mereu de partea lui, nu pentru a-i
încuraja greşelile sau a-l feri de răspundere, ci pentru
a-l ajuta să le repare.
-Cum să ne creăm mai mult timp pentru copii?
- Trebuie să învăţăm să spunem “nu” lucrurilor şi oamenilor
care ne consumă inutil timpul. Tocmai pentru că vieţile noastre
sînt pline de grabă, de griji, de activităţi care mai de care, mai
variate ş tocmai pentru că adesea ne mustră conştiinţa că
petrecem prea puţin timp cu propriii copii ar trebui să
conştientizăm importanţa timpului şi a faptului că noi sîntem
singurii care îl controlăm, de fapt. Şi în virtutea inerţiei
acordăm adesea prioritate lucrurilor care ne presează... De
aceea, împingem involuntar spre finalul listei timpul pe care li-l
acordăm, Da, ne propunem să petrecem timp cu copilul, dar
numai după ce terminăm cutare sau cutare lucru care trebuie
neapărat făcut. A acorda timp propriului copil se transformă,
din păcate, într-un alt lucru adăugat mereu pe lista cu lucruri de
făcut. Dacă de exemplu veţi sta cu el în cameră şi vă aşteptaţi
ca el să se joace în timp ce dvs. priviti un serial, acest timp nu
reprezintă, de fapt, petrecut cu copilul.
 Reguli de bază
prin care puteţi echilibra această misiune:

1. Reorganizaţi-vă viaţa ! O zi pe săptămînă

propuneţi-vă să comprimaţi programele altor
activităţi în favoarea copilului dvs. Găsiţi lucruri pe
care să le faceţi împreună cu copiii asigurîndu-vă că
le daţi suficientă atenţie. Vorbiţi-le! Aflaţi ce mai
fac! Fiţi accesibili şi deschişi iniţiativelor lor, chiar
dacă sînteţi ocupat!
 2. Cereţi-le ajutorul ! A petrece timp cu copiii nu
înseamnă neapărat a face ceva special cu ei. Înseamnă că
trebuie pur şi simplu să le acordaţi atenţie şi să manifestaţi
interes faţă de activităţile lor. Rugaţi-i să vă ajute la ceea ce
aveţi de făcut. Aşa veţi interacţiona cu ei şi veţi rezolva în
acelaşi timp lucruri care trebuie terminate. Implicaţi-vă
copilul în activităţile casnice pe măsura posibilităţilor lor şi
povestiţi cu el între timp, încurajaţi-l să vorbească despre
lucrurile care îl preocupă. Fiţi parte din lumea lui, cîştigaţi-i
încrederea şi prietenia!
 3. Petreceţi timp în mod spontan ! Activităţile
spontane, neprogramate sînt un remediu extraordinar
pentru vindecarea relaţiilor care au de suferit din cauza
lipsei de timp. Învăţaţi să vă faceţi timp pentru fiinţele care
contează cu adevărat! Uitaţi din cînd în cînd că rufele
trebuie călcate sau că raportul pentru serviciu trebuie
prezentat a doua zi. Puneţi totul deoparte şi oferiţi-i
copilului dvs, cîteva clipe. Dacă vă este greu, gîndiţi-vă că
de fapt îi oferiţi ceea ce aveţi mai de preţ: Timpul vostru.
Or, amintiţi-vă de lucrurile după care aţi tînjit atunci cînd
eraţi copii şi dvs.
 4. Nu încercaţi să compensaţi lipsa dvs. din
viaţa copilului prin oferirea de cadouri scumpe
sau prin alte gesturi ! Este suficient să profitaţi de
oportunităţile pe care le aveţi, ca să puteţi ieşi la plimbare,
să ascultaţi muzică împreună, să citiţi literatură artistică.
Aceste activităţi nu vă costă nimic şi nici nu vă răpesc mult
timp, faţă de cadourile oferite. În schimb, beneficiile pe
termen lung sînt mult mai importante şi vă oferă
fundamentul unei relaţii pozitive cu copilul dvs.
 5. Nu uitaţi că fiecare moment din viaţa
copilului este unic, trece şi dus a fost ! Sigur aţi
auzit de multe ori expresia: “Nici nu mi-am dat seama cînd
s-a făcut mare!” Acestea sînt adevărate, şi dacă nu profitaţi
acum cînd este momentul s-ar putea să nu mai aveţi altă
ocazie, deoarece Un copil nu este o jucărie, un copil
este o responsabilitate pe care trebuie să ţi-o asumi în
mod voit, pentru că, pînă la urmă, un copil este decizia
fiecăruia dintre noi !
 “Eu sînt copilul. Tu ţii în mîinile tale
destinul meu. Tu determini în cea mai
mare măsură, dacă voi reuşi sau voi eşua
în viaţă. Dă-mi, te rog, acele lucruri care
mă vor îndrepta spre fericire. Educă-mă,
te rog, ca să pot fi o binecuvîntare pentru
lume...”
(din Child’s Appeal, Mamie Gene Cole)