PLAN CONSPECT

TEMA: Instalatii de semnalizare si detectare a incendiilor.

SCOP: Documentare privind noile tipuri de instalaţiile automate de detecţie şi semnalizare
a incendiilor
BIBLIOGRAFIE:
- Normativul I18;
- Colecţia „Buletinul Pompierilor”;

DESFĂŞURAREA ŞEDINŢEI:

1. MODUL DE FUNCŢIONARE A DETECTOARELOR DE FUM

Există două tipuri de bază de detector de fum folosite astazi. Acestea sunt detectoarele de
fum cu ionizare si detectoarele de fum optice. Camerele de detecţie ale acestor detectoare
folosesc principii diferite de operare pentru sesizarea particulelor vizibile sau invizibile rezultate
din combustie în caz de foc.

1.1 FUNCŢIONAREA DETECTOARELOR DE FUM CU IONIZARE

O camera de ionizare tipică constă în două plăci încarcate electric şi o sursă radioactiva
pentru ionizarea aerului dintre plăci. Sursa radioactivă emite particule care intră în coliziune cu
moleculele de aer dislocându-le electronii. O parte din moleculele de aer devin ioni pozitivi prin
pierderea electronilor. O altă parte a moleculelor primeşte electroni devenind astfel ioni negativi.
Se creează astfel un numar egal de ioni pozitivi si negativi. Ionii pozitivi sunt atraşi de placa
negativă, iar cei negativi de placa pozitivă . Acest fenomen generează un curent de ionizare,
care poate fi măsurat prin circuitul electronic conectat la cele două placi. Particulele rezultate
din combustie sunt mult mai mari decât moleculele de aer ionizate. La intrarea particulelor de
combustie în camera de ionizare, acestea vor intra în coliziune cu moleculele de aer ionizate şi
se vor combina cu acestea . Unele particule astfel rezultate vor fi pozitive, iar altele vor fi
negative. Aceste particule relativ mari continuă sa se combine cu alţi ioni, devin centre de
recombinare şi totalul particulelor ionizate din cameră se reduce. Reducerea numărului de
particule ionizate conduce la scăderea curentului de ionizare mai sus menţionat, care este
permanent monitorizat. La scăderea acestui curent sub o valoare predeterminată, se depăşeşte
un prag dincolo de care este stabilită condiţia de alarmă.

1.2 FUNCŢIONAREA DETECTOARELOR DE FUM OPTICE

La aceste detectoare fumul afectează intensitatea unui fascicol de lumină ce trece prin aer.
Fumul poate obtura sau chiar bloca acest fascicol. De asemenea poate cauza difuzia luminii
datorită reflexiilor pe particulele de fum. Detectoarele de fum fotoelectrice sunt proiectate deci
pentru a sesiza fumul folosind aceste efecte ale fumului asupra luminii.

2. CONSIDERAŢII DE PROIECTARE A DETECTOARELOR DE FUM

Detectoarele de fum se bazează pe concepte simple, dar trebuie avute în vedere anumite
consideraţii de proiectare. Detectoarele trebuie să producă un semnal de alarmă la detecţia
fumului, dar trebuie să minimizeze impactul pe care-l pot avea semnalele nedorite care pot
apărea din diverse motive. Într-un detector cu ionizare, praful si murdăria se pot acumula pe
sursa radioactivă şi pot face ca aceasta să devina mai sensibilă. Într-un detector fotoelectric
lumina poate fi reflectată de pereţii camerei de detecţie şi poate fi sesizată de elementul
fotosensibil când fumul nu este prezent. Pătrunderea insectelor, a murdăriei, a prafului uscat de
pe pereţi, precum şi alte forme de contaminare a camerei de detecţie pot, de asemenea,
reflecta lumina către elementul fotosensibil. Regimurile electrice tranzitorii şi unele forme de
energie radiată, pot afecta circuitul electronic atât la detectoarele cu ionizare cât si la cele
fotoelectrice şi pot fi interpretate ca fum, rezultând alarme false.

3. CONSIDERAŢII ÎN SELECTAREA DETECTOARELOR

Caracteristicile detectoarelor cu ionizare le fac mai potrivite pentru detecţia focului cu flacără
(uzual provenit din materiale foarte inflamabile) caracterizat de particule de combustie în plaja
0,01 - 0,03 microni.
Detectoarele fotoelectrice, pe de altă parte, sunt mai potrivite pentru detecţia focului cu
ardere mocnită (uzual provenit din hârtie, materiale textile etc.) caracterizat de particule de
combustie în plaja 0,3 - 10,00 microni. Totuşi, ambele tipuri de detector pot sesiza cele două
tipuri de foc, dar timpul de răspuns va fi variabil, în functie de tipul de foc.
Deoarece clădirile protejate conţin o mare variatate de combustibili, este dificil de prevazut
care tip de macroparticule vor apărea în eventualitatea unui incendiu. De asemenea, lucrurile
se complica şi ţinând cont de faptul că pentru acelaşi combustibil, diferite surse de aprindere
pot avea efecte diferite. Nenumăratele tipuri de combustibili cu diferite capacităţi calorice şi
nenumăratele posibile surse de aprindere, fac foarte dificilă alegerea detectorului potrivit pentru
o aplicaţie dată.

4. CONFIGURAŢIA TIPICĂ A SISTEMULUI

4.1 CIRCUITE CLASA A

Circuitele CLASA A fac diferenţa între scurtcircuit şi circuit deschis apărut de-a lungul buclei.
Supravegherea se realizează prin monitorizarea nivelului de curent care trece prin cablajul
instalaţiei şi prin dispozitivul capăt de linie, care la circuitele CLASA A este parte integrantă din
unitatea centrală de control. Cablajul CLASA A trebuie să se intoarcă si să se închidă în
centrala de control. Această tehnică necesita un minim de 4 fire terminaţie la centrala de control
şi, mai mult decât atât, trebuie ca centrala de control să fie proiectată pentru a monitoriza
circuite CLASA A. Acest circuit suplimentar, necesar pentru supravegherea CLASA A, permite
centralei de control monitorizarea circuitului de iniţiere de la ambele capete, chiar atunci când
se afla într-o situaţie de avarie datorata deschiderii buclei. Practic sunt două circuite de iniţiere,
astfel încât deschiderea unuia dintre ele nu împiedică monitorizarea buclei. Această
condiţionare asigură tuturor dispozitivelor capacitatea de răspuns si de raportare a alarmei, în
condiţiile deschiderii buclei într-un singur loc.

4.2 CIRCUITE CLASA B

Acest tip de circuit face diferenţa între scurtcircuit pe buclă (interpretat ca alarmă) si bucla
deschisă (interpretată ca avarie). Supravegherea circuitului se face prin trecerea unui curent
mic prin cablajul instalaţiei şi prin dispozitivul capăt de linie. Variaţiile acestui curent de
supraveghere sunt monitorizate de unitatea centrală de control, care poate indica condiţii de
alarmă sau de avarie. Deschiderea unui circuit CLASA B va dezafecta toate dispozitivele
electrice din "spatele" deschiderii.
Detectoarele de fum care sunt conectate in circuite de iniţiere CLASA B sunt în general
detectoare fie pe 2 fire, fie pe 4 fire. Detectoarele pe 2 fire se alimentează din acelaşi circuit al
unităţii centrale de control, pe care raportează situaţia de alarmă. Din cauza acestei
dependenţe de circuitul de iniţiere, detectoarele pe 2 fire trebuie testate si verificate din punct
de vedere al compatibilităţii pentru a ne asigura de funcţionarea corespunzătoare.
Detectoarele pe 4 fire se alimentează pe o pereche de fire separată şi în general aplică un
scurtcircuit pe circuitul de iniţiere asociat, pentru a transmite o alarmă. Întrucât nu se
alimentează din circuitul de iniţiere, compatibilitatea electrică este dată de parametrii de operare
ai sursei de alimentare la care sunt conectate detectoarele. Supravegherea sursei de
alimentare este posibilă prin intermediul utilizării unui releu de supraveghere capăt de linie.
Când tensiunea este prezentă, contactele releului capăt de linie sunt închise şi conectate în
serie cu dispozitivul capăt de linie din "spatele" ultimului dispozitiv de iniţiere. Pierderea tensiunii
de alimentare în orice punct al circuitului de alimentare va genera decuplarea releului capăt de
linie şi generarea unei condiţii de avarie.
Problemele de compatibilitate care au fost detaliate la circuitele CLASA A se aplică întocmai
şi la circuitele CLASA B.
 5. INDICAŢII GENERALE DE ZONARE
Cu cât este mai repede identificată sursa unei alarme, cu atât mai repede se poate acţiona.
Deşi nu exista reguli formale de zonare în temeni de protecţie la foc, aceasta este o operaţie de
fineţe. Instalatorii cu experienţă si proiectanţii de sisteme recomandă urmatoarele:

1. Stabiliţi cel putin o zonă la fiecare nivel protejat.

2. Zonaţi subdiviziunile naturale ale unei clădiri mari, cum ar fi aripile separate de pe acelaşi
nivel.
3. Reduceţi la minim numărul detectoarelor de pe fiecare zonă. Mai puţine detectoare pe o
zonă vor conduce la o detectare în localizarea mai rapida a focului şi la simplificarea depanării.
4. Instalaţi detectoare în conductă în alte zone decât acelea în care sunt instalate detectoare
pentru spaţiu deschis, în scopul localizării si depanării cât mai precise.

6. INSTALAREA DETECTOARELOR DE FUM. TEHNICI TIPICE DE CABLARE

Cablajul pentru un sistem de detecţie a incendiului se va face în conformitate cu cerinţele
Normativului I18 .
Prima regulă în cablarea instalaţiei este: "Urmează instrucţiunile fabricantului!". Această
regulă trebuie obligatoriu evidenţiată. Cerinţele pentru supravegherea electrică a cablajului şi a
conexiunilor la dispozitivele de iniţiere, particularizează cablajul instalaţiei de detecţie a
incendiului de cablajul general. Diagrama de cablare a fabricantului arată conexiunile într-o
manieră care să permită îndeplinirea cerinţelor de supraveghere. Orice deviaţie de la
diagramele fabricantului poate conduce la lipsa supravegherii unei porţiuni de circuit. Orice
deschidere sau scurtcircuit pe un astfel de tronson, îl poate scoate din uz fără a avertiza asupra
acestui lucru. Regulile de supraveghere nu sunt foarte complexe. Totuşi, este posibil ca acestea
să nu-i fie familiare instalatorului chiar dacă are experienţă în instalarea sistemelor de detecţie
la incendiu. Diagramele de instalare ale fabricantului indică modul de conectare a detectoarelor
în sistem. Totuşi, aceste diagrame nu vor detalia de pildă conectarea unor dispozitive pe
acelaşi nivel dar legate pe coloane diferite. Diagramele care urmează trebuie considerate
circuite tipice de iniţiere, folosind detectoare de fum. Ele sunt prezentate pentru a ilustra
cablarea corespunzătoare si cea necorespunzătoare, precum şi tehnicile de terminare. Întrucât
întotdeauna sunt excepţii de la diagramele tipice de instalare, persoanele cu experienţă uzează
de prima regulă de cablare: urmează instrucţiunile fabricantului şi respectă regulile autorităţii
locale. Detectoarele de fum trebuie conectate printr-o instalaţie care să asigure supravegherea
electrică a dispozitivului. Decuplarea detectorului din circuitul de iniţiere asociat poate genera
deschiderea buclei, rezultând o condiţie de avarie. Terminalele de conexiuni la detectoare pot fi
fie cu şuruburi, fie conexiuni răsucite "coadă de purcel". Indiferent de metoda utilizată,
decuplarea detectorului sau a unui singur fir din instalaţie trebuie să deschidă circuitul de
iniţiere, ceea ce va genera un semnal de avarie in centrala de control.