Adaptarea faunei la mediu de viată.

Organismele reactioneaza atat la schimbari in mediul lor de viata cat si la

schimbari din corpul lor.Asemenea shimbari se numesc stimuli si exista sub mai
multe forme ca lumina, sunetul, atingerea, caldura si substantele chimice.
Raspunsul organismului nu depinde doar de un mecanism care simte schimbarea ci
si de capacitatea acestuia de a raspunde la stimul printr-un organ efector. Un
exemplu de organ efector sunt muschii pentru ca permit unui animal sa se miste ca
raspuns la un stimul. Raspunsul animalelor este de obicei mult mai rapid decat
raspunsul plantelor care necesita o schimbare in directia de crestere si nu o miscare
brusca.

Totodata in cazul unui stimul intern ,o glanda poate produce un hormon.De

exemplu adrenalina este produsa de mamifere ca raspuns la o activitate brusca
pentru a face inima sa bata mai repede.Acest raspuns nu este instantaneu pentru ca
este limitat de viteza circulatiei sangelui dar totusi poate fi considerat un raspuns
rapid.Toate aceste raspunsuri sunt de scurta durata intrucat efectorii nu pot
reactiona continuu la stimuli. In unele cazuri raspunsul unui organism implica
urmari mai de lunga durata ca schimbari in felul de crestere si metabolism :
aplecarea unei plante catre sursa de lumina , bronzarea pieilii la lumina puternica a
soarelui sau cresterea numarului de celule rosii in sangele oamenilor care locuiesc
la altitudini mari. In aceste cazuri, datorita perioadei lungi a actiunii stimulilor,
raspunsurile organismelor sunt mentinute. Atunci se spune ca organismele s-au
aclimatizat la mediu de viata.
Cele mai spectaculoase adaptări ale animalelor
Pentru a supravieţui, este nevoie să te adaptezi. Este o „lege” destul de simplă, pe
care animalele au înţeles-o mult mai bine decât noi, oamenii. Şi-au schimbat astfel
comportamentul şi, în timp, chiar şi structura corpului.
Vă prezent cele mai interesante adaptări ale animalelor la mediul înconjurător.

Încălzirea – Poate ca una dintre cele mai minunate adaptări este aceea de a învăţa
să trăieşti alături de familia ta, iar pinguinii ştiu cel mai bine asta: pentru a putea
face faţă temperaturilor extrem de scăzute, aceştia se lipesc unii de alţii, încercând
să se încălzească. În plus, penele ce acoperă stratul inferior de puf sunt scurte şi
tari, se lipesc unele de altele, formând un strat de aer termoizolant. Până şi
conformaţia pinguinului serveşte la păstrarea căldurii, astfel că suprafaţa sa
corporală este mai mică, proporţional cu greutatea.

Zborul – Animalele au căutat nenumărate căi pentru a putea explora pământul: au

învăţat să meargă, să se târască, să sară, să se caţere şi să zboare. Iar evoluţia
zborului este de-a dreptul fascinantă: acesta nu ajută păsarile doar să se deplaseze
dintr-un colţ în altul, ci şi să scape de prădători, să exploreze locuri de altfel
inaccesibile şi chiar să devină prădători. Şi, deşi pentru a zbura, noi ne folosim de
tehnologie şi nu de abilităţile noastre, trebuie să recunoaştem că zborul a
transformat umanitatea.

Migraţia – Una dintre cele mai spectaculoare adaptări la care au apelat o mulţime
de specii de păsări este migraţia. Principalele motive care stau la baza acestui
comportament sunt nevoia de hrană şi de împerechere, din anumite perioade ale
anului. Păsările parcurg adesea distanţe enorme. Spre exemplu, chira arctică „a
bătut” recordul pentru cea mai lungă migraţie, aceasta deplasându-se în fiecare an
peste 30.000 de kilometri, de la Cercul Polar de Nord până în Antarctica şi înapoi.

Camuflajul – Abilitatea de „a te face una cu mediul încojurător” se poate dovedi

foarte utilă, mai ales în cazul animalelor care nu au prea multe arme de apărare
împotriva atacatorilor. Există animale care imită mediul din jur, dar şi animale
care se transformă în obiecte plictisitoare – cum ar fi fasmidele, care imită apectul
unui băţ.

Hibernarea - Greutatea cu care te ridici din pat în zilele geroase de iarnă, are un
corespondent în faună: hibernarea întâlnită la animale. O mulţime de animale,
precum veveriţele siberiene, aricii, liliecii şi urşii, aleg somnul îndelung în
detrimentul a tot ceea ce înseamnă viaţă. Ursul american ratează toate iernile, deşi
poate fi trezit cu uşurinţă, în timp ce anumite specii de mamifere mici intră într-o
stare de leneveală din care cu greu pot fi scoase.

Conservarea resurselor – Persoanele cheltuitoare ar trebui să ia câteva lecţii de la

animalele chibzuite, pentru care capacitatea de a învăţa să-şi conserve mâncarea şi
apa sunt factorii care fac diferenţa dintre viaţă şi moarte. Spre exemplu, cămila s-a
adaptat la viața de deșert. Atunci când trebuie să parcurgă fără hrană sau apă
distanțe mari, poate să acumuleze ca rezervă o cantitate mare de hrană și de apă.
În cocoașă, ea poate strânge hrană sub formă de grăsime, cu care poate să reziste
fără a se hrăni timp de 30 de zile, în timp ce rezerva de apă acumulată în stomac
atinge o cantitate între 100 și 150 litri, suficientă pentru două săptămâni. Cămila
poate bea în 10 minute o cantitate de 100 de litri de apă.

Măreţie artificială – Nu doar oamenii “se umflă în pene”, încercând să pară ceea ce
nu sunt, ci şi animalele… marine. De exemplu, din dorinţa de a-şi îndepărta
duşmanul, peştele arici înghite foarte multă apă în stomacul elastic, îşi dublează
astfel dimensiunile şi îşi sperie inamicul cu noua dimensiune uriaşă. Peştele arici
devine uneori atât de mare şi de plin, încât de-abia se mai poate mişca. Dar ce
contează, dacă a scapat de inamic?

Blana – Pentru unele animale, blana nu este doar un “accesoriu”, ci o parte

indispensabilă a corpului. Boul moscat supravieţuieşte temperaturilor scăzute (- 56
de grade Celsius) din Alaska şi din Groenlanda datorită blănii groase, cu firele
lungi de aproape 1 metru, ce formează o lungă şi groasă mantie de lână.