Sunteți pe pagina 1din 2

Arta redactării (II).

Modalităţi de trimitere, prescurtări, structura intrărilor bibliografice

Trimiterile bibliografice în notele de subsol – aspecte importante

1. Notele de subsol se inserează automat (References →Footnotes→Insert Footnotes);


2. Notele de subsol utilizate pentru menţionarea surselor de preluare a informaţiilor trebuie să conţină
toate informaţiile relevante pentru „localizarea” respectivelor informaţii → utilizarea paginii de
gardă şi, dacă e cazul a căsuţei redacţionale (atunci cînd anumite informaţii importante nu apar pe pagina
de gardă).

Căsuţa redacţională Pagina de gardă

Nota rezultată:
1
Gerald Graff, Cathy Birkenstein, Manual pentru scrierea academică. Ei spun/Eu spun, Traducere din
limba engleză de Laura Poantă, Editura Paralela 45, Piteşti, 2015.

3. Structura unei note de subsol standard:


Autor, titlu (complet+subtitlu, unde e cazul), ediţie, prefaţă, postfaţă, traducere etc. (unde e cazul),
editură, localitate, an, pagină + PUNCT!

1
Ilie Rad, Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura
Polirom, Iaşi, 2008, p. 95.
2
Umberto Eco, Cum se face o teză de licenţă. Disciplinele umaniste, Ediţie revăzută, Traducere de George
Popescu, Editura Polirom, Iaşi, 2006, p. 45.

4. Prescurtări folosite
- cf. („confruntă”, „compară”)
- op. cit. („opera citată”) → 1 G. Călinescu, op. cit., p. 67. (!!! Italic)
- apud („după”) (Italic)
- ibidem („aceeaşi operă”, acelaşi loc”)

1
Bibliografia – aspecte importante
1. Ar fi bine să fie împărţită pe categorii: Bibliografia primară (operele autorului/autorilor
studiat/studiaţi) şi Bibliografia secundară/critică (monografii, studii critice, istorii literare etc.):

Bibliografie primară
HOLBAN, Anton, Opere I, studiu introductiv, ediţie îngrijită, note şi bibliografie de Elena Beram,
Editura Minerva, Bucureşti, 1970.
HOLBAN, Anton, Opere II, studiu introductiv, ediţie îngrijită, note şi bibliografie de Elena Beram,
Editura Minerva, Bucureşti, 1972.
HOLBAN, Anton, Opere III, studiu introductiv, ediţie îngrijită, note şi bibliografie de Elena Beram,
Editura Minerva, Bucureşti, 1975
Bibliografie critică
CĂLINESCU, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, ediţia a II-a, revăzută şi
adăugită, ediţie şi prefaţă de Al. Piru, Editura Minerva, Bucureşti, 1982.
FLORESCU, Nicolae, Divagațiuni cu Anton Holban, Editura „Jurnalul Literar”, București, 2001.
GLODEANU, Gheorghe, Anton Holban sau „transcrierea”biografiei în operă, Ediția a II-a, revăzută,
Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2010.

2. Structuri recomandate pentru intrările bibliografice:


a. numele înainte, despărţit prin virgulă de prenume şi evidenţiat prin litere capitale:

RAD, Ilie, Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită,
Editura Polirom, Iaşi, 2008.
GRAFF, Gerald, BIRKENSTEIN, Cathy, Manual pentru scrierea academică. Ei spun/Eu spun,
Traducere din limba engleză de Laura Poantă, Editura Paralela 45, Piteşti, 2015.

Sau, la fel ca la note, prenume şi nume, fără virgulă între ele:

Ilie Rad, Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită,
Editura Polirom, Iaşi, 2008
Gerald Graff, Cathy Birkenstein, Manual pentru scrierea academică. Ei spun/Eu spun, Traducere din
limba engleză de Laura Poantă, Editura Paralela 45, Piteşti, 2015.

3. Articolele, studiile din volume colective sau capitolele se consemnează astfel: autor, titlul
articolului/studiului/capitolului (cu ghilimele), în revista sau volumul unde se găseşte studiul sau
capitolul (cu italic)+celelalte coordonate de identificare:

MOISUC, Ilie, „Narcis şi eminescologia”, în Convorbiri literare, nr. 4, aprilie, 2008.


MOISUC, Ilie, „G. Ibrăileanu şi teoria lecturii. Eseu despre posibilităţile criticului de a deveni autor”,
în Luminiţa Hoarţă Cărăuşu, Lăcrămioara Petrescu (coord.), Spaţiul lingvistic şi literar românesc
în orizont european. Lucrările Sesiunii de comunicări din cadrul Zilelor Universităţii
„Alexandru Ioan Cuza”, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2009.

4. Se pune punct după fiecare intrare bibliografică.

S-ar putea să vă placă și