II TPT

Anul 2009-2010
Semestrul 2
Curs opţional Mari traducători români
Titular: Lector univ. dr. Olga GANCEVICI

Bibliografie orientativă

Ediţii teoretice şi critice; articole; interviuri

BELL, Roger T., Teoria şi practica traducerii, Iaşi, Polirom, col. „Collegium” Litere,
2000; trad. de Cătălina Gazi (v. subcap. 1.2. „Ce este un traducător?”, 2.1.
Traducătorul: cunoştinţe şi abilităţi”).
BRĂTESCU, Stela, „Pe culmile traducerii”, România literară, nr. 46, 2000, p 20-21.
CANTUNIARI, Mihai şi CANTUNIARI, Ileana, “Traducerea, exerciţiu de admiraţie“
(interviu acordat Elisabetei Lăsconi), Adevărul literar şi artistic, nr. 677, 5 august
2003, p. 3.
CONSTANTINESCU, Muguraş, Pratique de la traduction, Suceava, Ed. Universităţii
„Ştefan cel Mare”, 2003.
FOARŢĂ, Şerban, „Note”, in Stephane Mallarmé, Album de versuri, Bucureşti,
Univers, 2003.
FRIDMAN, Mihail, „Traducând din Sadoveanu”, Secolul 20, nr. 2, 1972, p. 138-139.
GRIGURCU, Gheorghe, „Baudelairianul Leopardi în versiunea Eta Boeriu”, Secolul
20, nr. 6-7, 1984, p. 167-172.
IONESCO, Marie-France, „Un stat liberal trebuie să-şi asume o responsabilitate faţă de
cultură, fără a cere în schimb să i se facă propagandă“ (interviu acordat Cristinei
Modreanu), Adevărul literar şi artistic, nr. 662, 15.04.2003, p. 3.
IONESCU, Tudor, „Traductologie sau traductosofie. N-ai înţeles – n-ai tradus”, Noul
Continent, nr. 1-4, 2000, p. 39-45.
IONESCU, Tudor, „Călătorind spre capătul traducerii”, Limbaje şi comunicare, IV,
Suceava, Ed. Universităţii „Ştefan cel Mare”, 2000, p. 555-567.
IONESCU, Tudor, Ştiinţa sau / şi arta traducerii, Cluj-Napoca, Ed. Limes, 2003.
LADMIRAL, Jean-René et MESCHONNIC, Henri, „Poétique de…/ Théorèmes
pour… la traduction”, Langue française, nr. 51, 1981, Dossier „La traduction”, p. 3-
18.
LAUNAY, Marc B. de, „Le traducteur médusé”, Langue française, nr. 51, 1981, Dossier
„La traduction”, p. 53-62
JEANRENAUD, Magda, Universaliile traducerii. Studii de traductologie, Iaşi, Polirom,
2004.
KOJEVNIKOV, Iurii, „Traducerea – vocaţie şi meşteşug”, Secolul 20, nr. 2, 1972, p.
147-148.
MAVRODIN, Irina, Despre traducere – literal şi în toate sensurile, Craiova, Scrisul
românesc, 2006.
NICULESCU, Alexandru, „Traducerea, o problemă pluridisciplinară”, Secolul 20, nr. 2,
1972, p. 149-156.

1
MESCHONNIC, Henri, „Propositions pour une poétique de la traduction”, Langage, nr.
28, p. 49-54.
PAGEAUX, Daniel-Henri, Literatură generală şi comparată, Iaşi, Polirom; trad. de
Lidia Bodea, 2000 (v. subcap. „Traducere şi istorie culturală”).
PARASCHIVESCU, Radu, „Traducătorul care sunt, scriitorul care încerc să fiu”,
interviu realizat de Elisabeta Lăsconi, Adevărul literar şi artistic, nr. 673, 8 iulie 2003,
p. 11.
PETREU, Marta, „Conversaţii cu Alain Paruit”, Apostrof, nr. 6, 2000, p. 10-13.
RALIAN, Antoaneta, „O cultură fără traduceri ar fi ca o casă în care nu se deschid
niciodată ferestrele“ (interviu acordat Elisabetei Lăsconi), Adevărul literar şi artistic,
nr. 665, 13 mai 2003, p. 3.
SZENCZEI, Laszlo, „Mărturisirile unui tălmăcitor al lui Mateiu Caragiale”, Secolul 20,
nr. 2, 1972, p. 142-146.
ŞTEFĂNESCU, Mariana, „... a împărtăşi şi altora iubirea faţă de carte, traducând-o”,
interviu realizat de Elisabeta Lăscăni, Adevărul literar şi artistic, nr. 664, 6 mai 2003, p.
12.

I. Traducătoarea Irina MAVRODIN

(n. 12 iunie 1929)

 Texte şi fragmente de referinţă:

MAVRODIN, Irina, „Traducerea, o practico-teorie”, in Modernii precursori ai

clasicilor, Cluj-Napoca, Dacia, 1981.
MAVRODIN, Irina, Mâna care scrie, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1994 (v. Cap.
„Traducere, uimire şi, din nou, hazard”).
MAVRODIN, Irina, Uimire şi Poiesis, Craiova, Ed. Scrisul Românesc, 1999.
MABRODIN, Irina, Cvadratura cercului, Bucureşti, Editura Eminescu, 2001.
MAVRODIN, Irina, „Ce sărbătoare sub semnul poeziei”, România literară, nr. 38,
2001.
MAVRODIN, Irina, „Când frumuseţea o contemplu-n tine” (cronica traducerilor Poeţi
franceză din secolul al XVI-lea, trad. Miron Kiropol), România literară, nr. 24, 2001.
MAVRODIN, Irina, „O practico-teorie a traducerii literare în zece fragmente”, Lettre
internationale, nr.primăvară-vară, 2002.
MAVRODIN, Irina, „Traducerea: practică şi teorie”, Convorbiri literare, nr. 4, 2002, p.
21.
MAVRODIN, Irina, „Văd în traducere un act de creaţie care intră în contradicţie cu
statutul (încă) ingrat al traducătorului” (interviu acordat Elisabetei Lăsconi), Adevărul
literar şi artistic, nr. 670, 17.06.2003, p. 3.
MAVRODIN, Irina, Despre traducere – literal şi în toate sensurile, Craiova, Scrisul
românesc, 2006.
MAVRODIN, Irina, Cioran sau marele joc / Cioran et le grand jeu, Craiova, Scrisul
Românesc, 2007.

2
  Despre…

CAPVERDE, Camelia, Pour une poïétique du traduire selon Irina Mavrodin, dans
Atelier de traduction, numéro hors série, „Pour une poétique du texte traduit”, Editura
Universităţii Suceava, 2007, p. 273-290.
Atelier de traduction, nr. 11, 2009, dosar „In honorem Irina Mavrodin” (Portraits de
traducteurs), p. 163-186:
CONSTANTINESCU, Muguraş, „Schiţă de portret al traducătorului”, România
literară, nr. 20, 2004 (v. şi http://www.romlit.ro/schi_de_portret_al_traducatorului).
POPESCU, Mihaela, „Belle du Seigneur – Frumoasa Domnului”, România literară, nr.
29, 2001, p. 22.

 Autori traduşi din franceză de Irina MAVRODIN:

Gaston BACHELARD
Aloysius BERTRAND
Maurice BLANCHOT
Émile CIORAN
Jean COCTEAU
Albert COHEN
Paul-Louis COURIER
Eugène DELACOIX
Élie FAURE
Gustave FLAUBERT
Gérard GENETTE
André GIDE
André Pieyre de MONDIARGUES
Henry de MONTHERLAND
Francis PONGE
Marcel PROUST
Patrick RAMBAUD
Paul RICŒUR
Madame de SÉVIGNÉ
Madame de STAËL
STENDHAL

 Autori traduşi în franceză:

Mircea ELIADE

 Cîteva idei de reţinut…

→ Irina Mavrodin îmbină mai multe laturi ale personalităţii sale în legătură cu
fenomenul traducerii : traducător, traductolog, cercetător, exeget, eseist.
→ În calitate de traductolog, se remarcă anumite etape:

 o etapă analitică a textului ce va fi tradus (cunoaşterea autorului, analiza

detaliată a operei)
– Se remarcă fascinaţia traducătoarei pentru personalităţi puternice,
„unice”, excepţionale, personalităţi artistice şi culturale care se regăsesc

3
 într-o anumită dualitate (opera lor integrează domenii conexe sau propune
conexiuni între domenii diferite). Ex. Madame de Staël, Gaston Bachelard,
Mircea Eliade.
– Toate articolele Irinei Mavrodin sunt analize despre excepţii din puncte
de vedere diferite (v. textul despre Tzara, articolul despre traducerea lui
Caragiale în franceză).
– Există mereu un „binom”, un cuplu antinomic (centrul // marginea) →
unul nu există fără celălalt (v. „Centru, margine, valoare”)

 II. Mărturisiri despre traducerea proprie

 III. critica / cronica de întîmpinare la traducerea altor tălmăcitori

Ex. Rousseau tradus de Mihai Şora; Caragiale tradus de Eugène Ionesco şi
Monica Lovinescu; traducerea poeziilor din sec. al XVI-lea de Miron
Kiropol.

 IV. Generalizări despre traducere.

– Traducerea de literatură poate fi o creaţie.
– Traducerea intră în paradigma esteticii receptării: traducerea este un
model de receptare.

II. Ştefan Augustin DOINAŞ traducător

(1922-2002)

 Texte şi fragmente de referinţă:

Eseuri şi critică
DOINAŞ, Ştefan Aug., Lampa lui Diogene, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1970. Capitolul
„Poate fi tradusă poezia?”, p. 27-34.
DOINAŞ, Ştefan Aug., Poezie şi modă poetică, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1972.
Capitolele „Traductibilitatea poeziei româneşti”, p. 273-277; „Însemnările unui
traducător” (Hölderlin, Mallarmé), p. 278-291; „Cronica traducerilor” (Petrarca, Saba,
Michaux), p. 292-316 + „Itinerariul lui Pierre Emmauel”, p. 253-268.
DOINAŞ, Ştefan Aug., Lectura poeziei, Bucureşti, Cartea Românească, 1980. Capitolele
despre autori traduşi de Şt. Aug. Doinaş: Nietzsche, Goethe, Jorge Guillén etc.
DOINAŞ, Ştefan Aug., Orfeu şi tentaţia realului, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1984. Cap.
„Traducerea imaginară sau fragmente despre epigoni”, p. 221-234; „Traducerea ca re-
creare a operei”, p. 258-262; „Trădare şi fidelitate”, p. 263-268.
DOINAŞ, Ştefan Aug., Eseuri, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1996. Cap. „Traducerea
imaginară sau Note despre epigonism”, p. 133-144; „Cum am tradus Faust”, p. 399-
408; articole despre scriitori traduşi de Şt. Aug. Doinaş: Mallarmé, Valéry, Victor
Ségalen etc.

4
Prefeţe ale traducerilor proprii
„Pierre Emmanuel şi explorarea spiritualului”, în Pierre Emmanuel, Poeme, Bucureşti,
Univers, 1971 (trad. de Ion Caraion şi Şt. Aug. Doinaş).
„Faust ca homo europaeus”, în Goethe, Faust, Bucureşti, Univers, 1982.
„Cei doi îngeri teribili ai lui Valéry”, în Paul Valéry, Poezii. Dialoguri. Poetică şi
estetică, ediţie îngrijită de Şt. Aug. Doinaş, Bucureşti, Univers, 1989; trad. de Şt. Aug.
Doinaş, Alina Ledeanu şi Marius Ghica.
„Nietzsche şi discursul mixt, în Friedrich Nietzsche, Aşa grăit-a Zarathustra, Bucureşti,
Humanitas, 1994.

 Autori traduşi (din germană, franceză, spaniolă, italiană):

Wolf AICHELBURG, Poeme, 1975. (scriitor şi compozitor german, a activat între 1918-1981 la Sibiu; a
tradus în germană pe Eminescu, Blaga, Bacovia, V. Voiculescu).
Gottfried BENN, Poeme, Univers, 1973. (doctor, poet, eseist).
Wermer BOSSERT, Poezii, EPLU, 1965.
Martin BUBER (filozof evreu-austriac, cunoscut pentru filozofia dialogului – o formă de existenţialism
religios; interesat de ontologie; a tradus Biblia din ebraică în germană).
Ivan BUNIN, Versuri (ediţie bilingvă), Univers, 1972.
Rubén DARIO, Versuri alese, EPLU, 1967.
Pierre EMMANUEL, Poeme, 1971.
J. W. GOETHE, Faust, 1982.
Jorge GUILLEN, Poeme, 1980.
Gerhart HAUPTMANN )dramaturg german, Premiul Nobel pentru literatură, 1912).
HOLDERLIN, Opere Alese, vol. I-II, Minerva, 1977.
Stéphane MALLARME.
Friedrich NIETZSCHE, Aşa grăit-a Zarathustra, 1994.
Giovani PAPINI, Un om sfîrşit, EPLU, 1969.
Roberto SANASI, Alterego şi alte ipoteze, 1977.
Leonardo SCIASCIA, Codicele egipţian, EPLU, 1966.
Pavlo TICINA, În orchestra cosmică, EPLU, 1962.
Paul VALERY, Poezii. Dialoguri. Poetică şi estetică, 1989.
Ciril ZLOBEC, Prizonier al corpului, 1985.

 Ca poet, a fost tradus în:

franceză, germană, engleză, italiană, spaniolă, macedoneană, sîrbă, slovenă, bulgară,
maghiară.

 Cîteva idei de reţinut (Orfeu şi tentaţia realului):

→ o anumită „reţetă” a traducerii reuşite de poezie, în special a poeziei cu formă fixă

(sonetul).
→ a traduce un sonet neglijîndu-i prozodia înseamnă a-i trăda însăţi literaritatea
→ a traduce poezie în proză denotă lipsă de sensibilitate artistică.
→ a traduce un poem echivalează cu realizarea aceleiaşi diferenţe de expresie şi acelaşi
efort de individualizare pe care poetul l-a realizat faţă de limba maternă.

5
→ traducătorul de poezie trebuie să fie capabil de a crea în limba ţintă o expresie verbală
capabilă să producă la cititorul traducerii aceeaşi stare poetică prococată de original
cititorului acestuia.
→ „Orice traducere de poezie este o traducere mai mult sau mai puţin imaginară: ea tinde
să traducă litera în favoarea spiritului originalului”.

III. Leon LEVIŢCHI traducător / traductolog

 Texte şi fragmente de referinţă:

LEVIŢCHI, Leon, Îndrumar pentru traducători din limba engleză în limba română,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1975.
Manualul traducătorului de limbă engleză, Teora, 1993, reed.:
Limba engleză. Manualul traducătorului, Teora, 2000.
LEVIŢCHI, Leon, Studii shakespeariene, Dacia, 1974.

E autor de dicţionare şi manuale. + o Antologie de poezie engleză (4 volume), o

Antologie de poezie americană.

 Autori traduşi de Leon Leviţchi din engleză:

Paul ROBSON, Aceasta este poziţia mea, Ed. Politică, 1958.
A. L. MORTON, Utopia engleză, Ed. De Stat pentru Literatură Politică, 1958.
A. ANIXT, Istoria literaturii engleze, Ed. Ştiinţifică, 1961, 1965 (traducere din rusă, împreună cu
Ion Preda).
Jerome K. JEROME, Trei într-o barcă, Ed. Tineretului, 1967.
Ralph Waldo EMERSON, Eseuri, EPLU, 1968.
Beowulf, EPLU, 1969.
Balade engleze, Univers, 1970.
Theodore DREISER, O tragedie americană (3 volume), mai multe ediţii: Minerva, traducere în
colaborare cu Pericle Martinescu.
Robert BROWNING, Versuri alese, Univers, 1972.
Jonathan SWIFT, Călătoriile lui Guliver, Ed. Ion Creagă, 1973.
SHAKESPEARE, Hamlet, prinţ al Danemarcei, Albatros, 1974.
Christopher MARLOWE, Teatru, Univers, 1988 [traduceri de Leon Levi’chi, Andrei Banta;,
Florentin Toma], piesele> Tamerlan cel Mare, Evreul din Malta, Tragica istorie a doctorului
Faust, Eduard al II/lea.

Îngrijeşte ediţia integrală SHAKESPEARE, Opere complete. (mai mulţi traducători).

6
  Autori traduşi din română în engleză:
EMINESCU, Poeme. Poems, Minerva, 1978 (traducere în colaborare cu Andrei Bantaş).
Balade populare româneşti. Romanian popular ballads, Minerva, 1980. (traducere în colaborare
cu Andrei Bantaş şi Dan Duţescu).

 Cîteva idei de reţinut:

→ scrie cărţi cu finalitate didactică ce cuprind recomandări cu privire la dificultăţile

potenţiale întîlnite de traducător.
→ Apreciază că rezultatul muncii traducătorului trebuie să fie o lucrare de valoarea
originalului
→ Înclină spre fidelitate, în sensul că traducerea trebuie să redea întocmai gîndirea şi
forma originalului, însă nu trebuie să fie literală…
→ Manualul traducătorului urmăreşte paşii pe care trebuie să-i parcurgă un bun
traducător, amintind de aspecte lingvistice, stilistice, semantice…

IV. Alţi traducători importanţi:

Bogdan GHIU
Vlad ZOGRAFI
Romulus VULPESCU
Alexandru BALACI
Eugen CIZEK