Leo butnaru

de Costachi Laurenția
 biografie
născut la 5 ianuarie 1949, comuna Negureni, județul Orhei,
Republica Moldova.
este un poet, prozator, istoric literar/ exeget al
avangardismului, eseist și traducător român. Licențiat în
jurnalism și filologie al Universității de Stat din Chișinău (1967–
1972).
fiul lui Teodor și al Anastasiei Butnaru
ol
 Activitate literară

A publicat volume de poezie, proză, eseuri, interviuri și traduceri apărute la edituri

din Chișinău, Iași, București, Alba Iulia, Cluj, Timișoara, Nădlac, Madrid, Moscova,
Paris, Kazan , altele în Serbia, Bulgaria, Ucraina, Azerbaidjan.
Este preocupat de avangardismul european, în special cel rus și ucrainean; a
tradus cărți de Velimir Hlebnikov, Aleksei Krucionîh, Vladimir Maiakovski, Marina
Țvetaeva, Osip Mandelștam, Anna Ahmatova, Daniil Harms, Igor Bahterev etc.
A elaborat antologia de poezie universală, precum și antologiile „Avangarda rusă”
(2 volume), "Avangarda ucraineană", "Avangarda rusă. Dramaturgia", "Manifestele
avangardei ruse".
 Opere
Poeme - Aripă în lumină (Chișinău, 1976);
Sâmbătă spre duminică (1983); Formula de
politețe (1985); Duminici lucrătoare (1988);
Șoimul de aur (1991); Puntea de acces (1993);
Proză - De ce tocmai mîine-poimîine? (1990),
Îngerul și croitoreasa (1998), Ultima călătorie a
lui Ulysses (2006).
Eseuri - Umbra ca martor (1991), Lampa și
oglinda (2001), Șlefuitorul de lentile (2005)
Jurnale - Student pe timpul rinocerilor (2000),
Perimetrul cuștii (2005).
Cărți pentru copii - Papucei cu felinare (poeme,
1989), La desfrunzirea brăduților (proză, 1991).
Versuri și proze în limbi străine: albaneză,
armeană, azeră, engleză, belorusă, bulgară,
franceză, georgiană, germană, italiană, letonă,
lituaniană, macedoneană, poloneză, rusă, sârbă,
slovacă, spaniolă, suedeză, tătară, turcă,
ucraineană, ungară, uzbecă, vietnameză.
 Aprecieri critice
Pe cont propriu...
Leo Butnaru se numără printre autorii ce au izbândit atât în țara de peste Prut cât și
în patria mamă, fiind printre cei acceptați, cultivați și răsplătiți pentru activitatea lor
dinamică, insistentă și înglobată atitudinii optzeciste (...) Un european în toată
puterea cuvântului, luând cu asalt meridiane tot mai neașteptate, un artist căutând
continuu să lupte cu sine, cu alții, cu relele de tot felul, așa cum mărturisea într-un
recent interviu publicat în revista Luceafărul. Gladiatorul de destine mi se pare o
carte construită atent, încadrată între o prefață (Cu mâna pe umărul colegului) și o
postfață ce fac din nou trimitere la leit-motivul liricii sale, iluzia necesară... Este
sintagma definitorie a maturității sale artistice. - Liviu Grăsoiu

,,Gânduri ''
Când a spus că el știe că nu știe nimic
Socrate
s-a surprins la simplul gând că
de fapt
el nici nu are gânduri complicate.
Însă
pe atunci erau și greci cu gânduri complicate
unul dintre ei spunând – vă amintiți? –
cunoaște-te pe tine însuți.
Pe de altă parte
cine poate garanta că
rostindu-și gravele concluzii
înțelepții nu se gândesc cu totul la altceva?!…
Mulțumesc pentru
timpul acordat!