Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROIECT DIDACTIC
Data: 25.05.2011
Profesor: ANCUȚA IULIANA
Clasa: A IX-A B
Disciplina: LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ
Tema lecției: Personalități, exemple, modele: „Genurile biograficului”
Tipul lecției: însușire de noi cunoștințe
Scopul lecţiei: evidențierea temei unității în texte memorialistice, relevanța biografiei pentru studiul
literaturii
Competenţe generale:
1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în receptarea şi în producerea mesajelor în diferite
situaţii de comunicare
2. Folosirea modalităţilor de analiză tematică, structurală şi stilistică în receptarea diferitelor texte literare
şi nonliterare
3. Argumentarea în scris şi oral a unor opinii în diverse situaţii de comunicare
Obiective cognitive:
o Să utilizeze corect limba română în organizarea discursului oral şi scris propriu;
o Să identifice specificul „biograficului”;
o Să aplice conceptele operaţionale specifice comunicării scrise ce include biograficul ca gen
(istorie, biografie, instanțele comunicării scrise, persoană, personalitate, personaj, relația realitate-
ficțiune, viziune despre lume și viziune artistică);
o Să argumenteze necesitatea cunoașterii biografiei pentru studiul operei literare a unui anumit
scriitor.
Obiective afective:
Să interiorizeze valorile etico-estetice implicate de cunoașterea universului uman și de receptarea
universului literar ce se desprinde din cadrul acestuia
Să-şi cultive sensibilitatea prin receptarea operelor literare
Bibliografie:
1. ***Dicționarul general al literaturii române,(coord. general Eugen Simion) vol. P-R, București,
Editura Univers Enciclopedic, 2006 (articolul de dicționar: Preda, Marin)
2. Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, 1998
3. Ion Alexandrescu, Persoană, personalitate, personaj, București, Editura Junimea, 1988
4. Noemi Kozma, Gabriela Scoruș, Literatura română. Repere critice fundamentale, Brașov, Editura
Aula, 2003
5. Marin Preda, Jurnal intim. Carnete de atelier, București, Editura Cartex Serv, 2008
6. Marin Preda, Viața ca o pradă, București, Editura Cartex Serv, 2004
7. Marin Preda în evocări – SÂNZIANA POP în Formula As, nr. 940/ 2010 la adresa
http://www.formula-as.ro/2010/940
COLEGIUL NAȚIONAL „NICOLAE TITULESCU” – PUCIOASA, DÂMBOVIȚA
I. Momentul organizatoric:
- notarea absențelor în catalog;
- asigurarea climatului adecvat desfăşurării lecţiei.
Fișa nr. 1
DICȚIONAR
BIOGRAFÍE, biografii, s.f. Expunere (scrisă și comentată) a vieții unei persoane. [Pr.: -bi-o-] – Din fr.
biographie.(DEX)
BIOGRAFÍ//E ~i f. 1) Expunere (orală sau scrisă) despre viața și activitatea unei persoane. 2) Lucrare
care conține istoria unei vieți particulare. [Art. biografia; G.-D. biografiei; Sil. bi-o, -fi-e] /<fr. biographie
(NODEX)
BIOGRAFÍE (‹ fr. {i}) s.f. 1. Scriere care expune (comentează și analizează) în scopuri documentare,
istorice, portretistice, viața unor persoane. ♦ B. romanțată = povestirea literară sau literaturizată a vieții
unei persoane celebre. ♦ B. socială = metodă de (auto)înregistrare a experienței de viață a indivizilor
utilizată în studierea unor fenomene psiho-sociale, precum adaptarea și integrarea social-culturală, în
vederea prezentării cât mai veridice a vieții acestora în condițiile social-economice concrete. 2. Viața unei
persoane; totalitatea evenimentelor existenței sale. (DICȚIONARUL ENCICLOPEDIC)
Viziune despre lume – imagine sau reprezentare a lumii în plan artistic sau filozofic, mod de a vedea sau
a concepe lucrurile, percepere prin spirit. (M. Lascăr, L. Paicu, M. Columban, V. Gal – Portofoliul
elevului. Limba și literatura română pentru clasa a IX-a, București, Editura Art, 2010)
Viziune artistică – perspectiva proprie unui creator, mod de a reprezenta sau de a imagina o lume sau
diferite lumi, marcată fiind de originalitatea stilului. (M. Lascăr, L. Paicu, M. Columban, V. Gal –
Portofoliul elevului. Limba și literatura română pentru clasa a IX-a, București, Editura Art, 2010)
Sarcini de lucru:
1. Identificați și descrieți instanțele comunicării scrise (la ce se persoană se relatează, relația autor-
narator-personaj)
2. Prezentați relația realitate-ficțiune, având în vedere referentul comunicării.
3. Precizați raportul stabilit în interiorul textului de autor cu istoria.
4. În ce constă mesajul textului? Ce tip de text este? Cărui stil funcțional îi aparține? Aduceți cel
puțin două argumente.
COLEGIUL NAȚIONAL „NICOLAE TITULESCU” – PUCIOASA, DÂMBOVIȚA
Marin Preda, Jurnal intim. Carnete de atelier, editura Cartex Serv, București, 2008, capitolul Jurnal foarte intim, pp. 272-273
1965
1 februarie
Aceste "însemnări" au deviat, nu mai sunt foarte intime şi, recitindu-le, îmi displac foarte tare, nu mă regăsesc în ele. Şi
nu regăsesc nici evenimentele exterioare în care să recunosc măcar timpul obiectiv care se scurge de la o lună la alta şi pe care
îl trăiesc împins în obsesii diverse şi schimbătoare.
Mi s-a promis că voi pleca la Paris cu Eta şi nu se vorbeşte nimic – între timp alţii au plecat de mai multe ori – şi ideea că
s-ar putea să aştept aşa ani întregi mi se pare a fi o idee de sinucigaş. Apoi la Uniune se întâmplă ceva. Beniuc se prăbuşeşte.
Va fi curăţat, dar nimeni nu ştie de ce. Titus Popovici, Aurel Rău şi alţii sunt aleşi deputaţi ai MAN, Eugen Barbu aşa şi pe
dincolo, aşa şi mai departe, lucruri cumplite prin efectul lor asupra conştiinţelor pe care le turmentează şi le abate de la scris.
Au efect şi asupra mea. Un trist efect, gândesc rău, citesc puţin, pălăvrăgesc tot timpul, scriu din ce în ce mai greu. Ar trebui să
fac puţină ordine în viaţa mea interioară, să iau contact cu ea și să nu-l mai pierd de aici înainte nici o clipă. Mi-e frică însă
atunci să nu ard lumânarea până la capăt, folosind-o ziua şi să nu rămân în întuneric, părăsit şi murind, sau chinuit de o boală,
la sfârşitul căreia nu mă aşteaptă nici lumina şi nici speranţa, ci moartea care nu eliberează şi nu rezolvă nimic.
Trăind cum trăiesc în prezent, adică înfundat în intriga eternă care însoţeşte întotdeauna actele creatoare ale oricărei
profesiuni, am iluzia că timpul se scurge pe un făgaş normal şi că viaţa mea îşi urmează cursul firesc pe o traiectorie a cărei
cădere e îndepărtată şi se pierde în negura unei bătrâneţi scăldate într-o spiritualitate mai puternică decât amintirea tinereţii şi
perspectiva morţii. Ca şi când viaţa ne-ar lăsa cu darurile pe care ni le-a pus în braţe din faşe şi din care ne-am înfruptat
inconştienţi, ani nesfârşiţi,
Ca şi cuvântul, scadenţa îi priveşte doar pe alţii şi, ca şi când frigul de care se plâng până şi cei mai fericiţi bătrâni, n-ar. ..
Să plecăm eu şi cu Eta la Paris zece zile, invitat de Demostene Botez, noul preşedinte, cu Eftimiu şi Jebeleanu, şi restul
şederii pe contul nostru. Voi scăpa de o obsesie mai sper, nădăjduiesc să nu rămân decât cu singurul lucru care mă mai poate
ţine în viaţă şi face fericit: să scriu – n-ar prefigura şi pentru noi frigul morţii de care nimeni n-a reuşit să scape.
Aventura conştiinţei mele a început într-o zi de iarnă când o anumită întâmplare m-a făcut să înţeleg deodată că exist. Era
multă lume în casă, fiinţe mari, aşezate în cerc pe scaune mici şi care se uitau la mine cu priviri de recunoaştere, dar parcă îmi
spuneau cu ostilitate, te vedem, eşti de-al nostru, dar ce faci? Atunci am auzit o voce: "Lăsaţi-l în pace! Na, mă, şi pe-asta!" Şi
cel ce rostise aceste cuvinte a luat de undeva de pe sobă o pâine mare şi rotundă şi mi-a întins-o. Atunci mi-am dat seama că
ţineam strâns ceva în braţe, tot o pâine, şi că asta era cauza privirilor rele îndreptate asupra mea. Pusesem mâna pe pâinea de pe
masă care era a tuturor şi nu mai vroiam să dau la nimeni din ea. Iar acel om, de care ascultau toţi, în loc să mi-o ia cu forţa,
cum furioşi se pare că vroiau ceilalţi, făcându-mă să scot răcnete, îmi mai dăduse una: "Ia-o, mă, şi pe-asta!" Parcă m-am trezit
dintr-un somn. M-am uitat la toţi liniştit şi am pus cuminte pâinea din braţe pe masă. Nimeni nu mai m-a luat după aceea în
seamă, au început să rupă din ea şi să mănânce.
Din această întâmplare ar reieşi că instinctele de acaparare m-au dus departe de viaţă, ceea ce nu s-a dovedit. Totuşi aven-
turile vieţii noastre sunt ale conştiinţei, deşi viaţa ei adevărată nu e niciodată liberă de instincte şi nu o data e neputincioasă în
faţa lor, în rău, dar şi în bine.
N-aş putea să spun cui datorez faptul că deşi am fost dat la şcoală la opt ani, cu scopul mărturisit de tatăl meu să învăţ
doar sa mă iscălesc şi pe urmă, asemeni fraţilor mei mai mari, să ar pământul şi să cresc vite, totuşi întreaga familie a renunţat
mai pe urmă la această idee. Fiindcă în primul an abia am trecut clasa, deşi m-am trezit cu uimire citind.
Atunci de ce m-au dat mai departe să urmez şi clasa a doua pe care abia am trecut-o? Ulterior toţi au spus că învăţam
bine. Dar asta nu era adevărat. Numai eu ştiu ce-am putut trăi în anul următor, la ce tortură am fost supus şi cum soarta mea s-a
decis parcă ignorându-mă. De la începutul anului nu putusem învăţa nimic, nu aveam cărţi. Mama îmi făcuse rost de cinci lei,
mi-i dăduse şi-mi spusese să-mi cumpăr cu ei „măcar Citirea”.(…) la sfârşitul anului m-am pomenit printre premianţi.
Faptul uimi pe ai mei şi tata nu mai zise nimic, când, în toamnă, îi spusei că vreau să urmez şi pe-a patra. Dar tot nu-mi
luă cărţi. încetul cu încetul însă se răspândi întâi printre copii, apoi şi printre vecini, ideea că eu aş şti atâta carte încât era clar
că după terminarea cursului primar trebuia să fiu dat să urmez mai departe, la liceu sau la şcoala normală de învăţători. Începui
şi eu să cred acest lucru, cu atât mai mult cu cât viaţa de ţăran, în ciuda faptului că se petrecea într-un spaţiu liber, mie mi se
părea că se petrece într-un ţarc. Dar eu nu vreau să povestesc aici "amintiri"; ci doar lucruri pe care le contemplu şi azi
cu un sentiment de nelinişte că s-ar fi putut totuşi să nu aibă loc, şi atunci nici lumina care le însoţeşte azi în amintire să
nu fi existat.
Nicăieri nu a fost timp în cele o mie de pagini ale Moromeţilor să povestesc călătoria pe care a făcut-o Niculae (erou a
cărui copilărie era a mea), cu tatăl său, la vârsta de doisprezece ani, la Câmpu-Lung, unde dorinţa lui de a evada din familie şi
din sat trebuia să devină un fapt. În realitate această călătorie avea să se termine cu un eşec prin care însă soarta mă ferea de o
prăbuşire.
COLEGIUL NAȚIONAL „NICOLAE TITULESCU” – PUCIOASA, DÂMBOVIȚA
Marin Preda în evocări - SÂNZIANA POP (în Formula As, nr. 940/ 2010)
Obsedantă la Marin Preda a fost şi rămâne tentativa de a găsi şi de a regăsi punctul de echilibru între vocaţia unui realism
frust, neînduplecat în observarea aspectelor crude, de o cruzime inocentă (vocaţie ce s-a manifestat cu o violenţă triumfătoare
în nuvelele de debut) şi preocuparea dobândită, din ce în ce mai pronunţată şi tinzând să acopere tot orizontul operei, pentru
viaţa conştiinţei morale: de a păstra, în condiţiile unei literaturi acut deliberative, ceva din decizia aspră, din violenta primei
sale naturi. LUCIAN RAICU
E din ce în ce mai greu să ne închipuim literatura română fără Marin Preda. Pe măsură ce trec anii, contribuţia sa - devenită
masivă - la dezvoltarea şi consolidarea romanului naţional - recunoscută de la început ca demnă de un interes deosebit - ne
apare drept una din cele mai importante. În ce constă ea? La o întrebare atât de directă, nu putem răspunde decât tot într-un
mod direct. Reducând în acelaşi timp discuţia la ceea ce considerăm esenţial, determinant. Meritul principal al lui Marin
Preda e de a fi dat prozei noastre un volum de conştiinţă corespunzător. Cum trebuie să înţelegem termenul de conştiinţă în
legătură cu ceea ce vrem să spunem? Nu în sens civic, moral sau artistic - sensuri faţă de care autorul Imposibilei întoarceri şi
al unei opere atât de perfecte ca Moromeţii nu este şi nu poate rămâne străin, ci în acela mai special de complexitate a trăirii,
de totalitate a experienţelor interioare (şi orice experienţă, de orice natură, devine în ultimă instanţă interioară), de
amplitudine a comprehensiunii. VALERIU CRISTEA
Dacă romanul n-ar fi îmbibat de o mare poezie - a nu se confunda cu lirismul - şi de o mare ştiinţă a poeziei, distribuită
savant, cu o cunoaştere strategică a dozajelor, amintindu-ne de cuvintele lui Malraux că "Orice artă este lupta contra
destinului", paginile Moromeţilor ar ilustra doar un magistral sculptor şi rapsod. Originalitatea însă a artei ce se descoperă
în această carte demarează pare-se tocmai din poezia gândirii sale, a unei inteligenţe care sublimează şi preschimbă filosofia
în metaforă şi dă naraţiunii un sistem nervos în continuă alertă, introducând o trusă de acute în epica obişnuită, însă care ştie
proceda concomitent cu atâta obiectivă plasticitate şi fineţe încât combustiunile, acuitatea şi violenţa irecuzabilelor sale
argumente trec direct în sângele puterii noastre de asimilare, de disponibilitate, cu revelabila lesniciune încorporată
medicamentelor ideale. Rebreanu, descriind ţărani, descria forţe şi mulţimi; literatura lui e parcă o literatură a biologiei.
Sadoveanu, povestind ţăranii, a poetizat instincte, înţelepciuni şi elemente; literatura lui e parcă o simfonie cvasivegetală.
Marin Preda, urmărind prosopopeea rurală, problematizează şi adună sub proiectoarele gândirii circumvoluţiuni şi conştiinţe
care sunt ale unei pături socotite amorfă, dar care nu-s amorfe, şi pe care parcă le auzi murmurând introspectiv: "Prea multă
mare, noi am văzut destulă mare" (l-am citat pe Cesare Pavese). Literatura lui Preda e o literatură a potenţializării cerebrale,
a focarelor nervoase. "Ce este stilul?", se întreabă Apollinaire. Pentru o sută de oameni, o manieră complicată de a spune
lucruri simple. După noi, o manieră foarte simplă de a spune lucruri complicate. ION CARAION
SCRIERI: Întâlnirea din Pământuri, Bucureşti, 1948; ed. pref. Nicolae Manolescu, Bucureşti, 1973;
O adunare liniştită, Bucureşti, 1949;
Ana Roşculet, Bucureşti, 1949;
Desfăşurarea, Bucureşti, 1952; ed. pref. Dumitru Micu, Bucureşti, 1964;
Moromeţii, [1], cu ilustraţii de Jules Perahim, Bucureşti, 1955; ed. 7, Bucureşti, 1964;
Moromeţii, I-II, Bucureşti, 1967; ed. pref. Ov. S. Crohmălniceanu, Bucureşti, 1968; ed. I-II, pref. Mihai Gafiţa, Bucureşti,
1970; ed. I-II, Bucureşti, 1972; ed. I-II, Bucureşti, 1975; ed. I-II, îngr. Constantin Mohanu, pref. Eugen Simion, Bucureşti,
1995-1996;
Ferestre întunecate, Bucureşti, 1956;
Îndrăzneala, Bucureşti, 1959;
COLEGIUL NAȚIONAL „NICOLAE TITULESCU” – PUCIOASA, DÂMBOVIȚA
Niculae Moromete, cu ilustraţii de Jules Perahim, Bucureşti, 1959; ed. pref. Eugen Simion, Bucureşti, 1985;
Risipitorii, Bucureşti, 1962; ed. 2, Bucureşti, 1965; ed. 3, Bucureşti, 1969; ed. I-II, pref. Magdalena Popescu, Bucureşti, 1972;
Friguri, Bucureşti, 1963;
Întâlnirea din Pământuri. Desfăşurarea, pref. Mihai Gafiţa, Bucureşti, 1966;
Întâlnirea din Pământuri, Bucureşti, 1968;
Intrusul, Bucureşti, 1968; îngr. şi pref. Mihai Ungheanu, Bucureşti, 1974;
Martin Bormann, Bucureşti, 1968;
Imposibila întoarcere, Bucureşti, 1971; ed. Bucureşti, 1972;
Marele singuratic, Bucureşti, 1972; ed. I-II, pref. Magdalena Popescu, Bucureşti, 1978;
Delirul, Bucureşti, 1975; ed. 2, Bucureşti, 1975; ed. îngr. şi pref. Ion Cristoiu, Bucureşti, 1991;
Viaţa ca o pradă, Bucureşti, 1977;
Cel mai iubit dintre pământeni, I-III, Bucureşti, 1980; ed. I-III, pref. Eugen Simion, Bucureşti, 1984;
Albastra zare a morţii, îngr. şi pref. Mircea Iorgulescu, Bucureşti, 1983;
Scrieri de tinereţe, îngr. şi introd. Ion Cristoiu, Bucureşti, 1987;
Creaţie şi morală, îngr. Victor Crăciun şi Corneliu Popescu, pref. Victor Crăciun, Bucureşti, 1989;
Scrisori către Aurora. Eugen Simion - Aurora Cornu, Convorbiri despre Marin Preda, postfaţă Eugen Simion, Bucureşti, 1998;
Opere, I-IV, îngr. Victor Crăciun, introd. Eugen Simion, Bucureşti, 2002-2003.
Antologii: I. L. Caragiale, Opere alese, I-II, pref. edit., Bucureşti, 1972.
Traduceri: Albert Camus, Ciuma, introd. Constantin Ciopraga, Bucureşti, 1965 (în colaborare cu Eta Preda):
F.M. Dostoievski, Demonii, Bucureşti, 1970 (în colaborare cu Nicolae Gane).
Repere bibliografice: Ov. S. Crohmălniceanu, Întâlnirea din Pământuri", CNI, 1948, 82;
Petru Dumitriu, Despre viaţă şi cărţi, 1954, 38-44,223-231;
J. Popper, Un scriitor talentat şi o concepţie literară greşită, "Scânteia", 1948, 7 iunie;
Nicolae Corbu, Întâlnirea din Pământuri", "Scânteia", 1948, 7 iunie;
Anton Strihan, Despre un viitor roman al lui Marin Preda, FLC, 1948, 42;
Geo Dumitrescu, Pentru ascuţirea vigilenţei în lupta împotriva naturalismului, FLC, 1950, 12, 13;
Lucian Raicu, "Moromeţii", CNI, 1955, 36;
D. Micu, "Moromeţii", CNI, 1955, 50;
S. Damian, Un complicat: Ilie Moromete, GL, 1956, 18;
D. Micu, Drama individualismului în "Moromeții", CNI, 1956, 29;
Matei Călinescu, Iluzie şi realitate, GL, 1958, 29;
N. Tertulian, O nuvelă valoroasă dedicată eliberării, GL, 1959, 23;
D. Micu, Romanul românesc contemporan, Bucureşti, 1959, 108-137;
Matei Călinescu, Întâlnirea din Pământuri", GL, 1960, 32;
Silvian Iosifescu, În jurul romanului, Bucureşti, 1961, 218-235;
Ion Vitner, Prozatori contemporani, 1, Bucureşti, 1961, 7-64, 313-315; Ov.5.