Mobila este unul dintre principalele obiecte necesare vieţii şi activităţii omului

deoarece îndeplineşte cerinţe materiale prin funcţiunea sa practică şi în acelaşi timp

un important rol estetic satisfăcând necesitatea de frumos.
În crearea mobilierului se folosesc aceleaşi principii de realizare a caracterului şi a
expresiei artistice ca şi în arhitectură: utilitate, solidaritate, frumuseţe. Orice piesă
de mobilier nu poate fi începută fără o destinaţie precisă, fără a servi unui scop.
Trebuie să existe raporturi strânse între frumos şi util, accentuarea uneia sau alteia
între aspecte determinând rezolvări nepractice, monotone, nepersonale. Mobilierul
înseamnă frumuseţea formelor utile.
Tehnica de fabricare folosită de vechii egipteni, care acordau o deosebita atenţie
atât designului cât şi construcţiei, este aproape identică celei utilizate şi astăzi.
Pentru piesele de mari dimensiuni, în special pentru scaune şi mese se foloseau
cepurile, o tehnică populară şi astăzi, chiar dacă de multe ori cepul este înlocuit de
un pivot pentru a uşura fabricarea. Laturile pieselor mai delicate precum cutiile sau
lăzile erau îmbinate cu grijă pentru a mări rezistenţa. Un vechi scaun egiptean care
încă se păstrează la Muzeul din Cairo are suporturi în formă de picioare de
animale, o tendinţă care se pare că se generalizase în epocă.
Mobilierul elen este cunoscut mai ales prin intermediul picturilor şi sculpturilor,
pentru că s-au păstrat foarte puţine piese. Detaliile de pe picturile care ornamentau
vasele şi pietrele funerare oferă destul de multe informaţii. S-au păstrat câteva
tronuri din marmură, dar şi câteva fragmente din lemn ale mobilierului epocii.
Dovezile existente arată că designerii eleni nu respectau formele libere ale
predecesorilor, ci încercau să armonizeze mobilierul cu decoraţiunile arhitecturale,
simetria generală şi echilibrul întregului părând să respecte mai curand tradiţia
egipteană. Cu toate acestea, deşi la prima vedere există numeroase asemanări între
ele, banca greceasca şi patul egiptean aveau scopuri diferite.
Aceasta ne conduce la ideea că mobilierul îndeplineşte funcţii ce pot fi împărţite în
două categorii: funcţii utilitare şi funcţii simbolice.
Funcţiile utilitare se referă la posibilităţile pe care le conferă mobilierul de a
depozita, de a ordona, de a transporta obiecte, de a înlesni odihna sau exersarea
unei activităţi şi, nu în ultimul rând, de a asigura conforul fizic şi psihologic al
omului.
Funcţiile simbolice se vor referi aşadar la: funcţia estetică a mobilierului, funcţia
de creare a mediului interior şi funcţia de reprezentare a „eu”-lui.
Funcţia estetică constă în concepţia specifică asupra frumosului. Produsul – mobilă
devine, prin funcţia sa estetică, martorul cultural al unei epoci. Mobila este unul
din bunurile a căror tradiţie, a căror istorie include nume mari, titluri de nobleţe,
epoci şi secole.