Organizarea activităţii logistice

Principalele stadii ale evoluţiei organizării logistice

Scopul organizării activităţii logistice în întreprindere este

coordonarea tuturor eforturilor prin definirea sarcinilor şi a relaţiilor
de autoritate. Proiectarea celei mai adecvate structuri organizatorice
logistice presupune cunoaşterea aprofundată a mutaţiilor care au avut
loc, în structura de ansamblu a organizaţiilor.

Pentru o mai buna înţelegere a coordonatelor schimbă rii structurilor

logistice, este necesară delimitarea etapelor principale de evoluţie.
Aceste etape sunt o reflectare a percepţiei organizaţiilor şi
managementului, în privinţa rolului şi conţinutului logisticii, în
fiecare perioadă .

Experţii americani consideră următoarea succesiune de stadii majore:

 Stadiul fragmentă rii;
 Stadiile de agregare funcţională ;
 Stadiile de integrare a proceselor;
 Stadiile de agregare funcţională ;
 Stadiile de integrare a proceselor logistice.

Logistica integrată are scop de a determina o mai mare coerenţă în

gestiunea diferitelor fluxuri fizice sau de informaţii. În acest mod,
conceperea într-o logistică unică a diferitelor subsisteme ale
întreprinderii (aprovizio-nare, producţie, distribuţie) are scop de a
evita disfuncţionalită ţile legate de o gestiune parcelată a fluxurilor.
Ofuncţie logistică integrată urmă reşte produsul de la aprovizionarea
cu materiile prime din care este realizat până la distribuţie şi post
vânzare.

Datorită preocupă rii pentru servirea clienţilor, în departamentul de

marketing, distribuţia fizică a integrat urmă toarele activită ţi:
 transportul
 controlul stocurilor de produse finite

1
  prelucrarea şi onorarea comenzilor clienţilor
 depozitarea în teritoriu a produselor finite

În acest stadiu, managementul materialelor şi distribuţia fizică

continuă să existe separat, în departamente funcţionale distincte ale
organizaţiei.

Evoluţia paradigmelor de organizare logistică

2
De exemplu, în timp ce prelucrarea comenzilor clienţilor era realizată
de departamentul financiar, îndeplinirea efectivă a comenzilor
respective constituia responsabilitatea departamentului de marketing.
Similar, departamentul financiar planifica facilită ţile logistice,
departamentul de producţie ră spundea de depozitarea materiilor prime
şi a produselor finite la fabrică , iar departamentul de marketing, de
depozitarea produselor finite pe teren.

Organizarea fragmentară

Această alocare a eforturilor pentru desfă şurarea activită ţilor de

facilitare este prezentată în organigrama din Figura 6.3. În secolul XX,
spre sfârşitul deceniului al şaselea şi în deceniul al şaptelea, conceptul
de integrare a revoluţionat domeniul logisticii. Pentru îndeplinirea
obiectivelor de îmbună tă ţire a performanţelor, organizaţiile s-au
orientat spre gruparea activită ţilor logistice.

3
Primul stadiu de agregare funcţională a constat în gruparea
operaţională a două sau mai multe funcţii logistice, fă ră a produce
modifică ri semnificative în departamentele tradiţionale şi în ierarhia
organizaţiei. Polii în jurul că rora s-a desfă şurat agregarea au fost
adesea organizarea materialelor şi distribuţia fizică . Departamentele în
cadrul că rora organizaţiile au realizat integrarea au fost producţia şi
marketingul.