Muzeul Național al Agriculturii prezintă:

SUB SEMNUL CENTENARULUI- AGRICULTURA ROMÂNEASCĂ

ÎNAINTE DE ÎNCEPEREA PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL

Izbucnirea în anul 1914 a Primului Război Mondial, găsește România în plin avânt
economic. De la acest progres nu face excepție nici agricultura. Peste 80% din populația țării
lucra în agricultură.
Marea proprietate reprezentată de moșieri împreună cu statul deținea cam 70% din
suprafața arabilă, întimp ce diferența era deținută de foștii clăcași și țăranii liberi. Deși moșierii
dețineau în continuare dominația asupra terenurilor agricole, pădurilor și fânețelor, acestora le
lipsea mâna de lucru, uneltele și animalele pentru a valorifica aceste suprafețe într-o agricultură
modernă după modelul vest european.
Înainte de izbucnirea războiului România eținea 144 de tractoare și 5934 batoze, un număr destul
de mic de utilaje performante. Suprafețele de teren deținute de țărani ca și o bună parte din cele a
marilor proprietari, toate operațiunile agricole se realizau cu ajutorul animallor sau manual.
Se poate deduce că sitația agriculturii nu diferea foarte mult de ceea ce se întâmpla înainte de
reforma agrară.
Ca noutate în agricultura de dinainte de începerea Primului Război Mondial, apare
arendarea suprafețelor agricole de către țărani prosperi, astfel într-o anumită formă, o bună parte
din pământurile deținute de moșieri întră în exploatarea țăranilor întreprinzători.
Producția de cereale în anul 1914 se ridica la 84% din totalul recoltei agricole. Cam 45%
se exporta, ceea ce făcea din România un producător redutabil în această ramură, situându-se pe
locul întâi la exportul de porumb și locul doi la exportul de grîu.
Odată cu închiderea strâmtorilor Bosfor și Dardanele, România este obligată să-și
restrângă relațiile comerciale tradiționale cu Olanda, Belgia, Marea Britanie, Franța, orientându-
și politica comercială către Austro-Ungaria, Germania.
Ca o concluzie, se poate afirma că România nu și-a exploatat întregul potențial agrar, iar
în privința liniei de urmat în agricultură era în continuare nedecisă între o agricultură modernă cu
mașini și utilaje agricole și cea tradițională a cultivării pământului cu pluguri învechite și animale
de povară.
Muzeul Național al Agriculturii, readuce în atenția publicului o pagină importantă din
agricultura românească din perioada izbucnirii Primului Război Mondial, cu frămâtări sociale și
economice.

Muzeograf Fideliu Rubinescu-Ostriceanu