Societatea românească la mijlocul secolului al XIX-

lea[modificare | modificare sursă]

„România Revoluționară”. Pictură de C.D. Rosenthal

Economie și societate
În deceniul care a urmat după Revoluția din 1848-1849, populația Principatelor a sporit, ajungând
către 1860 la peste 4 milioane locuitori. Totodată a crescut numărul așezărilor sătești și urbane.
Mai multe localități de pe Dunăre și din apropiere (Alexandria, Turnu Severin, Turnu
Măgurele etc.) au devenit importante centre urbane. Și în această perioadă, agricultura a rămas
principala ramură a economiei. Au crescut considerabil suprafețele însămânțate cu grâu și
secară. Gospodăriile moșierești, care dețineau cea mai mare parte a teritoriilor agricole, erau
principalii furnizori de produse agricole pe piață, însă productivitatea acestor gospodării era
scăzută: randamentul mediu la hectar era, de exemplu, de două ori mai mic decât în Franța.
Creșterea producției se explică prin sporirea obligațiilor de muncă ale țăranilor clăcași. Munca
salariată era practicată încă în proporții reduse.