În lumea literaturii, inspirația este adesea privită ca sursa fundamentală a creației artistice.

Cu toate acestea, este crucial să recunoaștem că geniul literar nu este limitat doar de momentele de
inspirație. O operă literară profundă și impactantă este rezultatul muncii asidue, al cercetării și al
talentului autorului.

În opinia mea, inspirația nu este cel mai important element în ceea ce privește scrierea unei
creații literare , deoarece autorul continuă să creeze , să-și așterne gândurile și ideile pe hârtie chiar
și atunci când spiritul creator nu își face apariția . În acest fel , scriitorul devine un vultur ce zboară
neînfrânat pe cerul creației, nemaifiind mârginit de cușca numită inspirație.

În primul rând, autorul trebuie să continue să scrie chiar și atunci când nu este cuprins de
îmbrățișarea nevăzută a inspirației ,deoarece aceasta este menirea lui. Rolul său este să șlefuiască
orice cuvânt astfel încât acesta să sădească noi semnificații în mintea cititorilor și să trezească diferite
emoții în sufletul acestora. Astfel , valoarea creației sale literare este determinată și de alți factori
precum munca temeinică pe care acesta o depune sau talentul său .Deși procesul de creație poate fi
unul anevoios, complicat, în lipsa unui spirit creator , autorul continuă să scrie deoarece creația
reprezintă o posibilitate de evadare a acestuia din spațiul material constrângător și dorește să
împărtășească viziunea sa asupra lumii și cu ceilalți. Un exemplu concret în acest sens este prezent în
poezia ,,Flori de mucigai" de Tudor Arghezi în care eul liric continua să scrie chiar și în lipsa inspirației
divine , idee accentuată de sintagma ,, mi s-a tocit unghia îngerească" și chiar dacă procesul creator
este unul complicat (Şi mă durea mâna ca o ghiară), deoarece transmiterea mesajului prin poeziile
sale merită orice sacrificiu.