Arta plastica

Rembrandt Harmenszoon van Rijn

Rembrandt Harmenszoon van Rijn (n. 15 iulie 1606, Leiden - d. 4 octombrie 1669,
Amsterdam), pictor olandez din secolul al XVII-lea, considerat unul din cei mai mari pictori
din istoria artei, celebru şi pentru desenele şi gravurile sale. A trăit în epoca ce s-a numit
vârsta de aur olandeză, timp în care cultura, ştiinţa, comerţul şi influenţa politică a Olandei au
atins apogeul. Rembrandt este autorul a 600 picturi, 300 gravuri şi peste 2000 desene. Maestru
al tehnicei de clar-obscur, Rembrandt a fost "singurul pictor care şi-a putut permite să
amestece noroiul cu strălucirea ochilor, focul cu cenuşa, sau să facă culorile să strălucească
proaspăt, ca o floare, pe giulgiul mortuar roz sau bleu deschis" (Élie Faure).
1. REMBRANDT A FOST FIUL MORARULUI HARMEN GERRITZOON
VAN RIJN ŞI AL CORNELIEI WILLEMSDOCHTER VAN ZUITBROECK.
DINTRE TOŢI FRAŢII SĂI, EL ESTE SINGURUL CARE ÎNVAŢĂ SĂ
SCRIE ŞI SĂ CITEASCĂ ÎNTR-O ŞCOALĂ LATINĂ; ÎN 1620 SE
ÎNSCRIE LA UNIVERSITATEA DIN LEIDEN, DAR RĂMÂNE ACOLO
DOAR CÂTEVA LUNI, FIINDCĂ VREA SĂ DEVINĂ PICTOR.
TÂNĂRUL REMBRANDT ÎŞI ÎNCEPE STUDIILE DE PICTURĂ ÎN
ATELIERUL LUI JACOB VAN SWANENBURGH 1.TIMP DE TREI ANI
ÎNVAŢĂ AICI TEHNICA PICTURII. PÂNZELE LUI - UNEORI COPII
ALE LUCRĂRILOR ALTOR MAEŞTRI - ÎI ATESTĂ DEOSEBITUL
TALENT, CEEA CE DETERMINĂ PE PĂRINŢII SĂI SĂ-L TRIMITĂ ÎN
ANUL 1624 LA AMSTERDAM, UNDE SE PERFECŢIONEAZĂ ÎN
ATELIERUL LUI PIETERZOON LASTMAN, CARE CĂLĂTORISE ÎN
ITALIA ŞI ERA INFLUENŢAT DE MICHELANGELO MERISI ZIS
CARAVAGGIO. DEŞI STUDIAZĂ LA EL NUMAI ŞASE LUNI,
REMBRANDT PREIA DE LA LASTMAN STILUL NARATIV ŞI MODUL
DE REPREZENTARE A STĂRILOR SUFLETEŞTI LA FIGURILE
ÎNFĂŢIŞATE. ÎNSĂ ÎNAINTE DE ORICE, DESCOPERĂ TEHNICA CLAR-
OBSCURULUI.
Rembrandt părăseşte Amsterdamul pentru a-şi deschide la Leiden un atelier propriu. I
se alătură Jan Lievens, un talentat pictor, şi el elev al lui Lastman. În atelierul lor comun sunt
atraşi numeroşi clienţi, printre care şi cunoscutul umanist Constantin Huygens, secretarul
personal al stathouder-ului Olandei,Henric Frederic de Orania Probabil sub influenţa lui
Huygens, care-i recunoscuse talentul, Rembrandt se hotărăşte să se stabilească la Amsterdam,
ştiind că marele oraş olandez este în măsură să ofere talentului său condiţiile de care în
Leidennu ar fi putut beneficia.
Rembrandt se stabileşte la Amsterdam în 1633. Graţie renumelui său artistic,
negustorul de artă Hendryck van Uylenburg îi propune să-şi deschidă un atelier la el. Prin
intermediul acestuia, Rembrandt obţine o primă comandă importantă, Lecţia de anatomie a
doctorului Tulp. Tabloul este o lucrare de maestru şi Rembrandt pătrunde în cercul marilor
pictori olandezi. Comenzile se succed continuu, în special din partea familiilor bogate din
Amsterdam, care îi comandă portrete. În 1634, stathouder-ul
Henric Frederic îi comandă, prin intermediul lui Huygens2,
tabloul intitulat Patimile Domnului.

1
2
Pictori

În 1634 se căsătoreşte cu Saskia van Uylenburgh, verişoara negustorului de artă. Prin

căsătorie, Rembrandt pătrunde în cercurile marei burghezii din Amsterdam, Saskia, fiică a
primarului, îi aduce şi o zestre de 40.000 de florini. Tânăra pereche se stabileşte în cartierul
elegant ,cumpără o casă mare pe Breestraat, Rembrandt îşi instalează atelierul la etajul al
doilea al noii lor case. Clădirea se află în vecinătatea cartierului evreiesc, într-o zonă a
oraşului Amsterdam pulsând de viaţă, ceea ce a influenţat paleta de culori a maestrului.
Soţii Rembrandt sunt extrem de afectaţi de moartea primilor trei copii ai lor. În 1641 se naşte
Titus. Copilul se bucură de o bună sănătate, în schimb cea a Saskiei se deteriorează. Se
îmbolnăveşte de tuberculoză şi moare la 14 iunie 1642. Între timp, Rembrandt care tocmai
termină tabloul intitulat Rondul de noapte, ajunge în culmea gloriei. Succesele sale în pictură
sunt întunecate însă de moartea femeii iubite, pe care a eternizat-o de atâtea ori în tablourile
sale.

Rămas văduv, Rembrandt angajează o educatoare pentru fiul său, Titus. În 1646,
acestă sarcină va fi luată de Hendrickje Stoffels3, care îndeplineşte un rol dublu, acela de
educatoare şi de ibovnică. Pictorul este din nou foarte îndrăgostit, trăiesc ca soţ şi soţie, dar nu
se căsătoresc oficial. Justiţia ecleziastică îi acuză de imoralitate, citându-i în proces. Încălcând
normele legale în vigoare în Olanda secolului al XVII-lea, Hendrickje mai trăieşte nouă ani
alături de artistul tot mai bătrân şi mai izolat de lume. Creditorii îl urmăresc tot mai insistent,
relaţiile artistului cu beneficiarii se deteriorează şi ele. În 1656 Rembrandt este ruinat.
Colecţia sa de artă este scoasă la licitaţie şi vândută, operele îi sunt împrăştiate. Cu
toate acestea îşi continuă munca de creaţie. Din această ultimă perioadă datează Sindicii
postăvarilor 1662, o serie de autoportrete, Logodnica evreică 1665. Hendickje moare în 1663.
De acum încolo Titus se îngijeşte de părintele său, dar şi el moare în 1668, cu un an înainte de
sfârşitul tatălui său.
Rembrandt se stinge din viaţă la 14 octombrie 1669 într-o casă mică din cartierul
Rozengracht. Este înmormântat în Westerkerk, într-un mormânt nemarcat.

Pierre-Auguste Renoir

decembrie 1919, Cagnes- împreună cu Claude

Pierre-Auguste sur-Mer) a fost unul din Monet, Alfred Sisley,
2

Renoir (*25 februarie cei mai celebri pictori Paul Cézanne - al

Pagină

1841, Limoges - †2 francezi, creator - curentului impresionist.

3
Arta plastica
Dragostea lui pentru
desen, artă figurativă şi
portrete l-a îndepărtat mai
târziu de impresionism.
Sub influenţa lui Ingres,
începând din anul 1883,
universul său coloristic
devine mai blând,
pictează trupuri feminine
strălucitoare. Denumit pe
drept "pictorul bucuriilor
vieţii", Renoir pictează cu
pasiune până în ultima
clipă a existenţei sale.
Pierre-Auguste
Renoir s-a născut la 25
februarie 1841 în
Limoges. Tatăl său a fost
croitor. Copilăria şi-a
petrecut-o în Paris, într-un
cartier apropiat de palatul
Louvre. La 13 ani
lucrează deja ca pictor de
porţelanuri, mai târziu
pictează evantaie şi
jaluzele, reuşind să
strângă o sumă de bani
pentru a putea studia
pictura. Timpul liber îl
petrece la Louvre, unde
copiază lucrările expuse
în muzeu. După un scurt
timp petrecut în şcoala
pictorului Charles Gleyre,
în 1862 este admis în
Académie des Beaux-Arts
din Paris. La şcoala de
pictură a lui Gleyre
cunoaşte şi se
împrieteneşte cu Claude
Monet, Fréderik Bazille şi
Alfred Sisley care studiau
şi ei pictura. Ei resping
arta somptuoasă acceptată
în acel timp de "Salonul
Oficial", celebra expoziţie
anuală pariziană, unde
lucrările erau admise după
o selecţie minuţioasă.
Renoir reuşeşte să expună
în 1865, dar în anul
următor este respins,
împreună cu Manet şi
Cézanne. Lucrul se repetă
şi în 1867. Renoir se
mută, împreună cu Monet,
în casa lui Bazille din
strada Visconti. Bazille
dispune de mijloace
financiare graţie averii
tatălui său, cei trei prieteni
lucrează împreună toată
ziua, iar serile şi le petrec
la cafeneaua Guerbois,
loc de întâlnire a în Montmartre şi, în 1890,
avangardei artistice.
În 1869 Renoir
petrece mult timp la
Bougival, împreună cu
Monet. În 1867 şi 1970
expune din nou la Salon.
Moartea prietenului său,
Bazille, căzut pe front în
1870 în Războiul franco-
prusac îl afectează
profund. După sfârşitul
războiului, îl vizitează des
pe Monet, care locuia
atunci la Argenteuil, în
apropiere de Paris. Vin
aici şi Sisley, Pissarro şi
Manet, pentru a picta
împreună.
Cei patru fondează
asociaţia Société d'artists,
care organizează în 1874
prima expoziţie a cumpără o proprietate la
impresioniştilor. Câţiva
colecţionari încep să se
intereseze de pictura
impresionistă şi unele
pesoane influente îi
comandă portrete. La
sfârşitul anului 1879
pleacă în Italia, unde
descoperă pe marii
maeştrii ai Renaşterii.
Renoir începe săşi
formeze propriul său stil.
Personajele scoase în
evidenţă cu contururi
ferme din fundalul
deschis al pânzelor sale
amintesc de frescele
italiene, iar trupurile albe
ca porţelanul trimit la arta
lui Ingres (période
"ingresque").
Pânza "Les
grandes baigneuses",
pictată în 1884 şi expusă
în 1887, aparţine acestei
epoci. În 1889 se mută la
Chateau des Brouillards,
se căsătoreşte cu cu Aline
Charigot. Directorul
"Academiei de Arte
Frumoase" îi
achiziţionează tabloul
"Jeunes filles au piano"
(1892), care ajunge încă
în timpul vieţii artistului
într-un muzeu. Pe măsura
înaintării în vârstă, liniile
lui Renoir devin mai
blânde şi artistul se
îndreaptă către un stil mai
armonios şi mai fin
(période
"nacrée").Artistul este
chinuit de o paralizie
parţială şi de reumatism.
Medicii îi recomandă o
climă mai blândă, motiv
pentru care în 1907 îşi
Cagnes-sur-Mer, lângă
Nisa. În 1919 este distins
cu Ordinul Legiunii de
Onoare. Ultimii ani ai
vieţii sunt marcaţi de
moartea rudelor apropiate,
de război şi de boală.
Renoir continuă însă să
picteze. Lucrează şezând,
cu penelul fixat de mâna
dreaptă, dar regretă că nu
mai poate picta tablouri
Pictori

mari. "Cred că n-a trecut
nici o zi "Le Déjeuner des
canotier"în viaţa mea în
care să nu fi pictat" -
mărturiseşte artistul cu
puţin înainte de a muri. Se
stinge din viaţă la 2
decembrie 1919.
Printre operele pe
care le-a lăsat posterităţii
se numără şi "Le Déjeuner
des canotiers" (Dejunul
vâslaşilor, 1881), lucrare
ce reprezintă imaginea
unor vâslaşi din Chatou,
luând micul dejun în
restaurantul Fournaise.
Printre personaje se
regăsesc şi unii dintre
apropiaţii artistului, chiar
şi viitoarea soţie, Aline
Charigot, a cărei imagine
e surprinsă jucându-se cu
un câine. Femeia întoarsă
către bărbatul cu pălărie
de pai e actriţa Ellen
Andrée. Identitatea femeii
care apare în fundal,
rezemată de balustradă e
incertă, unii considerând
că recunosc trăsăturile lui
Jeanne Samary, alţii că o
văd pe fiica proprietarului
restaurantului – între meseni. Tabloul
Alphonsine. Pictorul
însuşi e un personaj al
propriei lucrări.
Interesant e dialogul
privirilor personajelor:
bărbatul având capul
descoperit priveşte înspre
femeia cu pălărie albă,
care la rândul ei îşi
îndreaptă atenţia spre
vâslaşul cu pălăria de pai.
Vâslaşul o priveşte pe
Aline Charigot care îşi
îndreaptă atenţia spre
căţelul pe care îl ţine în
braţe, acesta fiind cel care
închide spirala. Cadrul
creat de Renoir dă
privitorului senzaţia că s-
ar putea oricând aşeza
„Dejunul vâslaşilor” este
cumpărat în 1881 de
Durand-Ruel care, contrar
voinţei pictorului, îl
expune la cea de-a VII-a
ediţie a expoziţiei
impresioniştilor.

Claude Monet
Oscar-Claude Monet (n. 14 noiembrie 1840, Paris — d. 5 decembrie 1926, Giverny)
a fost un pictor impresionist din Franţa.
Monet s-a născut la Paris, Franţa. Familia sa s-a mutat la Le Havre în Normandia când el avea
cinci ani. Tatăl său ar fi dorit ca Monet să intre în afacerea familiei, băcănia, dar Oscar Monet
voia să picteze. Eugène Boudin, un artist care a lucrat în mare parte la picturi plein air - schiţe
rapide făcute în aer liber - pe plajele Normandiei, l-a învăţat câteva tehnici ale picturii în
1856. La început artistul nu era deloc de acord cu lucrările facute de Boudin ,dar acesta l-a
învăţat să deschidă ochii asupra naturii : "... în sfârşit ,ochii mi s-au deschis şi am înţeles cu
adevărat natura. Am învăţat în acelaşi timp s-o iubesc ."
Monet a trebuit să meargă în armată în Algeria. Mătuşa sa Lecadre a fost de acord să-l scape
de armată, dacă va fi urmat un curs de artă la universitate. El a părăsit armata, dar stilurile de
pictură tradiţională predate la universitate nu i-au fost pe plac.
În 1862 el a studiat arta cu Charles Gleyre la Paris, unde l-a întâlnit pe Pierre-Auguste
Renoir împreună cu care a fondat mişcarea impresionistă. Ei au pictat împreună şi au rămas
prieteni toată viaţa.
Monet putea să folosească şi studioul pentru a-şi picta modelele la un preţ redus. El a pictat-o
pe Camille Doncieux şi mai târziu s-au căsătorit. Monet a pictat Femei în Grădină la sfârşitul
anilor 1860. După naşterea primului lor copil,Jean, s-au mutat la o casă în Argenteuil, în
apropierea Râului Sena. Au locuit acolo timp de şase ani, până când Camille a murit; el a
pictat-o moartă pe pat. Monet s-a mutat apoi la o casă din Giverny, Eure, în regiunea Haute-
Normandie, unde a plantat o grădină mare.
4

În 1872 (sau 1873) Monet a pictat Impression, soleil levant (franceză: Impresie,
Pagină

răsărit de soare - acum în Musée Marmottan, Paris), un peisaj din Le Havre, care a fost expus
la prima expoziţie impresionistă din 1874. Se spune că Louis Leroy, un critic ostil, a folosit
numele de "Impresioniste" din titlul acestei picturi, comentând că picturile lui Monet erau mai
Arta plastica

degrabă "impresii" decât lucrări de artă terminate. La a treia expoziţie, din 1876, pictorii pe
care noi îi grupăm cu termenul de impresionişti, foloseau deja termenul acesta pentru a se
descrie.
El s-a căsătorit cu Alice Hoschede pe data de 16 iulie 1892, cu care avea o aventură în timpul
căsătoriei cu Camille.
În anul 1892 Monet a pictat o serie de lucrări reprezentând Catedrala Rouen, din
diverse unghiuri şi la perioade diferite ale zilei. Douăzeci de vederi ale catedralei au fost
expuse la galeria Durand-Ruel în 1895. El a pictat de asemenea şi câteva mori de făină.
Lui Monet îi plăcea foarte mult să picteze natură controlată - grădina sa, eleşteul, nuferii săi
sau podul său. În grădină avea o livadă cu sălcii şi o mlaştină. Monet a pictat între altele şi
malurile Senei. În 1914, Monet a început o nouă serie de picturi ale nuferilor săi la sugestia
prietenului său, politicianul Georges Clemenceau. In anul 1911 artistul isi pierde sotia,Alice ,
urmand ca peste doar trei ani sa-si piarda si primul sau fiu ,Jean. In 1923 sufera o interventie
chirurgicala la unul din ochi deoarece artistul suferea tot mai mult de pierderi de vedere.
“ Nu am decat meritul de a fi pictat intocmai dupa natura straduindu-ma sa reproduc propriile
impresii fata de fenomene trecatoare si schimbatoare.”
Cu aceste cuvinte Claude Monet isi definea in 1926 propria activitate la sfarsitul unei lungi
existente dedicate cu pasiune , in totalitate , picturii.El a ramas in istorie drept parintele
fondator al miscarii impresioniste si cel care a inspirat o noua poetica a momentului si a unei
sensibilitati formale si lirice a materiei . Se stinge din viata pe data de 5 dec. 1926 fiind
inconjurat de prieteni.
Este înmormântat la Cimitirul Bisericii Giverny, Giverny, Eure, în regiunea Haute-
Normandie, Franţa.
Vânzarea recentă a unei picturi a lui Monet a depăşit 18 milioane de euro.