CRO:\ICARI SI CRITICI UE ARTA ÎX PRESA Hr(TRESTE.
\NĂ A
AXILOR 1921-1930 .
"1 nccpînd din ckcemhrie 1929,
cronica plastidt a rc·Yistci ,.(;încli-
rca", susţinut;\ cu multft prcstanţ;1 ele
Oscar \\"alter Cisek, este preluatr1 la
recomandarea acestuia de tînftrul jurist,
un pasionat al artei, Al.REI. I>. Bl{O~-
TEA\T (n. 1900 - m. 1978). Pîn:1 atunci
puhlicase cronici plastice, rar şi întîmplt,-
tor, mai constant în „Tiparniţa literarft"
(1928--1929). Asemeni aceluia care îl
precedase la ,,(;îndirea", ţinteşte la o
cronicft cit mai ohiccti,·ft, luind o mare
distanţft faţ:1 de operele de artr1 cercetate,
datoritr1 unui excesiY spirit critic. Limba-
jul folosit este sobru, concis şi atracti,·
ce contribuie la claritatea t·xpunLTii.
Scrupulul profesional al juristului îl deter-
mină ca uneori aprecierile s:1 fie susţinute
prin lungi descrieri analitict' ak lucrftrilor
care fac ohiectul cronicii. :'\u de puţir.t·
ori, pentru a e,·ita atari situaţii cade în
cealaltă extrem:i antrenîndu-se în docte
divagaţii generale etico-estetice. În unde
cazuri se dispensează ck argumentaţia
proprie, c rczind c:1 este suficient în
sprijinul afirmaţiei sak şi arc o pondere
mai marc de com·ingcrc clacft se asociaz;1
la ,.cuvîntul celor mai a11tori:ate opinii
critice", în problema tratatri. ( .. l ·nin-rsul
literar", 15 ianuarie 1928).
Aurel D. Broştcanu a urmf1rit cu
obstinaţie să scmnakzt', S:i sublinieze şi,
în multe cazuri, sfi interpreteze inedit şi
interesant tr:1s;iturile care - credea el -
marchcaâ aportul artiştilor ,·aloroşi 111
60
https://biblioteca-digitala.ro
P.ElHE Ol'IIE.\
cadrul şcolii rom;incşti de pictură con-
temporană şi, în consecinţă, să n·itc
comentariile asupra celor „J<1lşi cons,1-
craţi".
Pentru critic „H11.ic,l îmi a pare situaţia
meşternlui r;1zeorg/t.e /'elra,~cu în istoria
picl11rii româneşti, f1Tr1i exemplu carir"r
sa de 111î11uilor al pmelului" (.,Cfmdirea",
mai 19.10). Acestui maestru ii caracteri-
zează entuziast ,·aloarea creaţiei g:1sind-o
in permanrnt progres poziti,·. latft n·
·1firma cu prilejul c-xpoziţici acl'stuia din
l'BO: ,,ahi.uri de exj,rt".~ia subtilii ~i
acria111i a ci tona t,eisa ic, t1u1,
11/ă'uri de cc!tilibru! ,•aio,ilor din
cîte.•a 11aturi moarte mai cald atmos;ai-
.:ate dtcit al/Jdalri. t•ec/,ea pasi1111e pcntm
sclipirile de pasfri smulse retortelor i11
care se sfărîmă ţr,i1mtde miorii -duce l,r
satura/ia· supra_fefdor pictate, alinţ!t' -un
111a.ri111um de d1•11sita!t' 11 ma/aici p-ictH-
rafr", căreia îi cll'scoperă, ,;În redarea
carnaţiei o tmrnlm(ă rareori înlîlnitci În
rnprinsul arici contemporane" (mai 1930).
După (;lworghe Petraşcu urnwaz:1, ie-
rarhic, la o oarecarl' distanţii Iosif lst'f,
care în expoziţia pcrsonalft clin 1929 „se
arah'f Îll plinei n•olu(ie, apropiai de matu-
ritatea rodnici'i, iusti(icind aprccfrrea de
cart' se bucurii 1111 1111mai printre amatorii
Hoştri de arf,i, ci şi din partea c; lon•a
condeif autori:alc ale criticii din Apus,
u11dc îşi dcs(âşoar,i parţial acli,•itatea''
(decembrie 1929).
 Dintre artiştii în plenitudinea crca-
ţiL'iremarc{t în primul rînd pc Francisc
~irato, .\. Tonitza, ~tdan Dimitrcscu
şi Oscar Han, membrii „Grupului celor
patru", ,,talente reale, dublate de un dis-
cemămint sig1tr al valorilor plastice"
(,.(;ândirea", aprilie 1930). La acelaşi
ni\·cl artistic cu ei îi situeaz{t pe :'\'Iarius
Bunescu „acest mereu tincfr artz'st" (martie
1930), pe Ion Theodorcscu Sion „1t11
rcprc:mta11t fru11taş al generaţiei de pi'ctori
româ11i Îll viaţc'i'' (aprilie 1930).
Reţine pozitiv din generaţia în curs de
afirmare numele lui Lucian Grigorescu,
, ,a cclrtti atitudine de intr<insige11ţci faţâ
de ceri11ţele /mblicului şi Jaţâ de sine
j)oartcl o ,·a/oare moralâ şi pro jJa,E!,11 101
exemplu bi11efcicâtor" (ianuarie-februarie
1930), Henri Catargi ( .. l'ltima oră",
5 ianuarie 1929). Elena Popeca, care
aduce o „artt'f de notaţie" (.,Tiparniţa
literară", 30 noiembrie 1928). Cellinc
Emilian, un „talent plill de frumoase
firomisiuni" (ianuarie-februarie 1930). Îi
apreciază, dar cu unele rezerve şi reţineri
pc Lucia Dcmctriadc Bălftcescu, care
trclmic să aibft „o mai mare {!,ri j,i de
stil" (martie 1930). pc Miliţa Pătraşcu
,,co11cesii:c'i i n portrete" (martie 1930) şi
pc decedatul Sabin Popp ( .. l.ni\'crsul
literar", 15 ianuarie 1928).
Arareori, cu discreţie, face unele aluzii
critice asupra creaţiei unor artişti cu
marc notorietate la public, ca în cazul
lui Ştefan Popescu (,,Tiparniţa literarft",
1 ianuarie 1929) pictorilor profesori la
~coala de bclle-arte Constantin Artachino
ş·i Ipolit Strâmbulescu (.,Utima oră",
5 ianuarie 1929) sau Marin H. (;eorgescu,
care conduce o Academie de Art{t (,,Clti-
ma oră", 5 ianuarie 1929).
Prin puţinele, dar consistentele cro-
nici de artă publicate pînă în 1931, Aurel
D. Brosteanu se rcmarcft doar ca un
critic de artă care se străduicste să cnunte
0
o judecată autorizată asupra' valorii op~-
rclor de artă, limitîndu-şi preocuparea
doar la artiştii ele cert prestigiu. El evită
să ia poziţie sau să se implice în dezavua-
rea nonartei practicată de majoritatea
artiştilor vremii şi adoptă o poziţie de
espectativă în privinţa tinerilor a căror
Yocaţie nu a început să se manifeste cu
au ten ticit a te.
https://biblioteca-digitala.ro
Abordînd aportul criticilor ele artă
elogiaz{t acti\'itatl'a lui Francisc ~irato,
\'. Tonitza, ~tcfan Dimitrcscu şi Oscar
Han care „s-a1t manifestat cu necontestatei
autoritate î II domeniul criticii' de artei,
dind dovadiî nu 1mmai de pricepere pro-
fesiona!:f, dar şi de cea mai Largă inf eleţ;ere
a faptului artistic" (aprilie 1930).
e Publicistul si filosoful GRIGORE
TAl-~A.\ (n. 1874 - m. 1953), unul
dintre colaboratorii constanti ai ziaru-
lui „Viitorul" cu cronichcte ~iesprc \'iaţa
culturală a Capitalei, din cînd în cînd,
în anii 1927 -1930, scrie, ca si altădată,
cronici plastice (mai scmne~ză uneori
cu litera T, iniţiala numelui, alteori
cu pseudonimul PETRO~ICS).
Consec\·cnt opiniei sale exprimatft în
cronica din 8 mai 1912, îşi propune şi de
accastft datft drept ţel să prezinte pe
„cei ce i nvederea:cf un talent format sau
care dau speranţe in t•iitor". Dar opţiunea
lui este categorică pentru pictorii şi
sculptorii care se manifestă în cadrul
artei traditionaliste, adică academism
şi arta pro~ovată pînă la 1916 în cadrul
socict{1ţii „Tinerimii artistice". Cronicile
sînt simple şi fugare impresii, scrise
într-un stil plat şi anost. Cronicarul
apreciază sentimental fără discernămînt
critic pe corifeii acestei arte, admirînd
îndeosebi pc Artur Verona şi Kimon
Log hi ( I ianuarie 1927) şi pc „ vestita
floristă" Atanasiu Filotti (24 noiembrie
1927 şi 4 ianuarie 1929), ca şi pe Iosif Iscr
,.1t11 artist adevărat" (29 octombrie 1925).
pc Eustaţiu Stoenescu „m o pictură
ad..:i· îratci", cxcelînd în portrete şi, .,mai
cunoscut la l'aris decit la noi" (22 octom-
brie 1927), Hind să sublinieze cft este
puţin preţuit în ţară.
Dintre artiştii ce se afirmau „impe-
tuos" rcmard pc Vasile Popescu şi
Aurel J iquide (28 martie 1928). Elena
Popcea (21 noiembrie 1925). Petre Iorgu-
lescu Yor, .,un stăpînitor al formelor
nouă de viaţă picturald" (5 noiembrie
1929), Rudolf Schweitzer Cumpăna, pen-
tru redarea „ vieţii noastre rustice" si
pentru ,Jemnditatea coloristică" (9 d~-
cembrie 1927).
Cronicarul îşi pune speranţele, cu satis-
facţie, în viitorul artiştilor Paul Molda
( 1 ianuarie 1927). Savargin ( 15 ianuarie
61
1927 şi 26 mai 1929), Theodorcscu Roma-
naţi ( 10 martie 1927), Ana Jfaria Gtli-
ncscu (12 martie 1927), Alexis Jlacedonski
(12 aprilie 1928), :Maria Brateş Pilat
(9 decembrie 1927), Iosif Steurer (28
martie 1928), Traian Corncscu ( 12 aprilie
1928), Petre Bulgăraş ( 12 decern bric
1928). Teodor Kiriacoff (15 mai 1929),
George Catargi (4 ianuarie 1929), Lucia
Rechcmberg (6 aprilie 1929). .-\lcxandrn
Ananescu (6 aprilie 1929).
Grigore Tăuşan critidt arta modernă
contemporană - nu o inţelcgc şi nu o
apreciază - dar n-o respinge făţiş, căci
se abţine a se afişa ca un im·eterat
adversar al ci, în schimb difuzeazf1 cind
arc ocazia, părerile ad\'crsarilor acesteia,
cum o face cu satisfacţie atunci cinel
juriul Salonului oficial din anul 1927 a
·fost înşelat primind o lucrare în spirit
modern semnată Ion Popa Kcly reali-
zată de către pictorul academic L. Cosmo-
viei din Iaşi, pentru a demonstra par-
ţialitatea acestuia în sprijinul „artei
ultramoderniste" ( 17 iunie 1927).
Poziţia impotri\'a artei ultramoderne,
pc care o respinge în numele artei t ra-
diţionalc, singura - după el - spccifidt
culturii şi firii poporului nostru este
atinsă lapidar în articolul .,Cc fd de
artă conţine Salonul oficial?" din 28
aprilie 1927 şi din preocuparea perma-
nentă a prezentării celor pc care îi spri-
jină şi expuneau în cadrul Salonului de
pictură şi sculptură de la Ateneu (24
decembrie 1930). În cazuri particulare
apreciază unele realizări de acest fel
ca în cazul cubismului :\"adiei Bulighin
( 15 ianuarie 1927) sau efortul lui ::\L H.
Maxy în cadrul Academiei de ArUt
Decorati\'ă pentru promo,·area unui spirit
înnoitor în obiectele cc se realizează aici
(10 noiembrie 1927).
Prin constanţa colaborării permanente
la ziarul partidului liberal, ., Viitorul",
prin lecţiile predate la catedra de filoso-
fie, Grigore Tăuşan a difuzat pcrsc\"ercnt
opiniile sale politice şi culturale, devenind
un ziarist apreciat de marele public
cititor al gazetei, excrcitînd prin cronicile
sale plastice şi o influenţă, totuşi, mai
redusă si în domeniul artei.
• Cr~nicarul rubricei artistice a re\'is-
tei ilustrate „Realitatea" în anii 1926-
62
https://biblioteca-digitala.ro
1927 este gazetarul El'GE~ BOCREA-
:'.\C, un fanatic adept şi apftrfttor al
artei academiste. lşi face singur un ti:lu
de merit de a fi un îndîrjit militant
„tradifio11alist şi tcoretie1·an al aastui
ere::." artistic ( 15 aprilie 1927), precizind
că inert cu două decenii în um1ă această.
opţiune i-a <lat imboldul sfl facă parte
<lin cercul de prieteni şi admiratori înfocaţi
ai pictorului (;heorghc Popo\'ici, <lin'C-
torul ŞLolii de Bdlc Arte din laşi, frun~a-
şul artei academice locale ( 15 aprilie
1927). De necontestată valoare clasică
este pentru cronicar creaţia lui Gheorrhe
Popo,·ici, care s-a impus, tînăr fiind, prin
capodopera J/ oartea lui Horia. acum
lucrînd de mai bine de 20 de ani la d('să­
vîrşirea compoziţiei ])e:robirea figam"lor,
aşa cum, coincidenţă, constatăm noi,
cam tot de atîta nemc, G. ]). ~lin·a,
celălalt director al Scolii <le Bclle Arte
din Bucureşti lucra 1~ impozanta lucrare
Alexa11dnt al Bun şi solii turci.
Dar cel mai strălucit reprezentant al
academismului contemporan şi deci şi
pictorul naţional cd mai autentic, chiar
mai presus de :\"icolae Grigorescu, după
Eugen Boureai:!u, este incontestabil Stoica
Dumitrescu. In orbirea lui pătimaşă
cronicarul afirmă că acesta este , .cel
mai marc pictor />c care l-a dat neamul
românesc pi11,r aslcT:i" (6 felJruarie 1927)
si „dacă Eminescu este cel mai strâlucitor
:,xpo11cnt al ieni11!11i românesc, i11 pictlfra,
în .1ceastii artâ a redâriz" plasticei a acelo-
raşi simţuri şi gind11ri .')·toica este egalul
său" (6 februarie 1927); Pan Ioanid
este apreciat la superlati,· fiind „un
apostol al vieţii neamului s,'iu" (30 ianua-
rie 1927); creaţia „maestmltti" Kimon
Loghi este „o s,Frbătoare a lttminii şi
citlorii" ( 19 decern bric 1926); Artur
Veron~, .,mae~,tm ~l pictu~ii no~.~tre",
crecaza o arta „adinc romaneasca (26
decembrie 1926); Elena Barbu, un „ta-
lent feminin" prezintă o „picturâ vigu-
roas,'t" ( 16 mai 1927); Leon Biju este
„ztn poet al melancoliei " (13 februarie
1927); Teodorescu Romanaţi, .,tradiţio­
nalist pcrtimaş, este „o revelaţie" (13
fcbrua rie 1927); Paul ::\folda este un,
.,f!.Înditor al culorii" ( 19 decern brie 1926) ;
Alexandru Moscu un „talent viu" (27
februarie 1927). Dintre pictoriţe, .,Duduia
Gcniţa", cum ii spun prietmii în inti-
mitate, printre aceştia aflindn-sc şi el,
Eugenia Atanasiu Filotti este cca mai
lăudată, căci realizează
„admirabile flori"
(9 şi 16 ianuarie 1927). · deosebit desenul, în special cd din ilus-
Arta modernft o detcstft relatind că
„ciri de cite ori intru i n ex po::i/iile pe care
cronicarul artis#c al ,,[·11ivers11lui lite-
rar" (:\'icolae Tonitza n.n.) le pream,Trt'şfe
pînă la lâperboltT, sint sigur c,i le ,•oi
pi'irăsi cn acelaş sentime11t de oroare,
a 1it pmtm arta exp1mi acolo, cit şi pentru
bietul p1tblic" (27 februarie 1927). Pentru
acest public, pc care doreşte sft-1 cultive
şi să-l facft adeptul artei academice uneori
ţinc sft-1 pre,·ină de capcanele artei
moderne, hulind pc rcprczmtanţii aces-
teia. Astfel Adam Bălţatu este blamat
că „a luat drumul pier:aniei, al artei
modeme", iar Leon Viorcscu este .,,,-ictinuf
a tendinţelor de minare a picturii noastre"
(27 februarie 1927). Cei mai criticaţi sînt
membrii Grupului celor patru - pictorii
~tcfan Dimitrescu, Francisc Şirato,
:'.\icolac Tonitza şi sculptorul Oscar Han -
„care îşi urmea::,t tradiţia de bat jocorirc
a unei arte care -spri_jinifct pe o 5:(idc'itoare
trâmbiţare - t·rea s,î im pu1111, cu orice
preţ, c11rtiri 11oi pmtm ceea ce înstt de-a
lungul ci, ommirea s-a deprins s1i le •·,:ad1i
Cit to/11! altfel" (21 martie 1927).
Eugt n Boureanu este un reprezentant
tipic al cronicarului din categoria susţinft­
torilor artei tradiţionale româneşti, poqat
la limita extremă a academismului, căci
si în cadrul acesteia nu admite <lecit
~omroziţia istorică. Agresivitatea p{1ti-
maşă, optica îngustă ca şi pornirea
excesivft împotriva restului artei l-au
marginalizat şi izolat, opiniile lui rămî­
nînd strigăte in pustiu chiar şi pentru
amatorii ele frumos neavizati.
• ADOLPH CLARNET . (semnează
A. Clarnct, Clarnet, CI, C,) cronicarul
teatral al ziarului în limba franceză „La
nation roumain", deţine concomitent în
perioada ianuarie 1928 - martie 1930
şi rubrica artistică.
Îşi scrie cronicile într-o formă ele-
gantă - artele plastice fiindu-i familiare
căci, deseori în trecut a mai scris cronici
plastice - cu politeţe curte~itoare şi ama-
bilă, cu grijă ca observaţijje semnalate sit
https://biblioteca-digitala.ro
nu supere pc cel vizat. Reţinem faptul
că aprecierile se· înscriu într-o scar[t
valorică. Îndeobşte, preocuparea lui este
de a scoate în evidenţă tinerele talente.
Luciei Demetriade ii apreciază in mod
traţiile la cartea lui Ion ,1inukscn dar
nu mai puţin şi „daiiul 111 culoare" (B
ianuarie, 1929) : ,rargareta Co~ăccanu,
~leva sîrguincioasă a lui Bourdelle, reali-
zează fculpturi „fZ.-ne de scmibJlta/c'
(27 ianuarie 1929); lui Henri Catargi
îi relevă cu incintare „talentul" (27 ianua-
rie 1929), precum şi „sinceritatea", dega-
jată din lucrările înfăţişind o „viafif
calmd" (29 ianuarie 1929). Îl afccteazii
tare mult pictura „si11cerci şi gra,.:c'i" a
lui Lucian Grigorescu care, ,.îşi meditea::,r
î11delu11!! subiectele" (5 februarie 1929);
remarcă pc ~iculina Delanancca Dona,
.,o color1·st.t pictînd Cit graţi'e subiect,.;
intime" şi pe Bacalu pentru că picteazft
cu „onestitate sinceră" (JO februarie 1929);
reţine de la Olga Greceanu inclinaţia
pozitivă „de a picta rn religiozitate"
(14 decembrie 1929).
Încurajează debuturile şi pc cei cărora
le înregistrează în timp progresele-, cum
ar fi B'Arg ( ,.desene în maniera lui Po11l-
bot" - IO martie 1929). George Catargi
( ,.artâ cinstiltf si sim pltt" - 16 ianuarie
1930), )Iargareta Vermont Fermo o (.,ar-
tistă dotată" - 28 martie 1930), Constan-
tin Isachie (.,un tî11iîr talent" 8 ianuarie
1929), Laetiţia :\'ichifor Grigorescu (.,redc'i
cn melancolic pitorescul clădirilor" -5
februarie 1929).
Consideră că trebuie să facă eforturi
mai sustinute în viitor, fiind dotati,
Ionescu boru (6 februarie 1929), Io~el
Ioanid (6 februarie 1929), Viscontc (8
februarie 1929), Sell (9 februarie 1929).
Dintre artiştii maturi afirmaţi se bucură
de cronici elogioase, dar cu pertinente
observatii si caracterizări: Ion Theodo-
rescu Sion· (5 aprilie 1929). Samuel
Miitzncr (3 şi 17 ianuarie 1929). Rodica
Maniu (6 aprilie 1929 şi în „Rampa",
10 aprilie 1929), Marius Bunescu ( 19
februarie 1929 şi 26 februarie 1930) şi
!ser (12 decembrie 1929), laudele fiind
mai generoase în cazul pictorilor !ser
şi Ion Theodorescu Sion.
63
 • În anul 1924 ziarul „Romania"
arc un cronicar plastic combativ, cu
gust artistic şi bine informat asupra arte-
lor plastice din Apus şi Rusia Sovietică
în persoana scriitorului C. M. I\'A~O\'
(n. 1892 - ?).
Scrie puţin, dar mai totdeauna apre-
.ciuilc lui sînt juste. Dintre pictorii
consacraţi simpatizeazf1 în mod deosebit
c:u arta lui Theodor Pallad\· ,.un hric.
·dar 1111 dulc;eaf!, n,u lăcrc'imos'' (22 martie)
cu aceea a lui ~ icolae Dărăscu, ,.1t11
talent matur", in peisajele căruia „totul
e liniste. Totul e armonie" ( 12 ianua-
rie) şi a lui Gheorghe Petraşcu ( 17 ianua-
rie). Dintre artistii tineri care se remarcă
ca excepţional~ forţe artistice atenţia
lui se îndreaptă către doi artişti cu idea-
luri şi tehnici opuse: ~ icolae Tonitza
şi Ion Theodorescu Sion. După cronicar
~icolae Tonitza reusestc „să înnobile:..e
prin forţa artei sale ·<cÎ~1tristiitoarea reali-
tate>> ". ,.Sobleţea artei /lui/ stă în c.,pti-
mismul boudelairian ce adie în ea; căci
optimismul ce poartă şi pdstrează un
ideal în artă şi in revoluţie, nu care răspin­
deşte o faâlitate ... , e anume acela care
in dosul formelor 1mde se ascunde f!Oliciu-
nell tragică a vieţii şi dincolo de adevărul
mitulzn", între:..âreşte halucinant si radios,
ca Baudelaire, pe om, în veşnica lui Si Îrco-
1 obiecti,·, opiniile lor, cu cinste profe-
lire prometeicii" (23 iar.uarie 1924). Lui
Ion Thcodorescu Sion „temperament revo-
lu#onar", îi găseşte în operele sale cali-
tăţi, ,.spirituale române.~ti e.rce pţionale",
cum se ilsutrcază în compoziţia I ::varul
Troiţei (22 martie). Afirmă cu convingere
categorică: .. Jn România arta va rămîne
cu Theodorescu Sion. Fării el declinul
s-ar fi putut măsura cu metri". Le ur-
mează acestora îndeaproape pe scara
valorică Francisc Şirato, care în lucrarea
lntîlnirea a realizat „o capodoperă de
artă fină" (22 martie). Ştefan Dimitrescu,
ce aduce „o lume care nu sucombii sub ereu-
tatea melancoliei inăbuşite; e lumea 'tcrrcF-
nească unde sănătatea nu suferii viitiimări
ireparabile şi unde lingă strachina cu
hrana simplă stă impacienta imealtc'i de
muncă" (22 martie).
În mod excepţional relevă, ca şi alţii
de altfel, creaţia tînărului pictor auto-
didact Nicolae Constantinescu: .,Pictura
lui e o baladă", iar „conţinutul ei clumina
64
https://biblioteca-digitala.ro
fcirii noastre" . .,t:·x j>o::iţia lui e o afirmare
pn 11 arta rmşit/1, sim p!tt a trei forte,
n11 stări, a tradifionalism11/ui: lumina,
pri,:eliştca şi închinarea. Două i·frt. din
trecut şi formea::ci pre::entul. Î11clzinarea e
a contempora111tl1ti. l:/ec/11! emoti.J c, ine-
xorabil. liniştea şi li111a1111l" (8 frhruarie).
Printre sculptori atenţia lui SL' îndreaptft
în mod deosebit asupra lui Oscar Han
care ocupf1 indiscutabil „/orn/ de jmnte
în sculptura romcînă" (22 martie 1924).
Evită si s~' ahtine de a comenta crcatia
artiştilor ultraav ang-ardişti dar, într-o p~e-
0 0
1.entare de ansamblu a lllisc;'trii artistice
bucureştene din anul I 9i.,
va spune
rftspicat în cronica din 17 ianuarie 1924:
,.Cubismul ce a inflorit ca o b11mia1ul. .. "
este ,,fără ţ,ersţ,ecti,•e mari, Firii reali:ări
im presio11ante". Tot o părere pesimistă
arc şi faţ;1 de expresionism ( 12 aprilie
1924) cinci analizeazft operele :'.\adiei
Bulighin care tinde să se încadreze în
preceptele acestuia, ca şi de psihodina-
mism, ,.expresie de artei promovată de
Victor Feodorov" cc s:.- încadrează într-o
formulă părăsită „acum trei ani i11 Rusia
care sprijinise creaţia J11t1tristă" (28 mai
1924).
G. M. Ivanov se înscrie printre criticii
care au ţinut s;1 susţină fărft patimă,
sionalft.
------ -- 11J~SUllf:
J;articlc prcscnte l'activite de cinq chroniqucurs
et critiqut·s d'art dans la pressc de Bucarest pen-
dant lt>s a1111et·s 1924- 1930. Le juri,te .\nrl'l D.
llroşteanu cerit <lcs chroniques d·art pour la re·ruc
,.La Pensee" (.,Gindirca"). Esprit prudent, objectif,
soucieux de porter des jugements autoriscs sur la
valcur des oeuvres d'art, ii limite ses preoccupa-
tions aux artistes de prcstige.
Le publiciste et Ic philosophe Grigore Tăuşeanu
a longtemps fait des chroniques d'art dans le jour-
nal „L' A·rcnir" (., Yiitorul"), soutcnant !'art tradi-
tionnel et contcstant celui ultramoderne.
Eugen Boureanu este l'auteur des chroniques
plastiqnes de la revue illustrec „La Hcalite'
( .. Realitatea") pcndant Ies annees 1926-1927. II
e~t un militant acharnc et un theoricicn de !'art
tradi tionnel.
Le journaliste Adolf Ciarnet ecrit des chroni-
ques d'art pour le journal de languc francaise
„La :t\'.'ation Roumaine" pcndant Ies annees
1928- 1930. II cherche a decouvrir Ies jcunes talents
a encouragcr leurs debuts.
Le poete G.M. Ivanov est !'un des critiques
d'art qui ont tenu a exprimer )curs opinions sans
parti pris, sans passion. Il s'a·rerc un chroniqueur
plastiq ne combatif. ace du golit, bien informe sur
le mouvement artistique occidental.