Vasile Boerescu

Vasile Boerescu (nascut 1 ianuarie 1830, București,

Țara Românească – decedat 18 noiembrie
1883(Paris, Franța) a fost un avocat, ziarist, jurist și
un om politic român, ministru cu diverse portofolii în
varii guverne, susținător al ideilor liberale moderate.
Biografie:
În perioada Revoluției de la 1848, Vasile Boerescu era
elev la Colegiul Sfântul Sava din București și colabora
la ziarul "Pruncul român". A terminat colegiul în anul
1850, iar după o perioadă de pregătire la Școala de
Drept din București, a plecat la Paris, unde obține
licența în anul 1855 și doctoratul în științe juridice în
1857. În perioada petrecută în Franța, Vasile
Boerescu a militat pentru drepturile politice ale Țărilor
Române și pentru unirea acestora sub un principe
străin. În 1857, după reîntoarcerea în țară, este numit
profesor de drept comercial la Colegiul Sfântul Sava,
iar din 1859 este profesor la Facultatea de Drept din
București. În martie 1871 devine rector al Universității
Fotografia Vasile Boerescu din București, iar în octombrie 1873 este numit decan
1870 al Facultății de Drept.
În octombrie 1857, Vasile Boerescu a fondat ziarul Naționalul,tipărit la Tipografia
Națională a lui Iosif Romanov și în ale cărui pagini sunt promovate ideile unioniste ale
vremii. În ianuarie 1859 Boerescu a fost ales deputat în Adunarea Electivă din Muntenia.
După unire a fost numit director al Eforiei Școalelor, iar în continuare a îndeplinit
numeroase funcții în guvernele post unioniste: ministru al justiției (28 mai - 5 iulie 1860;
13 iulie 1860 - 14 aprilie 1861; 16 noiembrie 1868 - 21 ianuarie 1870), ministru al
afacerilor străine (28 aprilie 1873 - 7 noiembrie 1875), ministru al cultelor și instrucțiunii
(13 iulie - 17 octombrie 1860; 9 ianuarie - 7 aprilie 1874), membru în Consiliul superior al
Instrucțiunii (octombrie 1863) și vicepreședinte al Consiliului de Stat (1864). Vasile
Boerescu a făcut parte din delegația care a reprezentat România la Conferința de la
Paris în 1866, susținând aducerea unui prinț străin. A fost ales în Adunarea Constituantă
care a dezbătut și a adoptat Constituția din 1866, iar mai târziu în același an, Boerescu a
fost ales în Parlamentul României.
S-a distins ca un foarte bun traducător, avocat și orator, fiind unul dintre principalii
artizani ai Convenției comerciale româno-austro-ungare din 1875.
Într-o ședință secretă a Adunării, deputatul Vasile Boerescu a propus la 24
ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru I. Cuza, aceasta fiind acceptată în
unanimitate. Astfel s-a făcut primul pas către definitivarea Unirii Principatelor
Române.