Lectorat cu părinții

,,Greșeli ale părinților în

educație”

Educator: Bradu Patricia

Un părinte nu se naște, ci devine, de aceea una din fricile mari pe care le au
partenerii unui cuplu în așteptarea copiilor este de a nu fi un părinte bun sau
dorința exagerată de a fi cel mai bun părinte. Tocmai acest gând le creează
probleme viitorilor părinți, iar ulterior aceștia pot comite greșeli grave de educație,
care vor afecta atât dezvoltarea armonioasă a copilului, cât și relația părinte-copil.

Lipsa granițelor și a regulilor – mulți părinți cred că stabilirea unei reguli

stresează copilul, îl face să sufere și se îngrozesc de la gândul să le interzică ceva.
Iar acest lucru va duce la un comportament haotic, isterii frecvente și chiar
dezvoltarea anxietății la copil. Regulile și granițele trasate corect vor spori
siguranța copilului și îi vor întări încrederea în acțiunile și activitățile ce le
desfășoară într-un context clar stabilit. Este însă important ca regulile să nu fie
multe. Trei sunt suficiente până copilul le însușește, apoi mai adăugăm câte una, în
funcție de sporirea independenței copilului.

Soluția: De exemplu, te poți juca în toată camera, dar nu ai voie cu joaca în

bucătărie sau desenăm doar pe hârtie. Citești oricând vrei din cărțile tale, dar la
masă, când mâncăm, închidem toate cărțile.

Comparațiile – ”toți copiii, dar tu nu…” sunt foarte grave. Asta îl face pe un
copil să se simtă cu defect, incomplet, respins, neprimit, singur și neiubit.
Afectează mult valoarea personală și imaginea de sine. Părinţii ori nu vor, ori le
este teamă, ori nu au timp să discute lucrurile importante cu copiii lor. Aceștia nu
îşi ascultă copiii, iar de multe ori au încredere în alte persoane în loc să aibă în ei.
De multe ori, părinții compară punctele slabe ale copilului cu punctele forte ale
celorlalți.

Soluția – compară evoluția lui și valideaz-o: Săptămâna trecută nu reușeai să

cobori scările, iar azi deja le cobori și ridici singur! Anul trecut camera ta era
dezordonată, acum e atât de aranjat totul aici! Pune accent pe punctele forte: Ce
bine te descurci la matematică, mă mândresc cu reușita ta! Ce bine te înțelegi cu
profesorul tău de sport, îmi place relația voastră.

Recompensează comportamentele pe care le vrea părintele versus pedepsește

ceea ce nu-i convine părintelui – dacă vei dormi, îți voi da o ciocolată, versus vii
acum cu mine sau plec și te las. Această strategie va crește un copil docil, corect,
ascultător, dar va fi un adult ”înrămat”, obedient, un adult mediocru. Strategia
oferă comoditate pentru părinte, dar va bloca mult resursele copilului.

Soluția – Dialog motivațional – ”La amiază toți copii dorm o oră ca să crească
mari! Tu vrei să crești mare?” ” Alimentația corectă ne face energici pentru
activitățile noastre. Mama, pentru a avea energie la serviciu, mănâncă. Tu ai nevoie
de energie pentru joacă?”
 Hiperprotecția – se referă la părinții care fac totul în locul copilului. Pentru a nu
pierde prea mult timp la ieșitul din casă, îi îmbracă singuri, ca să nu se
murdărească copilul în timp ce mănâncă, îl hrănesc cu lingura, dorm din prima zi
cu copilul în pat și nu se pot despărți nici când acesta merge deja la școală. Aceste
mame, care fac totul în locul copilului, sunt intruzive și nu alimentează deloc
nevoia de competențe, de învățare a copilului.

Soluția – lăsăm copilul să facă singur ceea ce vrea să facă și poate, de exemplu,
înainte de a ieși din casă, îi lăsăm hăinuțele cu 30-40 minute mai devreme, ca el să
aibă timp să exerseze încălțatul ciorapilor, până reușește, apoi în alte zile îi oferim
șansa să îmbrace cămașa sau rochița singur. Astfel, reușim să hrănim competențele
copilului și obținem o încredere bună la copil.

Pedeapsa fizică – o greșeală tare mare. Copilul nu trebuie lovit niciodată, oricât de
greu le-ar fi părinților să-și controleze furia. Stresul pe care îl obține copilul în
timpul unei bătăi din partea unei persoane pe care el o iubește, îi amestecă foarte
mult sentimentele – el descoperă că persoana iubită produce suferință și astfel se
formează nucleul nevrotic – iubire/frică, iar relația copil-părinte devine
ambivalentă. Pedeapsa fizică nu impune respect, ci umilință, răutate și ură. Bătaia
afectează pe termen lung relația de încredere părinte-copil, îi induce copilului
sentimentul de frică sau ură și trezește dorința de răzbunare a copilului pe părintele
care l-a lovit.

Soluția – explică rațional consecințe, dezvoltă empatia la copil – Arată-i copilului

supărarea, tristețea, oboseala ta, dar în același timp învață-l să gestioneze propriile
lui emoții de furie, plictiseală, durere.

Observă doar greșelile copilului și ignoră comportamentele pozitive. Din frica

de a nu le “crește urechile”, părinții nu arată mulțumirea când copilul lor face ceva
bun, nu-i laudă, dar accentuează mult atunci când copilul greșește. Dacă nu oferi
atenție comportamentelor bune, acestea nu se vor repeta, iar atenția concentrată pe
comportamentele rele le va intensifica.

Soluția – Laudă și motivează: În același timp, nu e suficientă doar lauda, ci

dezvoltarea motivației – Bravo!!! Cum ți-a reușit? Cum ai făcut? Legat de greșeală,
bucură-te când greșește în preajma ta și oferă lecția de învățare - strică paharul în
timp ce toarnă apă – îi oferi imediat altul, ca el să încerce din nou!

Părinți ocupați și lipsa de afecțiune exprimată – este una din greșelile care
dezvoltă sentimentul de abandon emoțional la copil. Copilul trăiește singurătatea
nevrotică într-o relație în care părintele e mereu ocupat și nu-și exprimă iubirea
față de copil. Copilul are nevoie de relație afectivă, de aceea chiar și puținul timp
pe care-l aveți, petreceți-l calitativ.
Soluție – Îmbrățișează copilul, sărută-l, mîngîie-l, joacă-te cu el și ascultă-l activ!