Noi practici în artele spectacolului din Europa de Est /

New performing arts practices in Eastern Europe.

Chişinău: Editura Cartier, 2014, 436 p.

Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu a

devenit în timp nu doar unul dintre cele mai mari
festivaluri teatrale din Europa, dar îşi continuă şi
îşi îmbogăţeşte la fiecare ediţie colecţia de carte de
istoria şi teoria teatrului. Volumul Noi practici în
artele spectacolului din Europa de Est / New per-
forming arts practices in Eastern Europe este cea
mai amplă producţie editorială a festivalului de
până acum şi prima carte dedicată teatrului estic
publicată în România. Colecţia este coordonată de
Ioana Mălău – secretar literar al Teatrului Naţio-
nal „Radu Stanca” din Sibiu, editorul cărţii fiind
criticul de artă şi curatorul Iulia Popovici. Din „O
introducere”, scrisă de Iulia Popovici, aflăm că ast-
fel de cărţi despre teatrul european estic din peri-
oada anilor 2000-2014 mai există, dar „Aceasta e
însă una dintre puţinele care-şi caută un public în
primul rând în chiar regiunea de a cărei cartografi-
ere se ocupă”. Scopul şi importanţa apariţiei acestui
volum sunt expuse şi în „Mesajul din partea pre-
şedintelui festivalului internaţional de teatru de la Îmbinarea cuvintelor din titlul arborescent
Sibiu”, Constantin Chiriac susţinând: „Cartea Noi şi polisemantic se bazează pe mai multe criterii:
practici se naşte astăzi ca urmare a dialogului din- artistic, estetic, geografic, temporal. Astfel, sunt
tre specialiştii din acest domeniu din Europa de Est. alăturate şi confruntate sintagmele: practici – adi-
(…) Asumându-şi vocaţia de a lăsa prin această că moduri şi metode de lucru, condiţii şi contex-
carte mărturia scrisă a schimbărilor, a conflictelor te de producţie, paradigme şi preocupări artistice
şi inovaţiilor apărute în acest domeniu în ultimii 20 etc.; arte ale spectacolului – teatrul şi dramaturgia,
de ani, dar şi a emoţiilor pieritoare şi a însemnătă- dansul, spectacolele interdisciplinare…; Europa de
ţii spectacolelor produse în acest spaţiu cultural…”. Est – regiunea în care toate cele de mai sus s-au în-
Coperţile cărţii sunt cuprinse inspirat şi em- tâmplat în anii 2000-2014. Prin schimbarea topicii
blematic într-o fotografie dintr-un fragment al cuvintelor, accentul principal pare a fi pus pe „noi”,
spectacolului Faust de Silviu Purcărete la Teatrul conştientizându-se relativitatea noului şi surprin-
Naţional „Radu Stanca” din Sibiu care a constitu- zându-se metamorfozele în/prin teatru într-un
it un reper al teatrului românesc după 1989. Dar context social, politic şi artistic. Editoarea însăşi se
nu numai, căci, cum explică editoarea, „Încercând întreabă „De ce?” şi răspunde: „Antologia noastră
să ne „traducem” nouă înşine realităţi înşelător de se mişcă liber la intersecţia a două abordări diferite
asemănătoare şi de diferite, în acelaşi timp, vocea în domeniul artelor: cea a statului / naţiunii ca uni-
cu care contribuim la dialogul european încetează tate absolută pentru analiza scenelor de spectacol şi
să mai fie una individuală, devenind una regiona- perspectiva (inter)regională, care pune accentul pe
lă, mai puternică, cu alte posibilităţi de a se face similitudinile istorice, politice şi de condiţii sociale
ascultată”. în ţările din fostul bloc estic…”.

170 ARTA  2014


Criticul polonez Joanna Krakowska, în post-
faţa cărţii Politicile deziluziei, ne propune urmă-
toarea descifrare a titlului: „Noul” vorbeşte despre
aspiraţii. „Arte performative” indică diversitate.
„Practici” vorbeşte despre realităţi sociale şi politi-
ce. Aşezate una lângă cealaltă într-un titlu de carte,
ele devin încercarea ambiţioasă a unei sinteze între
teatru, istorie şi actuala noastră stare de spirit”.
Deci, pornind de la ideea de a revela schimbă-
rile şi inovaţiile apărute în arta teatrală în ultimii
20 de ani în Europa de Est, cuprinsul culegerii e
structurat mai întâi conform criteriului spaţi-
al. Cartea este o întâlnire pe segmentul teatral a
reprezentanţilor din următoarele 10 ţări: Bulga-
ria, Cehia, Croaţia, Republica Moldova, Polonia,
România, Rusia, Slovacia, Slovenia, Ungaria şi
Ucraina. Prezenţa în volum doar a acestor 10 ţări
est-europene este motivată tot de Iulia Popovici în
Introducere. Or, este evident şi că „… felul în care
se structurează scena artistică este diferit de la ţară
la ţară, atât din punctul de vedere al discursurilor
dominante, cât şi din cel al limbajului critic”.
Un atu al acestui volum îl constituie aborda-
rea dublă, adică atât teoretică, cât şi practică, a ar-
telor performative noi din aceste ţări. Cum scrie
Iulia Popovici, într-adevăr „unele abordări sunt
istorice, altele sistemic-teoretice, iar cele mai multe
combină ambele direcţii”. În chiar primul eseu al
acestei culegeri, meditând asupra rolului teatrului
şi al problemei libertăţii, teatrologul Kalina Ste-
fanova scrie „Cu optimism despre teatrul bulgar”,
iar în interviul acordat criticului Viliya Monovska
actorul Kamen Donev susţine că „Autoironia este
valenţa modestiei”.
Teatrologul Jan Jiřík face un excurs în „Cul-
tura teatrală cehă în primul deceniu al celui de-al
treilea mileniu”, salutând apariţia unui număr mare
de trupe independente. Astfel, interviul omului de
teatru Lukáš Jiřička este cu grupul de performance
Handa Gote, apărut în 2005 la Praga.
În studiul „Forţele de securitate” ale apar-
tenenţei şi peisajul teatral croat”, criticul Nataša
Govedić pune în dezbatere problema contextului
geopolitic, a „moştenirii naţionale” şi a identităţii,
regăsită şi în interviul cercetătoarei Suzana Marja-
nić cu regizorul Oliver Frljić.
Scriitoarea, criticul de teatru şi film Larisa
Turea, ca o parafrază la romanul lui Fănuş Neagu,
scrie despre „Magnificii nebuni ai publicului rege”,
prezentând teatrul moldav fie „În căutarea conşti-
inţei de sine”, fie din perspectiva lui „Shakespeare
ca oglindă a firii”, privind cu speranţă la „Rebeli
ARTA  2014
Recenzii
şi fantome”. Interviul Iuliei Popovici este cu rebela
Nicoleta Esinencu, unul din fondatorii şi drama-
turgul Teatrului-Spălătorie din Chişinău.
Criticul de teatru şi jurnalistul Witold Mro-
zek, punând accentul pe politic şi istoric, susţine
că „Teatrul polonez se luptă pentru imaginaţie”,
vorbind atât despre „Realismul noii burghezii”, cât
şi „Despre cei care nu au voce” şi despre „Revizu-
irile alternative”. La întrebarea subcapitolului său
final „Şi cum e cu piesele de teatru?” încearcă să
răspundă dramaturgul Paweł Demirski în intervi-
ul acordat teatrologului Maciej Nowak.
În eseul întitulat „Schimbând paradigma
realităţii: de la teatrul de autor la minimalism şi
documentar” Iulia Popovici trasează „Direcţiile
contemporanului” teatrului românesc. O atenţie
deosebită şi binemeritată îi este acordată lui Radu
Afrim – „O Figură solitară” şi unul dintre cei mai
importanţi regizori români de teatru din ultimii
15 ani. În interviul oferit criticului de teatru şi
dans contemporan Oana Stoica, Radu Afrim ne
deschide doar o poartă în labirinticul său univers
performativ.
Criticul de teatru şi cercetătorul Kristina Mat-
vienko ne explică „Viaţa la periferie: cum s-a infil-
trat avangarda teatrală postsovietică în noul limbaj
teatral rus” la nivel de regie, dramaturgie şi dans.
Cum valul „Noii drame” ruseşti s-a răspândit în
întreaga lume teatrală, teatrologul Ioana Mălău
dialoghează cu Ivan Vârâpev, unul dintre cei mai
cunoscuţi şi montaţi autori dramatici contempo-
rani din Rusia.
Teatrologul Ján Šimko ne explică „Paradoxu-
rile comunicării teatrale. Exemplul Slovaciei”, des-
cifrate şi prin exemplul Teatrului Pôtoň în intervi-
ul criticului de teatru Dária F. Féherová cu fonda-
torii acestuia – directoarea Iveta Ditte Jurčová şi
scriitorul şi dramaturgul Michal Ditte.
Criticul de teatru Rok Vevar din Slovenia
face „O introducere teoretică” prea lungă pentru
concepţia acestui volum. În schimb, subcapitolul
„Artele performative contemporane în Slovenia” ne
prezintă o perspectivă actuală asupra teatrului slo-
ven, una din vocile sale regizorale reprezentative
fiind Sebastian Horvat. Astfel, teatrologul Amelia
Kraigher discută anume cu acest regizor de teatru.
Criticul de teatru, cercetătoarea şi scriitoarea
Andrea Tompa face un excurs prin „Esteticile şi
politicile în artele spectacolului din Ungaria”. Cri-
ticul de teatru Judit Csáki porneşte „La drum cu
Béla Pintér”, renumit dramaturg, actor şi regizor
din Ungaria.
171
 Situația actuală a teatrului într-o Ucraină
aflată în conflict civil este prezentată în intervi-
ul „Teatrul în vremea holerei…”, realizat de Iulia
Popovici cu criticul şi managerul cultural Viktor
Sobiianskyi.
Astfel, un articol teoretic, scris ca o scanare
a realităţii teatrale de către criticii de teatru din
această regiune, este secundat de un interviu cu o
personalitate a lumii teatrale din ţara respectivă.
Dialogurile cu dramaturgii, regizorii, actorii vin
să exemplifice şi să concretizeze elementele diver-
sităţii, fiind o evaluare a realităţii noilor practici
performative din Europa de Est.
Încă o miză a acestei cărţi este bilingvismul ei,
fiecare articol apărând atât în română, cât şi în en-
gleză. La realizarea acestei sarcini deloc uşoare şi-
au dat contribuţia o întreagă echipă de traducători:
Bogdan Budeş, Lia Catargiu, Dan Duţă, Polona
Glavan, Anca Irina Ionescu, Mirta Jurilj, Tomasz
Kluz, Iulia Popovici, Ioana Mălău, Ionuţ Sociu,
Marius-Bogdan Tudor, Monica Voitovici. Faptul
că unii dintre translatori sunt oameni de teatru a
asigurat traducerea corectă a terminologiei teatra-
le şi transpunerea exactă a contextului social, po-
litic şi artistic din conţinutul eseurilor. Totodată,
publicarea materialelor şi în limba engleză asigură
deschiderea, ca informaţie şi perspective, unui pu-
blic mult mai larg.
172 ARTA  2014
Putem concluziona că teatrul din statele fos-
tului Bloc Estic, citând-o pe Kalina Stefanova, a
fost şi este, totuşi, „viu cu tot ce presupune acest
lucru: riscuri, urcuşuri şi coborâşuri, mari succese
şi eşecuri”. Asta chiar dacă artele spectacolului din
această parte a Europei se confruntă cu aceleaşi
probleme: nefuncţionarea sistemului de organiza-
re, lipsa proiectelor teatrale şi a unei politici cul-
turale, finanţarea proastă a artei teatrale, stagna-
rea schimbului de generaţii de regizori şi secretari
literari, competitivitatea dintre teatrele de stat și
cele independente, absența unor spații pentru ac-
tivitatea independentă, deficitul resurselor care să
faciliteze mobilitatea etc., reversurile lor fiind re-
flectate în oglinda studiilor din această carte.
Prin finalizarea proiectului şi chiar prin sim-
pla apariţie, Noi practici în artele spectacolului din
Europa de Est / New performing arts practices in
Eastern Europe este un bun exemplu „de colabo-
rare locală, regională şi europeană”. Publicarea
acestui amplu volum la Editura Cartier din Chi-
şinău ne dă speranţa că editarea cărţilor de teatru
nu este pe cale de dispariţie în arealul nostru şi că
vom putea găsi tot mai multe în librăriile bune din
România şi Republica Moldova…
Dorina KHALIL-BUTUCIOC