Alfabetul Terapiei

ABC-UL
terapiei viscerale
Asociatia viscerală a Medicilor recomandă
Alexandru Timofeivici Agulov

Alexandru T. Agulov
născut 31 martie 1950 în regiunea Dzerzjînsk
Gorki.
De la începutul anilor '80 a început metode ne-
tradiționale de recuperare, apoi vechea Chiropractică
viscerala rusă (terapie viscerală sau manipulare mai
ușoară a terapiei organelor interne).
În 1991, la invitația centrului medical privat a acti-
vat în orașul Viena (Austria).
În 1993, Universitatea Liberă Internațională de
Medicină Traditionala Folk (MUTNM, Moscova) pen-
tru dezvoltarea unui sistem unic de tehnici vechi
rusești de manipulare a organelor interne și de predare
și munca educativă de excelență a fost acordat titlul -
profesor si medic de medicina tradițională.
In 1994, tehnica a fost testată clinic si brevetată VNIIGPĂ ca „metodă de
corectare a stării funcționale a organismului.“
În 1995 a fondat Centrul Medical „baptist“ - clinica profesorului Ogulov la
Moscova.
În 1995 a fondat Centrul de Training "baptist" - Academy Ogulov.
Alexandru T.Agulov- Președinte al Asociației Profesionale a terapeuților vis-
cerali.
Are mulți adepți a vechii culturi medicale ruse în Rusia și în străinătate, în
special - în Statele Unite ale Americii, Austria, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia,
Iugoslavia, Germania, Australia, Suedia.
Participarea la mai multe programe de televiziune și de radio.
Maestru al Sportului în Sambo și Judo instructor în luptă neînarmată.
Organizatorul Conferinței Internaționale a XII-„Noi tehnologii în terapia
viscerală.“
Agulov - autor al stimulatorului biomecanic original.
Alexander T. nediferențiat 3
DE LA AUTOR
Pentru prima dată, cu privire la tratamentul organelor interne prin peretele
abdominal, a trebuit să ascult și să încerc pe propiul corp în mijlocul anilor
șaptezeci.
Din întâmplare, am întâlnit un om care într-o anumită măsură a fost legat de
această terapie. După mulți ani după povestea lui despre sistemul de presare a or-
ganelor interne ale abdomenului, a fost o oarecare dificultate și trebuit să restau-
rez mișcările terapeutice și cunoștințele luate de la el, care ulterior au fost stabilite
întâlniri cu oameni care au experiență în acest domeniu a vechei medicine ruse.
Vorbind despre viața lui, acest om menționa un moment în care printr-o coinci-
dență sa dovedit a fi circumstanțe fatale în pădure cu o împușcătură în piept și ab-
domen. Rănit mortal prin noroc a fostluat de oamenii din satul apropiat.
Acest lucru a avut loc în regiunile nordice ale regiunii Kirov, în pădurile sale
de taiga inaccesibile.Acesta a fost întotdeauna un refugiu pentru oamenii care în
propria lor țară erau proscriși, din vremea lui Petru cel Mare până la sfârșitul
construcției socialismului în țara noastră. Acest lucru poate fi explicat de de-
părtarea relativă a regiunii din zonele centrale, lipsa drumurilor, comunicațiile
proaste și păduri de taiga de netrecut.
În special, în zona de până în prezent traiesc Credincioșii, există diferite secte
religioase: baptiști, penticostali, Kerzhakov, kalugari, adventisti de ziua a șaptea,
etc.
Locuitorii din sat, unde a nimerit rănitul, a aparținut unuia dintre aceste secte,
în timp de grație a legilor sovietice.
Modul lor de viață a fost format sub influența concepției religioase, propriile
sale legi interne, morala, o formă limitată de comunicare cu lumea exterioară, izo-
larea aproape completă din lumea mai modernă. Oamenii care eșeau mai greu la
contact, au fost solidari cu persoana rănită, au fost foarte activi în lupta pentru vi-
ața lui.
Procesul de tratare, conform descrierii sale, nu a fost doar că ei îi dădeau
diferite bauturi din plante, făceau rugăciune, ritualuri dar, de asemenea, efectuau
acțiuni care vizează medicina naturală, și anume, apăsau pe burtă într-o ordine
strictă.
Aceste presiuni, pe care le-a arătat în acel moment, nu mi-au făcut o impresie
mare, deși, așa cum am fost convins, am avut un rezultat cu siguranță pozitiv. Dar
nimic în viață nu este întâmplătoar. După o perioadă de aproximativ 10 ani, au
apărut circumstanțe atunci când a fost nevoia de a oferi asistență unui grup de
persoane în absența medicamentelor și a consumabilelor medicale, iar sistemul a
funcționat și a dat rezultate pozitive. Aceasta a fost un impuls pentru munca mea în
îmbunătățirea și extinderea cunoștințelor în acest domeniu de medicina tradițion-
ală. Comunicarea și contactele cu diferiți oameni implicați în practica vindecării
într-o zonă similară au permis cunoștințele fragmentare împrumutate de la ei și
îmi rezumă propria experiență, cred, într-un sistem perfect care se poate pre-
supune ferm că există în medicina tradițională din Rusia.
I. METODE DE DIAGNOSTICI TOPICE A EUROPEI DE EST
Ignoranța este o lipsă de cunoștințe,
iar eroarea este o informație falsă.
A.P Kunițîn
ZONELE DE PROIECȚIE Englezul Ged în 1896 a constatat că boala

organelor interne crește sensibilitatea anu-
ASUPRA ORGANISMULUI mitor zone ale pielii. Dar chiar și câțiva
UMAN ani în urmă, în 1889, om de știință rus-
clinician G.A Zaharin a descris pentru prima oară și a evaluat valoarea de diagnos-
tic a acestor zone de hipersensibilitate. Aceste zone au fost numite zone Zaharina-
Gheda. Atunci când organele sunt asociate cu o boală, se constată o reacție la atin-
gere sau la presiune.
Pielea cuprinde mai multe tipuri de sensori simpli; unii dintre ei - sunt doar
capete libere a dendritelor, altele - capetele dendritelor, celule închise într-o cap-
sulă specială. Când atent punct cu punct, O mică suprafață a pielii a fost examinată
cu o perie rigidă și cu un ac metalic fierbinte sau rece și sa dovedit că receptorii
pentru fiecare dintre aceste senzații sunt situați în diferite puncte. Comparând dis-
tribuția diferitelor tipuri de organe senzoriale terminale și tipurile de senzații evo-
cate, sa stabilit că terminările libere ale nervilor sunt responsabile pentru sentimen-
tul de durere, iar anumite tipuri de terminații încapsulate sunt responsabile pentru
alte senzații.
Sensibilitate kinestezică.Toți mușchii, tendoanele și articulațiile sunt prevăzute
cu terminații nervoase, proprioceptori, care sunt similare cu unele dintre receptorii
pielii. Aceste terminatii sunt sensibile la schimbările din tensiunea mușchilor sau a
tendoanelor si trimite impulsuri la creier, prin care noi percepem poziția și miș-
carea diferitelor părți ale corpului. In plus, impulsurile cu proprioceptori sunt ex-
trem de importante pentru contracția coordonată a diferitelor muschi implicați intr-
o mișcare; fără ei, acțiuni complexe care necesită dexteritate ar fi imposibile.
Aceste impulsuri sunt, de asemenea, de o mare importanță în menținerea echilibru-
lui. Proprioceptorii sunt probabil mai numerosi si functioneaza mai continuu decat
oricare din celelalte simturi, desi pentru noi munca lor este mai putin observabila
decat munca tuturor celorlalti receptori; de fapt, existenta de sensibilitate kinestez-
ică a fost descoperită acum aproximativ 100 de ani. Despre ce ar fi viața fără pro-
prioceptori, de exemplu când avem o mână sau un picior "amorțit": acest sentiment
de amorțeală este cauzat de absența impulsurilor proprioceptive.
Sensibilitatea viscerală. Senzațiile asociate cu receptorii organelor interne, ex-
trem de importante pentru reglarea funcționării organelor interne, rar ating nivelul
de conștiință. Ei efectuează reglarea reflexă a funcțiilor organelor interne prin
partea medial a creierului sau talamul. Unele impulsuri ale acestor receptori, cu
toate acestea, ajunge până la cortexul cerebral și poate provoca o astfel de senzație
ca sete, foame, greață, dureri de pe suprafața pielii.
Localizarea iritați-
ilor, precum și capaci-
tatea de a distinge între
diferitele lor calități,
depinde de conexiunile
specifice dintre or-
ganele simțului și
creier. Importanța
creierului în apariția
senzațiilor apare clar în Fig. 1. Schimbarea poziției corpului în încălcarea organelor interne.
fenomenul observat al
"durerii reflectate". Un exemplu bine cunoscut este sentimentul oamenilor care
suferă de boli de inima, dar în același timp, plângându-se de durere în umărul
stâng. De fapt, un stimulent apare în inimă, dar din anumite motive inexplicabile,
impulsul nervos corespondent vine în aceeași parte a creierului ca impulsurile care
apar cu adevărat în umăr, piept sau braț.Procesele patologice în capacul corpului si
reflexul sistemului locomotor poate afecta organele interne și relația lor. De exem-
plu, scolioză a coloanei vertebrale lombare, având în hipertonia unilaterală a
mușchilor, duce la schimbarea poziției organelor interne și cu ea o încălcare a inter-
acțiunilor lor funcționale. In caz de încălcare sau slăbirea organelor interne există și
feedback, își schimbă poziția corpului. De exemplu, putem indica acest factor
atunci cand boala renala cronica este un braț ridicat cu aceeași parte (Error: Refer-
ence source not found). Boala pulmonară cronică este adesea însoțită de apariția
cifozei la nivelul coloanei vertebrale toracice și apariția rigidității pieptului.
Lipsa legăturilor dintre proiecțiile de conformitate și organele interne cu încăl-
cări existente în acestea indică un pericol grav prezent în organism și categoria pa-
cienților a căror zone de proiecție sunt puțin pronunțate pentru bolile organelor in-
terne aparțin unor pacienți dificili.Putem presupune că organismul lor este într-un
stadiu de zgurificării profunde sau stare precanceroasă.
În caz de deteriorare a zonei proiectate a corpului pacientului pe corpul uman,
există o prelungire ne-vindecare a plăgii.
Aceste zone de conformitate pot fi folosite atat pentru diagnosticarea unui ac-
cent patologic in organe, cat si pentru monitorizarea tratamentului. Cu o formă bine
aleasă de tratament, zonele sunt reduse în zonă, sensibilitatea lor la durere este în-
grozită. Dacă, dimpotrivă, cresc și sensibilitatea crește, atunci se poate argumenta
cu certitudine că metoda de tratament a fost aleasă prost.
Uneori proiecția poate fi exprimată prin umflare și roșeață.
Studiul pacientului în scopul stabilirii diagnosticului poate fi împărțit în două
etape:
Prima etapă constă în intervievarea pacientului, examinarea feței, a limbii, a
urechilor, a aspectului, studierea zonelor sensibile ale încheieturii mâinii și exam-
inarea stării plăcilor de unghii, a formei și a aspectului acestora. Pacientul poate fi
în picioare, așezat, culcat;
A doua etapă - a doua etapă este de a clarifica detaliile diagnosticului prelimi-
nar al zonelor de proiecție pe corp din partea abdomenului și a spatelui, în timp ce
se dorește și studierea suplimentară a zonelor de pe picioare, picioare, tălpi este de
dorit.
PRIMA ETAPĂ A STUDIULUI DE Pentru a avea o idee clară despre
starea pacientului, pentru a înțelege
DIAGNOSTICARE. SONDAJ imaginea complexă a bolii sale, pe care
PACIENT
6 ABC-ul terapiei visceral
pacientul a suferit-o de mai mulți ani, este necesar să aflăm în ce condiții sa dez-
voltat, cum a progresat boala etc. Înțelegerea întregului proces dureros este posibilă
numai după o analiză amănunțită a pacientului.
Un sondaj al pacientului va fi completat dacă este produs conform unui anumit
plan. Apoi puteți obține o mulțime de materiale pentru a face diagnosticul corect, a
judeca evoluția bolii și gravitatea ei, a schița un plan de tratament.
Conducerea unui sondaj ar trebui să cuprindă următoarele secțiuni:
 informații generale despre pacient
 reclamațiile pacienților
 istoricul medical
 Istoricul de viață
 întrebând pacientul despre starea generală și cele mai importante funcții ale
corpului în prezent
Studiul pacienților cu excepția repovestirii sentimentelor subiective, plângeri cu
privire la sănătate, include întrebările adresate pentru a confirma diagnosticul de in-
specție vizuală și palparea studiilor simultane.
De exemplu:
prezența gingiilor sângerând în dinții din față dimineața în timpul periajului;
urina colorată după utilizarea sfeclei roșii ca produs alimentar; prezența amărăci-
unii sau a uscăciunii în gură dimineața sau după mese; prezența durerii de cap sau
a durerii în articulațiile picioarelor, în coloana vertebrală; prezența tusei uscate
sau ude, la ce oră și după care apare; prezența întreruperilor în lucrarea inimii;
prezența pierderii auzului sau a acuității vizuale; prinderea în articulațiile
brațelor, picioarelor etc. etc.
Fig. 2. Diagnosticul de tulburări în corpul persoanei umane.
DIAGNOSTIC FACIAL Examinarea feței pacientului este de a

studia aspectul pielii. Pielea fetei este
strâns legată de activitatea organelor interne. Atunci când există tulburări în or-
gane, în anumite locuri care corespund acestor organe, în special în cazul per-
soanelor cu sensibilitate ridicată la nivelul pielii, apar semne speciale sub formă de
acnee sau roșeață. Există o zicală „fața - oglinda sufletului“. „Și oglinda organelor
interne“.Luați în considerare fața persoanei din imagine Error: Reference source
not found.
Fruntea este o zonă de proiecție intestinală, în care partea de mijloc a frunții

se referă la reprezentarea intestinului subțire, iar partea de jos referă la colon
(colon transversal), de sus - în partea de jos a intestinului gros cu organe pelvine.
În figura chipului se poate vedea ramura ascendentă și descendentă a intestin-
ului gros, care se proiectează pe pielea frunții, respectiv, la dreapta și la stânga
de-a lungul suprafeței laterale a frunții;
zona de început a creșterii părului pe frunte - proiecția tulburărilor vezicii

urinare, partea inferioară a bărbie cu zona spre gât, corespunde, de asemenea,
abaterilor similare;
vezica biliară este localizată pe tâmple. În caz de încălcare a muncii sale,
apare iritația pielii, acnee, înroșire, adesea însoțită de apariția localizării tempo-
rale a durerii de cap și de sensibilitatea crescută la durere a periostului regiunii
temporale.În plus, trebuie remarcat faptul că, în unele cazuri, există apariția feței
de culoare galbenă;
icterul (îngălbenirea) sclerei ochiului însoțește de asemenea disfuncția acută și
uneori cronică a vezicii biliare;
zona dintre sprâncene deasupra podului nasului apare atunci când funcția hep-
atică este anormală. În bolile cronice de ficat, este posibil să se observe apariția
unei afectări a funcției articulațiilor maxilarului. În stadiul inițial al bolii, acest lu-
cru se manifestă prin durere în timpul unui examen de palpare, cu articulația max-
ilarului stâng corespunzând lobului stâng al ficatului și articulația dreaptă a maxi-
larului, respectiv la dreapta. Uneori tulburările de natură hepatică sunt exprimate
suplimentar prin roșeața sclerei ochilor, scăderea acuității vizuale;
obrajii umani ne poate informa despre posibilele perturbații existente în
plămâni. În același timp, observate de către organismele externe, și anume obrazul
drept - plamanul drept, obrazul stâng - plămânul stâng. Cu tulburări organice în
plămâni, uneori există un model vascular sau o roșeață persistentă. Forma
plămânului se repetă în forma părții proeminente a obrajii, iar vârful obrajii este
partea superioară a plămânului, iar partea inferioară corespunde părții inferioare
a plămânului. Aripile nasului aparțin, de asemenea, zonelor de proiecție ale sis-
temului respirator, și anume bronhiile; cu bronșită, vă puteți observa roșeața,
apariția acneei, porii mari;
tulburări cardiace apar uneori în vârful nasului și indică aritmii. Unele
anomalii cardiace sunt indicate de apariția unui punct roșu în partea superioară a
obrazului stâng;culoarea albastră a buzelor este adesea asociată cu o perturbare a
activității inimii și tulburari circulatorii;
cianoza triunghiului nazolabial - afecțiune care pune viața în pericol, infarct
miocardic, insuficiență cardiacă asociată cu tulburarea cardiacă dreaptă, defect
cardiac;
sensibilitate la palparea sprâncenei indică în plus o tulburare de inimă;
podul-nasului - o zonă de abateri în pancreas și stomac;
gura, împreună cu buzele, reflectă starea stomacului. Apariția crăpăturilor în
colțurile gurii indică o încălcare în regiunea pilorică. Crăpăturile sau orice alte
manifestări pe suprafața mucoasă a buzelor (chiar și sub formă de herpes) sunt
legate de tulburări ale stării de curbură mare sau mică, iar buza superioară este
mică, cea inferioară fiind curbura mare a stomacului;
Natura a desemnat zona de proiecție a marii curburi a stomacului pentru în-
treaga lungime a mușchiului sternocleidomastoidian. Acesta este prezentat în
figura 2, în gât spre dreapta și este împărțit în trei părți: a treia de sus a mușchiu-
lui - intrarea esofagului în stomac, a doua - porțiunea cardiacă a primului punct
de atașare la clavicula - diviziunea piloric;
zonele din zona oculară (periorbulară), dacă sunt exprimate într-un fel (um-
flarea, înroșirea, prezența întunecării etc.), sunt anomalii renale. Dacă există
prezența de papilomi, puteți face o ipoteză de stagnare, formare a chisturilor sau o
predispoziție la aceasta. Aspectul plăcilor grase din zona oculară indică prezența
stagnării în zonele renale prin formarea de nisip, pietre;
uretrele sunt proiectate pe fata de-a lungul pliantei nazolabiale, par a avea in-
ceputul in apropierea canalului lacrimal pe fata, care se termina in partea infe-
rioara a barbiei in zona zonei de proiectie a vezicii urinare;
în figură, bărbia cu zona desemnată reflectă starea sistemului de reproducere
umană. La femei, apariția de acnee și roșeață în această zonă indică o perturbare
a apendicelui și a ovarelor și există o corespondență externă, la bărbați aceasta
indică prostatita. Pe scurt și pentru a rezuma, putem spune că această zonă indică
un fenomen stagnant în zona pelviană;
curbarea nasului de origine netraumatică arată asemănarea genetică cu unul
dintre părinți. Mai mult, dacă curbura nasului spre stânga - către tată, spre
dreapta - la mama. Dacă nasul este drept, similitudinea este medie între tată și
mamă;
dacă lățimea zonei aripilor nasului corespunde lățimii gurii, aceasta poate in-
dica o ereditate sănătoasă;
Ochii pacientului pot afișa adesea atât o stare mentală, cât și anomalii fizice.
Îndoielile atunci când părăsesc o cameră caldă într-o frigă sau pe stradă indică o
deficiență de potasiu în organism. Frecvența apariției nedorite a lacrimilor din
ochi, creșterea lacrimării indică nevroza profundă, patologia splinei:
culoarea conjunctivului ocular indică echilibrul acido-bazic în organism, adică
Concentrația de hidrogen (Ph). Cu-
loarea normală a conjunctivului este
roz. Conjunctiva, care are o umbră
ușoară, indică o schimbare acidotică
(acidifiere) a sângelui, o nuanță maro -
o schimbare spre alcaloză (leșiere). O
schimbare a sângelui cu Ph mai mică
sau mai mare decât exponentul (7, 4) va
indica o tulburare metabolică; Fig. 3. Neuniformitatea deschiderii ochilor cauzată de stresul profund.
Pupilele mari ai ochilor - o tulbu-
rare în diviziunea parasimpatică a sistemului nervos autonom. Copiii dilatați măr-
turisesc despre frică, nervozitate, anxietate. Elevii strânși indică o stare fizică și
mentală sănătoasă, reflectă rezistența, energia, perseverența, răbdarea și rezis-
tența corporală bună. La o persoană de peste 60 de ani, o dimensiune mică a ele-
vului indică o longevitate potențială și o bună coordonare a activității organelor
principale și a glandelor endocrine;
diferența în dimensiunea pupilei după comoție, precum și imposibilitatea de a
urmări obiectul sau degetul care se mișcă în fața feței este un indicator al păstrării
unor urme reziduale de vătămare;
diferența în mărimea deschiderii fisurilor palpebrale cu o bandă albă sub unul
sau sub ambii ochi, albirea mărită a frunții cu transpirație rece va indica prezența
stresului sever care poate perturba funcționarea organelor interne (Fig.3). Aceste
condiții sunt completate de apariția transpirației excesive a brațelor, picioarelor,
regiunilor inghinale și axilare;
dacă o persoană care vă privește are o bandă albă de sclera sub sau deasupra
irisului ochiului, aceasta indică starea sa de stres extremă. O astfel de persoană nu
este capabilă să-și controleze emoțiile și acțiunile. Din ea se pot aștepta diverse
acte imprevizibile, cum ar fi uciderea, sinuciderea. Prezența pe termen lung în
această stare a unei persoane este plină de tulburări nu numai ale sistemului ner-
vos central, ci și a lucrărilor organelor interne;sternocleidomastoidianului pe
partea stângă a gâtului, marcată pe Error: Reference source not found,

Proiectarea tulburărilor sistemului nervos autonom;
dureri în partea inferioară a gâtului în apropierea laringelui în timpul studiului
palparea umflarea partea stanga sau dreapta a laringelui în jugulară prezența
crestătură papillomok în aceste zone vor indica tulburări ale glandei tiroide.
DIAGNOSTICUL DE LIMBĂ Diagnosticarea în funcție de limbă
oferă o clarificare și o corectare destul de
rapidă a stărilor corpului.
Limba - este un organ muscular acoperit cu o membrană mucoasă, situată în
gură. Participă la actul de mestecare, articulare, conține muguri gustative. În multe
procese patologice, sunt posibile anumite modificări ale limbii și ale cavității bu-
cale, care pot fi utile în diagnosticul bolii. Tipul de limbă în scopuri de diagnostic
și de prognostic a fost întotdeauna acordat o mare importanță, atât în medicina eu-
ropeană, cât și în medicina estică.
Specialiștii din domeniul bolilor infecțioase
moderne, dentiștii și hematologii sunt întot-
deauna obligați să fie interesați de starea limbii.
Cu toate acestea, imaginea limbii și starea mu-
coasei orale poate ajuta în diagnosticarea medi-
cilor nu numai specialitățile specificate, ci și
alte profiluri. Este necesar să se acorde atenție
stării întregii membrane a mucoasei. Din păcate,
prezența stomatitei și a gingivitei pentru o lungă
perioadă de timp a fost considerată separat de
starea generală a corpului și tratată doar ca un
proces local. Se stabilește acum că numai 10%
dintre bolile mucoasei orale se produc sub influ-
ența factorilor locali, în special a leziunilor, iar
90% din modificările patologice ale cavității bu- Fig. 4. Diagnosticul tulburărilor în corp prin limbă.
cale sunt cauzate de boli ale sistemului nervos
sau ale organelor interne. Sa dovedit experimental că dacă stomacul este iritat, apar
ulcerații în cavitatea bucală, atunci când colonul este iritat, există elemente
aftopodobnye, cu colecistita experimentală - zone erozive extinse pe mucoasa
obrazului.
În diagnosticul bolii se acordă o mare importanță studiului dimensiunii,
formei, culorii și aspectului general al limbii. "Limba în timpul bolii, scrie dr.
Nechaev, este adevărata amprentă a stării interne a corpului, starea nu numai a
uneltelor digestive ci și a altor organe. Grooved, cu margini groase este limba cu
patologie simultană a splinei și ficatului, convex - cu picături abdominale, vârful -
cu sânge uscat. În general, contururile limbii corespund contururilor oaselor feței.
" Tulburările somatice, conform lui M. Nechaev, pot provoca un simptom al cur-
burii limbii. Când organele unei anumite jumătăți a corpului sunt bolnave, partea
corespunzătoare a limbii se schimbă în volum, vârful său deviază. În zilele noastre,
acest simptom este luat în considerare de către neurologi în evaluarea parezei cen-
trale a nervului hipoglosal.
Creșterea și înroșirea papilelor din jumătatea dreaptă a limbii, mai aproape de
mijloc, se observă atunci când ficatul este afectat; Papilele roșii pe vârful limbii se
găsesc în caz de boală a organelor pelvine și mai mari de-a lungul marginilor - în
cazul bolii pulmonare.
Luați în considerare modificările speciei limbii în diferite stări ale corpului

(figura 4):
culoarea normală a limbii este - roză;
limba roșie - ischemia și toxemia, temperatura ridicată a corpului, pneumonia
severă sau o boală infecțioasă;
limba roșie închisă este o formă de pneumonie care amenință viața, boli in-
fecțioase, insuficiență renală severă, toxemie;
foarte palid - o epuizare bruscă, anemie;
Albăstrimea limbii se observă în cazul tulburărilor cardiovasculare;
limba limpede de albastru - o prevestire a morții aproape;
strat galben pe limbă - indică cel mai adesea o disfuncție a vezicii biliare;
stralucirea in partea inferioara a limbii- cand este ridicata la cer, poate fi
unul din semnele de icter;
limba încărcată - adesea cu o atingere de alt tip și culoare, se găsește în bolile
infecțioase, precum și în patologiile tractului gastro-intestinal;
în cazul în care limba de pe partea dreaptă sunt muguri roșii de culoare
strălucitoare, indică adesea încălcări ale lobului stâng al ficatului, aspectul lor pe
partea stângă - modificările din dreapta.
papile pe partea din față a limbii indică disfuncție a organelor pelvine;
patină neagră indică tulburări funcționale grave ale tractului digestiv, cel mai
adesea vezica biliară, pancreas, eventual cu deshidratare, acidoză;
limbă geografică - adică prezența pe ea a unor site-uri epiteliale de diferite cu-
lori și mărimi apare în tulburările mentale, tulburările cronice ale tractului gastro-
intestinal;
limba, se abat de la o parte, sau răsucite, Aceasta are loc în anumite boli ale
jumătății a corpului, precum și încălcări ale funcției cerebrale, cum ar fi accidentele
vasculare cerebrale;
cu tulburări cerebrale de multe ori o limbă cu defecte transversale profunde.
Aceleași modificări în limba, observate la oameni sănătoși, dau un motiv să se pre-
supună despre predispozitia lor de a tulburărilor vasculare din partea creierului;
la nivelul neuronilor latenți se manifestă prin amprentele dinților de pe partea
frontală a limbii și cu cât este mai mare gradul de nevroză, cu atât sunt mai clare
amprentele.
limba lăcuită - Suprafața limbii este de culoare roșu strălucitor, strălucitor,
neted datorită atrofiei papilelor. Apare la cancerul gastric, colita cronică, sprue, ari-
boflavinoză. Netedă, ca în cazul în care limbajul răzuit este observat în sindromul
Birmer. Pacienții simt furnicături și arsuri, care cresc cu mâncarea. În stadiul inițial
al pellagra-ului, limba este acoperită cu o floare detașabilă, de culoare brun-negru,
uneori împărțită în câmpuri prin crăpături - limba "șahului". În ultima etapă, pella-
gra-ul dobândește o nuanță vernizată roșie - limba "cardinală".
DIAGNOSTICUL MÂINILOR Mâna unei persoane este fundamental

diferită de toate organele corpului prin
PACIENTULUI faptul că aici semnele biologice sunt
combinate cu cele sociale. În același timp, este indicată nu numai starea pielii, a
oaselor, articulațiilor, mușchilor și vaselor de sânge, ci și activitatea profesională,
obiceiurile (dăunătoare și benefice), nivelul cultural și, uneori, bunăstarea pacientu-
lui. Trebuie spus că astfel de studii ale mâinii nu au nimic de a face cu hiromanța.
Cu toate acestea, un medic cu experiență, ținând cont de mâna pacientului, poate
prezice "soarta medicală a pacientului", adică da o prognoză despre sănătate pentru
o anumită perioadă de timp. O astfel de predicție este destul de posibilă la un anu-
mit grad de exactitate. Sănătatea pacienților lor a fost judecată de pielea mâinilor și
de medicii străini. Adevărat, ei au adus un omagiu palmierii, crezând în posibili-
tatea de a prezice viitorul pe baza unui studiu al modelului pielii palmelor. Aceasta
a provocat această artă, probabil în India, de acolo, răspândită în țările meditera-
neene și chineze. În vest, ea a înflorit în Grecia antică și Roma și apoi în întreaga
Europă.
Din anul 1926, știința specială, care a primit numele de dermatoglife, sa impli-
cat în aceste probleme. Denumirea "dermatoglifică" a fost sugerată de cercetătorii
americani X.Cummins și C. Midlo. Metodele dermatoglifice au găsit o largă apli-
cație în științele medico-legale, în medicina medico-legală pentru identificarea per-
sonală și în cazul antropologilor pentru cercetarea raselor umane și, recent, medicii
pot detecta prezența bolilor ereditare utilizând aceste modele cu mult înainte de a
se manifesta
Dermatoglifele pot ajuta la stabilirea următoarelor diagnostice: fibrom uterin,
tuberculoză pulmonară, psoriazis, diabet zaharat, glaucom, toate tipurile de patolo-
gie a stomacului, curbura spinării.
Înapoi în secolul V. BC Hippocrates a legat apariția falangelor unghiilor
"strâmbe" ale degetelor sau degetelor de la picioare cu boli ale plămânilor. "Răsu-
cirea" se manifestă printr-o scădere a unghiului dintre placa de unghii și prima
falangă a degetului. În mod special, acest unghi este exprimat pe degetul mare, în
mod normal acesta este de 150-170 °. Unii cercetători cred că unghiul de 120-160 °
este normal, în timp ce creșterea unghiului la 180 ° și mai sus indică patologia.
Conform cercetărilor efectuate de E. Locke și A. Grossman, răsucirea degetelor
este asociată cu boli respiratorii. Bolile pulmonare sunt cele mai frecvente și sunt
adesea însoțite de deformarea falangelor unghiilor, totuși, astfel de schimbări pot
apărea în afecțiunile inimii, ficatului și stomacului
Medicul atent, în unele cazuri, poate face un diagnostic doar dintr-o privire la
mâna pacientului. Deci, degetele răsucite, cu dimensiuni diferite, cu articulații um-
flate, sugerează prezența poliartritei. Degetele, desfigurate de lovituri care au
apărut ca urmare a depunerilor de sare, vor indica încălcări grave ale metabolismu-
lui sării, prezența diatezei urate.
Degetele fumătorului pot spune foarte mult cu experiența, vârfurile cărora sunt
vopsite în galben-maroniu, falangele sunt îngroșate, arata ca belele, iar unghiile
sunt rotunjite și seamănă cu un pahar de ceas. Motivul acestor modificări este
foametea oxigenată a țesuturilor degetului și restructurarea asociată a vaselor de
sânge, care determină creșterea țesuturilor falangelor unghiilor. Acest lucru este în-
soțit de moartea epiteliului ciliat în plămâni și de zgârierea produselor de dezinte-
grare ale ganglionilor limfatici din rădăcină de tutun. În acest caz, nu este deloc di-
ficil să se determine de ce pacientul tuse. Având în vedere partea din spate a

mâinilor, se poate observa asimetria părului sau creșterea crescută a pielii unghiilor
pe patul unghiilor, ceea ce indică diferența de circulație a sângelui între mâinile
stângi și drepte.
Prezența decalajelor mari între degete atunci când acestea sunt îndreptate vor
indica digestia slabă și pielea infiltrați pe una din mâini, unghiile călcate - probabil
o nevroză.
Zonele de proiecție ale organelor de pe mâna persoanei, spre deosebire de
zonele de pe față, în cazul nostru sunt considerate sensibilitate tactilă crescută, pre-
cum și semne externe. Luați în considerare mâna stângă a pacientului.
Mâna stângă a omului. Centrul palmei, indicat în Fig. 5, numărul 7 se referă la
stări mentale. Durerea în această zonă cu presiune ușoară va indica oboseala men-
Fig. 5. Diagnosticul de tulburări în organism pe mâna stângă a pacientului.

1. - intestinul subțire. 2. - inima. 3. - vezica biliara. 4. - ficat. 5. - rinichii. 6. - vezicii urinare. 7. - plămânul stâng. 8. - mod
tală a unei persoane, nevroza latentă, apropierea de defecțiunea stresantă.

Se poate observa că apariția de pete albe sau puncte pe unghii,
benzi longitudinale, în special pe degetele de mijloc și de inel, și plăcile de
unghii înghițite sunt semne ale unei nevroze latente. Formarea de brazde
transversale pe unghii va indica un stress sever transferat, care se reflectă

în procesele metabolice din organism, iar distanța de la brazdă la baza
cuiului poate fi determinată exact când sa întâmplat acest lucru (unghiile
cresc cu o medie de 1 mm în 10 zile).
Zona de la baza degetului mare, indicată prin numărul 8, cu sensibilitate cres-
cută la durere, indică o încălcare a plămânului stâng sau o slăbire a funcției respira-
torii. În procesele inflamatorii din plămâni, boala întregii degete este posibilă.
Această zonă este exprimată prin ușoare dureri la persoanele care fumează, precum
și la persoanele care trăiesc în condiții urbane gazoase.
Zonele situate pe periostul osului radial al mâinii stângi sub numerele 1, 2, 3, 4,
5, 6 sunt palpabile pentru prezența durerii sau a sensibilității tactile a crescut. Pen-
tru fiecare persoană, dimensiunea zonei de control va fi aproximativ egală cu
lățimea falangei finale a degetului său, prezența hipersensibilității în una sau mai
multe zone va indica o abatere în funcționarea unuia sau mai multor organe care
sunt reflectate în mod reflectat de proiecțiile lor pe braț.
Forța de apăsare pe palpare pentru fiecare persoană este individuală, pentru a
obține precizia diagnosticului, este necesară o anumită pregătire.
Zona localizată pe pliul mâinii la numărul 1 indică starea intestinului subțire.
Pentru a extinde informațiile de diagnosticare, degetele pacientului sunt examinate
suplimentar. Cu tulburări patologice în intestin, se observă apariția dungilor longi-
tudinale pe unghiile micilor degete ale ambelor mâini.
Următoarea zonă situată pe osul proeminent al osului radial al încheieturii, indi-
cată prin numărul 2, se referă la anomalii ale funcționării inimii. Informații supli-
mentare care indică o încălcare a activității inimii sunt slăbirea rezultată a
mușchilor flexorilor degetului mic al mâinii stângi.
Aceasta este urmată de o proiecție a vezicii biliare numărul 3.
Reprezentarea zonei hepatice este indicată prin numărul 4.
Următoarea zonă este o reflectare a stării rinichilor, numărul său fiind de 5.
Următoarea secțiune 6 se referă la zona de proiecție a vezicii urinare.
MÂNA DE DREPTĂ. Mâna dreaptă a unei persoane conține informații despre
starea altor organe interne și este descrisă în detaliu și indicată în figurile din Fig. 6
Zona în centrul palmei numărului 7 în același mod ca și în mâna stângă, se
referă la stări mentale.
Zona 8, pe baza degetului mare drept are o proiecție a plamanului drept, acesta
este identic cu mâna stângă. În unele cazuri, deformarea longitudinală a unghiei
degetului servește ca indicator al patologiei pulmonare.
Aproape partea de jos a încheieturii mâinii drepte în îndoitura mâinii, este un
complot de diagnostic care indică starea funcției de intestin gros, numărul de serie
9. În cazul tulburărilor patologice în sursa intestine de informații suplimentare pot
fi identificate cu patru degete de unghii longitudinale.
Zona în centrul palmei numărului 7 în același mod ca și în mâna stângă, se
referă la stări mentale.
Zona 8, pe baza degetului mare drept are o proiecție a plamanului drept, acesta
este identic cu mâna stângă. În unele cazuri, deformarea longitudinală a unghiei
degetului servește ca indicator al patologiei pulmonare.
Aproape de baza încheieturii mîinii drepte, pe partea inferioară a mâinii, există
o secțiune de diagnostic care indică starea funcției intestinului gros, numărul său de
serie fiind 9. Pentru tulburările patologice din intestin, sursa informațiilor supli-
mentare poate fi decolorarea longitudinală a unghiilor degetelor index.
Proeminență cap radial distal la încheietura mâinii se referă la proiectarea sis-
temului respirator al pacientului în ansamblu, numărul 10.

Următoarea secțiune 11 deasupra osului proeminent, se referă la zona de tulbu-
rari ale stomacului.
Pentru pancreas starea ulterioară corespunde zonei 12.
Tulburări ale sistemului nervos autonom poate fi determinat prin secțiunea 13.
În continuare este zona de 14, este responsabil pentru sistemul de reproducere
(pentru femei - epididimului, și ovare, la barbati - glanda prostatei).
II. INTERRELAȚIA ORGANELOR INTERNE

Vindecătorii au tratat majoritatea bolilor pe baza anumitor relații care au loc în
organele interne în timpul bolii. Această relație poate fi reflectată grafic sub forma
a două cercuri cu ramuri din ele, cercuri conectate printr-o linie. Ambele cercuri
conectate cu ramuri sunt închise într-un cerc general, care denotă în mod con-
vențional sistemele nervoase și endocrine centrale.
Cercurile sunt alcătuite din cercuri mici, cu săgeți care indică direcția tul-
burărilor care rezultă în organism, ele sunt, la rândul lor, asociate cu alte zone situ-
ate în afara și în interiorul cercului, implicând, de asemenea, organe interne. Nu-
merele atribuite acestor cercuri indică secvența răspândirii bolii și secvența de
stimulare a organelor. În exterior, cercurile și cercurile cu săgeți se aseamănă cu
doi bărbați, dintre care unul "A" stă pe picioare, iar celălalt "B" pe cap (fig.9). Re-
lațiile de tipul "A", bazate pe observații, sunt caracteristice persoanelor cu ochi ne-
gri, tip "B" - cu lumină. Observațiile arată că bolile care se dezvoltă în funcție de
tipul "intrinsec" necesită mai mult timp pentru a se vindeca și necesită mai mult
efort de la terapeut. Cercul cel mai voluminos și reprezentativ al interacțiunilor "A"
(un om mic în picioare). Aceasta este relația cea mai comună cu numărul total de
pacienți care vin. În plus, cercul la o anumită etapă de dezvoltare a încălcărilor în
organele interne contribuie la apariția celui de-al doilea rundă de interacțiuni "B"
(micul om stând pe cap). Primul cerc în dezvoltarea tulburărilor din organe se
închide pe ramura descendentă a intestinului gros, după care releul de dezvoltare a
tulburărilor, ca și cum ar trece la rinichiul stâng, cu care începe să se dezvolte al
doilea cerc.
Este necesar să se ia act de momentul în care a fost utilizat acest sistem și a fost
efectuată o dezvoltare inițială. Cu doar 100 de ani în urmă, omenirea nu a fost
otrăvită de chimie, radioactivitate, terapie de sinteză, ecologie deranjată etc. Mod-
elele de interrelații au fost mai clar manifestate, interacțiunea bazată pe tulburarea
organelor a fost mai strictă și tratamentul poate fi considerat mai rapid și de succes.
Toți factorii menționați mai sus complică activitatea chiropracticianului modern,
deoarece "înfundă" imaginea, rupe relațiile etc. Aceasta necesită cunoașterea pro-
fundă a medicului în multe secțiuni de medicină, interacțiunea cu alte domenii și
metode, ca mijloace auxiliare care permit rezolvarea mai profundă a problemei
restabilirii sănătății pacientului . Luați în considerare denumirile numerice din cer-
curile de interacțiuni, prezentate în Fig. 30, p. 132.
ORGANISMELE VARIAZĂ vezică biliară servește ca autoritate im-
perativă. Într-un cerc, este considerat
INTERACȚIUNI ȘI cheie și, fără a-și normaliza funcția,
MANIFESTĂRILE LOR INERENTE regimul de tratament este considerat a nu
fi foarte eficace, prin urmare, lucrarea privind restabilirea interacțiunilor în primul
cerc începe cu vezica biliară. Specificitatea dezvoltării tulburărilor în vezica biliară
conform observațiilor vindecătorilor este exprimată prin anumite regularități,
oferind o imagine a secvenței de dezvoltare a bolilor organelor interne. Pentru a fa-
cilita analizarea anumitor tipare, puteți folosi exemplul unei situații stresante, pen-
tru a urmări interacțiunea dintre organe și zonele de proiecție ale acestora.
Prezența stresului determină o reacție din partea vezicii biliare. Aceasta
se manifesta prin durere, sau apariția de senzație de greutate în cadranul
din dreapta sus. Dacă aceste simptome sunt absente, durerea apare atunci
când presiunea asupra hipocondru regiunii. Acest lucru se datorează, se
poate presupune cu stază venoasă, cu apariția de spasme conductelor
vezicii, sfincterului Oddi. Aceasta, la rândul său, duce la o încălcare a flux-

ului bilei din vezica biliara pentru a forma stagnare și inflamația și infecția
cu ea.
În cele mai multe cazuri, o încălcare a fluxului de bilă este însoțită de consti-
pație, și, uneori, tulburări de stomac. Concomitent cu această tulburare apar zone
de proiecție asupra corpului uman a evoluat hiperalgezia. Pe unghiul gâtului format
musculare Sternomastoidian și clavicula devine dureros în studiu palpare.
Pe spatele pacientului între omoplatul drept și a coloanei vertebrale la nivelul
vertebrelor toracice Th2-TH4 definite, în zona reflexă cu creșterea tonusului mus-
cular și sensibilitate durere (Error: Reference source not found).
Pe antebrațul mâinii stângi apare zona dureroasă, arătând spre starea de rupt a
vezicii biliare (Error: Reference source not found).
Fața pacientului cu sensibilitate crescută a pielii se manifestă prin cosuri sau în-
roșirea pielii în zona tâmplelor. Într-un anumit grup de pacienți, întreruperea
vezicii biliare este însoțită de apariția unei dureri de cap a localizării temporale cu
greață, uneori durere la nivelul articulațiilor genunchiului (mai frecvent la copii și
femei).
Limba este acoperit cu substanță a unui pacient cu o tentă galbenă. În unele
cazuri, există leziuni în cavitatea bucală, există o predispoziție la stomatită. Obser-
vat apariția amărăciunii după mese, mai ales după mâncare grasă.
De asemenea, etapa de cercetare constă în vizualizarea principalelor zone ale
vezicii biliare, care se află pe suprafața exterioară dreaptă a tibiei.
Zona este împărțită în trei părți. Începe de la glezna exterioară și până la fosa
formată de capul tibial proximal. Mai mult, această zonă este asemănătoare cu
lungimea vezicii biliare împreună cu conducta biliară, ceea ce face posibilă con-
trolul cursului tratamentului și, în același timp, descifrarea naturii procesului în
veziculul biliar:
sensibilitate la palpare în cazul în studiu, doar a treia porțiune inferioară,
aceasta indică inflamația căilor biliare;
porțiunea fluierul piciorului care este separată de treimea inferioară a părții de
mijloc, va aparține sfincterul Oddi;
sensibilitate două segmente superioare indică procesul inflamator în vezica bil-
iară, treimea superioară a proiecției se va referi la porțiunea de capăt (corpul și fun-
dul) al bulei.
Cel mai adesea, pacienții cu anomalii ale vezicii urinare se plâng de durere în
această zonă a spatelui și, de obicei, această durere este denumită osteochondroză.
Cu toate acestea, după cum arată practica, presarea corectă a vezicii biliare duce la
dispariția durerii sau la diminuarea semnificativă a acesteia, ceea ce nu se real-
izează prin terapia măduvei spinoase sau prin masaj, deși se observă o ameliorare
temporară după astfel de proceduri.
Se recomandă prudență în cazul excitației complete a zonei reflexe a vezicii bil-
iare pe tibia dreaptă și pe spate pe partea dreaptă. În acest caz, putem presupune că
există un proces inflamator cu o congestie în vezica biliară, cu prezența nisipului
sau a pietrelor, desigur, cu condiția ca durerea zonelor să se manifeste mult timp.
ROLUL FIZIOLOGIC AL VEZICII Luarea în considerare a fiziologiei

vezicii biliare va începe cu menționarea
BILIARE LA OM lui Hipocrate, care la un moment dat a
arătat că vezica biliară este un organ care ocupă un loc imens în viața întregului or-
ganism. În sistemul de terapie veche rusească internă, acest organ a fost plasat pe
unul dintre locurile principale de recuperare și a fost punctul de plecare în lucrul cu
organele interne. Un alt limbaj mai modern poate fi spus fără exagerare că este un
dirijor în munca organelor noastre interne.
Să încercăm să examinăm rolul veziculei biliare in ceea ce priveste fiziologiei
moderne. Funcția sistemului biliar este reglementat prin sistemul neurohormonal al
corpului, în funcție de starea funcțională a organelor adiacente.
Bilă se referă la sucurile digestive. Cu toate acestea, efectuează și o funcție de
excreție, deoarece cu ea sunt derivate diferite substanțe exo și endogene din sânge.
Bilă crește activitatea enzimelor pancreatice de suc de pancreas și, mai presus de
toate, lipaza. Influența sa asupra digestiei proteinelor, grăsimilor și carbohidraților
se realizează nu numai prin activarea enzimelor pancreatice și a sucului intestinal,
ci și prin participarea directă la acest proces cu ajutorul propriilor enzime.
Acizii biliari joacă un rol imens în absorbția grăsimilor. Ei emulsionează
grăsimile neutre, spărgându-le în cele mai mici picături, ducând la un contact cres-
cut al suprafeței cu enzimele, facilitează divizarea grăsimilor, mărește activitatea li-
pazei pancreatice și intestinale.
Bilă este necesară pentru absorbția acizilor grași și, prin urmare, vitaminele A,
D, E, K solubile în grăsimi
secreție biliară de suc gastric intareste pancreasul, crește tonusul și stimulează
peristaltismul intestinal (duoden și colon), ia parte la digestia parietal.
Acesta are un efect bacteriostatic asupra florei intestinale, prevenirea dez-
voltării de putrefacție. Trebuie remarcat o observație interesantă ca persoanele care
au eliminat un apendice, vezica biliară are disfuncție.
Bilă neutralizeaza acidul clorhidric care vine din stomac în intestinul subțire.
Potrivit medicinei orientale, există o conexiune reflexă a vezicii biliare cu o
durere de cap localizată în regiunea temporală, cu un sentiment de greață, uscăci-
une și amărăciune în gură. În unele cazuri, vindecătorii folclorici, îmbunătățind
funcția vezicii biliare, au eliberat pacientul de dureri de cap, precum și informațiile
din anumite surse și, conform observațiilor autorului, dintr-o boală precum epilep-
sia în cazurile în care un atac de epilepsie a început cu o durere de cap temporală.
localizare și greață.
Medicina orientală observă că orice fenomen stagnat din organism provoacă
otrăvirea. Dacă luăm în considerare importanța vezicii biliare, care a fost mențion-
ată mai sus, putem spune că întreruperea activității sale normale conduce la pertur-
bări catastrofale în organism, la întreruperea digestiei și intoxicației și se poate pre-
supune o scădere a speranței de viață.
Patologia vezicii biliare, de asemenea, duce la distrugerea articulațiilor. În spe-
cial, o relație clară poate fi văzut în genunchi și șold articulațiilor. Observațiile
arată că există chiar și o anumită succesiune de tulburari de dezvoltare. În faza in-
ițială a activității slăbire colecist apare crize în articulația genunchiului în flexie
(genuflexiuni), apoi durerea de mișcare, în special sub sarcină, și ulterior apar
zgârieturi caracteristice și lovituri în capsulele articulare.
Desigur, ar fi greșit să spunem că osteoartrita a genunchiului si soldului articu-
lațiilor este asociată numai cu vezica biliară. Aici avem o tulburare metabolică co-
mună care se dezvoltă în organism. Dar un rol de lider în încălcare, fără îndoială,
joacă un statut funcțional a vezicii biliare.
FICATUL - AL DOILEA CORP DIN Un organ care depinde direct de
PRIMA RUNDĂ DE INTERACȚIUNI funcția vezicii biliare. În cercul de inter-
acțiuni este indicat de numărul 2. Tul-
burările din ficat, după cum arată practica, de cele mai multe ori încep să se mani-
feste cu o slăbire a funcției lobului stâng (superior).
Prodavlivaya hipocondrul drept în regiunea epigastrică, în cazul în lobul stâng
al ficatului, pacientul simte durere, care este, de asemenea, una dintr-o încălcare a
vezicii biliare.
În același timp, spatele pacientului, între omoplatul drept și a coloanei verte-
brale, nivelul vertebrale la TH4-TH6 (zona paravertebrală) are loc cu zona hiperto-
nia musculară având o sensibilitate crescută durere (Error: Reference source not
found).
Pe fața pacientului între sprâncene peste podul de piele reactioneaza roseata, ac-
nee, porozitate (Error: Reference source not found).
În limba de disfuncție a lobului stâng al ficatului este exprimata in aparitia
mugurilor de roșu pe mâna dreaptă, în timp ce mai profunde incalcari muguri roșii
apar și în partea stângă a limbii. muguri roșii se poate manifesta pe fondul de
acoperire galben sau alb pe limbă, și, uneori, limba are o culoare roșu aprins.
Reprezentarea ficatului, precum și reprezentarea pe descrierea anterioară a or-
ganelor, exprimată în porțiunea din stânga jos a antebrațului cu sensibilitate sporită
la periost studiului palparea (Error: Reference source not found) Cu numărul de or-
dine 4.
Odată cu dezvoltarea în continuare a bolii, în cazul în care funcția de deterio-
rare a altor organe, roșeață a sclerei poate observa ochiul pacientului.
Când pe termen lung afectiuni cronice ale ficatului la o scădere a acuității
vizuale. Putem presupune existența relației dintre lobului stâng la ochiul stâng,
dreptul la dreapta.
perturbare prelungită a ficatului este adesea însoțită de schimbări în degetul cel
mare al piciorului drept. Uneori, acest lucru implică deformare articulare, durere
atunci când se deplasează sau când este expus la palpare. Adesea unghiei pe dege-
tul mare își pierde proprietățile de protecție împotriva bacteriilor sau ciupercilor.
Ca urmare a înfrângerii, devine poros, schimbă culoarea de la roz normal la gri și
negru. Pe partea exterioară a creșterii la nivelul pielii degetelor observate intens
(acolo bataturi).
Violarea ficatului afecteaza starea articulatiilor maxilarului. În ele există o pre-
dispoziție la manifestări artritice, în special în traumatisme sau alte condiții nefa-
vorabile. Se manifestă legea unilateralismului: maxilarului stâng comun - stânga
lobul, dreapta - dreapta.
În unele cazuri, există o durere la palparea arcului costal, fata chiar deasupra fi-
catului. Acesta este cel mai adesea asociat cu tulburări în parenchimul hepatic.
Durere în umărul drept al menționat observate în capsula deformare hepatice
atunci când aceasta crește în dimensiune sub influența hepatică.
Aspectul caracteristic al venelor de pe umărul drept sau în regiunea subcostală
dreapta indică o schimbare sau schimbări în ficat, același lucru poate fi atribuit
apariția angiopatiei vasculare.
PANCREAS vindecatori de observație, organismul ur-
mător, care este implicat în interacțiunea
vezicii biliare, pancreas.
Este exocrin și endocrin. Ca secretia exocrin se produce suc pancreatic, care se

varsă în duoden și este implicat în digestie (conține enzime care scindează proteine,
carbohidrați și grăsimi). Funcția endocrină a pancreasului este formarea și secreția
hormonilor în sânge (insulina, glucagon). In diagrama a fost atribuit numărul 3.
Cu o anumită întârziere, sau aproape simultan cu spărtura din vezica biliara si
ficat, se poate observa apariția zonelor reflexe pancreatice situate pe perie dreapta
(numărul de ordine al 12, Error: Reference source not found).
In stomacul uman, regiune manifestată prin durere, atunci când presiunea este
aplicată pe peretele frontal, amplasat pe marca, care Opredeljaemost urmează: linia
mediană a abdomenului dintre buric si pacientul appendage xifoid divizat mental în
trei părți. Linia de demarcație între prima și a doua porțiune, în cazul în care seg-
mentele sunt considerate de buric, care va face parte din regiunea de control (Error:
Reference source not found).
Observat dacă pacientul culcat pe spate, între procesul xifoid și ombilic este
menținut șifonare transversal format prin piele abdomen, apoi proiecția zonei pan-
creasului va fi amplasat la intersecția pliul cu linia mediană a liniei abdomen. În
unele cazuri, pliul trece prin ombilic sau puțin mai jos, cu o trecere de la linia me-
diană a abdomenului buric. Acest lucru indică omiterea stomacului și încălcarea
funcției sale digestive.
Suprafața limbii pacientului cu
neregularități profunde devine o nuanță
de violet, uneori, este nevoie de o cu-
loare întunecată în gură există un senti-
ment de uscăciune, însoțită de un senti-
ment de sete și urinare frecventă.
Pe partea stângă a pacientului, și
anume zona 7-8-9 coastele sred-
nebokovoy linie definită suprafață; care
poate fi exprimată într-un caz de durere Fig. 9. Poziția topografic a pancreasului în stomacul pacientului.
intr-o alta - a crescut susceptibilitatea
tresăriri, care nu se observă, în zona si-
metrică de pe partea dreaptă.
În cazul în care pacientul este pe fața de piele sensibilă, nas poate provoca ac-
nee sau roșeață. Atunci cand o boala progresiva, uneori, pielea devine poros.
În piciorul stâng al pacientului, pe interior, pe treimea inferioară a femoris
cvadriceps, hipersensibilitatea se manifestă zonă. În unele cazuri, deformate deget
de la picior mare pe piciorul stâng, cu suprafața laterală a pielii se observă creșterea
intensă, există o durere a articulatiei degetului mare. Placă deget unghiilor este ade-
sea afectata de ciuperca, devine poros, blackens, prin reducerea proprietăților sale
biologice de protectie.
RAMURA ASCENDENTĂ A Următorul link din prima rundă,
reacționează la neregularități în organis-
COLONULUI mele menționate anterior - ramura ascen-
dentă a intestinului gros (de obicei regiunea ileocecală a unghiului). Numărul de
ordine în sistemul de interacțiuni 4. Odată cu dezvoltarea de tulburări la nivelul in-
testinului apar următoarele zone reflexogene:
grup de mușchi, situat în regiunea lombară se în porțiunea de mijloc la
nivelul vertebrelor lombare L2-L4 de pe partea dreaptă a spatelui, marcat cu stresul
lor dureroase cauzate de nealiniere spinării (Error: Reference source not found). In
unele cazuri, există o durere în spate sau durerea menționate coapsei sau copan pi-
cioare. Uneori, în timpul etapelor inițiale ale tulburărilor de dezvoltare, senzație
Fig. 10. Diagnosticul de tulburări în ramura ascendentă a colonului pe antebrațul mâinii drepte.
grele pot apărea în partea din spate, cu coloana vertebrala lumbago periodice;
pe de o parte dreaptă, în partea de jos a antebrațului (Error: Reference source
not found) Este afișată pe zonaSensibilitatea vyshen (indexul 9);
pe antebrațul aceeași mână, in zona de mușchi mușchiul brahioradial, câștiga
tonusului muscular se observă, de asemenea, însoțită de durere (Error: Reference
source not found);
fața pacientului în partea superioară a frunții (Error: Reference source not
found) Poate reacționa apariția coșurilor sau roșeață;
Limba este acoperită cu o floare albă groasă;
cu presiune pe abdomenul pacientului pe partea dreaptă, la nivelul abdomenului
inferior (pe ramura ascendentă a intestinului gros), se simte durere;
există umflarea abdomenului, densitatea crescută.
Uneori, un palparea peretelui abdominal slabit poate simti intestin spastic cu
scaun intarit. Pacienții pot prezenta un scaun mare întârziere.
RAMURA DESCENDENT A Următoarea fază de dezvoltare a bolii în
conformitate cu rază interacțiuni - pertur-
INTESTINULUI GROS bările în ramura colonului stâng (descen-
dent). numărul său de serie în schema de interacțiune 5.
Pe masura ce boala se produce oricare dintre următoarele domenii:
Zona reflex de bază Aceasta are loc la partea de mijloc a regiunii lombare a
spatelui, la nivelul L2-L4 vertebre lombare, pe partea stângă (Error: Reference
source not found). În acest loc există o hipertonia dureroasă a grupelor musculare;
Fig. 11. Diagnosticul de tulburări în ramura descendentă a colonului pe antebrațul mâinii stângi.
pe antebrațul mâinii stângi (Error: Reference source not found) La hipertonia
musculară, de asemenea, are loc cu mușchiul brahioradial manifestare dureroasă.
Durere în apropierea articulației cotului indică o perturbare în colon sigmoid;
Zona reflexă apare pe site-ul cotul mâinii drepte (Error: Reference source not
found);
starea spastica ascendent și descendent ramuri ale colonului este adesea însoțită
de flatulență, educație staza venoasă, gaze;
facial (Error: Reference source not found), În partea superioară a
frunțiipartea stângă sunt diferite manifestări cutanate. Stoarcerea intestin pelviană
circulatie proasta in ea. Acest lucru este cel mai clar manifestată la femei afecțiuni
ginecologice, în special, încălcări ale fanere și ovarelor, la bărbați scăderea activ-
ității ca urmare a apariției congestie venoasă la nivelul pelvisului.
Conform datelor preluate din surse externe, 40 din 100 de cazuri, cauza de de-
ces „din inimă“ devine flatulență. Din cauza umflarea diafragmei este ridicată, care
este împingând pericardului, inima se oprește. Uneori umflarea intestinului gros
reprezintă o încălcare a funcției respiratorii a plămânilor.
Primul cerc este închis ramura colon descendent, apoi discută corpurile relație
vnekrugovye.
INTESTIN SUBȚIRE Violarea intestinului subțire în interacțiu-
nile Schema notată convențional cu și 6
se poate spune în mod unic asociate cu anomalii ale vezicii biliare, pancreas și fi-
cat. Odată cu dezvoltarea patologiilor și a tulburărilor de organe apar datorită incal-
carile care apar în colon. Există zone reflexe care indică acest lucru:
în partea de jos a lombare, în structurile musculare la nivelul L4 vertebre, L5,
zona reflexă intre colon si creasta osului șoldului (Error: Reference source not
found);
pe brațul stâng în antebrațului, la zona încheieturii (Error: Reference source
not found);
pe fața pacientului, au pielea sensibila, acnee roseata shea de jos frunte (Error:
Reference source not found);
legate de tulburarea jejun, morbiditatea manifestată marginea exterioară a maxi-
larului inferior;
tulburări exprimate în duoden sângerarea gingiilor dinților din față (în special
bulbi ulcer);
formarea de aderențe și inflamație la nivelul intestinului subțire în jurul buricu-

lui manifestat sigiliu dureros detectabil prin palpare;
pentru sângerare în intestinul subțire la pacient scaun are o mișcare intestinului,
sau specii zăbovi negre apar crampe și dureri în buric, uneori este însoțită de
pierderea conștienței, față palidă și piele.
ORGANELE GENITALE În prima rundă de interacțiuni pe care le
puteți vedea relația modificărilor patolog-
ice în intestinul gros la sistemul de reproducere. Sistemul de reproducere într-un
cerc „A“ este notat cu numerele 7 și 8. În aborda apar zonele sale reflexe:
de glezna sus periost interior tibiei (Error: Reference source not found). Fe-
meile de la glezna până la lățimea palma ei - informații cu privire la fanere, picior,
următoarea etapă de jos în sus cu aceeași valoare - pe ovare. Soreness acestor zone
de pe picioarele bărbaților sugerează prostatita;
informații despre tulburările sexuale produc zone reflexe de pe coapse, in partea
de mijloc a acesteia;
privind reprezentarea dreaptă a organelor sexuale situate în partea superioară a
antebrațului (Error: Reference source not found);
pielea de pe fața femeii la tulburări ginecologice aspect sensibil coșurilor sau
roșeață pe bărbie (Error: Reference source not found), Și partea dreaptă corespunde
cu apendice bărbie dreapta și ovar, stânga - stânga. Eritemul sau apariția de pori
mari, în centrul bărbie, în unele cazuri, dovezi de nereguli în uter;
vârful limbii în tulburările organelor genitale pot fi observate roșeață sau
apariția mugurilor roșii;
în partea de jos a umărul stâng și mâna dreaptă, la interfața dintre a doua și
a treia segmente, pe linia srednebokovoy exterior indică potența sexuală redusă.
STOMACUL Reprezentarea stomacului în schema

de interacțiuni este indicată prin numărul
9. Stomacul este scos din cercul general, dar totuși este asociat cu lucrarea "con-
ducătorului" corpului nostru, vezicii biliare.
Nu este exclusă otrăvirea sau rănirea mucoasei sale prin alimente grosiere ven-
ite din exterior, nu este urmărită dependența atât de profundă de vezica biliară și de
alte organe, dar starea mucoasei gastrice depinde de starea membranei mucoase a
duodenului, care, la rândul său, este controlată de vezica biliară referință la lu-
crările prof. Y. D. Vitebsky).
Tulburările gastrice se manifestă prin apariția unor zone reflexe:
o zonă cu sensibilitate crescută în timpul examinării prin palpare a capului ra-
dial al capului pe mâna dreaptă (figura 6);
regiunea mușchiului sternocleidomastoid din partea dreaptă a gâtului, reflec-
tând încălcări de-a lungul curburii mai mari a stomacului. Locul atașării mușchiului
la claviculă corespunde regiunii pilorice, locul de atașare a mușchiului la craniu
este intrarea esofagului în stomac (figura 2);
despre procesele spinoase la nivelul Th2-Th3 pe curbura dreapta-mica a stom-
acului;
Buzele de pe față sunt, de asemenea, zone ale stomacului. Buza inferioară este
o curbură mare, buza superioară este mică, fisurile sau cusăturile din colțurile gurii
indică încălcări în regiunea pilorulară a stomacului;
gastrită manifestată prin durere în abdomenul epigastric, uneori durere nu-

mai în timpul examenului de palpare. Pe gastrită indică apariția unor "pistrui" mari
pe spatele mâinii;
ulcerul de stomac este adesea însoțit de apariția durerii în procesele
spinoase ale Th10, Th11, Th12 - coloana vertebrală toracică;
humerus la granița dintre treimea inferioară a lungimii sale și al doilea de-
a lungul liniei mediane a umărului - zona dureroasă indică o digestie slabă în
stomac sau o potență redusă la bărbați și femei.
ARTICULAȚIILE În schema de interacțiuni, ele sunt in-
dicate prin numărul 11. Relația articulați-
ilor cu cercurile interacțiunilor poate fi urmărită la primele semne de disfuncție a
vezicii biliare, când activitatea ficatului stâng și a pancreasului este slăbită. În ace-
lași timp, există zone de corespondență pe picioare, indicând simptomele inițiale
ale unei deteriorări la nivelul genunchiului, șoldului și în etapele ulterioare - articu-
lațiile gleznei. Semnele inițiale ale neregulilor în ele sunt apariția unei crize la
flexare.
Zonele care indică tulburări ale articulațiilor genunchiului sunt localizate în
partea inferioară a coapsei pe partea interioară, pornind de la punctul de atașare a
ligamentului lateral intern în sus. Când apar tulburări patologice în genunchi,
zonele încep să se răspândească în sus de-a lungul suprafeței interioare a coapsei
(figura 8).
Practica arată că, cu cât partea superioară a coapsei extinde zona reflexului, cu
atât este mai mare gradul de perturbare a suprafețelor articulare ale articulațiilor ge-
nunchiului. În același timp, se observă apariția durerii la locurile de atașare a liga-
mentelor cruciate ale articulațiilor, determinată prin palparea fosei popliteale
(Fig.7).
Trebuie remarcat faptul că încălcarea articulațiilor genunchiului este neuni-
formă. Mai des, pacienții se plâng de durere în articulația dreaptă, după o anumită
perioadă de timp, reclamațiile apar pe stânga.
Acest lucru este în special pronunțat la copii, chiar și o ușoară deviere a funcției
vezicii biliare îi provoacă, ca și cum o durere nerezonabilă la nivelul piciorului
drept, articulația genunchiului și forțarea vezicii biliare în acest moment dă elim-
inarea completă a unei astfel de neînțelegeri.
Anomaliile articulațiilor de șold (dacă nu sunt de natură traumatică) apar după
apariția tulburărilor genunchiului, conform observațiilor noastre, ele se dezvoltă, de
asemenea, în conformitate cu o anumită regularitate, și anume articulația șoldului
drept, apoi articulația stângă a șoldului. Toate acestea sunt controlate de zonele în
curs de apariție a durerii în sacul articular în timpul examenului de palpare.
Durerile, scârțâiele, bătăile, spatele în timpul mișcării coapsei sunt manifestări
mai profunde ale încălcărilor. Ca un alt control suplimentar al acestui aspect,
apariția de durere în linia mediană laterală laterală a coapsei de la capul coapsei în
jos (figura 7).
Desigur, toate acestea au loc în articulația șoldului drept și stâng, dar în majori-
tatea cazurilor gradul de perturbare predomină în articulația dreaptă.
În primele etape, durerea este detectată numai atunci când se examinează partea
exterioară a coapsei, în jurul capului femural, dar pe măsură ce patologia se dez-
voltă, din partea interioară, din inghinală.
Secvența de afectare a articulațiilor se schimbă în mod natural în artroza trau-
matică.
În cazul proceselor din apropiere, dezvoltarea artritei este oprită sau eliminată
prin normalizarea funcționării vezicii biliare.
SPLINA În cercul de interacțiuni, numărul 10
este atribuit acestui organ. În practică, nu
există o dependență clară de patologia altor organe, prin urmare, splina, ca și stom-
acul, este îndepărtată din cercul "A". Splinea are o legătură directă vasculară cu
lobul stâng al ficatului și, prin urmare, de regulă, există o încălcare a funcției sale la
pacienții cu patologii marcante ale ficatului. Uneori, starea funcțională a splinei se
schimbă în timpul funcționării normale a ficatului și a altor organe digestive. Prin
urmare, atunci când faceți un diagnostic și alegeți o abordare a tratamentului, este
bine să vă concentrați asupra propriilor zone reflexe ale splinei.
Una dintre ele este situată în zona umărului stâng (capsula splinei).
Zona de proiecție, care reflectă schimbările în parenchimul splinei, este local-
izată de-a lungul arcului costumar stâng în fața splinei (figura 8).
În unele cazuri, tulburările de lungă durată în funcționarea splinei cauzează de-
formarea degetului mare al picioarelor stângi sau dureri ale articulațiilor.
Alte semne suplimentare de abateri în activitatea acestui organism sunt dorința
pacientului de mirosuri rele și de sângerări nazale frecvente.
A DOUA RUNDĂ DE Al doilea cerc al interacțiunilor "B"
este reprezentat în Fig. 30, unde:
INTERACȚIUNE 12 - rinichi stângi; 13 - rinichi
drept; 14 - ureterul stâng; 15 - ureterul drept; 16 - vezică; - glanda prostatică;
18 este inima; 19 - sistemul respirator; 20 - urechea dreaptă; 21 - urechea
stângă.
Cel de-al doilea cerc de interacțiuni începe cu rinichiul stâng, numit 12, o încăl-
care a rinichiului apare din stază venoasă și spasticitate în ramura descendentă a in-
testinului gros, așa cum sa menționat mai sus. (Vezi a doua rundă de interacțiuni).
Uneori, disfuncția renală apare izolat de prima rundă de interacțiuni, dar acest
lucru este relativ rar, considerăm această opțiune oarecum mai jos.
Se poate presupune că unul dintre motivele dezvoltării tulburărilor în rinichi
este apariția congestiei venoase în spațiul renal (în principal în intestin). Spasmele
din intestin datorită umflarea gazelor cu gazele sale, procesele de degradare
prezente în el - aceasta este ceea ce supraîncarcă și otrăvește sistemul renal.
Datorită presiunii excesive care apare din
interior, rinichii sunt comprimați. Astfel de
fenomene în rinichi, la rândul lor, cauzează di-
verse forme de tulburări metabolice, uneori în-
soțite de formarea de nisip și pietre. Datorită
conținutului crescut de uree din sânge, ex-
citabilitatea sistemului nervos crește, ritmul
cardiac și rata de respirație crește.
În stadiile inițiale ale tulburării, caracterul
de afectare este afectat, pacientul nu observă
această afectare și nu observă nicio modificare
a stării sale de sănătate. Ocazional, acest lucru
se manifestă prin semnele îndepărtate pur ex-
terne: edemul apare pe picioare, pe față după
somn, așezat mult timp într-o poziție, în-
tunecarea feței și a suprafețelor peri-orbite ale ochilor, apariția transpirației exce-

sive și a oboselii.
Ereditatea joacă un rol în întreruperea funcționării rinichilor, mai ales în combi-
nație cu motivele enumerate.
La semnele inițiale ale disfuncției renale (să-i numim slăbirea rinichiului), apar
puncte dureroase între vertebrele spinate Th5-Th6-Th7, precum și hipertonia
dureroasă în grupurile musculare cu laturile paravertebrale ale acestor vertebre
(Figura 12).
În tulburările cronice apare uneori aplatizarea coloanei vertebrale toracice,
apare instabilitatea acesteia, care se manifestă ca o criză atunci când împinge
această zonă.
Cu menținerea pe termen lung a tulburării rinichilor din cauza apariției hiper-
tonului muscular Th5-Th6-Th7, rădăcinile nervilor radiali, ulnari și mediani iner-
vați mâinile sunt strânse, amorțirea degetelor are loc, adesea însoțită de durere în
sacul articulat.
În spate, la intersecția arcadei costale cu mușchii taliei, pe partea stângă există o
zonă cu sensibilitate crescută la durere și hipertonie musculară.
Încălcarea glandelor suprarenale se exprimă prin arcurile dureroase ale coast-
elor din spatele coloanei vertebrale către linia mediană laterală. Pe măsură ce pa-
tologia rinichilor se dezvoltă, zona reflexă se extinde în sus și în jos în zona renală,
capturarea spatelui inferior. Există o zonă cu sensibilitate crescută în partea supe-
rioară a osului pelvian, la locul de atașare a mușchiului gluteus maximus.
Cu patologia în parenchimul rinichiului există o zonă dureroasă pe creasta osu-
lui pelvian.
Hipertonul musculaturii din regiunea lombară determină comprimarea
rădăcinilor fibrelor nervoase, care inervază membrele inferioare; există un fenomen
definit ca "radiculită".
Hipertonul prelungit în zona de proiecție a rinichiului din spate determină ane-
mia suprafeței laterale anterioare a coapsei.
La copii, cu o anumită predispoziție, un astfel de hipertonus muscular prelungit
provoacă dezvoltarea scoliozelor.
Pe spatele coapsei, în partea inferioară a acesteia, apare și zona renală. În
funcție de localizarea zonei dureroase, este posibil să se judece natura tulburărilor:
dacă durerea zonei este localizată în interiorul piciorului, atunci se poate presupune
că există o schimbare în pelvisul renal, dacă este din partea de sus, în stratul său
cortic, dacă în centru este în parenchimul rinichiului.
O altă zonă de control este localizată la înălțarea piciorului pe tors în golurile
osoase dintre a patra și a cincea degetele de la picioare (figura 8).
Pe antebrațul mâinii stângi de la marginea perioteului, apare zona reflexă a
rinichiului (figura 5).
Următoarea etapă de dezvoltare a tulburărilor în organe în conformitate cu a
doua rundă de interacțiuni "B" este o tulburare în rinichiul drept. În schema de in-
teracțiune, rinichiul drept este indicat prin numărul 13. Abaterile care apar în
rinichiul drept cauzează apariția hipersensibilității în zonele de proiecție din partea
dreaptă a corpului, prin analogie cu cele de mai sus pentru rinichiul stâng.
O încălcare a rinichilor, așa cum sa menționat deja, poate să apară în absența
completă a primului tur "A". Acestea sunt în principal boli de natură rece, in-
fecțioasă, traumatică sau genetică. În acest caz, încălcarea poate să apară în primul
rând în rinichiul drept și în stânga.
Deviațiile rinichilor sunt, de regulă, însoțite de un spasm al ureterelor, în dia-

grama ei sunt marcate cu numerele 14 și 15. În același timp, există o reducere a
mușchilor piciorului (crampe), adesea noaptea, și apariția unei zone reflexe de-a
lungul liniei care trece prin linia mediană a mușchiului vițelului genunchiul se în-
doaie până la punctul de atașament la tendonul lui Ahile. Această linie este o
proiecție a ureterului de la rinichi la vezică, iar în creasta popliteală există o
regiune pararenă, inserția tendonului Ahile este locul unde ureterul intră în vezică,
ceea ce uneori face posibilă controlul mișcării pietrei prin ureter. De obicei, dacă
tulburările renale sunt însoțite de un spasm al ureterelor, acest lucru la rândul său
afectează vezica urinară (numărul 16 în schema de interacțiune). Zonele reflexe
corespunzătoare apar pe încheietura mâinii stângi (figura 5).
În această a doua rundă se închide.
Luați în considerare alte relații suplimentare care sunt prezente în acest cerc de
interacțiuni:
- 17 prostatita, provocată de slăbirea funcțiilor rinichilor, este însoțită de
apariția zonelor de proiecție pe corp;
18 este numărul care denotă inima. Atunci când apare o congestie în spațiul
pararenal stâng, se manifestă o zonă de insuficiență cardiacă pe pieptul pacientului
între spațiile intercostale de la a doua și a treia și din spate la stânga, între scapula
și coloana vertebrală la nivelul Th3-Th5. În unele cazuri, această relație se mani-
festă prin apariția aritmiilor cardiace. După efectuarea corectă a spațiilor perrenale
obdorovaniya, de multe ori există o întrerupere a aritmiilor și o scădere sau dispar-
iție a zonelor reflexe ale inimii.
19 - sistemul respirator.
Practica arată că o îmbunătățire sau deteriorare a muncii rinichiului drept
cauzează modificări ale sistemului respirator uman. Se poate presupune că
oboseala rapidă și slăbirea corpului, observată în cazul bolii renale, sunt asociate cu
o scădere a absorbției oxigenului de către plămâni.
20 și 21 - numerele aparținând urechii stângi și drepte. Relația dintre urechi
și rinichi este vizibilă în mod clar la copii. Este suficient să apară primele semne de
slăbire a rinichilor, deoarece copiii încep să se plângă de urechi, se mâncau, există
congestie, există durere nerezonabilă, apare o predispoziție la otita, scade acuitatea
auzului.
III. TRATAMENTUL ORGANE INTERNE
(CHIROPRACTICA VISCERALĂ)
Dumnezeu ajută mai mult decât alții care se
ajută mai des. (Proverb engleză)
METODA VISCERALĂ, Acest capitol discută una dintre abor-

dările universale privind tratamentul anu-
TRATAMENTUL DURERII mitor boli ale organelor interne și ex-
DE CORECȚIE terne, pe care natura le-a oferit oame-
nilor. Este un principiu foarte simplu. La începutul dezvoltării bolii, când apar nu-
mai primele semne, presiunea se aplică organului bolnav cu mâinile, obiectele aux-
iliare, poziția corpului etc., cu un anumit efort, până când durerea dispare. Apoi se
modifică poziția sau unghiul de presiune și procedura se repetă. Astfel se
efectuează anestezia organului bolnav. În medicina populară, aceasta se numește
"îndepărtarea spasmului".
Datorită acestei simple proceduri, activitatea corpului este îmbunătățită semni-
ficativ sau complet restaurată.
Expunerea unei organe bolnave o dată sau de două ori pe zi (frecvența este de-
terminată de medic) conduce, dacă nu la terminarea recuperării, apoi la înde-
părtarea stării acute în stadiul inițial al tratamentului. După stabilizarea muncii or-
ganelor afectate, tratamentul fitoterapiei, hirudoterapia și alte metode sunt incluse
în tratament.
O astfel de terapie "dureroasă" a fost realizată și desfășurată în conformitate cu
un singur principiu stabilit în natura noastră: omul a dezvoltat doar o tehnică de im-
pact. Punctul de reper a servit întotdeauna și servește durere. Absența durerii cu
presiune asupra organului afectat indică contraindicații pentru terapie.
În funcție de gradul de neglijență a bolii, timpul petrecut cu un pacient într-o
singură sesiune durează de la 30 de minute la 2 ore, atât dimineața, cât și seara, iar
uneori dimineața și seara zilnic. Prin numărul de proceduri în cazuri dificile sau
neglijate, tratamentul poate dura 1-2 luni.
Acestea sunt contraindicații frecvente:
oncologie sub toate formele sale;
tulburările patologice profunde;
mielopatia;
sifilis;
tuberculoză acută;
boală infecțioasă acută, cu o temperatură ridicată;
sângerare organelor de vătămare mecanică proaspăt;
cangrenă;
colagen;
tromboză;
boli psihice; stat narcotice.
Practica tratamentului manual în Rusia se leagă de practica Estului și este dificil
de spus unde sunt sursele unui astfel de tratament. Lipsa surselor literare profunde
pentru această metodă, necesitatea unei abordări individuale, selectarea soluțiilor
tehnice pentru fiecare pacient, creează dificultăți semnificative pentru descrierea
metodei.
Această carte încearcă să rezume cel puțin parțial experiența muncii chiroprac-
tice în medicina populară modernă.
Cititorul mă va ierta dacă în unele locuri vor găsi repetarea a spus anterior.
Acest lucru se datorează dorinței autorului să-l ajute într-o mai bună memorizarea
subiectului.
Cititorul îl va ierta dacă în unele locuri găsește o repetare a ceea ce sa spus
înainte. Acest lucru se datorează dorinței autorului de a-l ajuta în memorarea op-
timă a acestui subiect.
TEHNOLOGIA PRESIUNII LA TRATAMENTUL ORGANULUI UMAN IN-
TERN - NOV.
Pentru a obține efectul dorit, terapia începe cu o presiune consistentă asupra an-
umitor zone ale corpului. Presiunea prezentată în Photo. 31, realizate cu o mână -
baza palmei (31 a) și două suprapuneri una peste cealaltă (31 b), vârfurile degetului
(31 c), falangele degetelor îndoite cu o mână (31 g) presiunea prin degetele plantate
(31 e), prima (31 g); un deget (31 h), cu un accent în el (31 și). Forma și forța pre-
siunii sunt determinate de locul de presiune, gradul de perturbare a organelor in-
terne, sensibilitatea și vârsta pacientului și de multe alte motive.
CARACTERISTICI ANATOMICE Vezica biliară este adiacentă la suprafața
inferioară a ficatului în așa-numita fosa
ALE VEZICII BILIARE chistică, are o formă în formă de pară și
este împărțită condiționat în fund, corp și gât, este acoperită cu peritoneu numai de
la suprafața inferioară, este un rezervor de bilă (Fig.13). Partea inferioară se ex-
tinde de sub marginea inferioară a ficatului și este adiacentă peretelui abdominal
anterior, gâtul vezicii urinare este orientat spre spate și în sus și trece în conducta
chistică. Capacitatea vezicii biliare este de 30-70 ml, lungimea acesteia variază de
la 8 până la 12 cm, iar partea inferioară a bulei iese de sub marginea inferioară a fi-
catului la nivelul compușilor VIII și IX ai cartilajelor costale drepte, ceea ce core-
spunde intersecției marginii drepte a mușchiului rectus abdominis cu arcul costal
corect. Mișcarea bilei de-a lungul tractului biliar se datorează presiunii și con-
tracției acesteia la nivelul vezicii biliare. Corpul vezicii biliare este partea centrală,
iar gâtul este capătul posterior îngust care trece în conducta chistică. Vezica biliară
este acoperită cu peritoneu pe trei laturi, suprafața vezicii urinare adiacentă ficatu-
lui nu este acoperită cu peritoneu. Structura peretelui vezicii urinare include mem-
brana seroasă (nu are o parte din peretele vezicii urinare îndreptată spre ficat),
stratul muscular și membrana mucoasă. Stratul muscular este reprezentat de un
strat subțire de țesut muscular slab. Membranele mucoase formează falduri. Infla-
mația vezicii biliare - colecistită. Având în vedere trăsăturile anatomice ale vezicii
urinare, luăm în considerare elementele terapiei sale.
TRATAMENTUL Înainte de a începe stimularea vezicii
biliare, pot fi văzute indicații și con-
VEZICII BILIARE traindicații specifice. Contraindicațiile in-
clud:
prezența de pietre, blocate în canale, temperatură ridicată;
hepatită acută;
proastă leziune mecanică a hipocondrului drept;
incapacitatea de a atinge vezica biliară, vezica urinară din cauza durerii
prezente;
atonia congenitala si constrictia vezicii biliare, inflexiunea canalului la un
pacient adult.
Cum începe munca?
Diagnosticarea primei și a celei de-a doua etape - interogarea pacientului, ex-

aminarea zonelor de corespondență pe față, zonele de durere de pe antebrațul din
stânga și dreapta, examinarea aspectului limbii și zonele de proiecție pe corp.
Tratamentul vezicii biliare începe cu regiunea epigastrică a pacientului. Pacien-
tul se află pe spate, picioarele se îndoaie la genunchi, capul este ridicat. Este de
dorit ca medicul să fie la stânga pacientului.
duoden.
ng al ficatului; 3 - lobul drept al ficatului; Fracție 4-pătrată; 5 - conducte hepatice, dreapta și stânga; 6 - conductă hepatică comună; 7 - vezica biliară; 8 - conductă chis
Doctorul plasează degetul mare al mâinii stângi în regiunea epigastrică, cu
mâna dreaptă, și anume cu două degete, degetul și degetele mijlocii, apasă degetul
mare al mâinii stângi de-a lungul arcadei costale drepte a pacientului (Photo 32).
Există mai multe așa-numite "chei" de stimulare. Una dintre "chei" este o
secvență de acțiuni. Stoarcerea începe să se producă din zona conductei biliare, a
canalului hepatic, a bulbului duodenal și a canalului pancreatic. Toate acestea sunt
aproximativ în același plan, pe linia de divizare dintre 2-3 segmente orizontale la
dreapta liniei mediane a abdomenului, secțiunea dintre buric și procesul xiphoid.
Acțiunile asigură relaxarea canalului biliar al vezicii urinare și posibilitatea descăr-
cării bilei îngroșate. În caz contrar, încălcând secvența de presiune cauzată de
creșterea inflamației, o abatere și mai puternică a funcției vezicii urinare.
În regiunea epigastrică din dreapta, se aplică presiunea până când apare prima
senzație de durere în spațiul cosmic. Imediat ce a apărut durerea, nivelul presiunii
sau depresiei se oprește, timpul este așteptat pentru ca durerea sub deget să dispară.
Dacă în decurs de 1-2 minute durerea nu trece, dar crește, gradul de presiune scade,
dacă aceasta nu dă efectul dispariției durerii - stimularea se oprește. În acest caz,
munca va continua, dar într-un mod diferit, care va fi descris mai jos.
Luați în considerare varianta cea mai comună de proceduri cu pacientul, atunci
când durerea dispare ca urmare a presiunii.
De îndată ce durerea sub degetul de presare dispare, degetul mare stâng se de-
plasează de-a lungul arcului costal paralel cu marginea cu o cantitate egală cu
lungimea primei falane a degetului mare și împinge din nou până se produce dur-
erea. În timpul mișcării degetului, este de dorit să se miște ușor pielea de la ab-
domen până la arcul costal, astfel încât tensiunea pielii în timpul împingerii să nu
provoace anxietate inutilă pacientului (întinsă, va crea o senzație dureroasă supli-
mentară). După dispariția durerii, degetul se deplasează chiar mai jos spre falangă
și din nou se aplică presiunea asupra zonei hipocondrului drept. Ca și în cazul
precedent, presiunea înainte de declanșarea durerii, întârzierea la acest nivel de
durere și dispariția ei.
Trebuie avut în vedere că anatomic, vezica biliară poate fi fie mai aproape de
arcul costal sau puțin mai mult, deci trebuie să vă concentrați asupra senzației
dureroase a pacientului. Degetul, care presează spațiul okolikonechnoe, este de-
plasat în jos pe arcul costal până la nivelul nervurii X, unde se termină zona de
strângere a vezicii biliare. Din nou, suprafața epigastrică este returnată și oa doua
trecere este efectuată cu presiune.
Trebuie remarcat faptul că regiunea de presiune va fi anesteziată, adică se
efectuează terapia pentru a se relaxa și pentru a îndepărta spasmul din vezica bil-
iară, pentru a elimina bilele îngroșate, pentru a elimina staza venoasă, din cauza
căreia, presupunem că bilele din vezica biliară sunt reînnoite și procesul inflamator
din ea scade. Dacă o astfel de acțiune se efectuează o dată sau de două ori pe zi
timp de câteva zile și în unele cazuri săptămâni, atunci există posibilitatea includ-
erii vezicii biliare în muncă, cu condiția să nu existe modificări organice adânci în
ea.
Procesul inflamator al vezicii urinare se oprește, starea pacientului este mult fa-
cilitată. Există o îmbunătățire a sănătății sale, durerile de cap dispar, ulcerul duode-
nal se normalizează, prin urmare, sângerarea din gingii dispare sau scade în
dimineața în timp ce vă periază dinții, durerea în genunchi dispare sau scade, nu-
mai dacă nu este profundă procesul de distrugere.
De exemplu, puteți vorbi despre pacientul 3. P., în vârstă de 46 de ani, care de
câțiva ani era îngrijorat de durerea în hipocondrul drept, picioarele grele, articu-
lațiile dureroase, oboseala și durerile de cap periodic cu vărsături. De-a lungul
anilor, ea a fost tratată pentru boală articulară, tratamentul a adus doar o îm-
bunătățire temporară. După diagnostic, prezența colecistită, precum și bolile car-
acteristice primei runde de interacțiuni, au devenit clare. După stimularea vezicii
urinare și a altor organe din cercul de interacțiuni, starea pacientului sa îm-
bunătățit semnificativ, durerea a dispărut în hipocondrul drept, articulațiile au de-
venit mobile, anesteziați, durerile de cap s-au oprit, eficiența a crescut și somnul a
fost normalizat.
Pacientul S. K., la vârsta de 37 de ani, a fost diagnosticat cu dischinezie bil-
iară, plângeri de oboseală, dureri de cap. Ea a făcut cinci sesiuni de practică vis-
cerală, după care starea sa îmbunătățit dramatic, fluxul de bilă a revenit la nor-
mal, funcția digestivă sa îmbunătățit, durerile de cap au dispărut, greutatea sa sta-
bilizat și grăsimile din zona abdominală au dispărut.
Zonele, pe care le-am menționat la începutul acestei secțiuni, au fost folosite ca
control asupra cursului tratamentului. Pe măsură ce vezica biliară se normal-
izează și procesul inflamator dispare în ea, durerea zonelor se înghesuie și dim-
potrivă diminuează. Tratamentul este considerat complet atunci când nu există nici
o durere atunci când se apasă pe zona vezicii biliare.
În unele cazuri, în timpul stimulării, există un acompaniament sonor de golire
a vezicii biliare, exprimat printr-o rumură puternică în zona de presiune asupra
spațiului ambiental, după care survine o îmbunătățire semnificativă a sănătății.
Un exemplu în acest sens este practica sportivă. Autorul acestei monografii a
trebuit să lucreze cu sportivii din echipa de masterat în fotbal. Odată, cu câteva
minute înainte de începerea unui joc responsabil, în timpul unei încălziri pe terenul
de fotbal, unul dintre jucători se plângea de o durere bruscă acută în zona ge-
nunchiului drept. Durerea era atât de severă încât nu putea să iasă pe picior. A
apărut brusc pe fondul unei alergări complet calme de încălzire, astfel încât opți-
unea de vătămare a fost exclusă. La examinarea genunchiului, o zonă dureroasă a
fost găsită pe partea ligamentelor cruciate din fosa popliteală și, în plus, a existat
o durere severă pe suprafața anterolaterală a piciorului inferior, trecând de-a lun-

gul liniei vezicii biliare pe acest picior (punct de referință pe meridianele reflexotei
orientale).
Punerea atletului pe iarbă și apăsarea pe vezica biliară, care, apropo, a fost
dureroasă atunci când a fost presată, am auzit sunetul unei rușini în stomac. Când
mormântul s-a oprit și durerea din hipocondru a dispărut, durerea din genunchi a
dispărut aproape imediat. Totul sa întâmplat foarte repede, sportivul sa sculat și a
alergat, ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic.
În timpul lucrului în echipă, astfel de cazuri s-au repetat de mai multe ori, ceea
ce a făcut posibilă analizarea apariției unor dureri similare. Cel mai mare procent
a scăzut la momentul jocurilor responsabile, când echipa a fost tot în suspans,
adică în momentul apariției așa-numitei februri "înainte de a începe". Cei mai
emoționați jucători au suferit de durere într-o singură dreaptă sau în același timp
în ambele articulații ale genunchiului, iar atunci când au apăsat pe hipocondru, au
simțit senzații neplăcute și dureroase. O astfel de acțiune simplă, cum ar fi
apăsarea zonei vezicii biliare, a ușurat durerea sportivului și a făcut posibilă o
mai bună îndeplinire a sarcinii și, în opinia mea, a contribuit la conservarea artic-
ulațiilor.
Colectarea de material pentru lucrul cu vezica biliară, se confruntă cu un
fenomen foarte interesant, tipic pentru sportivi. În timpul pregătirii pentru un con-
curs în sistemul de arte marțiale, atlet este o revărsare a vezicii biliare și apariția
în ea de stagnare din cauza stării de suspans meciului, încălcarea muncii sale,
care se reflectă în articulații supraîncărcat. Aceasta duce la traume și, ca urmare,
reduce probabilitatea de succes a unui atlet.
Studiile noastre sugereaza ca evacuarea bilei înainte de concurs de obdavli-
vaniya, de exemplu, în box sau fotbal, face posibilă pentru a susține o grea lovitură
la ficat, reduce leziunile prin reducerea sarcinii pe articulații, care crește funcțion-
alitatea sportivului.
Așa cum am menționat mai devreme, colecistita calculată, conform observați-
ilor lui S. P. Botkin, stimulează sindromul anginei, prin urmare, dacă în timpul
stimulării apar dureri în inima din spatele sternului, atunci împingerea se face mai
atent și cu schimbarea poziției corpului în picioare sau în picioare. Acțiuni similare
- cu coleletiază suspectată.
Această terapie poate fi facilitată în continuare dacă sunt utilizați stimulatori
biomecanici (vibratoare) cu efecte măsurate, care sunt utilizați în timpul stim-
ulărilor inițiale, întotdeauna în poziții în picioare sau în picioare, după ce mâinile
au trecut anterior zona vezicii biliare. Acest lucru oferă un efect mai eficient asupra
bilei condensate și nu permite concretiilor vezicii biliare să se miște în conductă.
Cu împingerea zilnică și expunerea la vibrații în zona vezicii biliare, există
posibilitatea eliberării de nisip și pietre mici. În același timp, funcția contractilă a
vezicii biliare este restabilită, dacă acest proces nu este deloc plecat de atonie.
În medicina populară, începutul forțării a încercat să se desfășoare în faza lunii
pline, pentru că în timpul unei lună plină, fluiditatea mediilor lichide crește, ceea ce
permite o utilizare mai eficientă a sistemului de terapie viscerală.
Subliniez din nou, vibrația este utilizată numai după trecerea manuală a zonei
vezicii biliare. Terapia începe cu regiunea epigastrică, cu îndepărtarea spasmului
din tubul biliar, a sfincterului Oddi, a bulbului duodenal, după care se apasă vezica
biliară. În caz contrar, este posibil să provoace restimularea vezicii biliare,
închiderea sfincterului lui Oddi și chiar și perturbări mai profunde ale acestuia.
În unele cazuri, după cum arată practica, după o terapie corect efectuată, se
schimbă poziția vezicii biliare. El este mai aproape strânse cu arcul costal dispare
sau scade adâncimea de atonie, îmbunătățind în același timp activitatea vezicii bil-
iare dispare amărăciune în gură, stop dureri de cap, îmbunătățește starea genunchi-
ului și șoldului articulațiilor, reface funcția digestivă dispar zone de proiecție
dureroase pe cât sunt mai pure corpul devine fata , caracterul persoanei se îm-
bunătățește, constipația este eliminată.
În timpul perioadei de lucru cu pacientul, el învață să-și controleze independent
starea și să elimine imediat încălcările din organele interne.
Pacientul C. H., în vârstă de 42 de ani, sa plâns de colecistită calculată cu
plângeri de durere paroxistică în hipocondrul drept, cu o față galbenă caracteris-
tică, epuizarea fizică a corpului. Anterior am încercat să mor de foame, să aplice
urinoterapia.
Starea generală nu sa îmbunătățit, înainte și după post, a mâncat puțin, toată
mâncarea a avut un gust amar.
S-au efectuat teste de sânge și urină și s-au efectuat teste hepatice. Ultrasono-
grafia ficatului și a vezicii biliare s-a făcut: căile biliare intrahepatice au fost
mărită, vezica biliară a fost lărgită, curbată în formă, îndoită în treimea supe-
rioară, îndoită în gât, pereții ei au fost sigilați la 5 mm, conducta chistică a fost
lărgită, iar în partea distală a fost determinată formarea ecou-densă 2 , 1-1,0 cm.
A fost propusă o operație chirurgicală pentru eliminarea vezicii biliare.
После обращения к хиропракту и проведенных пяти сеансов терапии,
состояние больной заметно улучшилось, исчезла желтизна лица, проведено
повторное УЗИ, которое показало наличие мелких конкрементов в желчном
пузыре; сделанные анализы показали, что билирубин в норме. По истечении
восьми сеансов терапевтических воздействий выполнено еще одно УЗИ,
которое определило: внутрипеченочные желчные протоки сократились,
желчный пузырь без признаков воспаления, эхопегативен, холедох умеренно
деформирован, свободен от посторонних включений. Анализы крови и мочи в
пределах нормы. Одновременно с висцеральной терапией проводилась
психорегуляция, а также использовалось оливковое масло с лимонным соком
по методике очищения, описанной П. Куреновым, кроме того
рационализировали питание.
MUNCA INDEPENDENTĂ Auto-ajutorarea sau auto-terapia vis-

cerală pentru tulburările în vezica biliară
CU VEZICA BILIARĂ, (Photo 33) este că o persoană, folosind
PENTRU A ÎMBUNĂTĂȚI pumnul și degetele sale, presează în vez-
FUNCȚIA SA ică până când apare o ușoară durere.
La acest nivel de senzație de durere
ușoară, care apare la începutul stimulării, fără a schimba cantitatea de presiune, se
efectuează o pauză cu întârziere și presiune. Când nivelul de percepție a durerii
scade sau dispare complet, pumnul se mișcă mai jos de-a lungul hipocondrului, în
căutarea durerii. După găsirea următoarei zone dureroase, se efectuează o nouă
împingere, de asemenea, cu o întârziere de timp, după care se mișcă pumnul. Acest
lucru se face atâta timp cât zona de-a lungul hipocondrului drept (spațiul oko-
likolchnoe) nu este anesteziată. Numărul de piese forjate pe zi este determinat indi-
vidual de cauzalitate, dar nu trebuie să depășească trei, și anume: dimineața, la
prânz, seara înainte de culcare. Se recomandă efectuarea acțiunilor pe stomacul gol,
mai întâi în poziția de sus, apoi dintr-o poziție în picioare sau în picioare, în 30-40
de minute. înainte de mese.
CARACTERISTICI ANATOMICE Ficatul este un organ masiv glandular

de culoare roșu-brun, cântărind aproxi-
ALE FICATULUI mativ 1,5 kg (figura 13). Nu este numai o
glandă digestivă care produce bile, ci și alte funcții foarte importante. Principalele
sunt: neutralizarea diferitelor substanțe nocive care intră în ficat cu sânge circulant
(funcția barieră), participarea la metabolismul carbohidraților, proteine și o serie de
alte substanțe (funcția de schimb). În perioada embrionară, ficatul este un organ
care formează sânge.
Ficatul este situat în abdomenul superior, în principal în hipocondrul drept și
partea mai mică din epigastru în hipocondrul stâng.
Deasupra diafragmei adiacente a ficatului. Sub ficat sunt stomacul, duodenul,
flexiunea dreaptă a colonului, rinichiul drept și glanda suprarenale.
Pentru a determina proiecția ficatului de pe suprafața corpului, distingeți lim-
itele superioare și inferioare. Ambele limite se converg spre dreapta de-a lungul
liniei mediane axilare la nivelul celui de-al zecelea spațiu intercostal și la stânga
de-a lungul stângii din apropierea liniei sterne la nivelul celui de-al cincilea spațiu
intercostal.
Cel mai înalt punct al limitei superioare a ficatului este situat în cel de-al pa-
trulea spațiu intercostal de-a lungul liniei midclaviculare drepte.
Limita inferioară trece în regiunea hipocondrului drept, de-a lungul arcului
costal (aici, de obicei, ficatul nu iese în afara coastelor - nu se simte), iar în
regiunea epigastrică de-a lungul liniei mediane traversează distanța mijlocie dintre
buric și procesul xiphoid al sternului.
Ficatul are o formă neregulată, asemănătoare cu un capac de ciuperci mare. Se
distinge suprafața convexă superioară, suprafața inferioară, relativ plată și o
margine ascuțită. Organele interne sunt atașate la suprafața superioară, iar depresiu-
nile superficiale sunt lăsate pe ea.
Marginea ficatului separă o suprafață de alta, se rotește înainte și în jos și se nu-
mește marginea inferioară. Suprafața diafragmatică pe o suprafață mare este adia-
centă diafragmei, suprafața viscerală este în contact cu polul superior al rinichiului
drept și a glandei suprarenale. Prin intermediul ligamentului în formă de semilună,
care trece de la diafragmă la suprafața superioară a ficatului, este împărțit într-un
drept mai mare și un lob de stâng mai mic.
Pe suprafața viscerală a ficatului, se disting trei șanțuri bine definite: dreapta și
stânga longitudinală (cu direcție sagitală) și transversală. Aceste caneluri împart fi-
catul de jos în patru lobi: drept, pătrat, coadă și stânga.
Partea anterioară a canelurii longitudinale drepte se numește fosa a vezicii bil-
iare, iar partea posterioară, canalul inferior vena cava; Sunt organisme cu același
nume.
Partea anterioară a canelurii longitudinale din stânga se numește fanta ligamen-
tului rotund, iar partea posterioară - fanta ligamentului venoas; ele conțin liga-
mentele corespunzătoare: ligamentul rotund al ficatului - vena ombilicală mare a
fătului și a ligamentului venoasă - conducta venoasă superioară.
Canalul transversal este legat anterior de un lob pătrat al ficatului și posterior de
un lob caudat. Este poarta ficatului prin care trece artera hepatică, venă portal,
canal hepatic comun, vase limfatice și nervi.
Peritoneul acoperă cea mai mare parte a ficatului; numai partea posterioară a
suprafeței diafragmatice, îmbinată cu diafragma, și porțiunile suprafeței viscerale,
la care veziculele vezicule și vena cavă inferioară sunt adiacente, nu sunt acoperite.
Peritoneul din ficat trece la organele vecine, formând ligamentele. Aceste liga-
mente includ hepato-duodenal și hepato-gastric. Acestea merg de la poarta ficatului
la partea superioară a duodenului și la curbura mai mică a stomacului. Sub mem-
brana serică a ficatului este o teacă subțire a țesutului conjunctiv - teacă fibroasă.
Este aderat strâns la substanța ficatului, iar în zona porții pătrunde în organ, unde
formează țesutul conjunctiv între segmentele ficatului.
Spre deosebire de alte organe, nu numai sângele arterial, dar și cel venoas,
curge spre ficat. Sângele arterial este eliberat de artera hepatică, iar sângele venos
este eliberat de vena portalului. Prezența venei portalului este asociată cu funcțiile
ficatului. În acest sens, sângele furnizează diferite substanțe din procesele metabol-
ice care au loc în ficat (de exemplu, nutrienți din intestinul subțire) din organele
neparate ale cavității abdominale. Se efectuează detoxifierea produselor de
degradare.
Artera hepatică și vena portalului, care au intrat în ficat prin poarta sa, în interi-
orul organului sunt divizate succesiv în ramuri mai mici și mai mici. Aceste vase,
situate între lobulele ficatului, se numesc artere și vene interlobulare. Din ele
provine capilarii intralobulari care curg in venele centrale. Vasele centrale ale mai
multor lobi se îmbină în vasele venoase mai mari, care, la rândul lor, sunt inter-
conectate, ducând la formarea a 2-3 vene hepatice. Acestea din urmă intră în vena
cava inferioară în locul în care se află în apropierea ficatului.
După examinarea trăsăturilor anatomice ale ficatului, continuăm descrierea ter-
apiei sale viscerale.
TERAPIA HEPATICA Stimularea ficatului în medicina pop-
ulară se realizează pe același principiu ca
VISCERALĂ și stimularea vezicii biliare. Un studiu al
ficatului în zonele de proiecție, prin definiție, amploarea încălcării, indicațiile și
contraindicațiile.
Contraindicațiile pentru lucrul cu ficatul sunt frecvente pentru terapia vis-
cerală a abdomenului și specifice:
ciroza hepatică;
echinococcus ficat.
Indicațiile includ:
colecistită lentă, cu manifestări dureroase ale ficatului;
congestie în ficat;
boala Botkin anterioară.
Terapia începe din regiunea epigastrică, unde lobul stâng al ficatului este local-
izat anatomic.
Pacientul se află pe spate, mâinile sunt așezate de-a lungul corpului și ge-
nunchii sunt înclinați pe jumătate pentru o relaxare mai mare a mușchilor abdomi-
nali, capul este ridicat. Medicul, de preferință, este în stânga pacientului.
Acțiunile pregătitoare, și anume tratamentul funcției vezicii biliare, trebuie să
fie finalizate până în prezent, ceea ce face posibilă stimularea ficatului.
Acțiunile practice sunt efectuate după cum urmează.
Degetul mare al mâinii stângi, ajutând degetele mâinii drepte - indicele și mi-
jlocul, așa cum se arată în foto. 34, la o anumită distanță de arcul costal drept, se
aplică presiunea în spațiul perihepatic până când apare o senzație dureroasă în
regiunea ficatului. Presiunea se desfășoară sub un unghi în raport cu arcul costal, în
hipocondru, iar unghiul de depresie se modifică după dispariția durerii. Timpul de

presare într-o zonă sau plan, de preferință, nu trebuie să depășească două minute.
Rearanjând degetul, medicul apasă pe hipocondru înainte de a simți durerea ușoară,
se face o întârziere de timp și, după ce durerea dispare, degetul se mișcă într-un alt
punct al hipocondrului drept și astfel se efectuează anestezia întregului hipocondru,
unde este localizat ficatul. Stimularea este considerată completă, dacă atunci când
apăsați pe zona hipocondrului drept, durerea va fi absentă.
În același timp, durerea zonei de proiecție a ficatului asupra corpului pacientu-
lui dispare sau este redusă semnificativ.
După stimulare, pacientul este util să se afle pe partea stângă cu un încălzitor
cald pe hipocondrul drept, pentru a îmbunătăți fluxul de bilă timp de una până la
două ore. Dacă, după stimulare, pacientul are un sentiment de durere în ficat,
aceasta indică o supra-stimulare a organului. În acest caz, este util să beți o canti-
tate mică de ceai dulce fierbinte. Stimularea efectuată corespunzător nu trebuie să
provoace exacerbări, în plus, nu ar trebui să existe vânătăi pe pielea pacientului.
Lucrul zilnic cu ficatul și alte organe dă modificări aspectului limbii.
Lumanarea dispare, sfârcuri roșii pe partea dreaptă, limba devine mai roz,
bunăstarea se îmbunătățește, iar acuitatea vizuală crește uneori. Terapia se
efectuează o dată pe zi, dar dacă cazul este complicat, atunci de două ori pe zi -
dimineața și seara. Numărul de sesiuni este determinat individual, până când dis-
pare senzația de durere din hipocondru.
Folosirea fitoterapiei, hirudoterapiei, medicamentelor, ambalajelor calde,
acupuncturii, tubajelor cu ulei de măsline și sucului de lămâie, încălzitoarele de apă
caldă, accelerează procesul de recuperare a ficatului și provoacă o îmbunătățire a
stării corpului în ansamblu.
De exemplu, puteți descrie canalul de ulei, care va completa terapia ficatului și
a vezicii biliare.
În dimineața pe stomacul gol, organele sunt presate în conformitate cu schema
descrisă, iar pe parcursul zilei pacientul se abține să mănânce. La ora 19 se face o
clismă adâncă cu apă fiartă la temperatura camerei cu lămâie acidificată. În jurul
orei 23 seara, pacientul bea 100-300 g de ulei de măsline (cantitatea depinde de
greutatea corporală și de starea pacientului), spălându-l cu 100-300 g suc de lămâie
(se recomandă să bei suc de lamaie, protejând dinții de contactul cu el, poți folosi
cocktail tub), după care el bea încă o lingură de ulei de ricin și se află pe partea
stângă, stabilind un pad de încălzire pe partea de sus a ficatului. Datorită acestei
poziții, partea inferioară a vezicii biliare este mai mare decât conducta chistică.
După cum a demonstrat practica, această situație oferă o eficiență mai mare a tuba-
jului.
În dimineața sau după-amiaza zilei următoare, în masele fecale se pot observa
incluziuni de culoare verde, întunecată, maronie, rubinie sau albă. Culoarea și can-
titatea de incluziuni care ies din intestin depind de gradul de afectare a ficatului și a
vezicii biliare.
Mâncare în această zi, este de dorit să începeți cu fulgi de ovăz, fierte în apă.
Uneori, bilă, care iese în timpul tubulaturii, poate fi utilizată pentru comprese
pe zona articulațiilor rupte, cu manifestări dureroase artritice.
Pentru a asigura un randament mai mare de incluziuni biliare, o cantitate mai
mare de ulei de măsline (din măslinele mature) într-o cantitate de până la 300 g și
aceeași cantitate de suc de lămâie este folosită, folosind o sticlă sau câteva picături
de atropină, cantitatea este determinată de greutate și de starea pacientului.
Ca un mijloc suplimentar de îmbunătățire a funcției hepatice, se pot utiliza

efecte asupra zonelor reflexe ale ficatului, care au fost utilizate ca diagnostic
înainte de stimulare. Influențarea masajului asupra acestor părți ale corpului, real-
izează dispariția completă a sensibilității la durere, dacă este prezentă. În acest caz,
este permisă utilizarea diferitelor stimulatoare sau vibratoare, concentrându-se
asupra stării pacientului și a susceptibilității acestuia la instrumente și vibrații.
FELCUL SELF-AJUTOR ÎN VIOLAREA FUNCȚIEI LIVERULUI (Figura
35) este faptul că o persoană, folosind pumnul și degetele (Foto 35), exercită pre-
siune asupra zonei ficatului până la apariția durerii ușoare.
La acel nivel de durere, care a apărut la începutul terapiei, fără a schimba canti-
tatea de presiune asupra abdomenului, expunerea timpului este dată. Când durerea
dispare, pumnul trece prin hipocondru, căutând următorul sit cu durere. După ce a
găsit următoarea zonă dureroasă, se efectuează o nouă împingere cu întârziere,
după care se mișcă din nou pumnul. Și așa până când regiunea hipocondrului drept
(regiunea perihepatică) nu este anesteziată. Numărul de forțe pe zi este determinat
individual de starea de sănătate, de preferință pe stomacul gol sau cu 30 de minute
înainte de masă. Este mai bine să se efectueze terapia în poziție de sus, apoi dintr-o
poziție în picioare sau în picioare.
CARACTERISTICI Pancreasul este un organ alungit al unei
structuri lobulare cântărind aproximativ
ANATOMICE ALE 70-80 g (figura 13). Pancreasul este situat
PANCREASULUI în spatele stomacului, pe peretele din
spate al cavității abdominale, în spațiul retroperitoneal. În raport cu coloana verte-
brală, se află transversal. În pancreas distingeți capul, corpul și coada. Capul pan-
creasului este partea dreaptă îngroșată a acestuia, adiacentă duodenului. Corpul -
partea de mijloc a glandei, are forma unei prisme triunghiulare, se află la nivelul
vertebrelor lombare. Coada - partea îngustată a glandei, îndreptată spre stânga, adi-
acentă splinei și flexiunea stângă a colonului. În grosimea glandei de-a lungul
lungimii sale trece canalul glandei; se deschide cu conducta biliară comună pe pa-
pila majoră a duodenului. Deseori, există o conductă pancreatică suplimentară, a
cărei deschidere se află pe papila mică a duodenului.
Structura internă a pancreasului aparține glandelor tubulare-alveolare complexe. Se
compune din mai multe segmente, între care există straturi de țesut conjunctiv fi-
bros vărsat. În aceste straturi se găsesc vasele și nervii. Căile de eliberare ale lob-
ulelor curg în canalul glandelor. Lobulele glandei împreună cu canalele formează
împreună partea exocrină (exocrină) a pancreasului. Partea sa endocrină constă în
grupuri de celule glandulare specifice numite insulițe; insulele din conductele ex-
cretoare nu au.
Pancreasul este în afară acoperit cu o capsulă foarte subțire a țesutului conjunctiv.
Peritoneul acopera glanda chiar in față.
PANCREAS TERAPIA Înainte de a începe stimularea pan-
creasului, sunt specificate indicațiile și
contraindicațiile pentru lucru.
Contraindicațiile vor fi tulburări generale și specifice în organism:
diabet zaharat sever pe fondul unei vezicii biliare îndepărtate, dependență pre-
lungită de insulină.
Următoarele condiții ale corpului pot servi drept indicații pentru lucrul cu pan-
creasul:
pancreatită ușoară până la moderată;
diabet zaharat non-insulino-dependent.
Pancreasul este stimulat după cum urmează. Distanța dintre buric și procesul
xiphoid de pe stomacul pacientului de-a lungul liniei mediane a abdomenului este
împărțită în trei părți. Originea segmentelor din buric. Limita dintre prima și a doua
parte, prin care trece linia orizontală condiționată, aparține zonei pancreasului. Pre-
siunile se efectuează de-a lungul acestui segment orizontal (aproape de spațiul pan-
creasului) (Photo 36). Apăsarea se face de-a lungul liniei de durere.
În unele cazuri, dacă pliul abdominal se află în a treia parte a segmentului, linia
de stimulare a pancreasului se desfășoară de-a lungul acestei ori.
Prima presiune până la apariția durerii este ținută puțin în dreapta liniei medi-
ane a abdomenului. O condiție prealabilă este poziția pacientului pe spate, cu pi-
cioarele îndoite la genunchi și capul înălțat. Medicul este situat pe partea pacientu-
lui. Presiunea se face până când apare prima senzație dureroasă, după care se fix-
ează gradul de presiune, durata maximă de expunere într-un plan - în două minute,
până când durerea dispare. Degetul se deplasează până la linia mediană a ab-
domenului, iar presiunea pe abdomen se repetă, de asemenea, până când durerea
dispare sau se reduce semnificativ. Apoi, degetul se deplasează spre hipocondrul
stâng al pacientului, concentrându-se din nou asupra durerii. În partea stângă a ab-
domenului, linia de impact ușor se curbează în sus. Deplasându-se de-a lungul
acestei linii, ele sunt conduse de durerea ei. Terapia cu glande este considerată
completă dacă nu există durere după oa doua trecere prin această linie. În unele
cazuri, se efectuează două sau trei treceri.
Cu o stimulare corect executată, a doua zi, se poate observa o slăbire în timpul
împingerii testului în spațiul aproape pancreatic.
Astfel, fiecare nouă stimulare aduce o reducere a durerii, îmbunătățirea
bunăstării pacientului. Dacă durerea nu dispare complet în momentul stimulării și
se observă doar o scădere a nivelului acesteia, stimularea la acest nivel de durere se
oprește și se repetă numai a doua zi. În acest caz, indică, probabil, neglijarea sau
durata bolii.
AJUTORUL ÎN SUSPENSIE A PACCINEI. În ajutorul de sine, ca și în cazul
precedent, se folosește pumnul propriu (foto 37), forța de presare este asigurată cu
ajutorul mâinii a doua. Stimularea este efectuată în conformitate cu schema de-
scrisă anterior în poziția de susținere.
Ca factor care sporește efectul terapeutic, poate fi utilizat un vibrator cu o am-
plitudine și o frecvență mică în intervalul de 25-30 Hz, dar numai după dezvoltarea
manuală a zonei.
Timpul de funcționare în vibratorul cu puncte de durere nu trebuie să de-
pășească un minut. Trecerea prin vibrator de-a lungul liniei de stimulare a pancrea-
sului trebuie efectuată numai după presarea manuală a acestei linii.
Trebuie remarcat faptul că munca cu pancreasul este foarte responsabilă și se-
rioasă, în special în cazul bolilor cronice, este nevoie de o mare atenție din partea
chiropractorului și trebuie să existe o abilitate preliminară în muncă. În același
timp, utilizarea hirudoterapiei pe suprafața pancreasului ca factor auxiliar supli-
mentar oferă rezultate bune.
CARACTERISTICI Intestinul subțire - cea mai lungă

secțiune a canalului alimentar-vascular
ANATOMICE ALE care urmează stomacului - este de aproxi-
INTESTINULUI SUBȚIRE mativ 5-7 m (figura 15). Este cea mai in-
ȘI GROS tensă și cea mai digerată hrană (proteine,
grăsimi și carbohidrați), nutrienții sunt
absorbiți în sânge și limf.
Se disting trei părți ale intestinului subțire: duodenul, jejunul și ileonul. Ileumul
din fosa ileală dreaptă trece în intestinul gros.
Duodenul este cea mai scurtă parte a intestinului subțire, lungimea acestuia fi-
ind de aproximativ 25 cm. Este fixată pe peretele abdominal posterior și se află în
partea din față și în partea dreaptă a părții lombare a diafragmei, sub porțiunea pă-
trată a ficatului. Pornind de la pilorul stomacului, duodenul este îndoit de potcoavă,
acoperind capul pancreatic (figura 13). În intestin se disting patru părți: superioară,
descendentă, orizontală (inferioară) și ascendentă. Partea superioară este situată la
nivelul vertebrelor lombare I, partea descendentă coboară de-a lungul părții drepte
a vertebrelor lombare II-III. Membrana mucoasă a părții descendente a duodenului,
pe lângă numeroasele pliuri circulare, are o singură pliantă longitudinală. Pe ea se
află papila majoră a duodenului, pe care se deschide canalul excretor al pancreasu-
lui și conducta biliară comună cu o deschidere comună. Deasupra papilei majore,
poate exista o papilă mică non-permanentă a duodenului, care este confluența
canalului pancreatic suplimentar (de asemenea, non-permanent).
Partea orizontală a duodenului este situată în fața vertebrei lombare III; partea
ascendentă se ridică în partea stângă a corpului vertebrei lombare II și în acest loc
trece în jejun.
La locul de tranziție se formează o îndoire pronunțată a duodenului-slab.
Duodenul joacă un rol important în digestie.
Ea își exercită efectul asupra sucului de pancreas alimentar, a bilei și a sucului,
produs de glandele duodenale.
Jejunul și ileumul trec unul în celălalt fără o graniță pronunțată. Lungimea je-
junului este de aproximativ 2/5, iar ileumul - 3/5 din lungimea totală. Ambele in-
testine formează multe bucle, care ocupă cea mai mare parte a cavității abdominale
medii și coboară parțial în cavitatea pelviană. Prin mezenterul comun, buclele in -
testinale sunt suspendate de peretele abdominal posterior.
Zidul intestinului subțire constă din trei cochilii.
Membrana exterioară seroasă este peritoneul. Acoperă duodenul într-o mare
măsură doar în față, iar jejunul și ileumul - de pe toate laturile și formează mezen-
terul intestinului subțire. Stratul mijlociu, muscular este reprezentat de două straturi
de țesut muscular necomprimat: circulară longitudinală exterioară și internă. Căp-
tușeala interioară a peretelui intestinului subțire - membrana mucoasă - este legată
de membrana musculară a submucozei bine definite și formează numeroase pliuri
circulare permanente. Aceste pliuri sunt bine exprimate aproape de-a lungul in-
testinului subțire. Ele sunt absente numai în partea superioară a duodenului, oare-
cum netezite în partea descendentă a acestui intestin și în ileonul final. Datorită pli-
urilor, suprafața membranei mucoase crește semnificativ.
La marginea ileonului și a colonului, membrana mucoasă, împreună cu stratul
muscular, formează supapa ileo-cecală. Se compune din două părți, numite buze.
Acestea din urmă sunt transformate în lumenul colonului și limitează deschiderea
ileocecală, care deschide ileumul în cec. Valva ileocecal acționează ca un sfincter:

permite mișcarea liberă a conținutului intestinului subțire în intestinul gros și
previne mișcarea din spate.
Membrana mucoasă a intestinului subțire este căptușită cu epiteliu coloidal
multistrat. Folosind un microscop electronic, sa stabilit că banda prezentă pe
suprafața liberă a celulelor epiteliale constă într-un set de creștere, microvilli.
Fiecare microvilli este echipat cu un tubular foarte subțire. Microvilli joacă un rol
important în absorbția nutrienților și în așa numita digestie parietală. Între celulele
epiteliului coloidal multistrat există celule singulare care secrete care secretă mu-
cus.
În grosimea membranei mucoase există acumulări de țesut limfoid - foliculi
limfatici. Există foliculi limfatici unici și de grup. Foliculii unici sunt formațiuni
relativ mici (cu diametrul de până la 3 mm), amplasate în intestinul subțire.
Grupurile foliculare limfatice sunt acumulări mai mari de țesut limfoid (cu
lungimea câtorva centimetri), acestea fiind situate în ileonul final. Există, de
asemenea, foliculi limfatici de grup din anexa (apendice). Copiii din intestinul sub-
țire au până la 15.000 de foliculi unici și până la 50 de grupuri. Numărul lor scade
odată cu vârsta.
Pentru că membrana mucoasă a intestinului subțire este caracterizată de
prezența vililor; în alte părți ale canalului alimentar lipsesc. Vulturile intestinale
sunt afecțiuni ale membranei mucoase formate de toate straturile sale. Pe suprafața
fiecărui villus există un strat de epiteliu coloidal multistrat. Sub epiteliu este un țe-
sut conjunctiv fibros liber, împreună cu un număr mic de miociste. Capilarele san-
guine și limfatice și fibrele nervoase trec prin villi. Înălțimea bolților este de 0,5
până la 1,5 mm. Numărul total de vile atinge 4 milioane sau mai mult. Datorită vil-
liilor, suprafața mucoasei intestinului subțire crește de mai multe ori. Villi sunt
folosite pentru a absorbi substanțele nutritive. Epileul faculozei, după cum se ob-
servă, este implicat nu numai în absorbție, ci și în digestie. Produsele de defalcare a
proteinelor și a carbohidraților sunt absorbite în sânge, iar produsele de defalcare a
grăsimilor - în principal în limfa. Villi conferă membranei mucoase a intestinului
subțire un aspect catifelat.
În plus față de villi, pe membrana mucoasă a intestinului subțire se găsesc
adâncituri sub formă de tuburi mici - cripte intestinale. Ele sunt căptușite cu
epiteliu, incluzând celule de diferite forme. Numărul total de cripte din intestinul
subțire ajunge la 150 de milioane.
În peretele intestinului subțire există glande care secretă sucul intestinal. Infla-
mația intestinului subțire - enteritis.
Intestinul gros este secțiunea finală a canalului alimentar (figura 15). Lungimea
acestuia este de 1,5-2 m. Porțiunile nedigerate de hrană (celuloză, unele proteine
etc.) sunt transferate din intestinul subțire, aici sunt parțial descompuse ca urmare a
proceselor de fermentare și dezintegrare cauzate de microflora. Funcția principală a
colonului este formarea fecalelor (în același timp, aspirația apelor) și excreția aces-
tuia.
Intestinul gros este împărțit în trei părți: cecumul cu procesul vermiform, colon
și rect.
Cecumul este partea inițială a colonului (figura 19), situată în fosa ileală
dreaptă, sub nivelul ileului. Lungimea sa este de aproximativ 6 cm, iar diametrul
poate ajunge la 7,0-7,5 cm.
Fig. 19. Cecum cu un proces în formă de vierme.

1 - procesul de umplutură; 2 - bandă de colon liberă; 3 - casete; 4 - falduri semilunare ale colonului; 5 - supapă ileocenă; 6 - cecum; 7 - apendi
Apendicele vermiform, sau apendicele, se îndepărtează de marginea inferioară
a cecului și coboară de obicei la intrarea în pelvis. În cazuri rare, se află în
spatele cecului și, în creștere, poate ajunge la ficat. Grosimea apendicelui este de
0,5-1,0 cm, iar lungimea variază de la 3-4 până la 18-20 cm (de obicei 7-9 cm).
Apendicele are o cavitate îngustă care se deschide în cecum cu o deschidere a
apendicelului, înconjurată de o mică parte a membranei mucoase (clapa). Anexa
are mesenteria proprie.
Colonul urmărește orbul și sub forma unei jgheaburi care înconjoară buclele
intestinului subțire. Distinge: colon ascendent, colon transversal, colon descendent
și colon sigmoid.
Colonul ascendent este situat în cavitatea abdominală din dreapta și este adia-
cent peretelui din spate. Se ridică de la cecum la ficat și, formând o îndoire (în-
doiala dreaptă a colonului), trece în colonul transversal.
Transversal, colonul trece în cavitatea abdominală de la dreapta la stânga, sit-
uată sub stomac, deasupra buclelor intestinului subțire. Are un mesenter, prin in-
termediul căruia este atașat de peretele abdominal posterior. Înaintea colonului
transversal, care crește împreună cu el, coboară un omentum mare.
În spatele ei pe peretele din spate al cavității abdominale sunt duodenul și pan-
creasul. În hipocondrul stâng sub splină, colonul transversal formează o îndoire (ar-
cul stâng al colonului) și trece în colonul descendent.
Colonul descendent se află în partea stângă a abdomenului, situată adiacent
peretelui abdominal posterior. La nivelul creastei iliace stânga, trece în colonul sig-
moid.
Colonul sigmoid are un mezenter, prin care este suspendat din fosa ileală
stângă. Formează bucle, a căror poziție poate varia în funcție de gradul de
umplere a acesteia și de organele vecine. Deci, atunci când vezica urinară și rectul
sunt golite, buclele sigmoide coboară în cavitatea pelviană. La nivelul celei de-a
treia vertebre sacrale, colonul sigmoid trece în rect. Zidul cecului și al colonului
este alcătuit din membranele musculare seroase și medii exterioare și din mucoasa
interioară cu submucoasă. Membrana seroasă - peritoneul acoperă diferite părți
ale colonului în mod diferit. Cecum, colon transversal și colon sigmoid sunt
acoperite cu peritoneu pe toate laturile, cu transversal și sigmoid cu mesenter, iar

în cecum nu există de obicei nici un mesenter. Colonul ascendent și coloana de-
scendentă sunt acoperite cu peritoneu numai din trei laturi în față și din lateral;
spatele este acoperit cu un strat subțire de țesut conjunctiv.
Stratul muscular al cecului și al colonului este reprezentat de două straturi de
țesut muscular: circumferința interioară și exterioară longitudinală; acesta din urmă
nu este situat într-o placă solidă, ci sub forma a trei cordoane longitudinale - benzi
de colon. Benzile sunt puțin mai scurte decât restul peretelui intestinal, prin ur -
mare, pe suprafața intestinului dintre benzi se formează trei rânduri de blistere, nu-
mite hausters de colon. De-a lungul benzilor omentale și libere există suprafețe
asemănătoare cu degetele peritoneului, de obicei umplut cu grăsime, procesele
omental. Panglicile longitudinale, haustrele și procesele omental se găsesc numai
pe intestinul gros (cu excepția rectului) și sunt semne externe prin care intestinul
gros poate fi distins de cel mic. Submucoasa din peretele colonului este bine expri-
mată.
Membrana mucoasă a orbului și a colonului formează trei rânduri de falduri
transversale. Există, de asemenea, numeroase cripte pe el. Singurele foliculi lim-
fatici sunt localizați în stratul mucoasei și în submucoasă. Mucoasa este căptușită
cu un epiteliu coloidal cu un singur strat.
În cripte, se găsește un număr mare de celule calciforme care produc mucus.
Peretele apendicelui este alcătuit din aceleași membrane ca peretele cecului și
colonului, dar suprafața apendicei este netedă - nu există semne exterioare tipice
intestinului gros. În membrana mucoasă a anexei există un număr mare de foliculi
limfatici.
Rectul este partea finală a colonului și a întregului canal digestiv. Acesta este
situat în cavitatea pelviană și se termină în zona picioarelor cu un anus (anus). În
fața rectului la bărbați sunt vezica urinară, veziculele seminale și glanda prostat-
ică, iar la femei - uterul și vaginul. În spatele ei sunt sacru și coadă. Lungimea rec-
tului la adulți este de 15-20 cm, iar diametrul în diferite părți variază de la 5 la 20
cm. Numele intestinului nu este complet precis, deoarece formează îndoiri. Două
coturi în planul sagital, sacral și perineal, corespund concavității sacrumului și
coroanei coccisului.
În rect sunt două părți: canalul superior - lung și inferior scurt și îngust - anus
(anal). Partea superioară la început este relativ îngustă și apoi formează o expan-
siune - ampulla rectului în care se acumulează masele fecale.
Peretele rectului are aceleași cochilii ca și colonul, dar nu există bande, haustre
și procese omentale pe acesta. Membrana musculară este formată dintr-un strat ex-
terior longitudinal și interior circular constând din țesut muscular ne-curbat. Mu-
coasa rectală din regiunea pelviană formează mai multe pliuri transversale,
acoperind jumătate din circumferința intestinului și până la zece pliuri longitudi-
nale în canalul anal. În submucoasa pliurilor este un număr mare de vase venoase.
TERAPIA VISCERALĂ A nainte de începerea lucrului, medicul
trebuie să se asigure că abdomenul pa-
INTESTIULUI cientului nu este "periculos"; nu există
contraindicații generale și specifice pentru terapie.
La femei, zonele asociate cu starea apendicelui și a ovarelor sunt vizibile. Dacă
există tulburări, terapia începe cu ele, va fi descrisă mai jos.
Contraindicațiile specifice sunt:
zonele disponibile pe abdomen cu sensibilitate crescută la durerea pielii și
o reacție paradoxală;
afecțiuni ale pielii sub formă de răni, crăpături de sângerare, vânătăi și

abraziuni dureroase, care se extind din greu de la sigiliile dureroase ale stom-
acului;
inflamarea apendicei;
intestine cu ulcere hemoragice interne;
diaree;
ascită;
Boala Crohn;
tuberculoza intestinală;
mielopatia.
În medicina populară, terapia intestinală viscerală a fost efectuată în ur-
mătoarele cazuri:
plângerile pacientului de constipație;
"Disfuncționalitatea abdominală", ca și în medicina populară, a fost numită
boală care a apărut la om după ridicarea greutăților limită, însoțită de apariția
durerii în abdomen;
așa-numita "omisiune a stomacului", însoțită de disfuncții ale sistemului di-
gestiv;
colită, balonare, constipație prelungită;
omisiunea rinichilor și a uterului la femei, ca una dintre etapele intermediare
de creștere și normalizare a muncii lor;
diskinezia canalelor biliare, colecistită, pancreatită, cu condiția ca acestea să fie
normalizate conform metodei descrise anterior;
în cazul unei vezicii biliare îndepărtate sau al atoniei sale, astfel de manip-
ulări trebuie efectuate cel puțin o dată pe săptămână sau cel puțin de două ori pe
lună pentru a îmbunătăți activitatea intestinală;
poziția anormală a ombilicului față de albul său poate servi ca terapie manu-
ală pentru abdomen.
În abdomenul pacientului, uneori este prezentă dislocarea aortică, ceea ce duce
la afectarea circulației sângelui în membrele inferioare și organele pelvine. Pentru a
determina violarea pe verticală, fie în zona ombilicului se introduc fie degetul
arătător, fie degetul mijlociu și degetele mijlocii. Acest tip de cheie este folosit
pentru a determina poziția aortei prin pulsarea ei (foto 40). Dacă presiunea aortei
este percepută sub presiune cu degetele din dreapta în abdomenul pacientului,
atunci aceasta este o indicație pentru lucrul cu stomacul. În poziția normală a in -
testinului, aorta ar trebui să pulseze spre stânga buricului.
Stimularea intestinelor cu vindecătorul începe în partea dreaptă a abdomenului
pacientului, întinzându-se pe spate cu capul înălțat și cu picioarele îndoite la ge-
nunchi. Medicul este pe partea stângă.
Prima presiune înainte de apariția unei senzații dureroase se realizează pe ra-
mura ascendentă a intestinului gros, între buric și creasta iliacă.
Apăsarea se face cu puțin efort, forța este distribuită adânc în abdomen și spre
centrul înainte spre ombilic. Presiunea de la început prevalează în direcțiile de
adâncime și, dacă există durere, atunci mișcarea brațului se oprește până când dur-
erea dispare. Apoi, se adaugă presiune către ombilicul pacientului până la urmă-
toarea apariție a durerii. De îndată ce durerea dispare, forța de presiune crește până
la apariția unei noi și forța de presiune este suspendată din nou până când dispare.
Timpul de expunere când se apasă într-o direcție - în decurs de trei minute. După
aceasta, mâna se deplasează în sus de-a lungul ramurii ascendente a intestinului
gros de cantitatea de patru degete împreună și se repetă manipularea anterioară.
Apoi degetele pliate cad în partea inferioară a ramurii ascendente a intestinului gros
și în aceeași ordine se efectuează o acțiune similară.
Manipularea în partea dreaptă este considerată completă dacă nu există durere
în timpul presiunii verticale asupra zonei abdominale.
După normalizarea părții drepte, se efectuează lucrul cu partea stângă a pacien-
tului.
Partea stângă începe pe coloana descendentă în regiunea colonului sigmoid.
Presiunea din partea laterală este puțin sub nivelul buricului, presiunea fiind exerci-
tată de degetele în jos spre adâncimile abdomenului și spre buric. Există un fel de
mișcare intestinală înainte de durerea inițială în zona sigmei și a intestinului sub-
țire.
Un efect complementar asupra terapiei intestinale este de a schimba poziția pa-
cientului. Acesta este așezat pe partea sa și împingerea intestinală continuă așa cum
a fost descris anterior.
După mișcarea abdominală, lucrul cheie se face pentru a îmbunătăți funcțiile in-
testinului cu ajutorul instrumentelor disponibile. În unele regiuni din Rusia, acest
lucru se face cu un pot.
Potul este așezat în partea inferioară a ombilicului (Photo 41). Pacientul este ru-
gat să respire cu stomacul său pentru a observa mișcarea vasului în sus și în jos,
după care se aplică presiunea pe vas cu rotația în sensul acelor de ceasornic.
Această rotație determină o deplasare a pielii și, în parte, a intestinului subțire, în
timp ce pacientul exercită o respirație abdominală profundă, adică gradul de pre-
siune al vasului pe stomac este determinat de capacitatea pacientului de a efectua
acțiuni respiratorii de către stomac - aproximativ 5-7 mișcări respiratorii. Vasul se
rotește aproximativ la un unghi de 90 de grade pe expirație, după care abdomenul
este palpat pentru prezența durerii. Operațiile efectuate în mod corespunzător
scutesc "spasmele" sau congestia venoasă a intestinului subțire și anestezia sa.
După aceasta se efectuează o verificare de control a pulsației aortice. Cu locația
corectă a aortei, pulsul aortic începe să fie auzit în stânga de lângă proiecția verti -
cală a buricului în jos.
La popoarele din estul Rusiei, în loc de o oală, atunci când ombilicul a fost ră-
sucite, a fost folosit un nod făcut dintr-un prosop, care a fost introdus ca o cheie în
buric și apoi și rotit simultan cu expirarea (Photo 42).
În regiunile nordice ale Rusiei, două mâini au fost asamblate pe linia albă, pli -
ate împreună sau pur și simplu cu un pumn și în același fel în care cheia a fost
folosită pentru a se întoarce (Figura 43).
Trebuie remarcat faptul că aceste manipulări sunt periculoase. Ele sunt întot-
deauna însoțite de durere din intestinul pacientului, deci munca ar trebui să fie
foarte, foarte atentă. Cu astfel de mișcări, se observă o schimbare a poziției in -
testinului, trebuie să aibă suficientă experiență și abilitate pentru a-și asuma această
funcție.
Aceste acțiuni pot fi completate cu ajutorul vibratoarelor pentru a crește circu-
lația sângelui și a atenua staza venoasă reziduală după tăiere. Vibrațiile de
frecvență și amplitudine ale vibratorului sunt selectate individual pentru fiecare pa-
cient, în funcție de susceptibilitatea și bunăstarea sa.
În timp ce lucrați cu abdomenul pacientului, pentru un efect mai mare, puteți
utiliza diverse clisme cu plante medicinale: mușețel, țelandină, calendula etc., care
pot fi efectuate înainte de stimulare sau după.
TERAPIA VISCERALĂ A Tratamentul splinei are propriile indi-

cații și contraindicații. Contraindicațiile
SPLINEI sunt comune practicii viscerale.
Indicatiile pentru stimulare includ:
congestie în splină;
prezența zonelor reflexe excitate.
Medicul este, de preferință, situat în partea dreaptă a pacientului. Pacientul se
află pe spate, picioarele se îndoaie la genunchi pentru o relaxare mai completă a
abdomenului, cu capul ridicat. Stimularea se efectuează în mod similar cu stimula-
rea ficatului și începe cu regiunea epigastrică a hipocondrului stâng. Apăsând dege-
tul mare al mâinii drepte cu degetele mâinii stângi în hipocondru, până se produce
durerea. După dispariția durerii, degetul se deplasează pe arcul costal. În timpul
mișcării degetului, unghiul de schimbare a presiunii în hipocondru, căutarea durerii
se face, găsind-o, presiunea este întârziată până când este eliminată. După stimu-
lare, se efectuează o verificare de control prin trecerea repetată prin apăsarea și
atingerea regiunii splinei. Durerea trebuie să lipsească. Un punct de referință simul-
tan privind întinderea sau dispariția zonelor de control ale splinei de pe corpul pa -
cientului.
Stimularea se poate face în fiecare zi, în unele cazuri de două ori pe zi,
dimineața și seara. Cu fiecare zi nouă, durerea cu presiune ar trebui să scadă, iar
adâncimea presiunii crește. Timpul de expunere la punctul de presiune în timpul
tratamentului în decurs de trei minute.
IV. TERAPIA INTERACTIUNILOR AL DOILEA CERC

CARACTERISTICI ANATOMICE organele excretoare servesc o funcție im-
portantă a țesuturilor de purificare de
RINICHI evacuare în toxine metabolice (saruri,
uree, etc.) Acestea includ: rinichi, uretere, vezica urinara si uretra.
Rinichi, dreapta și la stânga, fiecare cântărind aproximativ 150 g, sunt abdomen
retroperitoneale. Rinichiul drept este situat la nivelul toracic XII - III din jumătatea
superioară a vertebrelor lombare, rinichiul stâng - la jumătatea inferioară a XI sân -
II a vertebrelor lombare. Următoarele organisme sunt aproape de rinichi: a) spate -
porțiunea lombară a diafragmei, psoas și lumborum Quadratus; b) în fața rinichiu-
lui drept - lobe drept al ficatului, flexura dreapta a colonului și partea descendentă a
duodenului, față de rinichi stâng - stomac, coada pancreasului, splinei; c) de mai
sus fiecare rinichi - glanda suprarenală.
Bud acoperit cu propria cochilie - capsula fibroasă constând din țesut conjunc-
tiv. capsula fibroasă a rinichiului este adiacent la substanța, dar este slab aderente și
pot fi ușor separate. In jurul rinichi este acumularea de tesut adipos - capsulă de
grăsime, cât și în afara acesteia - fascia renală. capsula Adipose invecineaza cap-
sulei fibroase și este mai pronunțată pe suprafața posterioară a rinichiului. fascia re-
nală acoperă capsula de grăsime și are două piese - față și spate. Rinichi de peri-
toneu acoperite numai din față.
Rinichi cu coajă vaselor renale sunt dispozitivul de blocare său. Pentru unii oa-
meni, există o relaxare a aparatului de fixare a rinichiului și este deplasată de la
locul ei, care apare uneori în pelvis. Aceasta se numește un rinichi rătăcitor.
Rinichiul are o formă de fasole. Se disting suprafețele frontale și posterioare,
marginile laterale și medial polul superior și inferior. Marginea laterală a convexă
și mediale - și are o canelură concavă - poarta de rinichi. Dupa poarta rinichiului te-
stat arterei renale, renale Viena, limfatica, nervi, într-un plex artera renala si in-
sotire ureter. rinichi Poarta continuă în adâncitura înconjurată de substanța rinichi -
sinusul renal. sinusului renal implicat de rinichi mici și cupe mari, pelvis renal,
nervii și vasele de sânge, înconjurat de fibre. cesti mici de 8 - 12, ele au forma unor
largi, dar tuburi scurte.
Fiecare ceașcă mică se referă la substanța renală o proiecție final - papila
renală, iar celălalt capăt se extinde într-o ceașcă mare. 2-3 cani mari; care
fuzionează, ele formează o formă de pâlnie, pelvisului renal, care în-
gustarea, comută ureter. Peretele pelvisul renal și cupa constă dintr-un strat
mucos celulelor musculare netede, și stratul de țesut conjunctiv.
TERAPIA RENALĂ Înainte de a începe oricare din activitățile

legate de terapia renală, generală și con-
VISCERALĂ traindicații specifice ar trebui să fie iden-
tificate:
boală renală acută;
malformații congenitale;
în ultima etapă a tulburărilor patologice.
Prin indicații includ:
prezența umflarea mâinilor, picioarelor, feței;
nefritei, pielonefritei primar și secundar gravitate;
pietre și nisip, stagnarea în rinichi.
Gradul de afectare a rinichiului este rafinat de zonele reflexe pe corpul pacien-
tului, și anume din percepția dureroasă a zonei reflexe la numărul 5 de pe închei-
etura mâinii stângi (Fig.5) și pe spatele pacientului.
Stimularea rinichilor începe din poziția pacientului întins pe spate cu picioarele
îndoite la genunchi. Înainte de stimulare, se verifică dependența tulburărilor din
prima rundă de interacțiuni, dacă se trasează o astfel de conexiune, se efectuează
acțiuni îndreptate spre tratarea cercului "A" și numai după trecerea ei începe stadiul
terapiei renale. Dacă conexiunea este absentă, atunci sarcina este facilitată, puteți
începe să stimulați.
Stimulatorul este la dreapta sau la stânga pacientului.
Prima presare pe zona abdominală se realizează pe partea laterală cu o mai
mare violare a rinichilor. Presiunea este efectuată prin peretele frontal al ab-
domenului, prin intestinul spasmodic al racelii până în spațiul pararenal până când
pacientul are dureri.
Apăsarea
pe abdomen
are loc aproxi-
mativ la
marginea
primei treimi
a segmentului
orizontal de la
nivelul
buricului până
la linia medi-
ană a corpului
(linia axilară), Fig. 21. Topografia amplasării zonelor de presiune pe peretele frontal al abdomenului în timpul terapiei renale.
deplasată în
sus de lățimea indexului și degetele mijlocii ale pacientului, în timp ce stimulează
rinichiul drept, presiunea este aplicată liniei ombilicale. Ombilicul va fi un punct de
referință atunci când se determină localizarea zonei de stimulare a spațiului renal
prin care se efectuează terapia renală (figura 21).
Apăsarea, ca și în cazurile anterioare, se efectuează conform metodei descrise
mai sus.
Durerea de stingere poate radia spatele, dacă boala este cronică, în unele cazuri
poate da o durere în inimă, uneori poate exista un sentiment de lipsă de aer.
De îndată ce pacientul simte durerea în zona de presiune atunci când împinge,

presiunea se oprește la acest nivel de presiune, timpul fiind menținut în decurs de
trei minute. După dispariția durerii, mâna doctorului se mișcă în sus de punctul de
presiune inițial și se face o nouă presiune într-un loc nou până la durere (Photo 46).
Următoarea presiune se aplică zonei sub punctul de pornire al presiunii.

Următoarea presiune este aplicată la interfața intestinelor mici și mari.
Mâna de presare este plasată pe peretele abdomenului sub un unghi față de
rinichi, iar presarea spațiului renal în lateral este efectuată.
Cu cât este mai mare gradul de afectare a rinichilor, cu atât mai mult este
nevoie să așteptați ca durerea să dispară la punctul de presiune. În munca de zi cu
zi, pentru a îmbunătăți starea rinichilor, există o penetrare mai mare a degetelor în
abdomen prin relaxarea peretelui anterior al abdomenului, reducând timpul până
când durerea dispare atunci când se presează și se reduce zona durerii, în timp ce se
îmbunătățește funcția intestinului.
Primele stimulări dau adesea o schimbare a culorii urinei, devin mai întunecate
și mai groase, saturate cu structuri sedimentare.
Starea spațiului pararenal se îmbunătățește și rinichiul începe să funcționeze
mai bine. Astfel de stimulente dau dispariția nisipului și deseori dizolvarea
pietrelor de rinichi formate.
În unele cazuri, chiropracticienii experimentați încearcă să elimine chistul renal
prin îmbunătățirea circulației sângelui în el și a glandei renale.
O variantă suplimentară a metodei poate fi considerată ca stimulare, care se re-
alizează din poziția pacientului care se află pe partea sa (foto 47). În timpul stim-
ulării rinichiului stâng, de exemplu, pacientul este plasat pe partea dreaptă și pre-
siunea trece prin peretele frontal al abdomenului în spațiul pararenal până când
apare durerea, expunerea timpului este dată etc., conform metodelor descrise ante-
rior. Alte acțiuni similare sunt efectuate cu celălalt rinichi.
După terminarea lucrului cu abdomenul, pacientul se întoarce cu abdomenul și
se efectuează următorul stadiu al terapiei renale. Zonele dureroase de pe spate, care
sunt legate de reflexul tulburărilor renale, adică indirect afectate de acestea.
Pe partea din spate a zonei rinichilor se efectuează un eșantion de "Pasternack".
Prin atingerea zonei renale de pe spate, ele se opresc în zonele în care atingerea
răspunde cu durere internă, pe aceste zone mișcarea brațului, prin care ating, se
oprește și bate până când răspunsul durerii dispare. Percuție petrec foarte atent, în
timp - într-un minut într-o zonă.
Astfel, întreaga suprafață a rinichilor este lovită pe spate în regiunea lombară,
de preferință până când nu există feedback dureros.
În cazul în care procesul disfuncției renale a devenit profund, atunci când nu se
atinge dispariția totală a durerii, se observă că este o problemă care este destul de
normală pentru primele stimulente. În stimulările ulterioare, durerea va fi elimi-
nată, iar timpul petrecut pentru ameliorarea durerii va fi redus, ceea ce va indica
executarea corectă a acțiunilor.
Simultan cu terapia renală, este permisă utilizarea altor metode de tratament
care vor completa și accelera procesul de tratament, concentrându-se asupra modi-
ficărilor în zonele reflexe. Aceasta poate fi hirudoterapia, acupunctura, medicina pe
bază de plante, homeopatia, efectele terapeutice tradiționale.
De exemplu, putem aminti pacientul F. A., 39, care a apelat la vasculita hemor-
agică. Toate formele tratate anterior de tratament medical tradițional nu au dat
rezultate pozitive, boala a progresat. Aceasta sa manifestat prin formarea de
hemoragii capilare mici pe corp, pe picioare, mai ales până la sfârșitul zilei de lu-
cru, în plus, a fost observată roșeața urinei, indicând prezența hemoragiei în sis-
temul renal. Zonele reflexe de anomalii ale organelor de pe corp au fost absente,
totuși, atunci când a apăsat pe spațiul pararenal pe rinichi prin peretele frontal al
abdomenului, pacientul a simțit durerea. Prezența durerii a indicat posibilitatea
desfășurării activității de stimulare. După prima stimulare ușoară a rinichilor, pa-
cientului i sa oferit postul cu stimulare zilnică simultană, deși în practicarea postu-
lui, cu insuficiență renală profundă, foamea nu este recomandată. După primele
două zile de post, pacientul a avut o creștere a manifestării hemoragice în rinichi,
a crescut cantitatea de sânge în urină, dar foamea și stimularea au continuat. În
cea de-a treia zi, a existat o scădere a culorii urinei, iar în fiecare zi consecutivă
de foame, culoarea a scăzut din ce în ce mai mult.
După zece zile de foame, durerea asupra presiunii asupra zonei renale a fost
afectată în mod semnificativ, urina a fost decolorată, hemoragiile la nivelul pi-
cioarelor și pe corp au fost oprite. Corpul a continuat să fie curățat și, după treis-
prezece zile de abstinență completă de la alimente, pacientul a ieșit din foame.
Starea sa de sănătate sa îmbunătățit semnificativ, hemoragiile s-au oprit. În exem-
plul nostru, din care pot fi urmărite beneficiile postului și terapiei vasculare or-
ganice simultane, există încă ceva care ne-a atras atenția - a existat o restaurare a
conexiunii pielii-viscerale în corpul pacientului.
După foamete, senzația de durere a apărut în zonele de organe care aveau tul-
burări.
După cum arată practica, stimularea corpului pacienților, în special cu tul-
burări mari, trebuie combinată cu curățarea internă a organismului, normalizarea
nutriției, utilizarea fitoterapiei, homeopatia, acupunctura, ca fiind complementară
cursului tratamentului. În acest caz, este de dorit să se utilizeze metode de psioreg-
ulare sau psihoterapie. Metoda autoreglementării lui Hasai Aliyev este interesantă
în acest sens, care permite utilizarea rezervelor suplimentare ale corpului nostru
în lupta împotriva bolilor.
Pe scurt, o persoană care are o relație între starea mediului intern și zonele de
proiecție exterioară a corpului este un pacient dificil și prezintă o anumită dificul-
tate nu numai pentru terapia viscerală (internă), ci și pentru tratamentul terapeutic
standard.
INSUFICIENȚĂ RENALĂ (AUTO- De auto-ajutorare, care încalcă funcția

rinichilor, constă în împingerea zonei re-
AJUTOR) nale prin stomac, înainte de apariția
durerii, prin intermediul unor mijloace la îndemână, de exemplu, o sticlă sau un
bolț de rulare pentru aluat, prin intermediul unui prosop aplicat pe stomac. Uneori
puteți folosi mijloace improvizate, cum ar fi scaunele. Încovoiere peste care este
posibil, în plus față de auto-stimulare, să atingeți spațiul pararenal prin spate cu
propriile mâini, așa cum se arată în.
Utilizarea acceptabilă a vibratoarelor. Este de dorit să se păstreze toate principi-
ile de bază ale terapiei.
După stimulare, se observă o scădere a oboselii, transpirația excesivă dispare,
spatele este eliberat de tensiuni și mușchii musculare, iar bunăstarea pacientului se
îmbunătățește.
Trebuie remarcat faptul că sistemul de diagnosticare a afecțiunilor renale în chi-
ropracticul visceral depășește în mod semnificativ studiile clinice, ceea ce face
posibilă identificarea încălcărilor și prevenirea dezvoltării bolii în germenul ei. Un-
eori, aceasta ajută la eliminarea albastru sub ochi, umflarea oricărui membru infe-
rior, pentru a preveni osteochondroza.
Folosirea ierburilor în aceste cazuri implică un efect complex asupra cercurilor
interacțiunilor, precum și asupra spațiilor renale, cu fenomene stagnante în ele.
Ca un control al afecțiunii rinichilor, puteți utiliza sfecla roșie, care, atunci când
este deranjată în rinichi, dă urină colorată roz, pe măsură ce boala se îmbunătățește,
urina, după ingerarea sfeclei, încetează să pată.
TERAPIA ABDOMENULUI ÎN Printre cele mai frecvente afecțiuni
renale care afectează negativ sănătatea
INSUFICIENȚA RENALĂ umană - omisiunea lor.
Uneori metoda descrisă aici oferă rezultate foarte eficiente în furnizarea asis-
tenței.
În medicina populară, au existat multe modalități de a pune rinichii la locul lor.
Să încercăm să descriem unul dintre ei, folosind acest sistem de stimulare a or-
ganelor interne. Faceți imediat o rezervă despre individualitatea terapiei.
Dacă utilizați presiune la un anumit unghi pe peretele abdominal anterior al ab-
domenului în spațiul pararenal, atunci o anumită categorie de pacienți începe să
simtă cum organele încep să se miște în interiorul abdomenului sau între ele există
legături care sunt exprimate în apariția unui sentiment de tensiune sau mișcare.
Dacă zona de pre-presiune a spațiului parotid, care ameliorează durerea, în poziția
pacientului pe spate sau lateral, se aplică prin abdomen cu o presiune a mâinii la un
unghi de 30 de grade în direcția de jos în sus, atunci pacientul începe să simtă ten -
siunea ureterelor, vezicii urinare.
Se poate presupune că intestinul zdrobit și eliberat de spasm după terapie ajută
la eliminarea mișcării rinichiului "rătăcitor" din cauza dispariției golului sau
tunelului format în cavitatea abdominală de intestinul prin care se mișcă. Terapia
regulată permite rinichiului să se miște când coboară în locul său original.
Cu toate acestea, împreună cu efectele pozitive asupra rinichilor, atunci când
acțiunile efectuate în mod corespunzător, expunerea necorespunzătoare poate în-
locui rinichii din zona pelviană sau poate determina aplatizarea ureterului, care este
foarte periculoasă pentru pacient.
Este recomandabil să începeți acțiunile pentru a normaliza activitatea rinichilor
pe cea mai slabă, concentrându-se asupra bunăstării pacientului.
Manipularea punerii în rinichi trebuie făcută de un chiropractician cu experiență
suficientă în rinichi.
Etapa finală a producției este legarea strânsă a abdomenului pacientului cu o
foaie laminată.
TERAPIA VISCERALĂ A Înainte de începerea tratamentului,
pacientul este examinat pentru con-
VEZICII URINARE ȘI A traindicații generale și, dacă sunt, spe-
URETERELOR cific.
Contraindicații:
boli infecțioase (Terapia poate fi folosit ca auxiliar);
anomalii congenitale;
tulburări traumatice.
Indicații pentru stimulare poate fi următoarele condiții:
congestie în vezică;
inflamație a vezicii urinare;
non-dureri acute în zona de vezică;
Unele tipuri de polipi.
Terapia pornește de la poziția pacientului culcat pe spate, cu picioarele îndoite

de la genunchi, cu capul ridicat, cu relaxarea abdominală maximă.
Terapia începe cu munca de relaxare și ameliorare a stagnării și spasmelor in-
testinului, conform tehnicii descrise anterior.
Presiunea din zona ureterelor trebuie făcută foarte ușor și cu atenție, până când
apare o senzație de durere slabă. În funcție de gradul de perturbare, poate apărea
durere, ca și în cazul unei atingeri superficiale și cu o presiune mai profundă, dar
totuși, presiunea este efectuată înainte de apariția durerii ușoare
Mișcarea cu presare este realizată în direcția din partea de jos a pubiene ab-
domenul până la osul iliac, t. E. Între intestinul subțire și cutelor inghinal, o pre -
siune suplimentară asupra ureterului prin peretele abdominal al liniei de ramură as-
cendentă de colon în cazul în care este drept, și pe legătura descendentă ramurile
intestinului gros, dacă sunt lăsate.
Când vă deplasați cu presiune, trebuie să navigați pe linia celei mai mari dureri.
Tehnica de stimulare a ureterelor și a vezicii urinare este identică cu cea a or-
ganelor descrise anterior.
Pe scurt, se aplică presiunea până când apare o ușoară durere, o întârziere până
când dispare, după care brațul se îndreaptă către o nouă poziție și totul se repetă.
După trecerea zonei ureterale și a anesteziei, se efectuează un pasaj de control, care
asigură faptul că nu există durere. Dacă durerea persistă, se efectuează un alt pasaj
stimulativ.
În practică, se observă foarte des că o îmbunătățire vizibilă a ureterelor și a
vezicii urinare are loc după normalizarea cercurilor de interacțiuni, mai des în
primul cerc, mai ales după eliminarea tulburărilor profunde în intestin, adică a
spațiului perirenal. De aceea, lucrul cu intestinele și organele anterioare ale cercu-
lui ar trebui să fie efectuat în majoritatea cazurilor înainte de terapia principală.
Numărul de sesiuni de terapie este determinat de medic, în unele cazuri de la
una la două pe zi - dimineața și seara, în fiecare zi, după două.
Este necesar să observăm acțiunile care ajută la durerea cauzată de mișcarea
pietrelor sau nisipului prin uretere. În acest caz, o astfel de forțare oferă o asistență
neprețuită în mișcarea și extracția lor. Îndepărtarea tensiunii spastice din ureter și
eliminarea stagnării venoase permit mișcarea pietrelor spre vezică. Aceeași acțiune,
dar numai în zona vezicii urinare, oferă o cale mai ușoară pentru pacientul de a
elimina pietrele din vezică.
Dacă terapia viscerală este combinată cu alte acțiuni terapeutice, în special cu
vibrații, atunci efectul este amplificat de mai multe ori. Se poate observa asupra
eficacității expunerii, hirudoterapiei.
Cu o stimulare adecvată, există o scădere zilnică a nivelului sensibilității durerii
de-a lungul liniei de acțiune prin peretele frontal al abdomenului.
Strângerea abdomenului inferior în acest fel, dispariția durerii și crampe în vez-
ică, restaurarea permeabilității ureterelor, întreruperea mușchilor gambelor, îm-
bunătățirea uneori a auzului, eliminarea serotomiei din auricule, îmbunătățirea
stării de bine. Cu toate acestea, toate acestea necesită o anumită experiență și abili-
tate în muncă, combinate cu un anumit risc, astfel încât chiropracticianul are nevoie
de o bună cunoaștere a anatomiei și fiziologiei topografice, blândețe în muncă.
Utilizarea simultană a efectelor medicale tradiționale sau prin alte mijloace, la
discreția medicului, reduce timpul de recuperare a pacientului.
TERAPIA DE INIMĂ Luați în considerare secțiunea de Chiro-

practic, care este asociat cu stimularea
cardiacă.
Înainte de a trece la tratament aveți nevoie pentru a determina dacă nu ex-
istă contraindicații, acestea includ:
boli cardiace congenitale;
insuficiență cardiacă congestivă;
stare proaspătă postinfarct;
boli psihice;
traumatisme mecanice proaspete, prejudiciu, coaste rupte, stare post-oper-
atorie;
reacția paradoxală a inimii la stimularea testului.
Prin indicațiile de stimulare sunt:
Sindromul stenokardicheskie cronice;
prezintă zonele reflexe ale anomalii cardiace la oameni aparent sănătoși;
utilizarea de stimulare, ca măsură preventivă pentru menținerea sănătății
umane;
val emoțional.
Stimularea poate fi efectuată atât dintr-o poziție predispusă, cât și dintr-o poz -
iție în picioare, dar poziția preferată este minciuna: capul este ridicat, cu picioarele
îndoite la genunchi, într-o stare de relaxare a mușchilor întregului corp și liniștea
minții.
O examinare palpatorie a ariilor, aspectul pacientului, o sonde puls, un sondaj
dau o idee despre gradul de dificultate al muncii și intensitatea terapiei.
Terapia începe cu un efect asupra
celei mai dureroase zone a inimii pe
piept. Baza palmei unei mâini, cu mare
atenție, apasă pe zona reflexă. Presarea
este efectuată astfel încât pacientul să
aibă cât mai puțin posibil sentimente ne-
placute de a apăsa nervurile, adică pre-
siunea ar trebui să fie ușoară, până la o
ușoară durere în piept în inimă.
Trebuie remarcat că presiunea
asupra pieptului trebuie făcută foarte
atent, deoarece, odată cu vârsta sau da-
torită slăbiciunii naturale, o anumită cat-
egorie de oameni are o structură ner-
voasă fragilă.
O durere ușoară în pieptul pacientu-
lui va determina adâncimea presiunii.
Presiunea asupra acestei senzații este
suspendată, expunerea timpului fiind fă-
cută în decurs de un minut și jumătate Fig. 23. Terapia prin inimă prin piept.
până când durerea dispare. Tehnica este similară celei descrise anterior. După
aceasta, mâna este ușor deplasată de-a lungul zonei de reflexie și presiunea se
repetă, cu o întârziere de timp până când durerea dispare sau se pătează. Dacă dur-
erea în timpul împingerii nu dispare, ci crește, atunci presiunea este slăbită.
O astfel de terapie urmărește eliminarea totală sau parțială a durerii zonei re-
flexe pe piept și îmbunătățirea funcționării inimii.
Când durerea în timpul reprimării va fi absentă, treceți la următoarea etapă de
lucru. Pacientul se rotește peste abdomen, iar stimularea continuă pe spate în zona
scapulei stângi.
Principala diferență între acțiunile tehnice pe spate și acțiunile asupra stomacu-
lui constă în faptul că presiunea este aplicată printr-un deget sau prin alte două
mâini, care sunt introduse sub baza palmei mâinii de presare. O astfel de presiune
prin degete permite un efect mai local asupra inimii, oferind un impact îngust și di-
recțional asupra zonei cu circulație sanguină afectată.
Zona unei astfel de expuneri este zona paravertebrală dintre coloana vertebrală
și scapula stângă și, în unele cazuri, în centrul scapulei.
Presiunea este efectuată înainte de apariția inițială a durerii din interiorul inimii,
dar în nici un caz nu puteți transmite mai mult, în caz contrar, în loc de stimulare,
efectul opus va avea loc sau va apare imprevizibilitate în activitatea inimii.
În unele cazuri, este permisă utilizarea recepției cu plasarea unui deget sub
mâna stimulatoare și în fața pieptului, dar acest lucru trebuie determinat de califi-
carea și experiența medicului.
După terminarea terapiei, pentru a controla expunerea corectă și completă, o
atingere ușoară a zonei inimii este efectuată în față și în spate prin partea din spate
a mâinii, nu trebuie să existe nici un feedback dureros. .
În același timp cu o astfel de terapie, este permisă utilizarea altor sisteme și
metode numai într-un mod mai benign, cu o monitorizare constantă a stării, de
teama de a supraîncărca pacientul cu volumul de efecte.
În unele cazuri, este permisă stimularea pacientului într-o poziție în picioare,
atunci când nu este posibil să se pună pe el. Pentru acest pacient, ei și-au așezat
spatele la perete și au exercitat presiune asupra zonelor reflexe ale inimii pe piept,
la fel ca în poziția în sus, în fundul palmei sau în fața peretelui.
După îndepărtarea stresurilor dureroase din zona inimii din fața pacientului, pa-
cientul se îndreaptă spre perete și, la fel ca în poziția predispusă, baza palmei este
presată prin degetele degetelor.
După un tratament de succes, pacientul se simte imediat mai bine. Auto-aju-
torarea va consta în forțarea zonelor dureroase sau cele mai sensibile pe pieptul
propriu, cu baza palmului propriu, înainte de apariția durerii în regiunea inimii, îm-
bătrânire și dispariția sa. Când este apăsat, mâna a doua ajută la apăsarea
TERAPIA A PLĂMÂNILOR terapia cu lumina este realizată prin

analogie cu inima.
contraindicații previzualizate generale și specifice:
tumoare in stimularea;
coaste fracturate;
hemoragie internă;
leziunile mecanice proaspete;
edem pulmonar;
în faza acută de pneumonie.
Indicațiile de utilizare sunt:
inflamație a plămânilor în timpul perioadei de recuperare;
bronșită cronică;
manifestări astmatice gravitație medie;
prevenirea bolilor în prezența zonelor de proiecție in oameni sanatosi.
Stimularea este efectuată după clarificarea zonelor de proiecție pulmonară și a
altor relații.
Terapia se efectuează în poziție de sus sau în abdomen, uneori dintr-o poziție în
picioare, dacă nu există posibilitatea de a pune pacientul.
Să examinăm stimularea în poziția pacientului întins pe spate. Concentrându-se
pe zonele de hipersensibilitate după examinarea palpatorie a suprafeței mamare,
determinăm zona de presiune pe piept.
Presiunea într-un singur loc fără mișcarea brațului, ca în cazurile descrise mai
sus, este efectuată înainte de apariția durerii în interiorul pieptului din plămâni. O
mână este apăsată de fundul palmei unei mâini sau a două, când o mână sporește
acțiunea celuilalt. După apariția durerii, forța de presare este fixată, o întârziere de
timp este dată în decurs de trei minute. În această perioadă, durerea în majoritatea
cazurilor dispare sau se observă căderea ei. Creșterea durerii prin creșterea în tim-
pul unei întârzieri de presiune fixă este o contraindicație pentru muncă.
Următoarea acțiune va fi mișcarea brațului în zona de proiecție a plămânului.
Prin presare, se constată durere, ca în cazul precedent, în detrimentul întârzierii
timpului, se elimină sau se reduce, după care brațul se mișcă într-o altă zonă reflex -
ogenă, iar presiunea se repetă din nou cu întârziere.
Astfel, prin presarea plămânilor, nu numai din partea de sus, ci și din lateral, ei
caută să-i îndepărteze de așa-numitul "spasm dureros" în practica populară, și
anume anestezia.
Următoarea etapă de lucru are loc în poziția unui pacient care se află pe stomac.
În același mod ca și în tratamentul inimii, spatele este vânat prin degete, care sunt
plasate sub baza palmei mâinii de presare. Acestea sunt în principal zonele paraver-
tebrale situate între lamele umărului și coloana vertebrală, dar cu un grad profund
de tulburări în plămâni, apar zonele din spațiul intercostal de sub spafliuri.
Cu tulburări cronice în plămâni, se observă efectul "lamelor lipite" .Aceasta se
manifestă prin faptul că atunci când brațul este așezat în spate, lama umerilor nu
este ridicată, iar pe marginea lamei umărului există formarea unor structuri muscu-
lare dureroase, datorită cărora este atras și unii din mușchii respiratori adânci cad
din procesul de respirație, celula toracică este trasă împreună.
Datorită presiunii prin deget, cu baza încheieturii celeilalte părți, în conformi-
tate cu principiul descris anterior, se efectuează un pasaj de-a lungul marginii
scapulei, iar durerea și tonusul muscular și reducerea durerii sunt eliminate mai în-
tâi. În cazul terapiei ulterioare, se observă o creștere a mobilității scapulei, datorită
căreia funcția respiratorie a plămânilor este îmbunătățită, se îmbunătățește secreția
de spută, în unele cazuri acest compartiment vine sub formă de blocaje de trafic
dense care provin din tuse. În același timp, este împins centrul scapulei drepte,
care, conform ipotezei chiropracticienilor, reprezintă centrul energetic al respirației
și, în caz de eșec în sistemul respirator uman, se manifestă prin sensibilitatea cres -
cută la durere.
Etapa finală de stimulare a plămânilor va fi atingerea unor zone dureroase prin
partea din spate a mâinii. Apucând pieptul, rămâneți în zonele în care plămânii
răspund cu durere, continuând o percuție ușoară și căutați să eliminați durerea. Per-
cuția se face de preferință nu mai mult de două minute într-un singur loc.
Stimularea plămânilor poate fi de asemenea efectuată dintr-o poziție în picioare
pe un perete sau pe un suport, la care pacientul poate fi presat. Pentru aceasta,
puneți spatele la un avion greu pentru a crea un accent atunci când este presat.
Presiunea în zona reflexului se face de la baza palmei mâinii, cu ajutorul efortu-
lui datorat mâinii plasate pe ea, prin analogie cu terapia cardiacă, în poziție verti-
cală și în picioare pe perete, se aplică presiunea până când apare durerea din interi -
orul plămânilor. După aceea, conform principiului descris anterior, timpul este
menținut până când durerea dispare, brațul se schimbă și totul se repetă.
Avantajul unei astfel de stimulente la perete este îndepărtarea uniformă a
durerii de la structurile superficiale ale plămânilor, datorită posibilității unei rotații
netede a pacientului, a toleranței mai ușoare de către pacient pentru stimulare.
Dezavantajul este imposibilitatea penetrării profunde pentru a ușura tensiunea
dureroasă în structurile pulmonare. Cel mai bun efect terapeutic atunci când aceste
două tipuri de stimulare sunt combinate.
Uneori, stimularea este util să se combine cu ritmul respirației, adică. E. Pentru
a efectua o presiune asupra inhala, expirați sau respirație-hold, este determinată de
un set înainte de sarcina medicului.
Când piept obdavlivaniyah este permisă utilizarea o varietate de alte forme de
influență, ca o completare: girudoterapii, medicina pe bază de plante, acupunctura,
homeopatie, dozare vibrații, tratamente terapeutice traditionale.
Doza de terapie medicamentoasă cu fiecare stimulare nouă este de dorit să fie
redusă în mod egal.
Metodele suplimentare de expunere sunt determinate de către medic, de cunoșt-
ințele, capacitățile, experiența acestuia, precum și de starea pacientului în momen-
tul stimulării.
TERAPIA MASTITĂ Înainte de a începe sesiunea de terapie
cu un pacient care suferă de
mastopatie, identifică contraindicații generale și specifice:
nici o durere la palparea studiu;
incapacitatea de a calma durerea obdavlivaniem în termenul stabilit;
apariția reacțiilor paradoxale în timpul stimulării.
Lucrarea constă în o presare foarte lină și moale a sigiliilor de sân pe pieptul
pacientului, cu baza palmei mâinii. Presiunile se fac înainte de declanșarea durerii
inițiale. În nici un caz nu este posibilă stoarcerea glandei pentru a evita supra-stim -
ularea. Ca și în sistemul de stimulare descris aici, după apariția durerii, întârzierea
înaintea dispariției sale, expunerea durează 1,5-2 minute, dacă durerea din această
perioadă nu dispare, ci doar devine plictisită, atunci procesul de stimulare în acest
domeniu este încă dureros senzațiile se termină. Mâna este deplasată într-un alt
plan de comprimare și totul este repetat de la început. Stoarcerea se realizează uni-
form pe întreaga zonă compactată, anestezând-o, presând - din unghiuri diferite.
Înainte de a efectua lucrări pe glandă, deasupra sigiliului de pe suprafață, pielea
este pătată cu soluție de iod 5%. Dacă rețeaua de iod dispare în decurs de 2-5 ore,
atunci există dificultăți în lucrul cu pacientul, rata de eșec este mai mare. Gradul de
succes crește atunci când indicele de iod dispare după 10 ore sau mai mult.
Terapia se termină după anestezia completă a sigiliului pe glanda mamară.
După aceasta, puteți utiliza, de asemenea, cele mai simple elemente ale psiho-im-
pactului; pentru aceasta, punctul de etanșare este înconjurat cu degetul inelar, at-
ingând abia de trei ori, crucea din interiorul cercului circumscris este desenată cu
același deget, după care mâinile sunt spălate. Pacientului nu i se permite să-și at-
ingă pieptul cu mâinile pentru restul zilei. Cel mai bun moment pentru a lua măsuri
este luna plină sau ultimul trimestru al acesteia, se consideră că susceptibilitatea
sau altfel sugestibilitatea pacientului în această perioadă este mai mare. Numărul
sesiunilor de la 3 la 5, în fiecare zi.
În același timp, zona pelviană a femeii trebuie tratată pentru a elimina tulbu-
rarea ginecologică. Fiecare stimulare ar trebui să ofere o reducere a durerii și o
scădere a cantității de compactare pe piept. Ca factor de creștere a efectului ex-
punerii, dând un succes de 90%, postul este utilizat pe toată durata stimulării. În
plus, se folosesc diferite variante de prăjituri plat pregătite special, aplicate într-o
locație dureroasă pentru noapte, de exemplu: gălbenuș proaspăt, o lingură de miere,
făină de secară. Totul este amestecat, tortul este aplicat ca o compresă pentru
noapte.
TERAPIE PENTRU TULBURĂRI Ca și în orice formă de stimulare viscer-
ală pacientul poate fi vazut pe contraindi-
SEXUALE FEMININE cațiile specifice și generale.
Contraindicații includ:
sifilis, gonoree;
sângerare;
disponibilitatea articulațiilor postoperatorii proaspete în zona pelviană;
modificări ale pielii și creșterea temperaturii în stimularea;
lipsa de control al durerii în timpul lucrului.
Indicații pentru stimulare poate fi următoarele stări Ginecologie:
congestie în pelvis;
fanere inflamație cu tuburi de conducere depreciate, ovare;
perioade scurte de fibrom;
unele tipuri de chisturi ovariene.
Terapia începe din poziția - pacientul se află pe spate, cu picioarele îndoite la
genunchi, cu capul înălțat, culcat pe o rolă sau pe o pernă, cu o relaxare maximă a
abdomenului.
Se recomandă începerea lucrului de relaxare și ameliorare a stagnării și a spas-
melor intestinului utilizând metoda descrisă anterior.
Apăsarea în zona anexelor trebuie efectuată foarte ușor și cu atenție, până la
senzația inițială de durere. În funcție de gradul afecțiunilor ginecologice, durerea
poate apărea ca o atingere superficială, și la o presiune adâncă, dar totuși, presare
se realizează până la o senzație ușoară de durere.
Mișcarea cu presiune se realizează în direcția de la abdomenul inferior al sim-
fizei pubian până la ilium, adică între intestinul subțire și pliul inghinal.
Când ne mișcăm cu presiune, suntem ghidați de-a lungul liniei celei mai mari
dureri. Tehnica stimulării ginecologiei este identică cu cea a organelor descrise an-
terior.
Pe scurt, apăsarea se efectuează până când apare durerea inițială, țineți timp
până dispare, după care bratul se schimbă într-o nouă poziție și totul se repetă.
După trecerea zonei de apendice și a anesteziei, se efectuează un pasaj de control,
care asigură că nu există durere. Dacă există o prezență reziduală de durere, atunci
se efectuează un alt pasaj stimulativ.
În practică, se observă deseori că o îmbunătățire semnificativă a tulburărilor
ginecologice apare după normalizarea cercurilor de interacțiuni, mai des în primul
cerc, și anume după eliminarea tulburărilor profunde în intestin. De aceea, lucrul cu
intestinele trebuie efectuat în majoritatea cazurilor înainte de stimularea ginecolog-
ică.
Numărul de sesiuni de terapie este determinat de medic, în unele cazuri de la
una la două pe zi - dimineața și seara, în fiecare zi, după două.
Este de dorit combinarea stimulării cu alte metode terapeutice de tratament, în
special cu privire la eficacitatea efectului - hirudoterapia. Cu o stimulare adecvată,
există o scădere zilnică a nivelului sensibilității durerii de-a lungul liniei genitale,
dispariția sau reducerea zonelor de proiecție ale afecțiunilor ginecologice asupra
corpului.
Stoarcerea abdomenului inferior în acest fel duce, uneori, la dispariția chistului
sau a aderențelor ovariene, la refacerea patenității tuburilor și la funcțiile ovariene.
Cu toate acestea, toate acestea necesită o anumită experiență și abilitate în muncă,
combinate cu un anumit risc, prin urmare, o cunoaștere bună a anatomiei to-
pografice și fiziologiei și blândețe în muncă sunt necesare de chiropractician.
Utilizarea simultană a medicamentelor tradiționale sau a altor mijloace de influ-
ență la discreția medicului accelerează timpul de recuperare a pacientului.
CARACTERISTICI ANATOMICE Glanda prostatică este un organ glan-
dular situat în cavitatea pelviană a unui
ALE PROSTATEI om, sub vezica urinară. Înconjoară partea
inițială a uretrei. Țesutul glandular - parenchimul glandular - formează lobii glan -
delor și secretă un secret care face parte din sperma și stimulează sperma. Țesutul
muscular neted este o parte semnificativă a substanței glandei (substanța muscu-
lară) și reducerea contribuie la ejecția secrețiilor din lobulele glandulare și, de
asemenea, acționează ca un sfincter uretral.
În glanda prostatică, care seamănă cu un castan, există o bază și un vârf, pre-
cum și suprafețele anterioare și posterioare, lobii drept și stâng și un izmus (lobul
mijlociu). Baza prostatei este îndreptată spre partea inferioară a vezicii urinare, de
sus în jos până la diafragma urogenitală, suprafața anterioară îndreptată spre sim-
fiza pubiană și suprafața posterioară - către rect. Masa glandei la un adult este în
medie de aproximativ 20 g, iar cea mai mare dimensiune (diametrul) este de aprox-
imativ 4 cm.
Glanda prostatică, ca veziculele seminale, poate fi palpată prin rect. O creștere
a glandei, observată adesea la bărbații în vârstă, poate fi însoțită de o încălcare a ur-
inării. Inflamația prostatei - prostatită.
TRATAMENTUL PROSTATEI Înainte de stimularea pacientului

prostatei observate pentru prezența
contraindicații:
faza acută prostatitei;
nici o sensibilitate la presiune în timpul stimulării.
Indicațiile pentru terapie sunt:
cronică prostatita lent;
stagnare în zona pelviană.
Tratamentul tulburărilor de prostată este o provocare. Această problemă este
aproape întotdeauna însoțită de o disfuncție a rinichilor sau de o stagnare a glande-
lor renale, cu un spasm al ureterelor. Datorită diagnosticării zonei, este posibilă
identificarea unei corelații clare între o tulburare a rinichilor și a prostatitei. De
aceea, după cum arată practica, lucrul cu o singură prostată dă un mic procent de
cure, dă doar o îmbunătățire temporară și pune prostatita în îndepărtarea celor cron-
ice și dacă nu lucrați la terapia spațiilor perinefice, rinichii, apoi prostatita devine
cronică, exacerbată cu cea mai mică hipotermie organism sau apariția congestiei în
intestin. Prin urmare, acțiunile prioritare sunt de a colabora cu organismele în con-
formitate cu schema de interrelații a omului inversat sau a celui de-al doilea cerc al
interacțiunilor "B".
Stimularea se face în conformitate cu principiul general descris în capitolele an-
terioare.
Apăsarea până la apariția durerii ușoare, întârzierea până la dispariție, de-
plasarea mâinii în alt plan pentru a influența glanda prostatei dintr-un unghi diferit,
după care întârzierea până la dispariția durerii. Apăsarea este o zonă dureroasă,
durerea însăși este o indicație a direcției de lucru.
În timpul stimulării, pacientul se află pe spate cu picioarele îndoite la genunchi,
cât mai relaxate posibil.
Extruziile se efectuează în zona abdomenului inferior, prin peretele frontal din
regiunea suprapubică, în zona glandelor, prin vezica urinară eliberată din urină,
prin analogie cu terapia vezicii urinare.
După anestezia zonei prostatei, direcția de mișcare a acțiunii stimulatoare trece
prin uretere, până la rinichii stimulați anterior.
Apoi, pacientul se întoarce pe stomac și acțiunile din spate continuă. Pentru a
îmbunătăți circulația sanguină în pelvisul mic, mușchii gluteali sunt framantați, în
special în zona orificiului obturatorului, adesea cu sensibilitate crescută la durere,
precum și cu zone dureroase din partea inferioară a spatelui. Nu interferează cu
masajul prostatei prin anus. Rezultate bune sunt obținute prin utilizarea simultană a
hirudoterapiei.
Un mijloc suplimentar de stimulare a prostatei poate fi un efect de vibrație cu
amplitudine mică și medie și o frecvență în intervalul de 25-30 Hz, produsă prin
locurile de terapie manuală. Este de dorit combinarea efectelor cu tratamentul com-
plex ales de către medic: fitoterapia, homeopatia, acupunctura, dacă este indicată,
precum și tratamentul medicamentos tradițional.
„"Nu este suficient să stăpânești înțelepciunea, tre-
buie să o poți folosi.".“Cicero
TERAPIA VACUUM În medicina populară, terapia cu vid a fost

adesea folosită pentru a îmbunătăți funcția
organelor interne.
Analizăm cele mai cunoscute metode în practica medicina tratarea bolilor folosind
mijloace improvizate, cum ar fi vase de lut, borcane, hârtie sau cârpă tub etanș, în
ceea ce privește terapia visceral slavona. Atunci când se utilizează terapia cu vid,
este necesar să se lucreze cu focul, prin urmare este necesar să se respecte măsurile
de siguranță împotriva incendiilor, pentru a proteja cât mai mult posibil pacientul și
dumneavoastră de arsuri, precum și locația terapiei cu vid - de la foc. Pentru a an-
ticipa acțiunile care se pot întâmpla în mod voluntar sau involuntar, fiți extrem de
atenți și precauți.
TERAPIA VACUM Înainte de a analiza metoda, ne îndrep-
tăm spre descrierea herniei pentru a
PENTRU HERNIA reprezenta ceea ce este și ce pericol există
OMBELICULUI atunci când oala este plasată pe stomac pen-
tru ao vindeca. Acesta este modul în care bine-cunoscutul medic de medicină natu-
rală F. E. Bilz interpretează în cartea sa "New Natural Treatment" (publicată în
1902 cu o circulație de 1.000.000 exemplare), definirea unei hernie.
"Fiecare caz de hernie este de obicei precedată de o formare a herniei
cunoscute, constând în faptul că țesutul muscular din zona canalului inguinal
corespunzător, precum și alte mușchi, fascia și țesutul abdominal de perete
este slăbit datorită naturii regimului alimentar, stilului de viață și ocupației.
Cauza aleatorie a herniei poate fi:
1) orice tensiune mai mare sau mai puțin severă, datorită căreia interiorul
este comprimat sau presat în jos, de exemplu, râsul, strigătul, strănutul, tusea,
săriturile, greutățile de transport și ridicare, încercările puternice la scaun,
nașterea etc .;
2) leziuni și abcese în abdomenul inferior etc .;
3) corset de presiune prea mare, etc;
4) în alte cazuri, cauza herniei este anormală, închiderea incompletă a cav-
ității abdominale sau a buricului care se găsește la naștere sau o creștere a or-
ganelor individuale.
Hernia se poate forma încet și treptat sau brusc; dacă nu se acordă o
atenție adecvată unei herni, atunci poate să rămână timp de mulți ani și chiar
și pentru restul vieții.
Cea mai periculoasa hernie in varsta.
în urma hernie format mai des decât altele: .. inghinal, pahovomoshon-
ochnaya, femurale, ombilicale, abdominale, abdomen, epiploon, intestine, per-
ineu, stomac etc. Aceste hernie sunt formate la nivelul abdomenului inferior,
iar în interior, epiploon, peritoneu și intestin iese prin disponibile stadiu incip-
ient sau gaură în peretele abdominal, sau, mai precis, împingând peritoneul și
m insides. p. și se extinde printr-o deschidere în sacul gryzhny special rămâne
în comunicare cu cavitatea abdominală.
Partea exterioară a sacului hernios este numită fundul acesteia, iar partea
care se află în orificiu, gâtul.
Descrierea bolii.
O hernie inghinală este mai frecventă la bărbați și este de obicei congeni-
tală sau există o dispoziție pentru formarea herniilor. În acest caz, insulele cad
în canalul inghinal și, dacă măsurile nu sunt luate la timp, ele coboară în scrot,
care se pot întinde chiar și la genunchi.
La femei, o hernie inghinală coboară în labia majora.

Atunci când intră în canalul inghinal, conținutul cavității abdominale
formează o tumoare, numită hernie inghinală incompletă, dar dacă hernia
trece dincolo de inelul inghinal, aceasta va fi o hernie inghinală completă; în
cele din urmă, dacă a coborât în scrot, atunci se numește sclera inghinală; o
astfel de hernie este uneori imposibil de corectat înapoi.
Hernia femurală este mai frecventă la femei. În acest caz, interiorul trece
prin arc femural, în cea mai mare parte, pe suprafața interioară a coapsei. Da-
torită îngustării găurii și a tensiunii țesuturilor care o formează, această
hernie este strangulată mai des decât altele.
Hernia ombilicală este aproape exclusiv la copii și mai ales la nou-născuți;
în acest caz, interiorul iese dintr-o gaură ombilicală complet închisă sau recent
deschisă, lângă care formează o mică tumoare. Hernia ombilicală la copii
poate fi vindecată ușor, uneori singură, dar uneori cu ajutorul unui bandaj
special amenajat.
În acest scop, luați o monedă de argint sau o bucată de plută, înfășurați
într-o cârpă umedă de lenjerie și impuneți-o pe buric, apăsând moderat
tumora; în jos poate, de asemenea, pune scame. Toate acestea pot fi întărite cu
benzi crucificate de plasturi lipicios. Apoi impuneți o bucată de hârtie groasă
(o bucată de carte de joc) și întăriți întregul bandaj ombilical. Când se
schimba pansamentele, este necesar să se umezească întotdeauna petele de
umezeală cu apă rece folosind un burete.
În cazul unei hernii ombilicale la o vârstă mai târzie, întreaga masă a inte-
riorului poate ieși și poate forma o proeminență semnificativă. În acest caz,
este dificil nu numai să se corecteze hernia, ci și să se prevină recurența, chiar
și atunci când se poartă bandaj ".
Luați în considerare metoda de eliminare a herniei ombilicale la adulți, care
este cel mai adesea utilizată și aplicată de chiropract în practica medicală. Terapia
permite lucrul cu un pacient cu hernie de dimensiuni moderate.
Manipularea dulce a fost adesea efectuată într-o baie după preîncălzirea sau
aburirea corpului.
Ca și în cazul oricărui efect chiropractic, înainte de a începe tratamentul pentru
eliminarea herniei ombilicale, sunt analizate contraindicațiile acțiunilor generale și
specifice.
Contraindicații specifice includ:
incapacitatea de a calma durerea în buric prin acțiunea terapiei sub pre-
siune;
supurație în buric; vârsta înaintată a pacientului;
prolapsele de rinichi prezente;
henna postoperatorie.
Hernia ombilicului este determinată prin instalarea unuia dintre degetele din
centrul buricului cu o ușoară presiune.
Atunci când apăsați pe ombilic, trecerea unui deget într-o gaură care a fost cre-
ată în peretele frontal al abdomenului va indica prezența unei hernie în buric.
În unele cazuri, atunci când pacientul este tensionat, există o ieșire și o proemi-
nență a intestinului prin orificiul buricului. Acest lucru este periculos, deoarece
încălcarea intestinală poate avea consecințe grave asupra pacientului.
Există o categorie de pacienți care vin să vadă un specialist, care, după fiecare
exercițiu fizic, umple hernia înapoi în stomac cu un deget, adică pentru ei, această
stare a abdomenului obișnuit.
Înainte de a începe instalarea vasului pe stomac, efectuați activități pregătitoare.

Pacientul este plasat pe spate cu picioarele îndoite la genunchi, capul este ridicat,
este necesar să se creeze o relaxare completă a corpului și o stare de liniște.
Tensiunea dureroasă din abdomen datorată terapiei viscerale în cercuri de inter-
acțiuni este eliminată (lucrul cu acestea a fost dat în capitolele anterioare). După o
astfel de anestezie și relaxare, oala este pornită, în unele cazuri este înlocuită cu un
borcan de sticlă, totuși, marginile ascuțite ale cutiei, cu sensibilitatea pielii pacien-
tului îngrozite, pot trauma suprafața pielii și pot lăsa un semn pentru o lungă pe-
rioadă de timp, prin urmare, este necesară o atenție suplimentară aici.
Vaselina este un loc de lubrifiere în jurul buricului, apoi se fixează vasul sau
borcanul de sticlă. Volumul unui vas sau borcan este utilizat în limita a 1,5 litri
pentru o persoană cu o construcție medie. După aceea, ombilicul este instalat și
fixat într-un sfeșnic mic și îngust, care poate trece cu ușurință prin gâtul oalei, hâr-
tie, pregătită pentru torță.
După cum a demonstrat practica, pentru torță este mai bine să folosiți chibrituri
care sunt blocate în jumătate dintr-un cartof sau un măr brut, așezate pe stomac cu
o tăietură pentru o mai mare stabilitate.
Chibritele sunt instalate pe 7-13 bucăți la un moment dat, numărul lor fiind de-
terminat de densitatea pielii abdominale, cap la cap. Un meci aprins este adus la
unul dintre capetele meciurilor blocate, se aprinde, iar mărul sau cartoful cu toate
meciurile este acoperit cu un vas, unde meciurile rămase se aprind. Oxigenul arde
în vas și se formează un vid, ghiveciul se lipeste de stomac, în timp ce ombilicul
trebuie să fie în centrul ghiveciului. Modificarea numărului de potriviri vă permite
să controlați cantitatea de vid din vas. Uneori, pentru a crea o torță durabilă
folosind sare, învelită în pânză, așa cum se arată în Photo. 59, capetele pânzei sunt
ușor umezite cu alcool, sunt aprinse, după care se varsă oala. Această metodă de
staționare este mai stabilă și creează o adâncime mai mare a diluției, dar un risc
mai mare de ardere a pacientului.
Atunci când vasul este plasat pe zona abdominală (Photo 60), se dă o întârziere
în timp de 15-20 de minute, după care se îndepărtează prin alunecarea unui deget
sub el și îndepărtarea vidului în el.
Dacă oala este plasată corect pe zona ombilicului, după ce este îndepărtată, tre-
buie să se formeze o vânătaie din cauza vidului, absența unei vânătăi va indica un
efect terapeutic slab al acțiunilor efectuate.
Formarea unei vânătăi pe ombilic nu ar trebui să îi sperie pe pacient, deoarece
acesta este un fenomen normal, adesea însoțit de plecarea unei hernie. Următoarea
sesiune este ținută în fiecare zi, mai precis, după ce vânătaiele dispar din abdomen.
Numărul de setări pentru oală variază de la 3 la 5, în funcție de starea pacientului.
Dacă nu există nici o schimbare în deschiderea ombilicală după a treia stimulare,
atunci nu are nici un rost să continuăm o astfel de terapie - această metodă nu este
adecvată pentru pacient.
În unele cazuri, acest vas de setare este utilizat pentru hernia liniei albe a ab-
domenului. În acest caz, vasul este instalat deasupra acestuia, conform metodei de-
scrise mai sus. (Dacă după a treia formulă nu există schimbări în zona inelului om-
bilical, atunci continuarea lucrării nu are sens, pentru acest pacient aceste acțiuni
nu sunt adecvate).
În centrul abdomenului, în același mod, un vas a fost plasat sub așa-numitele
"pauze" ale abdomenului, adică anomalii ale abdomenului, care rezultă din
creșterea gravitației extreme, cu balonare bruscă asociată cu activitatea intestinului,
după ingestia unei cantități mari de alimente sau după o muncă grea la femei.
TERAPIA CU VACUM Se observă că, dacă banca este plasată pe

un abdomen uriaș pentru a elimina hernia
ESTE UTILIZAT ÎN hernică, atunci există o strângere simul-
SCOPUL DE PIERDERE tană a abdomenului și o scădere a volu-
ÎN GREUTATE mului acestuia.
În unele cazuri, în scopul reducerii
greutății, este indicat să se pună un vas sau un borcan de sticlă pe stomac, simultan
cu alte metode de acțiune, care oferă o mai mare eficiență.
Reducerea volumului abdomenului este controlată prin măsurarea dimensiunii
acestuia înainte de a instala vasul și după scoaterea acestuia. Dacă există o dis-
crepanță în măsurătorile înainte și după, atunci această terapie continuă, dar dacă
dimensiunile se stabilizează, terapia cu vid nu se efectuează în continuare.
TERAPIA CU VACUUM IN O altă opțiune pentru utilizarea terapiei

cu vid în medicina tradițională nu este
ÎNCOVOIRE SI PROLAPS eliminarea îndoirii sau scăderii uterului la
UTERIN femei.
Când se folosește îndoirea sau coborârea terapiei uterului, similar cu descrierea an-
terioară. Toate contraindicațiile sunt aceleași cu cele anterioare, diferă numai la
locul de instalare și numărul de produse pe burtă efectuate pe burtă.
Pot de 1-1,5 litri. stabilită între buric și pubis al pacientului, cu condiția ca acțiunile
preliminare cu stomacul să fie efectuate.
Rifuzia creată în oală suge pielea abdomenului, creând o senzație inițială
dureroasă. Dupa fixarea vasului, pacientul sta la aproximativ 5 minute intr-o pozi -
tie pe spate cu picioare semi-indoite, ca si cum obisnuia sa se obisnuiasca cu dur-
erea, dupa care se intoarce pe partea ei si apoi se afla in pozitia genunchilor sau in
pozitia pisicii, savurind dupa somn (Photo 61). În această poziție, ar trebui să fie în
termen de 10-15 minute. Atunci când vasul este îndepărtat, trebuie să se formeze o
vânătă ușoară la locul producerii acestuia, indicând executarea corectă a acțiunii
terapeutice.
Astfel de acțiuni se efectuează într-o zi sau două, sub rezerva următoarei afirmații,
numai după ce vânătaiele dispare din abdomen. Sunt ținute zece până la treis-
prezece sesiuni.
TERAPIA ÎN CAZUL SLĂBIRII În unele cazuri, terapia cu vid a fost uti-
lizată pentru a îmbunătăți puterea diges-
FUNCȚIEI STOMACULUI tivă a stomacului. Când rezolvăm această
problemă, vasul este setat deasupra stomacului în regiunea epigastrică, prin analo-
gie cu acțiunile descrise anterior.
O setare similară a oală a fost folosită de vindecători atunci când a eliminat ptoza
gastrică ca etapă finală de ridicare și punere în funcțiune.
Ridicarea în sine este descrisă în capitolele anterioare.
Timpul de menținere a oalei pe burtă variază de la 10-15 minute. În plus față de
contraindicații se numără colecistita calculată, diabetul zaharat, precum și toate
contraindicațiile descrise în acțiunile de eliminare a herniei ombilicale.
MASAJUL VACUM DE PE Vom face o mică excursie în istoria

Rusiei, în momentul în care medicina
TIMPURI tradițională ocupa un loc ferm în viața de
zi cu zi a oamenilor obișnuiți. Voi cita cateva extrase verbatim pe acest material
din cartea doctorului de medicina din acea perioada, G. Popov, "Medicina de uz

casnic rusesc".
"Există și" drepți "și" drepți "speciali. Ei direcționează ombilicul, care este rupt
de la muncă grea, de ridicare, sau pur și simplu pentru că o persoană se împiedică
sau face o mișcare ciudată sau bruscă. Acest lucru se realizează cel mai adesea prin
aruncarea unui vas. În această operație, vindecătorul îl pune pe pacient, își plic-
tisește burta gros sau cu săpun, ia oala, luminează un in de in, îl aruncă în oală și îl
sfârșește pe burta pacientului. Potul joacă rolul, prin urmare, al unei cutii mari us-
cate. Această operație este uneori atât de dureroasă încât pacientul strigă în durere
și necesită îndepărtarea imediată a vasului, dar nu este întotdeauna ușor să faci
acest lucru: adesea stomacul este atât de greu atras în oală, încât acesta din urmă
uneori trebuie rupt. Vindecătorul face acest lucru de două ori sau de trei ori, mereu
pe stomacul gol, iar când operația se termină, îi dă pacientului să bea vin cu sare
sau funingine (Orlovsk, Smolensk, Novgorodsk, Vologodsk și Vyatka gubernia).
Se efectuează, de asemenea, vase de acoperire pentru a dispersa sângele rău, dar
este aproape cel mai adesea făcut acum pentru femei pentru a produce un avort
spontan, iar pentru copiii mici de la gnawing, iar vasul este înlocuit cu un pahar. În
districtul Cherepovetsky, unde teoria bolilor ombilicale pare a fi cea mai comună,
ei încearcă să facă ombilicul în centrul său atunci când oala este "aruncată": atunci
când stomacul este atras în oală, acest lucru asigură că ombilicul dezintegrat este
colectat într-un singur loc. În același loc există și alte metode de tratare de către
vindecătorii de "boli ombilicale". Cu una dintre aceste metode, ombilicul este rupt
cu degete, adică un deget arătător de amprentă mare și mijlociu captează pliul de
piele și îl ridică, încercând să răsucească pliul. Uneori, furnicăturile pielii cu
degetele se fac pe tot abdomenul și reprezintă tipul de masaj. Se folosește și "Împa-
chetarea buricului" cu un baston: se iau un baston scurt, se pune pe ombilic în mi-
jloc și se încep mișcări circulare ale bastonului de-a lungul burții, pentru a "fixa"
buricul rupt. În cazurile în care se "roteste buricul" (durere abdominală severă), op-
erația "scoaterea buricului". Pacientul, cu o spate goală, se așază cu stomacul pe
bancă, iar vindecătorul care vizitează, își apleacă trei degete pe mâini și lasă cele-
lalte două libere, degetul arătător se întinde pe spatele pacientului și, cu degetele
mari, își ia pielea pe spate și "Ceva nu va face clic" în spate: acest buric a fost scos
din locul în care nu ar trebui să fie, și a căzut din nou pe cont propriu.
O operație similară în Velskoy uezd (provincia Vologda) se numește "ciupit
ombilicul". Această operație este aplicată aici în acele cazuri de durere lombară,
când este rezultatul "tăierii buricului". Pacientul se întoarce deasupra și vindecă-
torul își fixează ombilicul, înghițind pielea pe spate, pe buric, în creuzet și trăgând-
o până când se aude o criză: acest lucru înseamnă din nou că ombilicul a căzut pe
poziție.
În cartierul Sarapsky (provincia Vyatka), cu "nadzhad", atunci când buricul sa
oprit, burta și ombilicul bunicii-bunici sau a stăpânirii pacientului. Pentru a face
acest lucru, el se culcă cu stomacul său, încercând cât mai mult posibil să-și îndoaie
spatele și să pună un obiect sub stomac.
În provincia Saratov (v. Bobylevka, Balashovsky uyezd), atunci când apar
dureri abdominale, bunicile spun că este "respinsă sau sfâșiată". Pentru tratament,
pacientul este așezat, cu picioare îndoite, pe spate și începe să lovească stomacul cu
ambele mâini de jos în sus, citind: "în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului De-
spre spirit. " Apoi, iau pacientul la picioare și, după ce tremura de trei ori, îi spun să
se așeze pentru o vreme și să-i dea un pahar de vodcă. Când gâtul este rănit și este
imposibil să întoarceți capul, bunica spune că ea "sa dezvoltat". Pentru corectare, ei
iau capul pacientului cu ambele mâini, îl întorc pe cealaltă parte, apoi pe celălalt,
ordonându-i să nu întârzie rotirea și brusc se întorc astfel încât, în funcție de pa-
cienți, să apară "crăparea gâtului". Când spatele mă doare de muncă, bunicile spun,
de asemenea, că "sa dezvoltat": îi spun pacientului să-și ardă brațele peste morți, să
se întoarcă cu capul în jos și să-l apese cu piciorul.
AUZ ÎMBUNĂTĂȚIT ȘI Popularitatea și înțelepciunea popu-
lare sunt inepuizabile. Acesta este ceea ce
ÎNDEPĂRTAREA CERUMENULUI P. Kurennov, un vindecător ereditar rus,
DIN URECHE scrie despre mijloacele improvizate
folosite și folosite de vindecători și chiropracticieni în tratamentul durerii și surze-
niei la nivelul urechii.
"Adesea, după o răceală, există o durere severă într-o ureche și câteodată în am-
bele. Această durere este adesea însoțită de surzenie. Autorul este conștient de
cazul când o fetiță de 10 ani sa îmbolnăvit de boala descrisă mai sus. Doisprezece
medici de medicină oficială au tratat complet pacientul fără nici un rezultat. După
ce și-a pierdut încrederea în medicul de știință medicală, tatăl a condus pacientul la
vindecător. Acesta din urmă a transformat o foaie mare de hârtie (zahăr, gros, al-
bastru) cu pâlnie, a introdus capătul îngust al pâlniei în urechea fetei și a aprins
capătul larg al pâlniei. Când pâlnia ardea aproape toate, vindecătorul, cu o lovitură
ușoară a mâinii, a bătut restul pâlniei din urechea pacientului. Apoi am procedat la
fel cu a doua ureche. Toate durerile și surditatea au dispărut imediat. "
„Mark pânză, pentru ao impregna cu ceară topită, lichidă sau răspândit pe
tesatura un strat subțire de ceară, rola materia pâlnie se introduce capătul îngust al
pâlniei în ureche, iar la sfârșitul larg - aprinde atunci când cârpă arde în jos aproape
la ureche, mișcarea ușoară a mâinii pentru a șterge reziduul pâlnie de ureche. "
Medicul de medicină G. Popov scrie despre acțiunile similare din cartea
"Medicina națională de uz casnic a Rusiei".
"De asemenea, specialiștii tratează surzenia și trag sulful din urechi. După ce au
spălat urechile cu apă, au pus în bucăți mici de camfor, învelite în bumbac sau
cârpă subțire, cu frunze de muștar parfumat. Apoi, rulați un tub înmuiat în ceară
într-o bucată de hârtie, introduceți un capăt în ureche și celălalt capăt de lumină.
Această operațiune este considerată cea mai eficientă împotriva surzeniei: tot sulful
care își strânge urechile, chiar dacă sa acumulat de-a lungul anilor, "arde" sau îl
trage pe hârtie (cartierul Cherepovsky, provincia Novgorod) ".
Puteți adăuga la cele scrise de P. Kurennov și G. Popov despre siguranță atunci
când lucrați cu foc în timpul acestor acțiuni.
Pentru a începe, trebuie să luați în considerare acțiunile care pot apărea atunci
când lucrați cu o flacără asupra unui pacient, luați în considerare rata de ardere a
hârtiei sau a țesutului impregnat introdus în ureche, unghiul de înclinare, luând în
considerare imposibilitatea de a intra în ceara topită în ureche. Acoperiți părul pa-
cientului cu un prosop sau cu o cârpă proeminentă, asigurați-vă că vasele cu apă
sau o scrumieră au fost îndepărtate, în cazul în care rămășițele fumătorii ale unei
pâlnii sau tubul cerat îndepărtate de la ureche.
TERAPIA PENTRU RĂNI LA CAP În medicina populară, au existat
multe modalități de a elimina stresul care
apare în țesutul osos după o comoție. Vom încerca să dezasamblat câteva moduri
cunoscute și cele mai eficiente.
Pentru toate tipurile de tremur, criteriul principal este plângerea pacientului de
o durere de cap.
Ca mijloc de control al acțiunilor efectuate, sa folosit o frânghie de lanț, care

trebuie să îndeplinească anumite cerințe, și anume să nu fie prelungită în tensiune.
Fig. 28. Eliminarea manifestărilor reziduale ale traumei craniene utilizând o sită de origine.
Fig. 27. Diagnosticarea manifestărilor reziduale ale leziunilor craniene cu ajutorul unei frânghii.
Dacă ambele părți ale frânghiei nu formează o slăbire în timpul tensiunii, atunci
nu se efectuează acțiuni tehnice pentru eliminarea stresului osos după comoția
creierului. În cazul în care există o slăbire în una din funii, este descrisă una dintre
cele mai potrivite opțiuni pentru normalizare, care sunt descrise mai jos în text.
După fiecare sesiune de acțiuni de normalizare, este măsurată și de mai multe
ori, de preferință fiecare coardă cu o măsurătoare trebuie lăsată pentru o comparație
ulterioară.
Dacă există o scădere semnificativă, sesiunile sunt ținute de mai multe ori în
câteva zile.
Uneori, astfel de acțiuni sunt însoțite de greață care apare la un pacient în acest
moment. Greața este o măsură a completării unei acțiuni într-o sesiune dată.
Luați în considerare câteva opțiuni pentru a vă ajuta cu astfel de încălcări.
ÎNDEPĂRTAREA Pacientul își strânge dinții cu o sită de

sită din lemn pentru margine. În mod
DURERILOR DE CAP tipic, o astfel de gazdă gospodină măci-
PRINTR-O SITĂ nată făină. Se fixează astfel încât grila să
fie îndreptată spre fața lui (figura 28). O persoană care îl ajută intră din spatele pa-
cientului și cu ambele mâini fără prea mult efort lovește sita. Lovitura este făcută
astfel încât sita să nu zboare din gura pacientului și să nu-i rănească dinții. Momen-
tul vibrației prin dinți este transmis la țesutul osos al craniului, elimină stresul și re-
duce cantitatea de asimetrie a craniului.
După fiecare grevă, se efectuează o măsură de control cu o coardă. Numărul de
lovituri pe sită pe sesiune este determinat individual, dar în medie este recomand -
abil să nu se depășească trei. Acțiunile efectuate corect dau o scădere a diferenței
dintre diferența dintre căderea corzilor, eliminarea durerii de cap, care, dispărând,
este un criteriu de completare a acțiunilor. Numărul de sesiuni variază în trei, este
de dorit să le producă într-o zi sau două.
După finalizarea fiecărei acțiuni tehnice, trebuie respectată o scădere a nivelului
de cefalee.
Pentru acest mod de acțiune pot exista contraindicații:
slăbiciunea vaselor cerebrale;
având un accident vascular cerebral recent;
hipertensiune arterială;
recenta leziune recenta.
ÎNDEPĂRTAREA Ca și în cazul opțiunii de tratament ante-
rioare, se ia o acțiune preliminară - se
DURERILOR DE CAP măsoară cu un șir pe prezența asimetriei
PRINTR-O GĂLEATĂ în țesuturile osoase ale craniului și a
prezenței îndoirii. Următoarele acțiuni sunt efectuate.
Se toarnă o găleată de apă, de preferință fier, până la margine, iar o mică frânghie
elastică este legată de mâner. Un
baston scurt este legat de celălalt
capăt al coardei, care poate fi fixat
cu dinți. lungimea cablului trebuie
să fie de așa natură încât omul, în-
doit, dinții ar putea trage o frânghie
legată la un capăt la mânerul unei
cupe, iar altele - la un băț în dinți
umani înțepenit. Atunci când
frânghia este întinsă până la limită
datorită extensiei spatelui și a capu-
lui, astfel încât găleata poate crește
chiar ușor, se lovește o lovitură pe
suprafața apei. Vibrația rezultată,
prin apă și mânerul cuvei, se extinde
de-a lungul coardei, provocând o de-
plasare și o scădere a tensiunii în țe-
suturile osoase.
Fig. 29. Eliminarea manifestărilor reziduale ale prejudiciului craniene cu un prosop.
După aceea, măsurarea capului. În
unele cazuri, pentru a spori efectul șocului, se pune o suprafață de apă pe o foaie de
hârtie, de exemplu un ziar.
Contraindicații comune terapiei de șoc.
ÎNDEPĂRTAREA După măsurarea capului și de a deter-

mina asimetria sau dorința apărut de a se
DURERILOR DE CAP CU scăpa de dureri de cap fără motiv puter-
UN PROSOP nic, puteți utiliza acțiunea, de multe ori
folosite în așa-numitele medicina populară „acasă“. acțiune tehnică poateEste real-

izată de un asistent sau, în absența acestuia, în mod independent.
Capul este legat cu un prosop răsucite și un nod este format pe frunte din cauza
răsucirii. După aceea, capul este strâns datorită răsucirii nodului (figura 29).
Tragând de pe cap, nodul este apucat cu o mână; altul, liber, începe să atingă lu-
mina de la marginea nodului palmei.
Astfel, trecând în jurul perimetrului nodului cu baterea, se determină în ce plan
și în ce direcție de impact asupra nodului există durere în cap. După determinarea
direcției durerii, în această direcție se efectuează atingerea ușoară până când dur-
erea dispare.
Contraindicațiile descrise în capitolele anterioare pot fi considerate contraindi-
cații.
ELIMINAREA TENSIUNILOR Această opțiune pentru a elimina stre-
sul în oasele craniului este cel mai ac-
CARE APAR IN OASELE ceptabil, deoarece are cel mai mic număr
CRANIULUI, DUPĂ UN de contraindicații.
TRAUMATISM CRANIAN, Măsurarea prealabilă a capului cu ru-
PRESARE perea simetriei existente, precum și
prezența unei dureri de cap vor fi o indi-
cație pentru a ajuta.
Cu ajutorul unei alte persoane, capul este ca și cum ar fi presat de mâini de-a
lungul presupuselor diagonale. De exemplu: fruntea din stânga - fundul din dreapta
și fruntea din dreapta - partea din stânga. Adesea, cu contuzii reziduale ale creieru-
lui, de-a lungul uneia dintre aceste linii, capul are dureri sub o astfel de stoarcere.
După compresie cu un efort de-a lungul uneia dintre aceste linii, durerea se
simte, pe această durere, presiunea este oprită și întârzierea este dată până când dis-
pare.
Capul este presat de-a lungul liniilor dureroase (Foto 63), uneori această com-
presie este însoțită de o crackle a capului. Când durerea dispare, se măsoară cu o
frânghie. În cazul în care nu există o cădere, lucrarea este considerată finalizată.
În acest fel, leziunile de până la 5-7 ani sunt corectate. În cazul în care vătă-
marea este de mare prescripție, atunci căderea cablului nu este complet eliminată,
dar totuși starea pacientului este atenuată. Imediat după accident, această acțiune
tehnică nu se efectuează, este de dorit să se acorde asistență nu mai devreme de 10
zile mai târziu.
O astfel de comprimare oferă adesea posibilitatea de a asista la inflamația uneia
dintre ramurile nervului facial sau trigeminal. În același timp, uneori se observă
înecarea auriculei. Sagging în spatele ureche în direcția de la cap, uneori rezolvă
problema de inflamație sau ciupirea nervului.
Uneori, când se stoarce, se aude un clic, asemănător cu o criză a degetului, după
care pacientul primește o ușurare semnificativă din reducerea rezultată a nivelului
de durere.
Contraindicații: generale pentru tratamentul de această natură.
1-
Fig. 30. Relațiile ale organelor interne ilustrate model în formă de bărbați dansînd.
-
31 a)
31 b)
31)
31g)
31 d)
31 f)
31 g)
31 h)
Și 31)
Foto. 31. Tehnica apăsării în tratamentul organelor interne (a, b, c, d, e, f, g, h, i).
Foto. 32. Tratamentul vezicii biliare prin peretele abdominal anterior cu degetul.
Foto. 33. Auto-ajutor în caz de încălcare a funcției vezicii biliare.

Foto. 34. Terapia prin peretele frontal al abdomenului cu degetul.
Foto. 35. funcție hepatică anormală.

Foto. 36. (Pancreas) Terapia prin peretele abdominal.
Foto. 37. Auto-ajutor în caz de încălcare a funcției pancreatice.

Foto. 38. Deplasarea stomacului prin intermediul presiunii degetului prin peretele abdominal.
Foto. 39. Legarea abdomenului după deplasarea stomacului, în scopul de a se ancora în loc.
Foto. 40. Diagnosticul de palparea aortice prin stomacul pacientului.
Foto. 41. Deplasarea intestinului subțire cu o oală, montat pe peretele frontal al abdomenului pentru a îmbunătăți funcția sa.
Foto. 42. Deplasarea intestinului subțire, cu un prosop prin peretele frontal al abdomenului pentru a îmbunătăți funcția sa.
Foto. 43. Deplasarea intestinului subtire. A se ajuta cu ambele mâni

Foto. 44. (Pancreas) Terapia prin peretele abdominal.
Foto. 45. Auto-îngrijire în disfuncția splinei.

Foto. 46. Terapia renală.
Foto. 47. Terapia renala cu pacientul culcat pe partea ei.

Foto. 48. Sfaturi cu insuficiență renală, folosind materialele la îndemână prin peretele frontal al abdomenului.
Foto. 49. Insuficiență renală, folosind instrumente disponibile, în special scaun.

Foto. 50. Terapia forțând ureterele.
Foto. 51. Tratamentul inimii prin peretele toracic în baza.

Foto. 52. Tratamentul în picioare, cu spatele lipit de perete.
Foto. 53. Tratamentul din picioare cu fața la perete.

Foto. 54. Auto-ajutor cu disfuncție cardiacă.
Foto. 55. Terapia cu mâna „omoplați blocați".

56 a)
56 b)
Foto. 56. Terapia sînilor la femei (a, b).
Foto. 57. fanere terapie, ovare, uter la femei prin peretele abdominal.
Foto. 58. Tratamentul vezicii urinare, prostatei prin peretele frontal al abdomenului.
Foto. 59. sac de pânză pentru a crea un vacuum profund.
Foto. 60. Formularea burtă.

Foto. 61. Declarația de deal cu scopul de a scoate îndoire și Prolaps uterin la femei.
Foto. 62. tub de parafină Formularea în ureche, în scopul de a elimina cerumen, de apel și de zgomot în urechi.
Foto. 63. Eliminarea manifestărilor reziduale ale traumatismelor craniene cu ajutorul unor capete de sertizare.

Alfabetul Terapiei

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Alfabetul Terapiei

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ABC-UL

Alexandru Timofeivici Agulov

ZONELE DE PROIECȚIE Englezul Ged în 1896 a constatat că boala

Fig. 2. Diagnosticul de tulburări în corpul persoanei umane.

DIAGNOSTIC FACIAL Examinarea feței pacientului este de a

Fruntea este o zonă de proiecție intestinală, în care partea de mijloc a frunții

zona de început a creșterii părului pe frunte - proiecția tulburărilor vezicii

partea stângă a gâtului, marcată pe Error: Reference source not found,

Luați în considerare modificările speciei limbii în diferite stări ale corpului

DIAGNOSTICUL MÂINILOR Mâna unei persoane este fundamental

ficil să se determine de ce pacientul tuse. Având în vedere partea din spate a

Fig. 5. Diagnosticul de tulburări în organism pe mâna stângă a pacientului.

tală a unei persoane, nevroza latentă, apropierea de defecțiunea stresantă.

transversale pe unghii va indica un stress sever transferat, care se reflectă

Proeminență cap radial distal la încheietura mâinii se referă la proiectarea sis-

temului respirator al pacientului în ansamblu, numărul 10.

II. INTERRELAȚIA ORGANELOR INTERNE

vezicii, sfincterului Oddi. Aceasta, la rândul său, duce la o încălcare a flux-

ROLUL FIZIOLOGIC AL VEZICII Luarea în considerare a fiziologiei

Este exocrin și endocrin. Ca secretia exocrin se produce suc pancreatic, care se

cioare. Uneori, în timpul etapelor inițiale ale tulburărilor de dezvoltare, senzație

formarea de aderențe și inflamație la nivelul intestinului subțire în jurul buricu-

STOMACUL Reprezentarea stomacului în schema

gastrită manifestată prin durere în abdomenul epigastric, uneori durere nu-

tunecarea feței și a suprafețelor peri-orbite ale ochilor, apariția transpirației exce-

Deviațiile rinichilor sunt, de regulă, însoțite de un spasm al ureterelor, în dia-

METODA VISCERALĂ, Acest capitol discută una dintre abor-

Diagnosticarea primei și a celei de-a doua etape - interogarea pacientului, ex-

o durere severă pe suprafața anterolaterală a piciorului inferior, trecând de-a lun-

MUNCA INDEPENDENTĂ Auto-ajutorarea sau auto-terapia vis-

CARACTERISTICI ANATOMICE Ficatul este un organ masiv glandular

hipocondru, iar unghiul de depresie se modifică după dispariția durerii. Timpul de

Ca un mijloc suplimentar de îmbunătățire a funcției hepatice, se pot utiliza

CARACTERISTICI Intestinul subțire - cea mai lungă

ileocecală, care deschide ileumul în cec. Valva ileocecal acționează ca un sfincter:

Fig. 19. Cecum cu un proces în formă de vierme.

acoperite cu peritoneu pe toate laturile, cu transversal și sigmoid cu mesenter, iar

afecțiuni ale pielii sub formă de răni, crăpături de sângerare, vânătăi și

TERAPIA VISCERALĂ A Tratamentul splinei are propriile indi-

IV. TERAPIA INTERACTIUNILOR AL DOILEA CERC

TERAPIA RENALĂ Înainte de a începe oricare din activitățile

De îndată ce pacientul simte durerea în zona de presiune atunci când împinge,

Următoarea presiune se aplică zonei sub punctul de pornire al presiunii.

INSUFICIENȚĂ RENALĂ (AUTO- De auto-ajutorare, care încalcă funcția

Terapia pornește de la poziția pacientului culcat pe spate, cu picioarele îndoite

TERAPIA DE INIMĂ Luați în considerare secțiunea de Chiro-

TERAPIA A PLĂMÂNILOR terapia cu lumina este realizată prin

TRATAMENTUL PROSTATEI Înainte de stimularea pacientului

TERAPIA VACUUM În medicina populară, terapia cu vid a fost

La femei, o hernie inghinală coboară în labia majora.

Înainte de a începe instalarea vasului pe stomac, efectuați activități pregătitoare.

TERAPIA CU VACUM Se observă că, dacă banca este plasată pe

TERAPIA CU VACUUM IN O altă opțiune pentru utilizarea terapiei

MASAJUL VACUM DE PE Vom face o mică excursie în istoria

din cartea doctorului de medicina din acea perioada, G. Popov, "Medicina de uz

Ca mijloc de control al acțiunilor efectuate, sa folosit o frânghie de lanț, care

ÎNDEPĂRTAREA Pacientul își strânge dinții cu o sită de

ÎNDEPĂRTAREA După măsurarea capului și de a deter-

folosite în așa-numitele medicina populară „acasă“. acțiune tehnică poateEste real-

Foto. 33. Auto-ajutor în caz de încălcare a funcției vezicii biliare.

Foto. 34. Terapia prin peretele frontal al abdomenului cu degetul.

Foto. 35. funcție hepatică anormală.

Foto. 36. (Pancreas) Terapia prin peretele abdominal.