SERII DE REPARTIȚIE

Introducere

Cunoașterea statistică a trăsăturilor cantitative și calitative a fenomenelor și proceselor

presupune înregistrarea la nivelul fiecărui element al colectivității cercetate a valorilor concrete
(formelor de manifestare) corespunzătoare caracteristicilor cuprinse in programul observării. În
urma înregistrării (observării) se obține o masa de date primare care nu permite sesizarea
aspectelor esențiale, relevante pentru întreaga masa. Puterea de informare crește daca aceste date
se sistematizează în funcție de una sau mai multe variabile atributive, proces care conduce la
obținerea unei/unor serii de repartiție de frecvente. Aceste serii oferă informații privind
clasele/grupele care domină in serie, forma de repartiție a frecvențelor ș.a. Astfel de serii sunt de
exemplu: repartiția agenților economici pe clase de mărime după numărul salariaților, repartiția
populației pe grupe de vârsta, repartiția salariaților după mărimea salariului brut/net etc.

În acest capitol se abordează aspecte metodologice privind valorile tipice, respectiv

valorile care sunt in măsura sa evidențieze ceea ce este esențial si comun într-o serie de
repartiție, intensitatea variației valorilor individuale in jurul unei valori tipice, descompunerea
variației pe grupe de factori care au generat împrăștierea valorilor empirice. În cazul fiecărui
indicator se insistă asupra cazurilor de utilizare și asupra limitelor indicatorului respectiv.

Definire, trăsături, reprezentare grafică

Seria de repartiție sau seria de distribuție este rezultatul grupării colectivității în funcție
de variantele sau intervalele de variație ale unei caracteristici atributive cantitative sau calitative.
Seriile de repartiție se diferențiază între ele după numărul caracteristicilor de grupare și după
natura acestora.

Dacă se folosește o singură caracteristică de grupare, seria se numește unidimensională

sau unicriterială, iar dacă gruparea se face în funcție de două sau mai multe caracteristici rezultă
serii bi- și multidimensionale. Dacă caracteristica de grupare este una cantitativă (numerică),
seria de repartiție se numește serie de variație.

Gruparea elementelor colectivității în funcție de o caracteristica calitativa (nenumerica) se

concretizează într-o serie de atribute sau serie nominativa.

Prelucrarea și analiza informațiilor cuprinse într-o serie de repartiție empirica trebuie sa

tina seama de trăsăturile unei astfel de serii. Principalele trăsături ale unei serii de repartiție sunt:

 omogenitatea termenilor unei serii de repartiție se explică prin faptul că toate valorile
au același conținut și sunt cauzate de factori esențiali. Omogenitatea valorilor ce compun
o serie de repartiție presupun o variație cât mai mică între aceste valori. Dacă termenii
prezintă o variație pronunțata se desprinde concluzia că în colectivitatea studiata sunt
prezente mai multe tipuri calitative, ceea ce înseamnă ca seria respectivă trebuie separată
în doua sau mai multe serii separate;

1
  independenta termenilor este urmarea faptului ca fiecar 535i83f e valoare individuala
este specifica pentru o anumita unitate a colectivitatii si nu depinde de valoarea
inregistrata la celelalte unitati. Desigur, aceasta independenta este relativa deoarece
unitatile care fac parte din aceeasi colectivitate se supun acelorasi legi care se manifesta
sub forma de tendinta;
 variabilitatea termenilor seriei este determinata de faptul ca fenomenele de masa nu
sunt fenomene univoc determinate, ci se produc sub actiunea mai multor cauze, unele
esentiale iar altele intamplatoare, care fac ca manifestarea individuala sa fie diversa,
distincta de alte manifestari. Cu cat influenta cauzelor aleatoare este mai pronuntata, cu
atat variabilitatea termenilor este mai mare iar gradul de omogenitate a valorilor
inregistrate este m4ai mic;
 concentrarea sau dispersarea termenilor seriei este expresia intensitatii influentei
cauzelor esentiale si neesentiale. Daca raportul de forte dintre cele doua grupe de cauze
tinde spre un echilibru relativ, frecventele de aparitie corespunzatoare fiecarei unitati sunt
apropiate. Reprezentarea grafica seamana in acest caz cu o repartitie uniforma sau
rectangulara.

Daca intensitatea factorilor de influenta este diferita atunci frecventele de aparitie

corespunzatoare valorilor ce formeaza seria de repartitie se pot concentra astfel:

 catre valorile care se afla in mijlocul seriei, caz in care graficul repartitiei tinde sa semene
cu un clopot Gauss-Laplas (normala).
 catre cele doua extremitati ale repartitiei, caz in care reprezentarea grafica sugereaza o
curba in forma de « U ».
 catre una din valorile extreme ale seriei, atunci graficul seamana cu un « J ».

Diversitatea situatiilor care pot fi intalnite in practica impune ca economistul sa aiba in

vedere, la alegerea metodelor statistice folosite in analiza seriilor de repartitie, natura distributiei
empirice.

O prima imagine asupra formei repartitiei se obtine prin intermediul reprezentarii grafice.
Repartitiile de frecvente unidimensionale se vizualizeaza prin urmatoarele tipuri de grafice:

 histograma, poligonul frecventelor si poligonul frecventelor cumulate, daca variabila

prezinta o variatie continua (vezi tab. nr 4.1 si fig. nr 4.1, 4.2 si 4.3);
 diagrama prin coloane, daca repartitia s-a construit pentru o variabila cu o variatie
discreta.

Exemplul 4.1 : Gruparea agentilor economici dintr-o ramura dupa cifra de afaceri (milioane
euro) :

Tabelul nr 4.1

Cifra de afaceri Numar agenti economici

A 1
Pana la 20 15
2
 20 – 24 25
24 – 28 50
28 – 32 46
32 – 36 35
36 – 40 24
Peste 40 5
Total 200

Nota: Limita superioara este cuprinsa in intervalele

Construirea histogramei, al poligonului frecventelor si al poligonului frecventelor

cumulate presupune inchiderea intervalelor marginale deschise. Se poate proceda astfel:

 limita superioara al primului interval, respectiv limita superioara al ultimului interval este
valoarea empirica cea mai mica (xmin) respectiv cea mai mare (xmax) inregistrata ;
 daca nu se cunosc aceste valori extreme, inchiderea intervalelor deschise se face cu
marimea intervalelor invecinate. Deci x1,inf = 20-4=16 iar x7,sup = 40+4=44.

Fig. nr 4.1 Repartitia agentilor economici dupa cifra de afaceri

Construirea poligonului frecventelor presupune marcarea, in cadranul I al sistemului de

coordonate rectangulare, al punctelor cu coordonatele xi (mijlocul intervalului) si ni (frecventele
de aparitie) si unirea punctelor succesive prin segmente de dreapta. Suma ariilor dreptunghiurilor
care definesc histograma trebuie sa fie egala cu aria delimitata de poligonul frecventelor si axa
OX.

3
 Fig. nr 4.2 Indicatorii frecventelor

Indicatorii frecventelor

Analiza unei repartitii unidimensionala constituita in functie de o variabila numerica se

bazeaza pe un sistem de indicatori format din:

 indicatori ce caracterizeaza frecventele de aparitie ale unitatilor colectivitatii;

 indicatori ce caracterizeaza valorile caracteristicii cercetate.

Calculul acestor indicatori si valoarea lor cognitiva vor fi ilustrate si analizate pe baza
repartitiei din tabelul nr. 4.1

In grupa indicatorilor de frecventa se cuprind: frecvente absolute, frecvente relative,

frecvente cumulate.

Frecventele absolute (ni) exprima numarul unitatilor elementelor cuprinse intr-o grupa,
definita de o varianta sau un interval de variatie. Frecventele absolute se exprima in unitati
concrete de masura (numar de agenti economici, numar de salariati, numar de clienti etc). In
tabelul nr. 4.1 frecventele absolute apar in coloana 1 si indica cati agenti economici se incadreaza
in fiecare interval.

Compararea frecventelor absolute a doua repartitii alcatuite pentru aceiasi caracteristica

dar cu numar diferit de unitati componente nu poate fi realizata pe baza frecventelor absolute.
Compararea presupune, in acest caz folosirea frecventelor relative.

Frecventele relative (ni*) exprima ponderi, greutati specifice, cate parti ale unitatilor
corespunzatoare unei variante sau grup de variante, in totalul colectivitatii. Deci, frecventele
relative sunt marimi relative de structura :

4
 ni* =

unde : i = grupe

In cazul repartitiei din tabelul nr. 4.1, frecventele relative sunt prezentate in tabelul nr.
4.2 col 3 si 4 :

Tabelul nr. 4.2

Cifra Frecventa Frecventa relativa (ni*) Densitatea de frecventa

de absoluta (ni)
afacer
i (xi)
Coeficient Procente Absoluta Relativa
A 1 2 3 4 5
Pana la 15 15/200=0,075 0,075*100=7,5 15/4=3,75 0,075/4=0,01875
20
20 – 25 25/200=0,125 0,125*100=12, 25/4=6,25 0,125/4=0,03125
24 5
24 – 50 50/250=0,250 0,250*100=25, 50/4=12,50 0,250/4=0,0625
28 0
28 – 46 46/200=0,230 0,230*100=23, 46/4=11,50 0,230/40,0575
32 0
32 – 35 35/200=0,175 0,175*100=17, 35/4=8,75 0,175/5=0,0437
36 5
36 – 24 24/200=0,120 0,120*100=12, 24/4=6,00 0,120/4=0,0300
40 0
Peste 5 5/200=0,025 0,025*100=2,5 5/4=1,25 0,025/4=0,0062
40
200
Total 1,000 100,0 - -
(Σ ni)

15/x=3,75=> x=56,25

0,075/x=3,75=>

5
Nota : Limita superioara este inclusa in interval

Repartitia agentilor economici dupa cifra de afaceri tinde catre repartitia normala,
concluzie care rezulta din figura nr. 4.2 si din faptul ca frecventele relative descresc catre
capetele seriei.

Daca o repartitie este alcatuita pe intervale neegale de grupare, frecventele relative nu

sunt in masura sa sugereze forma repartitiei deoarece nu sunt direct comparabile. In asemenea
situatie trebuie sa se recurga la densitatile de frecvente.

Densitatea de frecventa este raportul dintre frecventa absoluta (ni) sau relativa (ni*) si
marimea intervalelor de grupare (hi). Daca densitatile de frecvente descresc spre cele doua capete
ale seriei, repartitia empirica tinde spre o repartitie normala (vezi tabelul nr. 4.2 col 4 si 5).

In analiza repartitiilor empirice este uneori necesar sa se cunoasca frecventa absoluta sau
relativa la care s-a inregistrat cel mult o valoare x i respectiv cel putin o anumita valoare xi.
Indicatorul frecventelor la care se recurge in acest caz este frecventa cumulata. Care este
numarul gospodariilor populatiei la care venitul mediu lunar pe 1 persoana este cel putin de 3
milioane lei? Cat la suta din agentii economici au cel mult 20 de angajati?

Frecventele cumulate corespunzatoare unei valori empirice a caracteristicii x i se

calculeaza insumand frecventele absolute sau relative incepand cu cele corespunzatoare valorilor
mai mici sau incepand cu cele aferente valorilor mai mari ale caracteristicii pana la x iinclusiv. In
primul caz rezulta frecvente cumulate crescator respectiv frecvente cumulate descrescator, in cel
de-al doilea caz.

Frecventele cumulate servesc si la exprimarea nivelului de concentrare intr-o colectivitate

si la determinarea unori indicatori ai tendintei centrale (mediu de pozitie).

Daca, de exemplu, intereseaza cati din totalul agentilor economici au avut o cifra de
afaceri de cel mult 32 miliarde lei (vezi tabelul nr. 4.2) se cumuleaza frecventele absolute
corespunzatoare primelor patru intervale, deci 136, respectiv 68% din totalul agentilor .

In tabelul nr. 4.3 sunt prezentate frecventele absolute si frecventele relative cumulate
crescator si descrescator :

Tabelul nr. 4.3

Cifra de Frecventa Frecventa cumulata Frecventa cumulata

afaceri absoluta (ni)
(xi) absoluta relativa (%)
Crescator Descrescator Crescator Descrescator
Pana la 15 15 200 7,5 100,0
20
25 15+25=40 200-15=185 7,5+12,5=20,0 100,0-
20 – 24
7,5=92,5

6
 50 40+50=90 185-25=160 20,0+25,0=45,0 92,5-
24 – 28
12,5=80,0
46 90+46=136 160-50=110 45,0+23,0=68,0 80,0-
28 – 32
25,0=55,0
35 136+35=171 110-46=64 68,0+17,5=85,5 55,0-
32 – 36
23,0=32,0
24 171+24=195 64-35=29 85,5+12,0=97,5 32,0-
36 – 40
17,5=14,5
Peste 40 5 195+5=200 29-24=5 97,5+2,5=100,0 14,5-12,0=2,5
Total 200 - - - -

O repartitie construita pe baza frecventelor cumulate se reprezinta grafic prin poligonul

frecventelor cumulate, numit si ogiva (vezi fig. 4.2)

Fig. 4.2 Frecventa cumulata privind repartitia agentilor economici dupa cifra de afaceri

Frecventele cumulate sunt comparabile intre ele indiferent de marimea intervalelor de

grupare.