Sunteți pe pagina 1din 24

SERII DE REPARTITIE

Introducere

Cunoasterea statistica a trasaturilor cantitative si calitative a


fenomenelor si proceselor presupune inregistrarea la nivelul fiecarui
element al colectivitatii cercetate a valorilor concrete (formelor de
manifestare) corespunzatoare caracteristicilor cuprinse in programul
observarii. In urma inregistrarii (observarii) se obtine o masa de date
primare care nu permite sesizarea aspectelor esentiale, relevante pentru
intreaga masa. Puterea de informare creste daca aceste date se
sistematizeaza in functie de una sau mai multe variabile atributive, proces
care conduce la obtinerea unei/unor serii de repartitie de frecvente. Aceste
serii ofera informatii privind clasele/grupele care domina in serie, forma de
repartitie a frecventelor s.a. Astfel de serii sunt de exemplu: repartitia
agentilor economici pe clase de marime dupa numarul salariatilor, repartitia
populatiei pe grupe de varsta, repartitia salariatilor dupa marimea salariului
brut/net etc.

In acest capitol se abordeaza aspecte metodologice privind valorile


tipice, respectiv valorile care sunt in masura sa evidentieze ceea ce este
esential si comun intr-o serie de repartitie, intensitatea variatiei valorilor
individuale in jurul unei valori tipice, descompunerea variatiei pe grupe de
factori care au generat imprastierea valorilor empirice. In cazul fiecarui
indicator se insista asupra cazurilor de utilizare si asupra limitelor
indicatorului respectiv.

Definire, trasaturi, reprezentare grafica

Seria de repartitie sau seria de distributie este rezultatul gruparii


colectivitatii in functie de variantele sau intervalele de variatie ale unei
caracteristici atributive cantitative sau calitative.

Seriile de repartitie se diferentiaza intre ele dupa numarul


caracteristicilor de grupare si dupa natura acestora.

Daca se foloseste o singura caracteristica de grupare , seria se


numeste unidimensionala sau unicriteriala, iar daca gruparea se face in
functie de doua sau mai multe caracteristici rezulta serii bi –
si multidimensionale.
Daca caracteristica de grupare este una cantitativa (numerica), seria
de repartitie se numeste serie de variatie.

Gruparea elementelor colectivitatii in functie de o caracteristica


calitativa (nenumerica) se concretizeaza intr-o serie de atribute sau serie
nominativa.

Prelucrarea si analiza informatiilor cuprinse intr-o serie de repartitie


empirica trebuie sa tina seama de trasaturile unei astfel de serii.
Principalele trasaturi ale unei serii de repartitie sunt:

 omogenitatea termenilor unei serii de repartitie se explica


prin faptul ca toate valorile au acelasi continut si sunt cauzate de factori
esentiali. Omogenitatea valorilor ce compun o serie de repartitie presupune
o variatie cat mai mica intre aceste valori. Daca termenii prezinta o variatie
pronuntata se desprinde concluzia ca in colectivitatea studiata sunt
prezente mai multe tipuri calitative, ceea ce inseamna ca seria respectiva
trebuie separata in doua sau mai multe serii separate;

 independenta termenilor este urmarea faptului ca fiecar


535i83f e valoare individuala este specifica pentru o anumita unitate a
colectivitatii si nu depinde de valoarea inregistrata la celelalte unitati.
Desigur, aceasta independenta este relativa deoarece unitatile care fac
parte din aceeasi colectivitate se supun acelorasi legi care se manifesta
sub forma de tendinta;

 variabilitatea termenilor seriei este determinata de faptul ca


fenomenele de masa nu sunt fenomene univoc determinate, ci se produc
sub actiunea mai multor cauze, unele esentiale iar altele intamplatoare,
care fac ca manifestarea individuala sa fie diversa, distincta de alte
manifestari. Cu cat influenta cauzelor aleatoare este mai pronuntata, cu
atat variabilitatea termenilor este mai mare iar gradul de omogenitate a
valorilor inregistrate este m4ai mic;

 concentrarea sau dispersarea termenilor seriei este expresia


intensitatii influentei cauzelor esentiale si neesentiale. Daca raportul de
forte dintre cele doua grupe de cauze tinde spre un echilibru relativ,
frecventele de aparitie corespunzatoare fiecarei unitati sunt apropiate.
Reprezentarea grafica seamana in acest caz cu o repartitie uniforma sau
rectangulara.
Daca intensitatea factorilor de influenta este diferita atunci frecventele
de aparitie corespunzatoare valorilor ce formeaza seria de repartitie se pot
concentra astfel:

 catre valorile care se afla in mijlocul seriei, caz in care graficul


repartitiei tinde sa semene cu un clopot Gauss-Laplas (normala).

 catre cele doua extremitati ale repartitiei, caz in care


reprezentarea grafica sugereaza o curba in forma de « U ».

 catre una din valorile extreme ale seriei, atunci graficul seamana
cu un « J ».

Diversitatea situatiilor care pot fi intalnite in practica impune ca


economistul sa aiba in vedere, la alegerea metodelor statistice folosite in
analiza seriilor de repartitie, natura distributiei empirice.

O prima imagine asupra formei repartitiei se obtine prin intermediul


reprezentarii grafice. Repartitiile de frecvente unidimensionale se
vizualizeaza prin urmatoarele tipuri de grafice:

 histograma, poligonul frecventelor si poligonul frecventelor


cumulate, daca variabila prezinta o variatie continua (vezi tab. nr 4.1
si fig. nr 4.1, 4.2 si 4.3);

 diagrama prin coloane, daca repartitia s-a construit pentru o


variabila cu o variatie discreta.

Exemplul 4.1 : Gruparea agentilor economici dintr-o ramura dupa cifra de


afaceri (miliarde lei) :

Tabelul nr 4.1

Cifra de afaceri Numar agenti


economici
A 1
Pana la 20 15
20 – 24 25
24 – 28 50
28 – 32 46
32 – 36 35
36 – 40 24
Peste 40 5
Total 200

Nota: Limita superioara este cuprinsa in intervalele

Construirea histogramei, al poligonului frecventelor si al poligonului


frecventelor cumulate presupune inchiderea intervalelor marginale
deschise. Se poate proceda astfel:

 limita superioara al primului interval, respectiv limita superioara al


ultimului interval este valoarea empirica cea mai mica (xmin) respectiv
cea mai mare (xmax) inregistrata ;

 daca nu se cunosc aceste valori extreme, inchiderea intervalelor


deschise se face cu marimea intervalelor invecinate. Deci x1,inf = 20-
4=16 iar x7,sup = 40+4=44.

Fig. nr 4.1 Repartitia agentilor economici dupa cifra de afaceri

Construirea poligonului frecventelor presupune marcarea, in cadranul


I al sistemului de coordonate rectangulare, al punctelor cu coordonatele
xi (mijlocul intervalului) si ni (frecventele de aparitie) si unirea punctelor
succesive prin segmente de dreapta. Suma ariilor dreptunghiurilor care
definesc histograma trebuie sa fie egala cu aria delimitata de poligonul
frecventelor si axa OX.
Fig. nr 4.2 Indicatorii frecventelor

Indicatorii frecventelor

Analiza unei repartitii unidimensionala constituita in functie de o


variabila numerica se bazeaza pe un sistem de indicatori format din:

 indicatori ce caracterizeaza frecventele de aparitie ale unitatilor


colectivitatii;

 indicatori ce caracterizeaza valorile caracteristicii cercetate.

Calculul acestor indicatori si valoarea lor cognitiva vor fi ilustrate si


analizate pe baza repartitiei din tabelul nr. 4.1

In grupa indicatorilor de frecventa se cuprind: frecvente absolute,


frecvente relative, frecvente cumulate.

Frecventele absolute (ni) exprima numarul unitatilor elementelor


cuprinse intr-o grupa, definita de o varianta sau un interval de variatie.
Frecventele absolute se exprima in unitati concrete de masura (numar de
agenti economici, numar de salariati, numar de clienti etc). In tabelul nr.
4.1 frecventele absolute apar in coloana 1 si indica cati agenti economici se
incadreaza in fiecare interval.

Compararea frecventelor absolute a doua repartitii alcatuite pentru


aceiasi caracteristica dar cu numar diferit de unitati componente nu poate fi
realizata pe baza frecventelor absolute. Compararea presupune, in acest
caz folosirea frecventelor relative.

Frecventele relative (ni*) exprima ponderi, greutati specifice, cate


parti ale unitatilor corespunzatoare unei variante sau grup de variante, in
totalul colectivitatii. Deci, frecventele relative sunt marimi relative de
structura :

ni* =

unde : i = grupe

In cazul repartitiei din tabelul nr. 4.1, frecventele relative sunt


prezentate in tabelul nr. 4.2 col 3 si 4 :

Tabelul nr. 4.2

Cifra de afaceri Frecventa Frecventa relativa (ni*) Densitatea de frecventa


(xi) absoluta (ni)
Coeficient Procente Absoluta Relativa
A 1 2 3 4 5
Pana la 20 15 0,075 7,5 3,75 0,0187
20 – 24 25 0,125 12,5 6,25 0,0312
24 – 28 50 0,250 25,0 12,50 0,0625
28 – 32 46 0,230 23,0 11,50 0,0575
32 – 36 35 0,175 17,5 8,75 0,0437
36 – 40 24 0,120 12,0 6,00 0,0300
Peste 40 5 0,025 2,5 1,25 0,0062
200
Total 1,000 100,0 - -
(Σ ni)

Nota : Limita superioara este inclusa in interval


Repartitia agentilor economici dupa cifra de afaceri tinde catre
repartitia normala, concluzie care rezulta din figura nr. 4.2 si din faptul ca
frecventele relative descresc catre capetele seriei.

Daca o repartitie este alcatuita pe intervale neegale de grupare,


frecventele relative nu sunt in masura sa sugereze forma repartitiei
deoarece nu sunt direct comparabile. In asemenea situatie trebuie sa se
recurga la densitatile de frecvente.

Densitatea de frecventa este raportul dintre frecventa absoluta (ni)


sau relativa (ni*) si marimea intervalelor de grupare (hi). Daca densitatile
de frecvente descresc spre cele doua capete ale seriei, repartitia empirica
tinde spre o repartitie normala (vezi tabelul nr. 4.2 col 4 si 5).

In analiza repartitiilor empirice este uneori necesar sa se cunoasca


frecventa absoluta sau relativa la care s-a inregistrat cel mult o valoare
xi respectiv cel putin o anumita valoare xi. Indicatorul frecventelor la care se
recurge in acest caz este frecventa cumulata. Care este numarul
gospodariilor populatiei la care venitul mediu lunar pe 1 persoana este cel
putin de 3 milioane lei? Cat la suta din agentii economici au cel mult 20 de
angajati?

Frecventele cumulate corespunzatoare unei valori empirice a


caracteristicii xi se calculeaza insumand frecventele absolute sau relative
incepand cu cele corespunzatoare valorilor mai mici sau incepand cu cele
aferente valorilor mai mari ale caracteristicii pana la xiinclusiv. In primul caz
rezulta frecvente cumulate crescator respectiv frecvente cumulate
descrescator, in cel de-al doilea caz.

Frecventele cumulate servesc si la exprimarea nivelului de


concentrare intr-o colectivitate si la determinarea unori indicatori ai
tendintei centrale (mediu de pozitie).

Daca, de exemplu, intereseaza cati din totalul agentilor economici au


avut o cifra de afaceri de cel mult 32 miliarde lei (vezi tabelul nr. 4.2) se
cumuleaza frecventele absolute corespunzatoare primelor patru intervale,
deci 136, respectiv 68% din totalul agentilor .

In tabelul nr. 4.3 sunt prezentate frecventele absolute si frecventele


relative cumulate crescator si descrescator :
Tabelul nr. 4.3

Cifra de Frecventa Frecventa cumulata Frecventa cumulata


afaceri absoluta
(xi) (ni) absoluta relativa (%)
Crescator Descrescator Crescator Descrescator
Pana la 15 15 200 7,5 100,0
20
20 – 24 25 40 185 20,0 92,5
24 – 28 50 90 160 45,0 80,0
28 – 32 46 136 110 68,0 55,0
32 – 36 35 171 64 85,5 32,0
36 – 40 24 195 29 97,5 14,5
Peste 40 5 200 5 100,0 2,5
Total 200 - - - -

O repartitie construita pe baza frecventelor cumulate se reprezinta


grafic prin poligonul frecventelor cumulate, numit si ogiva (vezi fig. 4.2)

Fig. 4.2 Frecventa cumulata privind repartitia agentilor economici


dupa cifra de afaceri

Frecventele cumulate sunt comparabile intre ele indiferent de


marimea intervalelor de grupare.
Indicatorii tendintei centrale

Repartitiile si prezentarea lor sub forma de tabele si grafice ofera o


imagine asupra colectivitatii statistice care trebuie analizata. Caracterizarea
mai concisa presupune folosirea unor valori tipice cu o mare putere de
sinteza si de informare, care pot fi utilizati la compararea mai multor
repartitii empirice. Prin aceste valori tipice se caracterizeaza masa valorilor
empirice printr-o singura expresie numerica. Aceste valori tipice au menirea
de a exprima ceea ce este comun, tipic, esential pentru elementele
colectivitatii cercetate si sunt denumite indicatori ai tendintei centrale.

Complexitatea realitatii impune, in functie de variabilitatea valorilor


individuale, de tipul de scala de masurare, de natura datelor disponibile etc,
folosirea mai multor indicatori ai tendintei centrale. In practica statistica se
utilizeaza ca principali indicatori ai tendintei centrale marimile medii.

In functie de natura datelor disponibile si de necesitatile de analiza


poate fi folosita una din urmatoarele doua grupe de marimi medii: medii
calculate si medii pozitionale (de pozitie).

Caracterizarea tendintei centrale in cazul unei repartitii


unidimensionale se poate realiza prin media aritmetica,
prin mediana (valoarea centrala) si prin modul (valoarea dominanta).

Media reprezinta in statistica principalul indicator prin care se


caracterizeaza sintetic un numar mare de valori individuale. Media este
rezultatul sintetizarii intr-un singur numar, nivel reprezentativ a tot ceea ce
este esential si tipic in masa valorilor individuale. Fiind o marime rezultata
dintr-un calcul, media nu coincide de cele mai multe ori cu nici una din
valorile empirice. Se exprima in unitati concrete de masura si anume in
aceleasi unitati de masura ca si valorile concrete din care se calculeaza.

Media poate descrie ceea ce este esential, comun, obiectiv intr-o


masa de manifestari individuale, daca sunt indeplinite urmatoarele cerinte
fundamentale:

 numarul valorilor individuale din care se calculeaza sa fie suficient


de mare;
 valorile individuale din care se calculeaza o medie sa fie cat mai
apropiate ca marime, ceea ce inseamna sa formeze un ansamblu
omogen. Daca colectivitatea este eterogena se recomanda impartirea
acesteia pe grupe si calcularea de medii de grupa / conditionale ;

 alegerea tipului de medie trebuie sa porneasca de la natura variatiei


fenomenului analizat.

Media aritmetica

Media aritmetica ( ) este cea mai cunoscuta si cea mai utilizata


medie. Este rezultatul raportului dintre suma valorilor individuale observate
si numarul total al unitatilor. In sens statistic, media aritmetica este
valoarea care s-ar fi inregistrat in toate cazurile individuale daca toti factorii
de influenta ar fi fost constanti. In aceste conditii, abaterea valorilor
individuale de la media lor se datoreaza actiunii factorilor intamplatori,
neesentiali.

Media aritmetica este acea valoare care inlocuind toate valorile


individuale (xi), nu modifica suma acestora (Σ xi).

Media aritmetica poate fi calculata ca o medie simpla si ca o medie


ponderata.

 Pentru o serie simpla, suma valorilor individuale este:

(4.1)

si inlocuind fiecare termen cu media

(4.2)

se obtine relatia mediei aritmetice simple:


(4.3)

Relatia [4.3] se aplica daca fiecare valoare empirica a fost observata


o singura data sau de acelasi numar de ori, deci cand frecventele de
aparitie sunt egale.

 In cazul unei serii de frecvente valorile individuale apar de un


numar diferit de ori (ni). Pentru a obtine, in acest caz, nivelul
totalizator al valorilor individuale se tine seama de frecventa
absoluta inregistrata in cazul fiecarei valori distincte (xi · ni).
Media aritmetica se calculeaza sub forma mediei aritmetice
ponderate, dupa formula :

(4.4)

unde: grupe

In relatia (4.4) expresia “ “ reprezinta frecventa relativa ni*, care


exprima ponderea cu care intra in calculul mediei fiecare valoare distincta
inregistrata. Deci, daca se dispune de o repartitie de frecvente relative
media aritmetica se calculeaza dupa relatia:

(4.5)

cand frecventele relative se exprima sub forma de coeficienti si

(4.6)

cand frecventele relative sunt exprimate procentual.

Exemplul 4.2 : Media aritmetica poate fi aplicata in cazul unei variabile


masurate printr-o scala metrica, iar datele din care se calculeaza sunt
valori primare, direct masurabile. Teoretic ar trebui ca valorile empirice
observate sa tinda sa formeze o progresie aritmetica.
Media aritmetica are avantajul ca este usor de aplicat si este usor de
inteles. Media aritmetica are marele dezavantaj ca este sensibila la valorile
extreme.

Repartitia agentilor economici dupa numarul de salariati

Tabelul 4.4

Numarul Numarul
salariatilor agentilor xi · ni ni* (%) xi · ni*
(xi) (ni)
A 1 2 3 4
8 5 40 10,0 80
12 10 120 20,0 240
15 15 225 30,0 450
24 10 240 20,0 480
32 7 224 14,0 448
45 3 135 6,0 270
Total 50 984 100,0 1968

Numarul mediu de salariati pe un agent economic se determina


aplicand media aritmetica ponderata :

salariati

sau

salariati

Daca repartitia de frecvente a fost construita pe intervale de grupare


egale sau neegale, media aritmetica se estimeaza aplicand una din relatiile
4.4 - 4.6. Fiecare interval de grupare se ia in calculul mediei cu centrul
(mijlocul) intervalului (xi). Centrul fiecarui interval se determina ca o medie

aritmetica simpla ale limitelor fiecarui interval .

Se procedeaza astfel pornind de la ipoteza ca frecventele se


distribuie uniform pe intervalul de grupare. Aceasta ipoteza nu se verifica
intotdeauna, motiv pentru care nivelul totalizator calculat (Σ xi · ni) nu
este egal cu suma valorilor empirice (Σ xi).

Media calculata pentru o repartitie de frecvente contruita pe intervale


de grupare este numai o estimare a mediei calculata pe baza datelor
negrupate. Estimarea este cu atat mai grosiera cu cat intervalele de
grupare sunt mai mari.

Calculul mediei aritmetice se exemplifica pe baza repartitiei


prezentata in tabelul nr. 4.1

Distributia agentilor economici dupa cifra de afaceri (miliarde lei)

Tabelul nr. 4.5

Numar Centre de
Cifra de agenti interval
xi · ni
afaceri economici
(ni) (xi)
Pana la 20 15 18 270
20 – 24 25 22 550
24 – 28 50 26 1300
28 – 32 46 30 1380
32 – 36 35 34 1190
36 – 40 24 38 912
40 si peste 5 42 210
200 5812
Total -
(Σ ni) (Σ xi · ni)
Intervalele marginale fiind deschise se inchid conventional, pornind
de la marimea intervalelor alaturate: x1inf = x1sup – 4 = 16 si x7sup = x7inf + 4 =
44 :

miliarde lei.

Media aritmetica are cateva proprietati matematice, care sunt de


mare importanta pentru aplicarea ei in statistica.

 media aritmetica este cuprinsa in intervalul de variatie al variabilei:

(4.7)

 suma abaterilor valorilor individuale de la media lor este egala cu


zero:

 pentru o serie simpla,

(4.8)

 pentru o serie de frecvente,

(4.9)

 daca toate valorile individuale se maresc sau se micsoreaza cu o


constanta a, media noii serii se modifica in acelasi sens si cu aceiasi
constanta a :

(4.10)

respectiv,
(4.11)

 daca toate valorile individuale se modifica prin impartirea / inmultirea


cu o constanta h, media noii serii va fi de h ori mai mica / mai mare
decat media seriei initiale.

 Pentru o serie simpla:

(4.12)

 Pentru o serie de frecvente:

(4.13)

Tinand seama de ultimele doua proprietati mentionate se obtine


relatia de calcul simplificat al mediei aritmetice:

 Pentru o serie simpla :

(4.14)

 Pentru o serie de frecvente:

(4.15)
Cele doua constante semnifica:

 h este marimea intervalului de grupare

 a poate fi centrul oricarui interval de grupare

- daca se micsoreaza toate frecventele prin impartirea la o constanta c,


media seriei nu se modifica.

(4.16)

Constanta c reprezinta, de regula, totalul frecventelor absolute (Σ ni).

- intr-o colectivitate impartita pe subcolectivitati, media pe total se poate


calcula si ca o medie aritmetica a mediilor subcolectivitatilor .

* Subcolectivitatile sunt de aceleasi valori :

(4.17)

* Subcolectivitatile au un numar diferit de unitati :

(4.18)

Aplicarea relatiei de calcul simplificat al mediei se exemplifica pe


baza repartitiei prezentata in tabelul nr. 4.1

Tabelul nr. 4.6


Cifra de Numar Centrul
afaceri agenti intervalului
(miliarde economici (xi)
lei) (ni)
Pana la 20 15 18 -2 -30
20 – 24 25 22 -1 -25
24 – 28 50 26 0 0
28 – 32 46 30 1 46
32 – 36 35 34 2 70
36 – 40 24 38 3 72
40 si peste 5 42 4 20
153
200
Total - -
(Σ ni)

Pentru a = 26 si h = 4, rezulta :

miliarde lei

Se observa faptul ca media determinata pe baza relatiei de calcul


simplificat este egala cu cea obtinuta prin aplicarea relatiei de baza (4.4).

Mediana (valoarea centrala)

Mediana (Me) unei serii este acea valoare care imparte sirul valorilor
ordonate crescator in doua parti egale.

Mediana presupune ca formele de manifestare ale caracteristicilor


pot fi masurate printr-o scala ordinala.
Indiferent de tipul seriei (simpla sau de frecvente), determinarea
medianei presupune:

 stabilirea locului medianei;

 calcularea valorii mediane

Locul medianei se afla prin relatia:

In cazul unei serii simple formata dintr-un numar impar de termeni,


mediana este tocmai valoarea centrala, din mijloc.

Daca, de exemplu, dispunem de sirul ordonat de valori: 2, 4, 4, 6, 7,


9, 10, atunci mediana ocupa pozitia a 4-a in serie.

Daca seria este formata dintr-un numar par de termeni, atunci


mediana se localizeaza intre cei doi termeni central. Valoarea medianei se
determina, in acest caz, ca o medie aritmetica simpla a celor doi termeni
din mijlocul seriei.

De exemplu, daca seria este formata din valorile: 2, 4, 4, 6, 7, 9, 10,


15, mediana se situeaza intre termenii care ocupa pozitia patru si cinci in

serie si este egala cu media aritmetica a celor doi termeni,


adica:

Intr-o serie construita pe intervale de grupare, locul medianei indica


intervalul in care se situeaza. La calcularea valorii medianei se porneste,
ca si in cazul mediei, de la ipoteza ca valorile se distribuie uniform pe
intregul interval de grupare. Valoarea medianei se estimeaza pe baza
relatiei :
(4.19)

unde:

xo – limita superioara a intervalului unde se afla mediana ;

h – marimea intervalului median ;

– locul medianei;

– suma frecventelor pana la intervalul median sau frecventa


cumulata crescator corespunzatoare intervalului care precede intervalul
median ;

nMe – frecventa intervalului median.

Se remarca faptul ca toate elementele din relatia 4.19 sunt legate de


locul medianei in serie.

Locul medianei in serie se stabileste astfel:

- se determina frecventele cumulate crescator;

- se identifica prima frecventa cumulata crescator care este mai mare sau

cel putin egala cu expresia: , respectiv rezultatul calculului care indica


locul medianei ;

- intervalul de grupare care corespunde cerintei de mai sus este intervalul


median.

Exemplificam calculul medianei pe baza repartitiei din tabelul nr. 4.1 :

Tabelul nr. 4.7


Numar de
Frecventa
Cifra de agenti
afaceri (xi) economici
cumulata
(ni)
Crescator Descrescator
Pana la 20 15 15 200
20 – 24 25 40 185
24 – 28 50 90 160
28 – 32 46 136 110
32 – 36 35 171 64
36 – 40 24 195 29
40 si peste 5 200 5
200
Total - -
(n=Σni)

Prima frecventa cumulata crescator > 100,5 este 136. Deci,

26 < Me < 32 :

miliarde lei

Mediana poate fi calculata si grafic pe baza poligonului frecventelor


cumulate.

- Se construieste poligonul frecventelor cumulate crescator si descrescator.

Proiectia punctului de intersectie a celor doua curbe pe axa OX

indica mediana (vezi fig. nr. 4.2)


FFnbdn

FFig. 4.3 Calculul grafic al medianei

Me

Fig. 4.3 Calculul grafic al medianei

- Se construieste poligonul frecventelor cumulate crescator. D care indica

locul medianei , respectiv 100,5 in cazul de pe coordonata se


traseaza o paralela la axa OX. Proiectia punctului de intersectie dintre
aceasta paralela si curba frecventelor pe axa OX indica valoarea medianei.

Me
Fig. nr. 4.4 Calculul grafic al medianei

Mediana are o serie de proprietati, din cadrul carora mentionam:

- calculul medianei este foarte simplu;

- corespunde mai bine decat media aritmetica de mijloc, de centru;

- nu este influentata de valorile extreme (aberante) si nici de faptul ca


intervalele marginale pot fi deschise. Aceasta deoarece valoarea ei
depinde de pozitia pe care o ocupa o anumita varianta in seria de
distributie. Pornind de la aceasta proprietate, mediana poate inlocui media
aritmetica daca seria prezinta intervale deschise si/sau daca distributia se
abate pronuntat de la repartitia normala ;

- suma abaterilor absolute a valorilor observate de la mediana este


minima :

, pentru o serie simpla;

si
, pentru o serie de frecvente.

Modul (valoarea dominanta)

Modul (Mo) unei distributii statistice este aceea valoare a variabilei


care are frecventa cea mai mare de aparitie. Modul este singurul indicator
ai tendintei centrale care are sens in cazul unei repartitii dupa o variabila
nominala, ale carei variante au fost masurate printr-o scala nominala.

Intr-o serie de frecvente alcatuita pe valori, modul este valoarea cu


frecventa cea mai mare. Astfel, in seria din tabelul nr. 4.4, modul este egal
cu 15.

Intr-o repartitie de frecvente alcatuita pe intervale egale de grupare,


frecventa cea mai mare indica intervalul in care se afla modul. Valoarea
acestuia se estimeaza prin interpolare, pe baza relatiei:

(4.20)

unde:

xo – limita inferioara a intervalului modal ;

h – marimea intervalului modal ;

Δ1 – diferenta dintre frecventa intervalului modal si frecventa

intervalului precedent ;

Δ1 – diferenta dintre frecventa intervalului modal si a celui

urmator.

In cazul distributiei din tabelul nr. 4.7 modulul este:

miliarde lei
Ca si mediana, modul poate fi calculat grafic pornind de la
histograma. Se procedeaza astfel :

- cu dreptunghiul cu inaltimea cea mai mare se traseaza doua segmente de


dreapta (vezi fig. 4.4) ;

- se traseaza o perpendiculara din intersectia celor doua segmente de


dreapta pe abscisa. Intersectia acestei perpendiculare cu axa OX indica
valoarea modului : (Mo = 27,45) ;

Mo

Modul are urmatoarele proprietati principale :

 calculul este foarte simplu;

 valoarea modului nu depinde de toti termenii seriei;

Se recomanda sa se foloseasca modul cand intereseaza valoarea


tipica. Poate fi folosit independent dar si ca un indicator care completeaza
informatiile furnizate de alte medii.