Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs 10 - Problematica Adevsrului
Curs 10 - Problematica Adevsrului
Adevărul
Conceptul de adevăr ocupă un loc central in codul teoriei cunoaşterii . Privind
definirea adevarului au existat numeroase dispute teoretice formulându-se o diversitate de
păreri . În cadrul acestei diversitaţi se disting trei orientări fundamentale :
Orientarea conform careia adevărul este o proprietate exclusivă şi
nemijlocită o obiectului cunoaşterii , adică a obiectelor , fenomenelor , proceselor ,
sistemelor reale . Această orientare este eronată , fiind rezultatul unei confuzii între
planul existenţei si cel cognitiv , deoarece , din faptul că obiectul fundamental al
cunoaşterii îl constituie descoperirea structurilor şi proprietaţilor obiectelor şi
evenimentelor realitaţii şi din faptul că adevărate sunt acele produse ale cunoaşterii care
realizează acest lucru , nu rezultă că adevărul ar fi însăşi lucrurile şi evenimentele cu
propretăţile şi structurile lor .
Adevarul nu poate fi o proprietate a obiectelor şi fenomenelor din realitatea
obiectivă . Nu putem spune despre un lucru că este adevărat sau fals , ci cel mult că el
există.
Orientarea conform căreia adevărul este o proprietate a subiectului în mod
exclusiv , a conştiinţei noastre . Aceasta ar însemna că fiecare conştiinţă să aibă setul
său de adevăruri , dar tebuie menţionat că în funcţie de elementul conştiinţa se pot
distinge mai multe abordări ale adevărului care sunt incorecte şi conduc la erori în cadrul
activităţilor practice .
1. Adevărtul este o proprietate a expresilor lingvistice formulate de
subiect
2. Adevărtul constă în caracterul evident şi clar al cauzelor şirezultatelor
3. Adevărul este rezultatul acelor produse ale cunoaşterii care întrunesc
consensul
Orientarea care susţine că adevărul este o proprietate a conştiinţei care este
rezultat al interacţiunii dintre obiectul cunoaşterii si subiectul cunoscător .
Din acest unghi , adevărul este un raport , o relaţie între cunoştinţele dobândite de
om in cadrul cunoaşterii şi starile de fapt pe care aceste cunoaştinţe le reflectă .
Aristotel , în lucrearea sa “Metafizica” defineşte adevărul astfel : “a enunţa că
ceea ce este nu este sau că ceea ce nu este este constituie o propoziţie falsă , dimpotrivă o
enunţare adevărată este aceasta prin care spui că este ceea ce este şi că nu este ceea ce nu
este.”
Este cuprins aici miezul a ceea ce este cunoscut sub numele de teoria adevărului .
Această teorie a fost dezvoltată în evul mediu iar în epoca modernă ea devine o
componentă esenţială a teoriei realiste , astăzi cea mai răspândită despre adevăr mai ales
în cadrul concepţiei analitice despre cunoaştere .
Conform acestei teorii , adevărul desemnează corespondenţa sau concordanţa
conţinutului informaţional al cunoştinţeor subiectului cunoscător , cu starea de fapt , reală
a obiectului la care se referă .
Aşadar , adevărul nu este o proprietate nici a obiectului cunoaşterii , nici al
subiectului cunoscator ci a conştientului cognitiv informational vehiculat prin intermediul
expresiilor propoziţionale . Adevărul se manifestă exclusiv la nivelul propoziţiilor .
Caracteristicile adevărului
Caracterul obiectiv al adevărului . Definirea adevărului drept coordonată a
conţinutului informaţional al cunoştinţelor noastre cu starea de fapt reală înseamnă în
acelaş timp recunoaşterea caracterului său obiectiv . Prin adevăr obiectiv înţelegem
existenţa în cunoştinţle noastre a unui conţinut care nu depinde de noi (de subiectul
cunoscător). Caracterul obiectiv al adevărului este determinat de izvorul cunoaşterii ,
adică de natura obiectului de cunoscut . Când vorbim de adevăr obiectiv avem în vedere
numai conţinutul lui pentu că , ţinând seama de faptul că adevărul este dobândit in cadrul
social-istoric şi al experienţei umane al nu poate exista în afara omului .
Criteriile adevărului
Prin criteriu al adevărului înţelegem un ansamblu de reguli sau semne prin care
înţelegem dacă un enunţ este adevărat sau fals . Deci criteriul adevărului se referă la acele
indicii , reguli care ne permit să determinăm riguros între adevăr si fals .
Există :
Criterii materiale ( criteriul corespondenţei , utilităţii )
Criterii formale ( coerenţa logică , demonstraţia )
Criteriul corespondenţei reprezintă experienta practică care permite deosebirea
propoziţiilor adevărate de cele false . Corespondeţa este un criteriu hotărâtor al
adevărului .
Criteriul coerenţei este cel mai important criteriu folosit în ştiinţe ca
matematică , logică . Criteriul coerenţei constă în faptul că o opinie este adevărată atunci
când ea concordă cu celelalte opinii .
Criteriul untilităţii reprezintă cunoştinţele deţinute de subiect şi sunt adevărate în
momentul în care se pot verifica .