Aparență și realitate:Realismul Direct și Teoria Datelor Senzoriale

Kipopoulou Maria Referat la introducere în filosofia minții

Anul I Psihologie, grupă 4

1.Introducere
2.Realismul direct și teoria datelor senzoriale
3.Concluzii
1.Introducere
Aparență și realitate sunt două concepte filozofice interconectate care explorează
natura percepției noastre asupra lumii exterioare. Realismul direct și teoria datelor
senzoriale sunt două abordări distincte în acest domeniu și oferă perspective diferite
asupra modului în care percepem lumea înconjurătoare.
Pe de altă parte, teoria datelor senzoriale pune în discuție realismul direct și susține
că percepția noastră este mediata de datele senzoriale sau senzațiile pe care le primim
prin intermediul simțurilor. Potrivit acestei teorii, noi nu avem acces direct la
obiectele exterioare, ci doar la senzațiile și informațiile pe care le extragem din mediul
înconjurător . Astfel, percepția noastră este o construcție subiectivă bazată pe aceste
date senzoriale. De exemplu, culoarea pe care o vedem la un obiect nu este în sine
prezentă în obiect, ci este rezultatul modului în care ochii noștri percep lumina
reflectată de obiect.
În acest referat, vom explora mai detaliat realismul direct și teoria datelor senzoriale,
vom analiza argumentele și criticiile aduse acestora și vom încerca să înțelegem mai
bine cum percepem lumea înconjurătoare și cum ne raportăm la aparență și realitate.

2. Realismul direct
Realismul direct este o perspectivă filozofică care susține că există o legătură directă
între obiectele exterioare și percepția noastră asupra lor. Conform acestei teorii, noi
avem acces direct la lumea exterioară prin intermediul simțurilor noastre și senzațiilor
pe care le experimentăm. Astfel, percepția noastră este o reprezentare fidelă și directă
a realității. Obiectele și proprietățile acestora există în afara minții noastre și sunt
independente de percepția noastră asupra lor. Perspective realismului direct și teoria
datelor senzoriale au fost subiectul unor dezbateri filozofice îndelungate. În filosofia
minții, realismul direct este o teorie a percepției care captează intuițiile simțului
comun în privința experiențelor noastre perceptive obișnuite. Realismul direct este
adesea asociat cu o perspectivă obiectivistă, în timp ce teoria datelor senzoriale poate
fi asociată cu o perspectivă subiectivistă. Cu toate acestea, există și abordări care
încearcă să combine elemente din ambele perspective, recunoscând atât influența
datelor senzoriale, cât și existența unei lumi exterioare independente. Obiectele
respectă legile fizicii și își păstrează toate proprietățile, indiferent dacă există sau nu
cineva care să le observe.
Glosa filosofică în această privință pe care o numesc Realism Naiv, susține că
conștiința perceptivă este, cel puțin atunci când este veridică231, o înregistrare imediată
a unui obiect fizical obișnuit, în sensul că aspectul senzorial al stării tale conștiente,
cel prin care conștiința perceptivă diferă de gândire sau imaginație, este explicat de
deținerea de către acel obiect a unor calități perceptive, împreună cu faptul că tu stai
într-o relație de conștiență sau receptivitate cu acel obiect.232
232
Smith, 2002

Martin, 2004
233
 Realistul naiv crede că cel puțin unele dintre episoadele noastre senzoriale ale lumii
sunt prezentări unei realități independente de experiență. Realitatea independentă de
minte poate forma obiectul experienței sensibile.233
Realismul direct are și urmatoarele teze, care spun că există o lume de obiecte
fizicale, obiecte fizicale sunt independente de minte și prin intermediul organelor
noastre de simț, noi percepem direct și imediat obiectele fizicale, și anume așa cum
sunt realmente acestea. Conform acestei teorii, în acord cu intuițiile obișnuite ale
simțului comun, obiecte fizicale însele sunt cele pe care le vedem, le auzim, le
mirosim, le gustăm și le atingem. Din cele de mai sus rezultă următoarea pretenție
implicită a realismului direct:
Trăsăturile fenomenale ale experiențelor noastre perceptive sunt explicate exclusiv
prin obiectele extreme percepute și proprietățile acestora.
Conform teoriei realismului direct, în experiențele noastre perceptive noi suntem
direct și imediat conștienți de obiectele fizicale externe existente în lumea din jurul
nostru. Teoria datelor senzoriale este o teorie a percepției, conform căreia în
experiențele noastre perceptive noi suntem direct și imediat conștienți de obiectele
fizicale externe existente în lumea din jurul nostru. Argumentele adepților TDS
intenționează să arate că realismul direct este greșit și că în experiențele noastre
perceptive există întotdeauna ceva intermediar între subiectul percepător și realitatea
externă, astfel că trăsăturile fenomenale ale experiențelor noastre perceptive nu pot fi
explicate exclusiv prin obiectele externe percepute și proprietățile acestora sau, cu alte
cuvinte, că experiențele noastre perceptive nu sunt transparente. 7.1.4
7.1.4 Dumitru Gheorghiu, introducere în filosofia minții, curs universitar
Printre filosofii analitici contemporani care au apărat realismul direct, s-ar putea face
referire la, de exemplu, Hilary Putnam, John McDowell, Galen Strawson, John R.
Searle și John L. Pollock.

Searle, de exemplu, abordează ipoteza populară, dar poate greșită, că putem percepe
în mod direct propriile noastră experiențe subiective, dar niciodată obiecte și stări de
fapt în lumea în sine. Potrivit lui Searle, aceasta a influențat mulți gânditori să
respingă realismul direct. Dar Searle susține că respingerea realismului direct se
bazează pe un argument rău: Argumentul din iluzie, care la rândul său se bazează pe
presupuneri vagi asupra naturii sau existenței „datelor senzoriale”.

Să considerăm cazurile în care lumea externă nu este așa cum apare. Unele dintre
aceste cazuri sunt drept clasificate iluzii perceptive. O iluzie perceptivă este o
experiență în care noi percepem un obiect altfel. Un alt caz în care lumea externă nu
este așa cum ne apare este cel al halucinațiilor. Unele cazuri de experiențe perceptive
în care lumea externă nu este așa cum ne apare nu sunt ușor de clasificat.7.2.1
7.2.1
Dumitru Gheorghiu, introducere în filosofia minții, curs universitar

Ambele teorii au susținători și critici. Realismul direct este atrăgător datorită

simplității și intuitivității sale, sugerând că senzațiile noastre sunt directe și
immediate. Pe de altă parte, teoria datelor senzoriale pune accentul pe subiectivitatea
experienței și pe modul în care percepția noastră poate fi influențată de factori precum
contextul, atenția și interpretarea.

Pe de altă parte, teoria datelor senzoriale argumentează că experiențele noastre

senzoriale sunt mediatoare între noi și lumea exterioară. Această perspectivă
sugerează că ceea ce percepem nu este în mod direct obiectul sau evenimentul în sine,
ci mai degrabă datele senzoriale pe care le primim în urma interacțiunii noastre cu
mediul înconjurător. Aceste date senzoriale ar fi apoi interpretate și procesate de
mintea noastră, dând naștere experiențelor noastre perceptuale. Teoria datelor
senzoriale sugerează că ceea ce experimentăm nu este o copie fidelă a realității
exterioare, ci o reprezentare a acesteia, formată în mod activ de către sistemul nostru
senzorial și cognitiv.

Concluzie:

În concluzie, problema aparenței și realității în filosofia minții reprezintă o temă

complexă și fascinantă. Două perspective semnificative în abordarea acestei probleme
sunt realismul direct și teoria datelor senzoriale. Ambele abordări încearcă să
răspundă la întrebarea fundamentală despre cum percepem și interpretăm lumea
înconjurătoare.

Realismul direct susține că percepția noastră este o relație directă și nemijlocită cu

realitatea exterioară. Potrivit acestei perspective, ceea ce percepem prin simțuri este
realitatea însăși, fără intermediari sau reprezentări mentale. Realismul direct
subliniază caracterul imediat și autentic al experienței noastre senzoriale și ne
îndeamnă să acordăm încredere simțurilor noastre în a ne oferi o înțelegere directă a
realității.

Pe de altă parte, teoria datelor senzoriale consideră că percepția noastră este

intermediată de datele senzoriale pe care le primim și că aceste date sunt procesate și
interpretate înainte de a forma o experiență conștientă. Aceasta sugerează că percepția
noastră este subiectivă și poate fi influențată de factori precum contextul și senzațiile
anterioare. Teoria datelor senzoriale subliniază rolul interpretării și construirii
subiective în percepția noastră și ne invită să fim conștienți de filtrările și distorsiunile
posibile în înțelegerea noastră a realității.

Ambele perspective, realismul direct și teoria datelor senzoriale, aduc argumente și

critici importante în dezbaterea privind aparență și realitatea. Chiar dacă aceste
abordări par a fi opuse, este posibil ca adevărul să fie undeva între ele, într-o
perspectivă mai complexă și integratoare. Poate că percepția noastră este într-adevăr o
combinație de elemente directe și intermediare, iar înțelegerea noastră a realității
necesită o analiză atentă și o evaluare constantă a informațiilor pe care le primim.

În final, problema aparenței și realității rămâne una deschisă și provocatoare în

filosofia minții. Pe măsură ce continuăm să explorăm și să investigăm această temă,
este important să fim conștienți de complexitatea și subiectivitatea percepției noastre
și să ne străduim să obținem o înțelegere mai profundă și mai clară a modului în care
ne raportăm la lumea.
Surse: Introducere în filosofia minții, Dumitru Gheorghiu, curs universitar,
București, Editura trei, 2015