Virgula este semnul de punctuație care se scrie între cuvintele

unei enumerări.

Matei ,Ioana și Elena citesc povești.

Virgula separă într-o propoziție cuvântul care exprimă o
strigare de restul cuvintelor.

Ionuț, observi ceva?

Semnul exclamării se scrie la sfârșitul propozițiilor care
exprimă: o mirare, o bucurie, o poruncă, un îndemn, un
salut, o urare, o strigare.
-Fii atent la ore, Andrei! -Bunicuțo, ce urechi mari ai!

-Hai, vino la tablă! -Bună ziua ,mamaie!

-La mulți ani, Delia!

Semnul întrebării se pune la sfârșitul unei propoziții prin
care se întreabă ceva sau se cer informații.

-Cum te numești cățelule?

- Azorel.
-Vrei să fii prietenul meu?
-Da.
Propoziția este o comunicare.

La sfârșitul unei propoziții care comunică o informație, o

constatare se pune punct.

Mihaela zboară cu avionul.

Acestea sunt instrumente muzicale.

 Două puncte se pun la sfârșitul propoziției care anunță
cuvintele unei persoane sau înaintea unei enumerări.

Alin întreabă :
-Vrei să dansezi, Andreea?

În penar am : creioane , carioci, radieră, pixuri și

ascuțitoare.
Dialogul este convorbirea dintre două sau mai multe
persoane.
Linia de dialog este semnul care marchează, în scris,
începutul unui dialog. Linia de dialog se scrie cu alineat.

- Camelia, vii cu mine la meciul de fotbal?

- Da, Alin.
- Este aztăzi la ora 12.
- O să fiu acolo.
 Punctele de suspensie arată o întrerupere a vorbirii, care
poate avea loc în oricare parte a propoziției sau frazei.

Elevul se gândește … își aduce aminte …

indică corect cele șase continente.
Ghilimelele (semnele citării) sunt semne grafice care se
folosesc când reproducem întocmai titluri, cuvinte, enunțuri
sau texte.

-Mamă, cine a scris povestea ,,Harap Alb”?

,,Oare voi câștiga această partidă de șah?” se

întreba Ana.