A.

„În anii copilăriei mă jucam cu puștii din fața blocului jocul cu ochii închiși și cu palmele strânse pe pleoapele până începeam să vedem
cercuri roșii și verzi rotindu-se în interiorul nostru. De fapt, fiecare vedea altceva, ca într-un caleidoscop. Eu vedeam uneori rădăcini fibroase
portocalii, traiectorii verzi, țesături de lumini flavescente1, labirinturi - moi, fără muchii, o încâlceală pulsatilă2 . Când am văzut prima dată cum
arată un creier, am recunoscut desenul meu lățit pe ecranul meu cel „adânc”. În noaptea profundă, la care ajungeam după mai mult timp apăsând
tot mai tare ochii cu palmele, în centrul întunericului îmi place să cred că îmi vedeam propriul creier, un labirint gri-albăstrui, respirând. Sigur că la
o astfel de imagine ajungeam rar și greu de cele mai multe ori mă opream la geometrii în culori electrice (…), geometrii la care puteți ajunge și voi
chiar acum (…).
În jocurile noastre spuneam că figurile astea care nu seamănă cu nimic din realitate trebuie să însemne ceva, erau parcă rămășițe din
existența noastră anterioară, ceva din lumea în care trăisem înainte să ne naștem (despre asta avusesem noi niște discuții în contradictoriu și foarte
pasionante de mai multe ori). Unii descopereau iepuri, cocoșați, păsări, pești, femei sau bărbați, triunghiuri, cuburi, numere chiar… Mie mi se
întâmpla să văd mereu un soi de broască țestoasă opalescentă3, mai mult modelul carapacei ei. Fusesem oare o broască țestoasă înainte să fiu copil?
Mi se părea plauzibil, pentru că numai astfel îmi puteam explica lenea uriașă, cumplita oboseală și plictiseală care țineau de natura mea… mi se
părea interesant că alții fuseseră triunghiuri sau numere, de exemplu…”
( adaptare după Simona Popescu, Exuvii)
1flavescent = de culoare galbenă; 2pulsatil = care pulsează; 3 opalescent = care răspândește o lumină slabă.

B.
„Copilăria, iscoditoare ca un copil în faţa uşii care ascunde pomul de Crăciun, se înălţa, în trupul lui, în vârful picioarelor‫ ׃‬creştea. (…)
Straiele băieţeşti îi fură întâia armură; chivăra1 de hârtie, întâia coroană; o vargă, întâiul sceptru; şi alungarea curcanului, întâia biruinţă. În chipul
acesta ajunse voievod al ogrăzii: ograda era el. Şi se supuneau toţi, căci colţii dulăului, care-l însoţea supus, erau pravilă temeinică şi temută.
Asemeni tuturor voievozilor, a vrut să întreacă hotarele care-i îngrădeau puterea. Astfel a ajuns la portiţă. Uliţa, străjuind în prag, l-a oprit să-l
întreacă. Era prea mare pentru a se mulţumi cu ograda, dar prea mic pentru a se încumeta pe uliţă. Gata să plângă, s-a aşezat pe prag. Fără să vrea,
mâinile lui au cules pietricele de pe jos, risipindu-le, ciocnindu-le, ascultându-le: erau şăgile2 şoptite lui de buzele uliţei. Şi el a uitat plânsul, şi a
râs, şi s-a jucat zile de-a rândul cu buna şi bătrâna uliţă. Era prietenul ei răsfăţat. Ea îi făcea mingi minunate, pe care doar le privea şi săreau:
vrăbii. Ea îi înălţa zmeie mititele, felurit colorate, care zburau fără vânt şi se cârmuiau fără sfoară: fluturi. Ea îi dăruia mătănii de os întortocheat,
care se înşirau singure: melci. Ea, mânuind mâini nevăzute, le juca umbrele prin văzduh ca pe un zid: ciori. Ea îi zugrăvea, cu cridă, pe
acoperişurile caselor, sate pentru păpuşi: hulubi3. De Crăciun, ea îl aducea din cer, la poarta casei pe darnicul Moș Crăciun. De Paști, ea îi cânta –
cu glas tânguitor de clopot – basmul al deceniilor, cu blândul Făt-Frumos-Isus și Dumnezeu…În ochii ei de apă, copilul și cerul: jucăria lui de mai
târziu.”

(Ionel Teodoreanu, Uliţa copilăriei)

1chivără, chivere = s.f. Acoperământ de cap, în formă ; 2 şagă, şăgi, s.f. Glumă; 3hulub, hulubi, s.m. Porumbel;

C.
„Copiii se jucau în anii ’70-’80 pe ulițele satului, pe strada din fața casei, în jurul blocurilor. Deși unele aveau denumiri diferite în
funcție de regiune, jocurile erau aceleași peste tot.
Fetele și băieții jucau împreună fazan, mijita, țară, țară vrem ostași, castelul/cărămizi, de-a v-ați ascunselea, baba oarba, rațele și vânătorii, frunza,
roaba, urechi, telefonul fără fir, mima, telefonul fără fir. Alteori, se distrau separat. Fetele săreau coarda, elasticul, șotronul, ori împleteau ațe
încurcate. Băieții jucau fotbal de picior, hoții și vardiștii, bâza. Alergatul pe străzi cu câte o anvelopă ruptă învârtită pe un băț era de asemenea una
din plăcerile băieților.
Desenau cu creta pe asfalt, adunau pietre sau cărămizi și le puneau unele peste altele, apoi le dărâmau cu o minge. Erau și jocuri
cântate… țăranul e pe câmp! un elefant se legăna pe o pânză de păianjen! Ursul doarme și visează!
Copiii colecționau timbre ori puneau plantele în ierbare, alcătuiau insectare, ultimele două fiind de multe ori teme pentru vacanță.

Anii ’90 au deschis porțile României către lume. Viața a devenit mai trepidantă, s-a aglomerat traficul, s-au înmulțit mașinile, terenurile
din jurul blocurilor s-au transformat în parcări, spațiile verzi au devenit interzise pentru joacă. Au apărut rolele, s-au înmulțit bicicletele, copiii își
mai puneau câte o păturică și jucau liniștiți, jocuri de cărți, Monopoly.
Activitățile în aer liber au devenit din ce în ce mai puține. Băieții au început să joace baschet, fotbal, tenis din ce în ce mai organizat, în
cluburi și săli. Activitățile în aer liber au fost înlocuite cu săli de fitness.
Au apărut apoi telefoanele mobile, jocurile pe calculator, tablete, Internetul. Simulatoarele, consolele de jocuri electronice au înlocuit
bețele și mingea.”
(https://www.cotidianul.ro/jocurile-copilariei-de-a-lungul-timpului/)

1. Indică numărul de litere și sunete pentru cuvintele chipul și regiune.

2. Notează câte un sinonim contextual pentru cuvintele: biruință, uliță.
3. Scrie două propoziții în care să ilustrezi mai multe sensuri ale cuvântului centru.
4. Transcrie, din textul-suport C, patru termeni ce aparțin aceluiași câmp lexical.
6. Încercuiește litera care corespunde răspunsului corect.

Cuvintele subliniate, în secvența dată, au următoarele valori morfologice, după cum urmează:
„Era prietenul ei răsfăţat. Ea îi făcea mingi minunate, pe care doar le privea şi săreau: vrăbii.”

a. substantiv articulat nehotărât, verb predicativ timp imperfect, pronume, adjectiv;

b.substantiv articulat hotărât, pronume, adjectiv, verb predicativ;
c. verb , pronume, adjectiv, verb predicativ.

7. Notează cu adevărat sau fals răspunsul următoarelor enunțuri.

 a. În enunțul „De Paști, ea îi cânta” cuvântul subliniat este pronume . A\F

b. Cuvântul evidențiat în secvența „Erau și jocuri cântate…” este un adjectiv provenit din verb la participiu. A\F

c. În propoziția „Unii descopereau iepuri, cocoșați, păsări, pești, femei sau bărbați, triunghiuri, cuburi, numere chiar…” există figura
de stil enumerația. A\F

d. În structura „…jocurile erau aceleași peste tot” există două complemente A\F

8. Analizează, din textul-suport B, verbele subliniate .

9. Formulează propoziții în care substantivul bicicletă să îndeplinească funcțiile sintactice de subiect, atribut si complement .

10. Transcrie, din textul-suport B, o comparație și o personificare.

11. Explică de ce s-au schimbat jocurilor copiilor?
12. Indică tema centrală prezentă în cele trei texte.
13. Analizează cuvintele
Eu am văzut un soi de broască țestoasă cu model pe carapaceai ei.
14. Subliniază substantivele din chenarul din textul C.