PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ ATRIBUTIVĂ

I. „Turcii nu taie decât capetele care se pleacă.”

„Luaţi-o înainte voi, care cunoaşteţi drumul.”

În frunte mergeau cei doi care cunoşteau drumul.

II. Am văzut cu ochii minţii acele locuri care mă fermecaseră.

Tudor chema la luptă pe panduri, pe plăieşi şi pe toţi câţi mai aveau o scânteie de bărbăţie în
piept.

„ Până una alta, îşi căutară culcuş unde să mâie peste noapte.”

„ Pacea ce-mi propune este o sclavie...”

Astfel sosi timpul când bruma cade...

Bulgarii din sat n-au primit cu bucurie vestea că ne batem cu bulgarii de dincolo.

III. „Căruţa nu mai avea decât trei cai, adică doi înainte şi unul la oişte, pe care era el călare.”

„Un paltin uriaş care creştea din albia pârâului înnegrea şi mai adânc deasupra pribegilor.”

„Moş Dănilă, fruntaşul ciobanilor de pe Scripetele era un om care trecuse prin multe
suferinţe şi încercase multe vaduri de amărăciune.”

„Aici lângă Iablanicioara l-a ajuns vestea că Alexandru Şuţu a murit.”

„Vederea acestei lupte, care i se păruse crâncenă, îl mişcase foarte mult.”

IV.Corectează greşelile:

Este un om care îl cunosc de mult.

........................................................................................................

Sunt nişte colegi care le datorez mult.

......................................................................................................
PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ ATRIBUTIVĂ

I. TERMENI REGENŢI AI ATRIBUTIVEI

 substantiv
 pronume
 numeral cu valoare substantivală

II. ELEMENTE DE RELAȚIE

 pronume relative: care ( cu care, la care, pe care, asupra căruia, al cărei,etc), ce, câţi, câte,
etc. În nominativ, acuzativ, dativ, genitiv
 adverbe relative: unde, când, cum, cât. ! propoziţiile AT introduse prin adverbe relative
determină substantive care exprimă ideea de timp, de loc, de mod.
 Conjuncţii subordonatoare: că, să, ca....să, dacă (de).
! AT introdusă prin de este nerecomandată în limba literară.

III. Propoziţia AT stă după propoziţia regentă sau intercalată în propoziţia regentă.

AT nu se desparte prin virgulă de regenta ei, decât atunci când reprezintă o informaţie
suplimentară care nu este absolut necesară.

IV. Pronumele relativ care se foloseşte fără prepoziţie doar la nominativ. În celelalte cazuri
( Ac, D, G)apare însoţit de prepoziţii.