regimului comunist, aceeaşi conotaţie ca în prezent. Munca efectuată gratis, în folosul semenilor sau al comunităţii, cunoscută astăzi sub termenul de „voluntariat”, se numea sub Ceauşescu „muncă patriotică” şi era, de fapt, obligatorie pentru toţi românii.
Conceptul de ”muncă patriotică” nu a fost invenţia lui
Ceauşescu. Modelul a fost preluat de la Lenin, care introdusese în Rusia, încă de la începutul anului 1918, munca obligatorie generalizată. De la Lenin care a inventat ”subotnicul comunist”, prin care ruşii munceau gratis, în folosul statului, în zilele de sâmbătă, Ceauşescu a adaptat în România munca voluntară, devenită mai apoi munca patriotică, în care românii au fost implicaţi cu mic cu mare în aproape toate sectoarele de activitate, tot în folosul statului. Intelectualii erau puşi să măture străzi în zilele de sâmbătă şi duminică Aveau loc activitati in folosul comunitatii cu caracter politic si socio-cultural.
Se țineau ședințe de comitet la care luau parte membri de
partid. Erau prezentate si respectate anumite norme si standarde impuse de regim. Aveau ca scop educarea membrilor și îndrumarea acestora într-o manieră folositoare și dedicată atât țării, cât și partidului din care făceau parte. Ierarhia etapelor de parcurs în scopul respectării partidului era următoarea : Soimii patriei – Pioneri- UTC Uniunea Tineretului Comunist- PCR membru/secretar