”REVOLUȚIA CULTURALĂ” ȘI TRANZIȚIA CĂTRE REGIMUL DE DICTATURĂ

- obiectivul politicilor culturale ale regimului Gheorghiu-dej = înlocuirea valorilor

culturii tradiționale burgheze cu un nou sistem bazat pe ideologia
marxist-leninistă și formarea ”omului nou”
- crearea unei alte elie profesionale devotate, care pune în practică proiectele
noului regim
- partidul acționa prin structurile de partid și de stat, învățământul public și de
partid, presă și edituri, așezăminte culturale, știință, creație literară și artistică

Transformarea instituţiilor şi etatizarea infrastructurii culturale

- febr. 1948 instituțiile de cultură sunt puse sub controlul Direcției de
Propagandă a CC al PMR
- ian 1950 aceasta este numită Secția de Propagandă = urmărea aplicarea
politicilor PMR
- 1953 este reorganizat Ministerul Culturii = conduce pe baza sarcinilor trasate
de partid și guvern activitatea instituțiilor
- În 1957 Ministerul Culturii = Ministerul Învăţământului şi Culturii.
- în 1962 a devenit Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă separat de educație

Reforma sistemului educaţional

- Decretul nr. 175 din aug. 1948 = transformarea învăţământului public al RPR
„într-un învăţământ de stat organizat pe temeiul unităţii de structură şi aşezat
pe baze realist-ştiinţifice, corespunzător necesităţii dezvoltării democraţiei
populare şi construirii societăţii socialiste”. Principiile generale din capitolul I =
înlăturarea neştiinţei de carte, lărgirea şi democratizarea învăţământului de
bază pentru a cuprinde toţi copiii de vârstă şcolară, precum şi pe neştiutorii de
carte; educarea tineretului în spiritul democraţiei populare şi ridicarea nivelului
cultural al poporului; pregătirea cadrelor medii şi superioare de specialişti, pe
baze ştiinţifice, care să corespundă nevoilor consolidării democraţiei populare
şi construirii societăţii socialiste.
- Reforma --- laicizarea învăţământului, naţionalizarea şcolilor particulare şi
confesionale, înlăturarea „rămăşiţelor burgheze”, realizarea de programe
şcolare şi manuale unice, introducerea unui nou tip de învăţământ, copiat
după modelul sovietic.
- epurarea personalului didactic direct / sub forma „comprimărilor şi
raţionalizărilor”.
- Noua structură a învăţământului public din RPR = învăţământul preşcolar,
învăţământul elementar, învăţământul mediu şi învăţământul superior.
- Învăţământul superior = universităţile (pentru pregătirea corpului didactic) şi
institutele de învăţământ superior (pregăteau personalul tehnic pentru
producţie)
- noi forme de învăţământ = învăţământul seral şi învăţământul fără frecvenţă,
pentru muncitorii care lucrau în producţie.
 - formarea noii intelectualităţi „ieşită din popor”, devotată regimului şi partidului
- aspecte pozitive = procesul de alfabetizare, dezvoltarea infrastructurii școlare,
îmbunătăţirea asistenţei sociale a elevilor şi studenţilor
- în biblioteci au fost interziși autorii acuzaţi de „naţionalism” sau
,,cosmopolitism”, din expoziţii au fost eliminate tablourile sau sculpturile
decadente, iar compozitorii care nu înfăţişau viaţa nouă a ţării erau interzişi
din peisajul muzical.

Învăţământul de partid şi nomenclatura comunistă

- Învăţământul de partid = organizat după modelul sovietic; scop = pregătirea
cadrelor devotate partidului care să acţioneze în spiritul ideologiei
- Şcolile de partid = programe unice elaborate de Secţia de Propagandă şi
Agitaţie; materii principale: bazele marxism-leninismului, problemele vieţii de
partid, problemele actuale ale construcţiei socialismului, economia politică,
limba rusă, documentele de partid (materialele de la congresele partidului)
- Învăţământul elementar de partid = cercuri de politică, cursuri de partid serale,
organizate în întreprinderi şi instituţii, cursuri serale la sate, cercuri pentru
studierea istoriei Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.
- Învăţământul mediu de partid = cursuri de partid de trei luni („rezervoare de
cadre medii ale partidului”), şcolile medii de partid de şase luni, şcoli de partid
de un an și şcolile de partid de doi ani
- Învăţământul superior de partid = universităţile şi şcolile serale de
marxism-leninism, Universitatea de Partid „Ştefan Gheorghiu”, Şcoala
Superioară de Ştiinţe Sociale „Andrei Aleksandrovici Jdanov” (din 1949)
- pe lângă acestea, existau și cursurile de perfecţionare
- Absolvenţii şcolilor de partid din RPR erau avansaţi rapid în funcţii de
conducere și au format nomenclatură comunistă = o nouă „elită”, care se
bucura de privilegii şi avantaje economice în schimbul promovării liniei
partidului

De la Academia Română la Academia Republicii Populare Române

- în 1948 au fost angajați funcționari comuniști, s-a introdus cenzură, s-a creat
un fond special de carte cu publicațiile periculoase
- la 9 iun 1948 Academia Română = Academia Populară Română subordonată
Consiliului de Miniştri, care urma să-şi desfăşoare activitatea în acord „cu
nevoile de întărire şi dezvoltare a RPR”; este confiscat patrimoniul academiei,
bugetul ei este dat direct de guvern
- epurarea a dus la dispariția a zeci de membrii titulari și corespondenți
- cele mai afectate au fost științele umaniste și sociale

Schimbări în regimul cultelor religioase

- Art. 27 al Constituţiei din 1948 = „libertatea conştiinţei şi libertatea religioasă
sunt garantate de stat. Cultele religioase sunt libere să se organizeze, pot
 funcţiona liber dacă ritualul şi practica lor nu sunt contrare Constituţiei,
securităţii publice şi bunelor moravuri”.
- prin Decretului 177 din aug. 1948, cultele religioase se puteau organiza şi
funcţiona doar dacă erau recunoscute prin decret al Prezidiului MAN, dat la
propunerea guvernului, în urma recomandării Ministerului Cultelor.
- Ministerul Cultelor avea delegați speciali pe lângă așezămintele și instituțiile
cultelor religioase.
- Prin Decretul 358 din dec. 1948, cultul greco-catolic a fost desfiinţat.

„revoluţie culturală” = concept folosit inițial cu referire la dezvoltarea societății ruse în

timpul lui Lenin, prin măsuri de alfabetizare și igienă a populației, ce implicau o
îndepărtare graduală față de moștenirea țarismului; în contextul stalinismului,
revoluția culturală reprezintă o componentă a revoluției socialiste, având drept scop
dezvoltarea unei noi culturi puse în slujba marilor idealuri de construcție a
comunismului

nomenclatură = sistem introdus în Rusia ţaristă, care consta în elaborarea de către

autorităţi a unor liste cu persoane demne de încredere, în vederea ocupării unor
funcţii oficiale; sistemul nomenclaturii a fost preluat de regimul sovietic din URSS şi
de alte state socialiste, având ca scop împiedicarea pătrunderii în instituţiile
statului „democrat popular” a duşmanilor noului regim, care ar fi putut să-l submineze
din interior.