CULTURA ROMÂNEASCĂ ÎNTRE PROLETCULTISM ȘI REALISM SOCIALIST

- proletcultismul = în Rusia între 1917 - 1920 = artă „nouă”, avangardista, ruptă de

vechea cultură şi de tradiţie, autonomă chiar în raport cu orice disciplină şi ideologie
de partid.
- cultura proletara = ideologia clasei muncitoare victorioase în revoluția anti
burgheză, subordonată ideologiei de partid, teme specifice = glorificarea muncii şi a
proletarului, revolta anti burgheză, lupta de clasă, imaginea sărăciei şi a exploatării,
muncitorul în uniforma albastră, uzina, strungul
- literatura lozincardă, schematismul, șablonizarea tipologică
- proletcultismul românesc = alianța dintre muncitori, țăranii cooperatori și intelectualii
angajați
- realismul socialist = preluarea cuceririlor valoroase ale trecutului în sens critic și
creator, prin eliminarea elementelor retrograde ale vechii societăți și folosirea lor în
folosul culturii socialiste = societatea de tip nou, omul nou, păstrarea vigilenței
revoluționare pentru a lichida rămășițele capitalismului = reneagă proletcultismul
- 1949 apare Uniunea Scriitorilor din RPR = omogenizarea scriitorilor, renunțarea la
principiul estetic și înlocuirea cu ideologia marxist-leninistă = mecanism de
propagandă = ura față de burghezie, acceptarea realismului socialist în crearea
operelor literare ( accesibilă, tehnica, mesajul, șablonizare)
- motivele literare = istoria comunismului, personalităţi şi evenimente comuniste,
chipul ilegalistului, al sabotorului, al „duşmanului de clasă”, actualitatea socialistă,
”omul nou” de la oraşe şi sate, colectiva, chiaburul, cartierul, minerii, sondorii, marile
construcţii ale industriei socialiste
- Creaţiile literare care aveau un potenţial combativ pronunţat şi care reuşeau prin
mesajul lor să facă ideile şi interesele partidului convingătoare se bucurau de
aprecierea criticii marxiste şi a autorităţilor politice.
- Drept răsplată, autorii acestor ”creații” au beneficiat de premii substanţiale din partea
Uniunii Scriitorilor sau a Academiei, au fost reeditați în zeci de mii de exemplare, au
fost popularizați, prin presă, și traduși în limbi străine.
- Pe lângă interzicerea unor autori, au fost prohibite anumite genuri literare care erau
considerate „decadente şi corupătoare ale tineretului muncitor”, iar importul de
literatură a fost strict controlat, locul literaturii occidentale fiind luat de noile producţii
realist socialiste ale literaturii sovietice.
- Începând cu anii 1966-1968, putem vorbi de o „recuperare a esteticului” în literatură,
prin generaţiile de scriitori ai anilor ’60 şi ’80, care au depăşit „clişeele ideologizate
ale realismului socialist” și-au refăcut legătură cu literatura română interbelică şi cu
cea occidentală.
- Artele plastice au trecut prin aceleași rigori; pictorii, sculptorii, graficienii, trebuiau să
între în slujba maselor populare pentru a demonstra superioritatea esteticii proletare
= au fost îmbinate măsurile coercitive cu strategii stimulative = în expozițiile de stat,
la saloanele oficiale erau primiți doar cei care se supuneau rigorilor realismului
socialist
- în 1950 lua fiinţă Uniunea Artiştilor Plastici, care a devenit unică instituţie legală şi
unică instanţă legitimată pentru mediul artistic românesc.
- Societatea Compozitorilor Români a fost reorganizată cu denumirea de Uniunea
Compozitorilor din RPR. Birourile de creaţie aveau rolul de a analiza şi evalua
întreaga creaţie muzicală şi de a stabili ce poate fi difuzat = aplicarea principiilor
 generale ale „esteticii marxist-leniniste”, prin sprijinirea muzicii „angajate politic”, a
„muzicii programatice” sau prin încurajarea folclorului cu conţinut socialist.
- au fost înfiinţate mari instituții de cultură, precum filarmonicile de stat „Oltenia” din
Craiova (1949), „Gh. Dima” din Braşov, Institutul de Istoria Artei din Bucureşti,
orchestra de muzică populară „Barbu Lăutaru”.
- În 1954 era inaugurat Teatrul de Operă şi Balet din Bucureşti = Opera Naţională
Română.
- au fost înfiinţate liceele de muzică, precum şi cele trei mari conservatoare de muzică
din Bucureşti, Iaşi şi Cluj
- Laureați ai Premiului de Stat, Artist Emerit, Artist al Poporului = titluri distinctive
acordate în perioada realismului socialist artiștilor și scriitorilor angajați; aceste
distincții erau însoțite de importante avantaje materiale.