PRELUAREA CONTROLULUI POLITIC DE CĂTRE FORȚELE CONTROLATE DE

COMUNIȘTI

Instaurarea guvernului procomunist Petru Groza

- ca etapă tranzitorie comuniștii aveau nevoie de aliați, de organizații și partide ad-hoc
care să îi sprijine în constituirea unui guvern propriu
- la 16 ian 1945 Gh. Gheorghiu-Dej (ministrul comunicațiilor) începe acțiunile pentru
căderea guvernului Rădescu
- Frontul Național Democrat atrage dizidențele PNL (Gh. Tătărăscu) şi PNȚ (Anton
Alexandrescu)
- 24 febr 1945 FND organizează demonstrații la București și în țară cerând demisia
guvernului Rădescu. La sfârșitul unei mari demonstrații mulțimea s-a deplasat în
Piața Palatului unde s-au tras focuri de armă și au fost ucise câteva persoane. La
ordinele lui Rădescu trupele ce păzeau clădirea un tras în aer pentru a dispersa
mulțimea.
- 28 febr 1945 gen. Ivan Susaikov devine vicepreședintele Comisiei Aliate de Control;
el ordonă ca unitățile române staționate în București să fie trimise pe front, iar altele
să fie desființate. Locul lor a fost preluat de tancurile și trupele sovietice Prefectura
Poliției, Poșta Centrală și Marele Stat Major al Armatei Române.
- Acuzând incidentele produse la aceste demonstrații, în special cea de la 24 februarie
de la București, sovieticii au impus regelui acceptarea unui nou guvern condus de
Petru Groza la 6 martie 1945 = ministerele cheie erau conduse de lideri comuniști:
Interne, Apărare Națională, Comunicații. = calea spre cucerirea puterii depline de
PCR = impus din exterior, dictat

Lupta pentru controlul politic și limitarea activității democratice

- La 19 martie se publica legea 186 prin care erau trecuți în rezervă toți cei care
„prisoseau peste nevoile de încadrare ale armatei”. = trecerea în rezervă a celor
considerați „neloiali” noului regim
- La 31 martie 1945 intra în vigoare Decretul lege pentru „purificarea administrațiilor
publice”, prin care guvernul Groza urmărea să elimine orice persoană considerată
nesigură sau adversară a noului regim. = 50-70.000 de oameni după un bilanț
provizoriu prezentat la Plenara CC al PCR din ianuarie 1946 = în armată epurările
fuseseră începute de Comandamentul Sovietic care a ordonat reducerea masivă a
efectivelor din interior

Greva regală
- La Conferința de la Potsdam din vara lui 1945, cele trei puteri aliate au decis, printre
altele, că țara noastră și Bulgaria vor obține dreptul să semneze tratatul de pace și să
devină membre ale ONU abia după ce vor avea un guvern democratic reprezentativ.
- Întrezărind unele speranțe într-un sprijin anglo-american, Regele Mihai I a propus un
plan pentru înlăturarea guvernului Groza.
- La 19 august 1945, la îndemnul partidelor istorice şi cu asentimentul SUA, Regele
Mihai I a cerut demisia guvernului Groza. Acesta a refuzat, spunând că guvernul era
solid și că are întregul sprijin sovietic. Groza mai adăuga că recunoașterea de către
SUA sau Anglia avea puțină importanță, fiind convins că URSS se va îngriji să obțină
acordul anglo-americanilor pentru ca România să poată semna tratatul de pace sub
 guvernarea sa. Era prima oară în istoria României moderne când, la cererea
suveranului, un premier refuza să se conformeze și să demisioneze.
- La 20 august 1945, considerând că a uzat de toate prerogativele legale, regele Mihai
a refuzat să conlucreze cu guvernul Groza sau cu sovieticii. Regele a refuzat să mai
semneze actele guvernului Groza și să primească miniștrii în audiență. Spera că,
fără semnătura lui, activitatea guvernului să paralizeze.
- Reacția sovietică la inițiativa regelui a venit imediat, gen. Susaikov și consilierul
politic Pavlov cerând audiență la rege în seara de 21 august 1945. Sovieticii au
insistat ca regele să facă o declaraţie publică prin care să „demaşte” amestecul SUA
şi Marii Britanii în treburile interne ale ţării şi să recunoască faptul că nu are nimic de
obiectat guvernului Groza. Regele nu a ascultat însă de „sfatul” rușilor.
- Guvernul Groza organizează mitinguri de stradă prin care se manifesta la comandă
împotriva „fasciştilor” Maniu şi Brătianu, cărora, după presa rusească, trebuia să li se
pună mâna în „ceafă” şi să fie azvârliţi în închisori.
- La 8 noiembrie 1945 a avut loc la București o impresionantă manifestație de
susținere a regelui Mihai, care își sărbătorea ziua numelui (sfinții Mihail și Gavril).
Deşi anunţase că ziua Regelui Mihai va fi sărbătorită ca o zi naţională, în preziua
manifestaţiei, guvernul a comunicat că 8 noiembrie este o zi lucrătoare. În ciuda
acestor măsuri, aproximativ 15.000 de cetăţeni ai Bucureştiului, dar şi din alte judeţe,
s-au strâns în Piaţa Palatului Regal pentru a sărbători ziua onomastică a Regelui
Mihai I, dar şi pentru a-şi arăta susţinerea faţă de suveran în conflictul cu guvernul
procomunist al lui Petru Groza. S-a strigat ore în şir „Regele şi Patria“.
- Au avut loc violențe între demonstranți și muncitorii trimiși de Confederația Generală
a Muncii, condusă de comunistul Gheorghe Apostol. = au existat 11 morți, câteva
sute de răniți = propaganda comunistă a atribuit violențele bandelor fasciste conduse
de Maniu și Brătianu = guvernul Groza a făcut arestări masive în rândul
manifestanților = prima manifestație anticomunistă din România
- Între 16 și 26 decembrie 1945 a avut loc la Moscova Conferinţa celor trei puteri
aliate. În final, s-a hotărât trimiterea unei comisii la Bucureşti, formată din
reprezentanţi ai SUA şi ai Marii Britanii care să convingă Guvernul Groza să accepte
includerea a doi reprezentanţi ţărănişti şi liberali.
- Greva regală s-a încheiat la începutul lunii ianuarie a anului 1946.
- Oamenii s-au convins că ţara poate fi guvernată şi fără regalitate.