Literatura aservită ideologiei comuniste

Instalarea regimului comunist în România:

 intervenția și controlul politicului în toate compartimentele vieții;
 cultura, literatura – politizate și subordonate puterii; devin instrumente de propagandă;
obiect al cenzurii exercitate în gradele cele mai diverse (de la ,,îndrumarea” scriitorilor de
către partid și activiștii săi culturali, până la interzicerea unor opere);

Literatura aservită ideologiei comuniste:

 deturnată de la finalitățile sale estetice;
 instrument de propagandă și de agitație: are misiunea de a exprima, de a transmite și de a
impune ideologia de partid;
 oglindește viziunea unică dictată de Moscova;
 furnizează suportul mental și afectiv necesar înregimentării populației în slujba idealului
comunist;
 descrisă prin structuri preluate din Uniunea Sovietică: proletcultism și realism socialist;

Proletcultismul:
 termen aplicat literaturii române ideologizate din perioada stalinistă, în comentariile și
analizele ulterioare acestui interval de timp;
 originea: organizația ,,Proletcult” (cultura proletară) - organizație muncitorească cultural-
educativă cu caracter de masă, înființată în Rusia în 1917, cu puțin timp înainte de
Revoluția din Octombrie;
 se declara autonomă față de ideologia leninistă:
 promova ideea unei arte noi, fără tradiție, fără moștenire, fără continuitate,
având caracter mai mult avangardist;
 socotită incomodă, e subordonată de Lenin Partidului Cominist, apoi
lichidată în 1032;

Realismul socialist:
 concepția despre artă tip doctrinar, oficial, transformată în directive, impusă în 1932 de
Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, odată cu lichidarea Prolecultului;
 1934: înființarea Uniunii Scriitorilor din Uniunea Sovietică; în statutul organizației, în
articolul 1, se decide că realismul socialist este metoda fundamentală de creație pentru
literatura și critica literară sovietică;
  Două fațete: critica trecutului, a tarelor moștenite de la societatea burgheză / susținerea
noului care se naște din dezvoltarea socialistă;
 Funcția socială a literaturii;
 Caracterul mimetic al literturii (acesta oblindește fidel realitatea, nu sugerează).

Etape:
a. Etapa stalinistă (1948 - 1964);
b. Etapa relativei liberalizări (1964 - 1971);
c. Etapa comunismului naționalist (1971 - 1989).

Etapa stalinistă:
- Aplicarea teoriei (lansate de Lenin) a celor două culturi: în societatea împărțită în clase
antagonice, există o cultură înaintată, legată de viața și de lupta poporului, și una
retrogradă, decadentă, emanată de clasele dominante, în descompunere;
- Acțiuni de reevaluare a moștenirii literare, cu consecințe de multe ori dramatice:
interzicerea operei unor scriitori, a căror operă trece în fondurile secrete ale bibliotecilor,
reeditarea selectivă, deformarea sensului unor opere prin interpretarea dogmatică;
- 1946: apare catalogul Publicații scoase din circulație cu 1863 de titluri dintre care 762 în
limba română; în 1948: un catalog cu 10 000 de titluri;
 Interdicția tacită de a-i mai publica pe Maiorescu sau pe Călinescu;
 Epurarea unor biblioteci particulare cu arderea sau confiscarea cărților
(Lovinescu);
 Dar: 1053 - Bietul Ioanide de G. Călinescu, 1955 - Moromeții, vol. I, de
Marin Preda, 1956 – Cronică de familie de Petru Dumitriu, 1957 –
Groapa de Eugen Barbu.
- Poezia: de tip agitatoric, cu mesaj accesibil, care să poată ajunge la ,,oamenii muncii”,
fără a face concesii artei imperialiste, formale și cosmopolite, sau artei decadente,
burghezo-moșierești, evazioniste și intimiste;
 Teme prosovietice, antiimperialiste, de actualitate – victoriile socialiste,
munca entuziastă, șantierele de construcții, noul chip al României
socialiste, colectivizarea, ,,omul nou”, partidul și binefacerile sale,
prezentul luminos, în contrast cu trecutul întunecat;
- Proza: oglindirea realistă a realizărilor mărețe ale partidului;
 Rolul partidului, lupta cu trecutul retrograd, cu clasele exploatatoare,
măreția și frumusețea eroului comunist, văzut ca erou civilizator, muncitor
sau țăran;
 Viziunea apăsat antitetică asupra societății sau reflectată în construcția
personajelor – tiparul confruntării binelui cu răul, schemă familiară din
literatura populară;
  Condamnarea atitudinilor ,,ambigue” din punct de vedere ideologic,
preocuparea pentru psihologic, tipologiile umane atipice.

Etapa relativei liberalizări:

- diminuarea controlului ideologic asupra domeniului liricii; neomodernismul șaizecist reface
legătura cu modelele lirice intebelice;

Etapa comunismului naționalist:

- în proză, temele predilecte: lupta dintre vechi și nou (,,proza cu activiști” – Eugen Negrici),
istoria națională sunt continuate cu intenția clară de a justifica politica ceaușistă și de a legitima
regimul politic comunist;
- literatura aservită regimului comunist / literatura tolerată de regim!